Corporatist la 30 de ani investitor in Prima Casa

prima casaDaca esti middle manager sau senior specialist la treizeci si ceva de ani si singura investitie din viata ta este Prima Casa, atunci probabil ca independenta finanicara este departe de tine.

Sunt mereu surprins de cat de neglijenti si nepasatori sunt cu viitorul lor financiar prietenii mei din corporatii si firme ajunsi in pozitii bune de specialist seniori si middle manageri.

Sa fim seriosi, in Romania cu un salariu de corporatist, de peste 1000 EUR pe luna poti spune cu usurinta ca esti in top 10% la venituri in tara asta si asa pe la 30 si un pic de ani, sau chiar mai devreme. Teoretic tu ar trebui sa fii in prima linie a oamenilor super pregatiti sa atinga independenta financiara cu mult inainte sa ajunga la varsta pensionarii. Si totusi, in 90% din cazuri acest lucru nu se va intampla niciodata. Ba mai rau, multi dintre corporatisti nici nu vor porni pe acest drum, iar singura lor “investitie” notabila va ramane Prima Casa, eventual A doua casa … de vacanta atunci cand o parte dintre ei vor ajunge mari directori de corporatii.

Nu toti vor ajunge directori de corporatii si sa castige 8-9000 de EUR pe luna sau chiar mai mult. Doar o mica parte si asta nu pentru ca nu ar fi in stare, ci poate pentru ca pe parcurs se mai schimba prioritatile, poate altii isi vor dori mai mult decat ei, poate la un anumit moment vor fi depasiti de noile generatii de middle manageri, cei care acum sunt junior si young talents. Viitorul este imprevizibil.

Hai de dragul conversatiei sa presupunem ca esti unul dintre cei care va ajunge in 5-10 ani director cu tot ce presupune in plan financiar si nu numai.

Ce folos iti vor aduce 5000 de EUR cand tu nu poti gestiona 5000 RON ? Daca 5000 de RON ti se scurg printre maini fara sa stii unde, clar ca la fel se va intampla si cu 5000 de EUR. Singura diferenta este ca daca azi te imbraci de la H&M, maine te vei imbraca de la Armani, daca azi conduci un Opel, maine vei conduce un Land Rover, daca azi locuiesti in 2 camere din Dristor, maine vei avea o casuta pe pamant in Pipera.

Bun, poti sa imi spui ca uite ce imbunatatire fantastica a vietii, 2 camere in Dristor fata de vila in Pipera, Opel vs Land Rover. Da, si ai avea dreptate intr-o proportie foarte mica, recunosc ca egoul tau va creste exponential dar calitatea vietii tale va creste foarte putin. De ce? Pai prietene pentru ca situatia ta va fi exact aceeasi din 1002 perspective imaginabile si inimaginabile. Sa dau cateva exemple:

  1. Cardul tau de credit va fi tot gol – da va fi pentru ca pentru o camasa nu vei mai da 200 de RON (ca toti prapaditii de angajati in corporatii) ci 200 de EUR;
  2. Vei avea in continuare rata la casa  – in loc de 1300 RON vei avea 1300 EUR – ca deh, e vila mult mai scumpa si tu esti si mai batran si nu mai poti lungi ratele pana la 30 de ani cum ai luat initial creditul Prima Casa pentru Dristor;
  3. Nu vei avea timp si energie de mare lucru cand vii acasa de la serviciu. Ohoooo, acum esti rupt cand vii la 8 seara acasa de la birou si nu mai ai timp si energie sa iesi si tu cu o fata sau la agatat daca nu ai una, de-abia poate poate la o bere cu baietii din cand in cand, dar sa vezi cand oi fi tu cu 10 ani mai batran, tocit de stres si deadline-uri, plus responsabilitati insutite (ca esti director, cam trebuie sa fii mai implicat), dar si poate ceva responsabilitati in plus gen copii (sa vezi atunci oboseala, jobul va parea vacanta), Ei, atunci vei avea mai multa energie sau mai putina?
  4. Acum refulezi in weekend prin cluburi si chestii cool (care costa bani), parca sa te razbuni pe timpul petrecut la job toata saptamana in care nu ai facut nimic altceva. Ei, tot cheltui pe weekendul de defulare 4-500 de lei. Ei atunci vei cheltui 4-500 EUR, ca vei defula altfel, mai scump, mai high class, la restaurante scumpe, in citybreakuri de 5 stele si alte de acest fel.
  5. Acum mai ai o rata la Opel de 500 de RON, atunci vei avea rata la Range Rover de 500 EUR;
  6. Acum mai dai banii pe gadgeturi cool si alte chestii de fitze, atunci vei plati cateva sute de EUR pe luna pentru scolile private ale copiilor;
  7. Acum privesti cu jind la directorii din jurul tau – “daca as fi in locul lor toate preblemele mele financaire ar fi rezolvate” – asa cum in viitor vei privi la directorii regionali sau din headquarter si vei spune exact acelasi lucru.
  8. Acum te temi (poate mai putin pentru ca esti tanar) ca iti vei pierde jobul si implicit privilegiile, in viitoar te vei teme mai mult pentru ca vei avea mult mai mult de pierdut.

