Amanarea recompensei vs “traitul clipei”
Trait clipa in sensul de masini, haine, vacante, toate acum, ca mai incolo poate nu mai apuci, nu mai e momentul, esti batran etc.
Este un echilibru foarte subtil intre amanarea recompensei si “traitul clipei”. Ambele sunt foarte importante.
Abilitatea de a amana recompensa este cel mai bun indicator al succesului viitor.
Pe de alta parte, a te bucura de banii tai, cumparandu-ti experiente faine si lucruri care te bucura, iti va face viata frumoasa.
Sa ai haine de calitate, care iti stau bine, o masina frumoasa, vacante frumoase, toate acestea te potenteaza, iti cresc increderea in tine. Atentie, iti cresc increderea in sine daca ea exista deja din surse mai adanci: realizari personale, respect de sine, autoapreciere etc.
Mai departe, ce faci cu aceasta incredere in sine? Aici este cheia. Daca ajungi sa o irosesti fiind arogant/ aroganta si plin de fitze, atunci ai aruncat banii pe fereastra. Daca o folosesti pentru a-ti implini obiectivele si planurile (financiare sau de alta natura), atunci ai facut o investitie profitabila.
Ideea este sa le faci pe ambele cu intelepciune si sustenabil. Foloseste momentele de “trait clipa” ca sa te incarci pentru a “amana recompensa”. Scopul este sa ajungi sa “traiesti clipa” continuu, dar in mod sustenabil. Pentru acest scop ai nevoie de a “amana recompensa”
Una este sa iti “traiesti viata” pe datorie cativa ani si apoi sa iti petreci restul vietii in saracie si lipsuri, alta este sa amani recompensa cativa ani pentru a trai restul vietii asa cum ceilalti si-ar dori, dar nu pot. Insa tu vei putea.
Daca as avea acum 20 si un pic de ani – as aplica vorba aia, “work hard, party hard” – le-as avea pe amandoua, ca sa nu am regrete mai tarziu, dar prioritatea 1 ar fi pe work hard si 2 pe party hard. As incerca sa produc atat de mult incat o masina faina sau o haina scumpa sa nu imi incurce planurile. Totusi, as avea masura si as pastra in minte tinta mea numarul unu. As tinti sa ajung independent financiar la 30 de ani.
Daca ai acum in jurul acestei varste, gandeste-te la ce am scris mai sus si vezi ce decizii iei.
Daca ai peste 30 de ani si nu ai facut in your 20s cele de mai sus, deja lucrurile sunt mai nuantate. Posibil sa ai deja copii, posibil sa fii in cautarea unui partener/ partenere de cuplu, daca nu esti deja implicat/a intr-o relatie, posibil sa nu mai ai nici energia de la 20 de ani, sa ai si datorii si o caruta de credinte limitative, obisnuinte, un standard de viata costisitor, sa fii foarte fragil la schimbari etc.
Aici solutia este alta: focus maxim pe dezvoltare personala, spirituala, autodescoperire, ajuns la esenta ta. Tu trebuie sa devii un magician/ o magiciana (nu stiu daca exista cuvantul), exact ca in melodia aia pe care mi-o fredoneaza fii-mea “Eu pot, eu sunt magician” :)))
Trebuie sa ajungi la vitalitatea unuia de 20, la forta unuia de 30, la autoritatea unuia de 40, la impacarea unuia de 50 si la intelepciunea unuia de 100. Si toate cat mai curand. E greu? Nu! Tu poti, tu esti magician 🙂
Cu cat esti mai autentic, mai constient de sine si de natura umana, cu atat devii mai vital, iti ies lucrurile, evoluezi mai rapid.
Da, am zis bine … evoluezi rapid, incredibil de rapid, cand deschizi ochii si incepi sa actionezi constient. Chiar si cand faci o prostie, fa-o constient: “fac o prostie” si asumati-o.
Oamenii cred ca este greu sa fii extraordinar cand, de fapt, este greu sa fii average. Nimeni nu este average in mod autentic, noi toti suntem unici. Ne comportam average pentru ca ne este frica sa fim noi insine si ne este greu sa fim average, de asta oamenii average sunt mereu obositi, lipsiti de vitalitate.
Este greu pentru altii, pentru tine este usor. Tu poti, tu esti magician!
Pe curand!
Valentin
PS. Daca ti-a placut articolul si il gasesti util, te rugam sa il distribui si prietenilor tai.
PPS. Alatura-te comunitatii noastre StiintaBanilor pentru a te imbogati spiritual, mental si material.
Buna ziua Valentin.O mica lamurire cu sensul cuvantului average. Sa lamuresti la ce te referi la mediu =obisnuit, potrivit sau la sensul de mediocru.Multumesc.
mediocru, in rand cu lumea, mainstream
noi traim “modest” dar le avem pe toate cele care ni le dorim. Am ajuns la maturitatea in care ma multumesc cu o parte a celor din gama “traitul clipei” si am inteles ca nu am nevoie si de masina scumpa, si de haine scumpe, si restaurante etc dar concedii din belsug (ne luam aproape 2 luni de concediu, an de an, si suntem recunoscatori ca ne putem permite sa luam concediu fara plata si sa calatorim atata).
Da, asta imacteaza planul de independenta financiara, dar nu dramatic. Nu ma deranjeaza ca ne vom “pensiona” cu cativa ani mai tarziu – vacantele lungi ce le facem acum sunt tot o forma de independenta financiara, acum 10 ani nici nu visam ca as putea sa achit creditele si sa ne permitem asa ceva.
“Work hard party hard”. Te-as indemna sa uiti pentru totdeauna de asa ceva. Asta inseamna dezechilibru major, maxim, alaturi de superficialitate maxima. Mai sus de atat nu se poate. Te pierzi pe tine insuti zi de zi. In loc sa te descoperi, te acoperi in tot ceea ce iti spune mediul ca ar trebui sa faci si sa fi.
Alege construirea propriului caracter, cultiva conexiuni cu oameni integri, redefineste zi de zi zona de confort, extinzand zona, permiteti sa “respiri” si iubeste tot ceea ce ai fara sa iti afecteze asta dorintele pentru ceea ce nu ai, inca.
Daca insa iti mentii ideea cu “work hard, party hard”, si ai peste 30 de ani, inseamna ca ai trait cel putin 10 ani degeaba!