Ascensiunea banilor

Ascensiunea banilor. O istorie financiara a lumii, de Niall Ferguson – rezumat

Cartea “Ascensiunea banilor. O istorie financiara a lumii” de Niall Ferguson (profesor de istorie la Harvard University si Harvard Business School) prezinta o istorie a banilor si a instrumentelor financiare, de la monede pana la banci, societati pe actiuni, credit, ipoteci, asigurari, obligatiuni si actiuni, de-a lungul secolelor.

O carte interesanta pentru pasionatii de istorie in general, care doresc sa aprofundeze in paralel si evolutia instrumentelor financiare din cele mai vechi timpuri si pana astazi.

Este o carte aparuta in timpul crizei economice din 2008, contine foarte multe cifre si date istorice, dificil de rezumat intr-o postare, plus planse cu fotografii dupa tablouri si alte imagini legate de activitati financiare; am incercat sa extrag cateva idei care mi s-au parut interesante. Recomand citirea cartii integral, pentru a intelege mai clar explicatiile autorului.

  • In 2007 venitul anual al americanului mediu de 34000 USD a crescut cu aproximativ 5%, dar costul vietii a crescut cu 3,5% in aceeasi perioada. Asa incat, in termeni reali, sta mai bine doar cu 1,5%;
  • Daca tinem cont si de inflatie, venitul unei gospodarii medii din SUA s-a schimbat foarte putin in perioada 1990-2008, crescand doar cu 7% in 18 ani;
  • Anul 2007 a marcat inceputul celei mai grave crize financiare din lume dupa Marea Depresiune. Bear Stearns a fost salvata de la colaps de JPMorgan, Merrill Lynch a fost preluata de Bank of America, iar Lehman Brothers a dat faliment. Citigroup a pierdut 18,7 miliarde de dolari in 2008, aproape cat castigase incepand cu 2005, iar Merill Lynch a pierdut 35,8 miliarde de dolari, castigurile sale incepand cu 1996. Goldman Sachs si Morgan Stanley au fost silite sa se transforme din banci de investitii in holdinguri bancare;
  • Toate bancile care au supravietuit acceptasera injectii de capital din partea Trezoreriei Statelor Unite, dar preturile actiunilor au continuat sa scada. Pana in martie 2009, actiunile Citigroup scazusera de la 55 de dolari in iunie 2007 la 2,59 dolari;
  • De-a lungul intregii istorii a civilizatiei occidentale, s-a manifestat frecvent o ostilitate fata de finante si finantisti, nascuta din ideea ca aceia care si-au facut un rost dand bani cu imprumut sunt un fel de paraziti ce traiesc pe spinarea celor angajati in activitati economice “adevarate”, in agricultura si productie;

Aceasta ostilitate are 3 cauze:

  • debitorii tind sa-i depaseasca numeric pe creditori si cei dintai nu prea ii inghit pe cei din urma;
  • crizele financiare si scandalurile financiare apar destul de des pentru ca finantele sa para a fi cauza saraciei, nu a prosperitatii, a nesigurantei mai degraba decat a stabilitatii;
  • vreme de secole, pretutindeni in lume, serviciile financiare au fost furnizate in cea mai mare masura de membri ai unor minoritati etnice sau religioase carora le era interzis sa detina pamant sau sa ocupe functii publice si care s-au bucurat de succes in domeniul finantelor datorita stranselor lor legaturi de rudenie bazate pe incredere;
  • Inovarea in sectorul financiar a constituit un factor indispensabil in evolutia umanitatii, de la o economie amarata de subzistenta la culmea prosperitatii materiale de care au multi oameni parte astazi. Evolutia creditului si a datoriilor a fost la fel de importanta ca orice inovatie tehnologica pentru dezvoltarea civilizatiei;
  • Bancile si piata obligatiunilor au oferit baza materiala pentru splendorile Renasterii italiene. Serviciile financiare pentru intreprinderi au constituit baza indispensabila atat a Imperiului Britanic, cat si a celui olandez, asa cum triumful Statelor Unite in secolul XX a fost indispensabil legat de evolutia din domeniile asigurarilor, creditelor ipotecare si a creditelor de nevoi personale. De asemenea, poate ca tot o criza va semnala amurgul suprematiei americane pe plan mondial;
  • In spatele oricarui mare fenomen istoric se afla un secret financiar. De exemplu, Renasterea a creat o explozie pe piata artei si arhitecturii pentru ca unii bancheri italieni, precum cei din familia Medici, au facut avere folosind matematica orientala in politica banului;
  • Republica Olandeza a surclasat Imperiul Habsburgic pentru ca din punct de vedere financiar era de preferat sa ai prima bursa moderna in locul celei mai mari mine de argint;
  • Problemele monarhiei franceze din sec. XVIII nu puteau fi rezolvate fara o revolutie pentru ca un scotian, condamnat pentru omor, daduse peste cap sistemul financiar francez declansand prima bula a pietei financiare si prabusirea acesteia;
  • Nathan Rothschild a contribuit in aceeasi masura ca si ducele de Wellington la infrangerea lui Napoleon la Waterloo;
  • Daca cititi aceasta carte veti intelege de ce cei care traiesc in tarile cele mai sigure sunt si cei care au si cele mai solide polite de asigurare. Veti descoperi cand si de ce popoarele vorbitoare de limba engleza au capatat obsesia ciudata de a cumpara si a vinde locuinte. Veti vedea cum globalizarea si finantele au cam sters diferenta dintre pietele dezvoltate si cele emergente, transformand China in bancherul Americii, creditorul comunist al debitorului capitalist, o schimbare cu semnificatii profunde;
  • Criza financiara care a lovit lumea occidentala in vara lui 2007 a readus in actualitate unul dintre adevarurile perene ale istoriei finantelor: orice bula, mai devreme sau mai tarziu, se sparge. Mai devreme sau mai tarziu vor fi mai multi vanzatori care socotesc ca valoarea actiunilor va scadea decat cumparatori care cred ca valoarea lor creste. Mai devreme sau mai tarziu lacomia se transforma in spaima;
  • Conform unui sondaj din 2007 printre detinatorii americani de carti de credit, 29% dintre cei interogati au spus ca habar nu au care e rata dobanzilor pentru cardul pe care il au. Alti 20% au pretins ca aceasta rata e sub 10%, cand in realitate majoritatea companiilor ce elibereaza carti de credit ii taxeaza cu mult peste 10%. Mai bine de jumatate dintre respondenti au declarat ca la scoala nu au invatat “prea mult” sau “chiar deloc” despre aspectele financiare;