Prietene, nimic nu se va schimba in plan financiar, oricat vei castiga. In final vei ajunge tot la acelasi status qua doar ca mizele vor fi mai mari iar timpul (pentru tine) mai scurt pentru a mai schimba ceva.

Daca ai avea certitudinea ca sistemul de pensii private va mai functiona cand vei iesi tu la pensie poate ai avea o speranta. Dar sa fim seriosi, chiar crezi ca va mai functiona? Sau in ce fel va mai functiona? Tu ti-ai dorit toata viata sa fii independent si ajungi sa depinzi de stat la batranete? Sa fim seriosi, nu vrei asta.

Prietene, iubeste-te pe tine insuti un pic mai mult, pe tine cel de azi dar si cel de maine, cel care se va bucura si va beneficia de tot ce faci tu astazi. Merita si el (tu cel de maine) un gand, o actiune consitenta, o viata traita constient si responsabil.

Intotdeauna ai facut acel “extra mile” pentru angajatorul tau, de asta ai ajuns “middle manager” sau “senior specialist” sau “supervisor” sau oricum te-ai numi. Ai ajuns pentru ca esti super inteligent, muncitor, super agil, adaptabil, ai soft skils, professional skills, ai tot ce ai nevoie, esti deja “on the top”; de ce sa nu fii “the top of the top”?

Stiu ca este greu, stiu ca esti obosit si nu ai timp, stiu ca vrei sa te distrezi. Foarte bine, distreaza-te, fii fericit, experimenteaza dar te rog fa acel “extra mile” si pentru tine. Meriti. De ce sa nu incepi de astazi sa:

  1. Economisesti 10%, 20%, 50%, cat poti tu din venitul tau actual pentru maine;
  2. Sa investesti in educatia ta financiara – iti aduce un profit mai mare decat orice alt tip de educatie – ar fi si culmea sa nu faca asta, de asta se numeste educatie financiara – te educa cum sa faci mai multi bani;
  3. Sa iti creezi venituri pasive din dividende, chirii, dobanzi – e o senzatie minunata ca banii sa lucreze pentru tine in timp ce tu dormi sau esti pe plaja cu o bere in mana;
  4. Sa iti creezi alte surse de venit, poate un business online, un magazine online – online-ul iti ofera posibilitati nemarginite astazi;

Prin eforturi consistente si educatie poti atinge independenta financiara in cativa ani. Nu spun ceva de genul: oricine poate atinge independent financiar pana la 60 de ani daca face asta, asta si asta. Nu, eu iti spun tie: TU poti sa atingi independenta financiara mult mai repede si asta pentru ca deja esti intr-o pozitie de top in viata.

De ce sa vrei independenta financiara? Pai simplu spus, sa faci ce vrea p..a ta, cand vrea ea, cum vrea ea fara sa mai raspunzi in fata nimanui de ce faci cu timpul tau. Cam asta este esenta.

Nu te mai identifica cu brandurile pe care le porti, ci fii tu brandul. Am stabilit deja, esti super inteligent, capabil, genial si mega valoros. Deci tu esti brandul. Fii constient de asta si nu mai lasa comerciantii sa iti fure banii (libertatea si timpul tau pretios) prin tot felul de inselatorii.

In final te salut si te respect foarte mult. Stiu ca esti un super om si un super profesionist si de asta am atata incredere in tine. Nu lasa ca Prima Casa sa fie cea mai importanta investitie din viata ta. Pe acest blog vei gasi idei, pasi si actiuni concrete care te vor ajuta sa atingi independenta financiara in cel mai scurt timp posibil. Tot ce trebuie sa faci este acel “extra mile”.

Mult succes!

Valentin

PS. Daca vrei sa inveti cum sa iti cresti veniturile, sa iti gestionezi eficient cheltuielile si sa investesti pentru a ajunge independent financiar, iti recomand cartea lui Tony Robbins – Banii: Stapaneste jocul, cea mai buna si completa carte de finante personale aparuta in ultimele decenii.