  • O ancheta realizata in 2008 a aratat ca 2/3 dintre americani nu stiu cum functioneaza o dobanda compusa;
  • In Marea Britanie, doar 10% dintre respondentii unui sondaj au stiut sa spuna care e cel mai avantajos discount la un televizor de 250 de lire sterline: 30 de lire sterline sau 10%;
  • Politicienii, functionarii din bancile centrale, oamenii de afaceri se plang mereu cat de ignorant este publicul in materie de bani. O societate care se asteapta ca majoritatea cetatenilor sa isi asume responsabilitatea administrarii propriilor cheltuieli si venituri dupa impozitare, care doar spera ca majoritatea adultilor vor detine in proprietate casa in care locuiesc si lasa la latitudinea acestor cetateni sa hotarasca cat anume sa economiseasca pentru perioada de pensionare si daca sa-si faca o asigurare de sanatate sau nu – ei bine, acea societate si-a sadit singura samanta unor viitoare necazuri pentru ca ii lasa pe cetatenii ei atat de putin pregatiti sa ia decizii financiare intelepte;
  • Saracia nu este rezultatul exploatarii saracilor de catre finantistii lacomi. Aceasta este cauzata mai ales de lipsa unor institutii financiare, de absenta unor banci si nu de prezenta lor. Doar atunci cand cei care imprumuta au acces la retele eficiente de creditare, pot scapa din gheara camatarilor, si doar atunci cand cei care economisesc isi pot depune banii in banci demne de incredere, acestia pot fi canalizati de la bogatii indolenti la saracii harnici;
  • Banii amplifica tendinta noastra de a reactiona exagerat, trecand de la exuberanta atunci cand lucrurile merg bine la cea mai adanca depresie atunci cand merg prost. La originea succesului si prabusirii noastre sta caracterul schimbator al emotiilor noastre;
  • Finantele exacerbeaza si diferentele dintre noi, imbogatindu-i pe cei norocosi si isteti, saracindu-i pe cei ghinionisti si nu tocmai isteti;
  • Cu cat pietele financiare ale lumii devin mai integrate, cu atat apar tot mai multe oportunitati pentru oamenii initiati din lumea finantelor, indiferent unde traiesc acestia, si cu atat ii pandesc pe cei neinstruiti in domeniul financiar mai multe riscuri de a cadea victime;
  • Spaniolii au adus din America de Sud mii de tone de argint si alte metale pretioase, dar asta nu a reusit sa salveze Spania de un inexorabil declin economic. Monarhii spanioli din sec. al XVI-lea, Carol al V-lea si Filip al II-lea, au descoperit ca o avalansa de metal pretios poate fi in aceeasi masura o binecuvantare si un blestem. Motivul? Au scos din maruntaiele pamantului atat de mult argint pentru a-si finanta razboaiele de cucerire, incat metalul propriu-zis s-a devalorizat dramatic – adica in ceea ce priveste puterea sa de cumparare in raport cu alte marfuri;
  • Ceea ce nu au reusit sa inteleaga spaniolii a fost ca valoarea metalului pretios nu e absoluta. Valoarea banilor se stabileste in functie de ceea ce este dispus sa-ti ofere cineva pentru ei. Cresterea volumului de bani nu face o societate mai bogata, desi poate imbogati guvernul ce are monopolul asupra productiei de bani. Daca nu apar surprize, expansiunea monetara nu face decat sa creasca preturile;
  • Creditul si imprumuturile isi au originea in Babilon si Mesopotamia antica, desi acolo cele mai multe imprumuturi nu erau decat niste simple avansuri din partea unor depozite regale sau religioase. Dar, daca nu ar fi existat imprumuturile, istoria economica a lumii noastre nu s-ar mai fi urnit din loc. Si fara reteaua tot mai ampla de relatii dintre creditori si debitori, economia globala si astazi ar stagna. Banii nu pun la propriu lumea in miscare, ci pun in miscare un numar urias de oameni, bunuri si servicii pretutindeni in lume;
  • Membrii familiei Medici din Florenta secolului XV au fost primii bancheri care au facut tranzitia de la succesul financiar la statutul de putere ereditara. Au reusit pentru ca au invatat o lectie esentiala: in cazul finantelor, putin inseamna adesea frumos. Reusind sa-si faca banca mai mare si mai diversificata decat oricare alta institutie financiara anterioara, au descoperit o modalitate de a diminua riscurile. Iar implicandu-se in schimburile valutare, nu doar in activitati de creditare, si-au redus vulnerabilitatea la rau-platnici;
  • E semnificativ faptul ca, exact in perioada in care tehnicile bancare italiene erau imbunatatite in centrele financiare din nordul Europei (Amsterdam, Stockholm, Londra), in mod cu totul neasteptat, o singura tara a ramas in urma. Blestemata de abundenta de metal pretios, puternica Spanie nu a reusit sa-si dezvolte un sistem bancar sofisticat, bazandu-se pe negustorii de la Anvers pentru avansuri in numerar pe termen scurt, cu promisiunea rambursarii lor in argint. Ideea ca banii inseamna de fapt credit si nu metal pretios nu a avut trecere la Madrid. Ba chiar coroana spaniola a ajuns de nu mai putin de 15 ori sa nu mai fie in stare sa-si achite datoriile, in parte sau in totalitate, intre 1557 si 1696. Cu astfel de antecedente, nici tot argintul de la Potosí (America de Sud) nu putea transforma Spania intr-o tara fara risc financiar. In lumea moderna, puterea avea sa le apartina bancherilor, nu falitilor;
  • Dezlegarea monedelor de etalonul aur in secolul XX a condus la o expansiune monetara fara precedent. Raportul dintre masa monetara si PIB a crescut in zona euro de la 60% in 1990 la aproape 90% in 2008. In Europa capitalul propriu al bancilor este echivalent cu mai putin de 10% din active, in comparatie cu 25% la inceputul secolului XX. Bancile nu numai ca preiau mai multe depozite, ci ofera o mai mare parte din acestea sub forma de credite, minimalizandu-si baza de capital. In present, activele bancare (creditele oferite) in economiile dezvoltate ale lumii sunt echivalentul a circa 150% din PIB-ul combinat al acestor tari. Totalul activelor bancare internationale in decembrie 2006 era echivalentul a circa 29 de trilioane de dolari, adica 63% din PIB-ul mondial;
  • Bancnota moderna ce reprezinta dolarul si-a dobandit infatisarea de acum in 1957. De atunci puterea sa de cumparare in comparatie cu indicele pretului la consumator a scazut in proportie de 87%. Inflatia anuala medie in perioada 1957-2008 a fost de peste 4%. Cei care si-ar fi schimbat 1000 de dolari din economii pe aur in 1970, cand fereastra etalonului aur inca era intredeschisa, ar fi achizionat atunci putin peste 26,6 uncii de aur. In 2008, cand aurul se vindea cu 1000 de dolari uncia, si-ar fi putut vinde aurul cu 26.596 de dolari;
  • Valoarea totala a obligatiunilor tranzactionate in 2008 la nivel international era in jur de 18 trilioane de dolari. Valoarea obligatiunilor tranzactionate intern (precum obligatiunile japoneze detinute de investitori japonezi) a ajuns la suma de 50 de trilioane de dolari;