PSS. Daca ti-a placut articolul, te rog lasa un comment mai jos si da-i un like si share.

PSSS. Alatura-te comunitatii nostre StiintaBanilor pentru un boost in viata ta financiara.

Introdu-ti adresa de e-mail pentru a primi Planificatorul Financiar:



  
 

14 gânduri despre “Corporatist la 30 de ani investitor in Prima Casa”

  1. de crezi ca cineva ar iesi in mod constant in cluburi?cumva nu ai copii si familie ? cumva crezi ca daca ai bani tre sa agate o gagica? asta e prinul lucru la care te ai gandit ? esti ceea ce gandesti

  2. Skiii, primul lucru la care m-am gândit este sa ajut o generație sa vadă lucrurile si din altă perspectivă. Nu văd absolut nicio legătură între ce scriu eu aici si comentariul tău.

  3. Articolul asta, la fel ca si celelalte 100 de milioane la fel ca el din mediul online sunt celulele canceroase ale umanitătii contemporane. Ok, inteleg, Dumnezeul tau e banul. E alegerea ta, e problema ta. Ce nu esti tu capabil sa intelegi, la fel ca toti ghertzoii de tip „shofer de bmw, mankatzash” este ca traiesti intr-o societate naturala. Asa stau lucrurile, indiferent ca iti place tie sau nu. Daca societatea e bolnava, si e, si tu esti bolnav, indiferent cat de mult și inteligent iti investesti capitalul. Atitudinea asta a ta, „sa am io, sa fac io, sa ajung io” de tip capitalist, de tip „vreau cadavre, ca nu mai am pe ce calca” e insasi atitudinea care ne-a adus pe noi, ca societate, in prag de colaps (de care vrei tu). Eu VREAU sa am bani numai cat sa imi ajunga sa traiesc de luna asta pe cealalta, nici mai mult nici mai putin. Cat sa nu imi IMBOLNAVEASCA egoul. Intr-o singura privinta sunt de acord cu tine, cea despre sclavia contemporana a corporatistilor. Insa solutia ta ma oripileaza.. In rest, ce sa-ti mai zic, sa ai o zi frumoasa si fericita in continuare!

    1. este OK sa ai un asa punct de vedere…..insa …nu este ca si cum,… tu ….si astazi ,poate chiar acum iti vinzi timpul si sanatatea
      pe bani !
      da….chiar asa ! iti vinzi timpul tau …din viata ta….pentru bani ! Timp pe care NIMENI nu ti-l mai da inapoi !
      mai sus doar ti-au fost prezentate cateva alternative prin care poti devenii putin mai eficient !
      dar este OK si IGNORANTA are pretul ei ! 🙂

  4. Am citit cateva din articolele tale.

    Imi plac. Ce nu imi place este ce consideri “succes” in Romania.

    Personal, nu mai locuiesc in Romania de mult timp. Nu sunt middle manager sau senior specialist. Sunt totusi antreprenor si am decis ca exista o cale mai usoara decat scara corporate. Exista doua paradigme. Faci tot ce poti cu cat mai putin – un fel de McGyver financiar. Asta incearca sa faca majoritatea oamenilor in Romania. Este un fel de lupta pentru supravetuire, un fel de “survivalism financiar in care pana si cea mai mica optimizare conteaza.

    Apreciez acest gen de oameni. Parintii mei s-au chinuit asa pentru o perioada foarte lunga.

    Insa pe cealalta parte, 1 din 7 persoane in Singapore are o valoare neta de peste $1.000.000. Asia este o piata imensa si nu este nevoie sa fi un antreprenor genial sa profiti de asta. In Londra sunt multi profesionali romani care au afaceri mici profitabile. Aici, profesional este definit ca o persoana care face o anumite activitate foarte bine si si-a construit o afacere in jurul ei. Nu mai este o surpriza sa intalnesti dentisti si contabili cu venituri de peste $100.000/an in Londra, dupa impozit.

    Asa ca ma intreb – are sens tot ce este aici?

    Nu vreau sa iti jignesc blogul. Ti-am zis de la inceput ca imi place foarte mult. Chiar daca am studiat domeniul, mai mult din necesitate din placere, imi place sa il citesc. Dar poti spune, cu mana pe inima ca a avea o crestere, oricat de substantiala, a unui venit mic, chiar atat de important? Nu de alta dar salarile minime pentru un asistent in anumite locuri sunt mai mari decat salarile medii pentru un manager senior in Romania.