Suntem cu totii afectati de piata obligatiunilor in doua moduri foarte importante:

  1. o mare parte din banii pe care ii punem deoparte pentru batranete ajung sa fie investiti pe piata obligatiunilor;
  2. din pricina dimensiunilor ei imense si deoarece guvernele tarilor mari sunt socotite cei mai de incredere debitori, tocmai piata obligatiunilor e cea care stabileste ratele dobanzilor pe termen lung pentru economie in totalitatea ei. Atunci cand preturile obligatiunilor scad, ratele dobanzilor cresc, cu consecinte dureroase pentru toti debitorii;
  3. Pietele obligatiunilor detin putere pentru ca reprezinta fundamentul tuturor pietelor. Costul creditului, rata dobanzii (la o obligatiune martor), in cele din urma determina valoarea marfurilor, a caselor, a tuturor categoriilor de active;
  4. Din punctul de vedere al omului politic, piata obligatiunilor e puternica pentru ca ofera o evaluare zilnica a credibilitatii politicilor fiscale si monetare ale fiecarui guvern. Dar adevarata sa putere sta in capacitatea de a pedepsi un guvern cu costuri mai mari ale indatorarii. Chiar si o crestere cu o jumatate de punct procentual poate dauna unui guvern care gestioneaza un deficit, adaugand si rate mai mari de rambursare la cheltuielile sale si asa foarte mari;
  5. Razboaiele au fost finantare prin emisiuni de obligatiuni ale guvernelor care aveau nevoie de bani pentru a-si inzestra armatele sau a plati mercenari. De exemplu, batalia de la Waterloo a fost culminarea a mai bine de doua decenii de conflicte intermitente intre Marea Britanie si Franta. Dar era mai mult decat o batalie intre doua armate. Era un conflict intre doua sisteme financiare rivale: unul, cel francez, care sub Napoleon devenise un sistem bazat pe jaf (impozitarea celor cuceriti); celalalt, cel britanic, bazat pe datorii;
  6. In timpul Razboiului de Secesiune, bancnotele Confederatiei erau destul de primitive si usor de copiat, astfel ca multe state si municipalitati din Sud si-au tiparit singure bancnote si au falsificat bani. Cu tot mai multi bani de hartie si tot mai putine bunuri, inflatia a explodat. In Sud preturile au crescut si cu 4000% in timpul Razboiului de Secesiune. In schimb, in Nord, preturile au crescut cu doar 600%. Chiar inainte ca principalele armate ale Confederatiei sa se predea, in aprilie 1865, economia Sudului era in colaps, hiperinflatia fiind semnul clar al infrangerii;
  7. Bancherii din familia Rothschild care refuzasera sa finanteze Sudul au avut dreptate: cei care investisera in obligatiuni ale Confederatiei au ajuns sa piarda totul, intrucat Nordul victorios a decis sa nu achite datoriile Sudului. Efortul de razboi al Sudului trebuise finantat, in cele din urma, tiparind bani. Nu avea sa fie ultima data in istorie cand o incercare de a forta piata obligatiunilor sfarsea cu o inflatie dezastruoasa si o umilitoare infrangere militara;
  8. Un alt exemplu este cazul hiperinflatiei din Germania anilor 1922-1923. Rata anuala a inflatiei a atins un varf de 182 miliarde la suta in 1923. Preturile erau, in medie, de 1,23 trilioane de ori mai mari decat in 1913. E adevarat ca existasera si anumite beneficii pe termen scurt. Descurajand economisirea si incurajand consumul, acelerarea inflatiei stimulase productia si ocuparea fortei de munca pana in al 4-lea trimestru al anului 1922. Dar productia industriala a scazut la jumatate fata de nivelul din 1913, iar somajul a crescut pana la un sfert din sindicalisti;