    Personal, consider ca cel mai bun sfat cand vine vorba despre educatia financiara este “sa mergi acolo unde sunt bani”. Piete in crestere, tari cu un nivel de trai foarte inalt, tari care incurajeaza si suporta antreprenoriatul.

    Cu mult timp in urma, ofeream un serviciu ca liber profesionist. Aveam o rata de aproximativ 15 USD pe ora. Cand m-am mutat in Londra, am descoperit ca tariful minim pentru acelasi serviciu este de 70 – 80 USD pe ora. Cand realizezi aceste lucruri – intelegi ca a schimba tabla de joc este o strategie mult mai eficienta decat a invata sa joci mai bine.

    Si contrar a ce s-ar crede, venitul si cheltuielile nu sunt tocmai corelate. In clipa de fata sunt intr-o tara din Asia de Est. Este o tara foarte moderna si dezvoltata. Salariul minim pe economie este undeva la 1200 USD. Chiria care o platesc este de 200 USD pentru o garsoniera intr-o zona foarte buna. Micul dejun costa undeva la 2 – 3 USD. In afara de servicile medicale, totul este la acelasi pret sau maxim cu 10% mai scump fata de Romania.

    Diferenta? O persoana calificata care castiga 1000 EUR in Romania, aici castiga 4000. Salariul de baza pentru un profesor este de aproape 2000 EUR pe luna. Profesorii sunt middle – upper class. Asta pentru ca meritocratia intelectuala este o trasatura de baza aici (si aproape in intreaga Asia). Nu spun ca nu sunt oameni saraci insa un student, direct din facultate, castiga mai mult decat tatal meu care a muncit pentru stat toata viata.

    Prin urmare, sfatul meu pragmatic nu este sa inveti sa te folosesti de bani mai bine dar pur si simplu, sa gasesti un loc unde esti recompensat mai bine.

    1. Multuesc C. Imi place metafora „sa schimbi tabla de joc”. E si asta o varianta si probabil o voi face, daca mutarile pe acesta tabla nu ma vor duce acolo unde imi doresc. Deocamdata sunt in plin joc si mai am planificate cateva miscari in avans.

  5. Eram sigura ca ti-am comentat aici (sau poate la alt subiect…). O sa rescriu pe larg parerea mea: poate 5-10% din oameni se gandesc sa isi construiasca si un viitor cu mai putine griji, iar marea majoritate isi construiesc un ACUM (90%). Ce inseamna ACUM? cum bine ai zis: unii prin cluburi cu restaurante si tigari si bauturi scumpe, cu rata la masina, cu rata la gadget, cu rata la casa, si la sfarsitul lunii contul l-au scurs bine . E alegerea lor, asta e fericirea lor; e drumul lor. America a facut si statistici: 5% din americani pun deoparte pentru pensie, iar noi romanii suntem filo-americani.
    ( Mai exista o categorie de persoane care stau si le asteapta de la parinti dar asta e o alta poveste, astia sunt surse de nefericiti, viitori dependenti de droguri/alcool etc. – cum vedem pe la americani la copiii de bogatasi. Si nu uita categoria corporatistului ce sta toata viata in chirie, si nu are nici macar banala investitie = creditul prima casa. Asta inseamna ca la pensia de la stat, cand venitul li se va reduce sub la jumatatea din ultimile salarii, va fi o cadere si depresie ce ii va imbolnavi in cateva luni, inclusiv pt cei ce au fost manageri cu salarii de 5 mii euro pt ca punctul de pensie e ciudat calculat si nu avantajeaza pe cei 1% cu salarii super super mari. )

    Bon, acum despre noi. Nici tu, nici eu nu suntem majoritari. Suntem un procent mic, foarte mic. Suntem o minoritate, cam la fel ca a tiganilor. Dupa ce mi-am acceptat conditia marginala si dramul de „nebunie”, a fost mult mai usor sa imi vad de drum. Acum am gasit o mica comunitate ca mine, si am inteles ca fiecare din noi e unic, si drumul fiecaruia e special. Fiecare are momentul lui de declick, unii la 18 ani (ca tine!), altii ca mine pe la 35 de ani, altii la 65 de ani. Conteaza ce facem dupa momentul de declic, conteaza actiunea si viata care ne-o adaptam pentru acest vis. Cum a zis comentatorul de mai sus: conteaza sa schimbi perspectiva de tabla de sah si sa nu mai fiu un pion, ci sa actionez/aleg.

    1. Foarte bun comentariul. Fiecare dintre noi este unic si are tot dreptul sa se manifeste in felul sau unic si personal. Marile rezultate au la baza actiuni mici si constante facute in timp.

Lasă un răspuns