Etapele de crestere si spargere a unei bule financiare:

  1. Transferul – unele modificari in circumstantele economice creeaza oportunitati noi si profitabile pentru anumite companii;
  2. Euforia – se instaleaza un proces de feedback prin care asteptarea unor profituri mai mari duce la o crestere rapida a preturilor actiunilor;
  3. Mania sau bula – perspectiva unor aporturi facile de capital ii atrage pe investitorii neinitiati si pe escrocii dornici sa-i usureze de bani pe cei dintai;
  4. Stresul – initiatii isi dau seama ca profiturile asteptate nu pot justifica pretul acum exorbitant al actiunilor si incep sa obtina beneficii vanzand;
  5. Repulsia sau pierderea increderii – pe masura ce pretul actiunilor scade, toti outsiderii se precipita sa caute o cale de scapare, provocand spargerea bulei;
  6. Despre estimarile expertilor: Pe 16 octombrie 1929, Irving Fischer, profesor de economie la Yale University, declara ca “preturile pe bursa americana au atins ceea ce pare a fi un platou inalt permanent”. Opt zile mai tarziu, in “Joia Neagra”, indicele Dow Jones a scazut cu 2%. In “Lunea Neagra” (28 octombrie) aceasta a scazut cu 13%, a doua zi cu inca 12%. In urmatorii 3 ani bursa americana a scazut cu un zdrobitor 89%, atingand minimul in 1932. Indicele nu a mai atins varful din 1929 pana in noiembrie 1954;
  7. Vechea butada conform careia “macroeconomistii au prezis corect noua din ultimele cinci recesiuni” nu e doar o simpla gluma, ci expresia adevarului demoralizant cu privire la dificultatea prognozelor economice;
  8. In “Lunea Neagra” din 19 octombrie 1987, indicele Dow Jones a scazut cu 23%, una dintre cele doar 4 zile in care indicele a coborat cu mai bine de 10% intr-o singura sedinta de tranzactionare;
  9. Compania Enron a fost numita de revista Fortune vreme de sase ani consecutivi (1996-2001) drept “cea mai inovatoare companie din America”, pentru ca in decembrie 2001 Enron sa-si semneze falimentul, deoarece “sistemul” sau reprezenta o escrocherie elaborata, bazata pe manipularea pietei si pe registre masluite;
  10. Sa economisesti pentru viitor este un impuls financiar elementar, pentru ca viitorul e nesigur. Lumea e un loc plin de primejdii. Nimeni nu trece prin viata fara sa aiba parte si de putin ghinion;
  11. Constituirea unor rezerve din timp in vederea unor posibile dezastre in viitor a ramas principiul fundamental de asigurare, fie ca e vorba de masuri de prevedere in caz de moarte, in fata efectelor varstei inaintate, a bolilor sau accidentelor;
  12. Nimeni nu a anticipat la inceput ca, prin cresterea constanta a numarului de oameni care cotizau, companiile de asigurari si rudele lor apropiate – fondurile de pensii – vor evolua atat de mult incat sa ajunga printre cei mai importanti investitori din lume – asa-numitii investitori institutionali care domina astazi piata financiara mondiala. Dupa al Doilea Razboi Mondial, cand companiilor de asigurari li s-a permis sa inceapa sa investeasca pe piata bursiera, acestea au ajuns la mijlocul anilor 1950 sa detina o treime din companiile importante din Regatul Unit. Primele de asigurare au crescut si ele continuu ca procent din PIB in tarile dezvoltate, ajungand de la 2% in 1914 la aproximativ 10% astazi;
  13. Britanicii sunt cei mai asigurati oameni din lume, platind peste 12% din PIB sub forma de prime de asigurare, in timp ce americanii cheltuie 9%, iar germanii 7% din PIB;
  14. Sistemul obligatoriu de asigurari sociale a fost promovat de Bismarck in Germania in 1880, cu scopul “de a pune in mintea masei mari de oameni sarmani fara o proprietate ideea de protectie care se naste din constiinta dreptului la pensie”. In conceptia lui Bismarck “e mult mai usor sa conduci un om care stie ca are o pensie la anii de batranete decat unul care e lipsit de aceasta perspectiva. Cine imbratiseaza aceste idei va ajunge la putere”;
  15. Japonia are un stat asistential care este un miracol de eficienta. Japonia are cea mai mare speranta de viata, iar la mjlocul anilor 1970 90% din populatie absolvea liceul, spre deosebire de 32% in Anglia. Japonia are cel mai mare fond de pensii de stat din lume, in asa fel incat orice japonez care iese la pensie poate miza pe un bonus generos si un venit regulat de-a lungul anilor de odihna binemeritata;
  16. In ultimii ani, pentru cele mai multe familii, grija de a se asigura in fata unui viitor nesigur ia forma foarte simpla a unei investitii (de obicei prin imprumut bancar) intr-o locuinta, a carei valoare se presupune ca va fi in crestere pana in ziua in care cei care intretin familia se hotarasc sa iasa la pensie. Daca planul de pensie nu e indestulator, nu conteaza. Daca asigurarea de sanatate a expirat, nu intram in panica. Exista intotdeauna casa, scumpa casa;
  17. Preturile caselor in Anglia au crescut de 15 ori in intervalul 1975-2006, facand imposibila cumpararea unei case de catre aproape toti cei aflati la prima casa care nu pot primi sprijin financiar de la parinti;
  18. In 1959, valoarea datoriilor ipotecare reprezenta 38% din PIB-ul SUA, crescand pana la 99% din PIB in 2006. In tarile vorbitoare de engleza, patima pentru proprietate a constituit baza crearii adevaratei democratii a posesorilor de proprietati, intrucat intre 65% (SUA) si 83% (Irlanda) dintre cetateni locuiesc in case proprietate personala (Australia si UK – 69%, Canada – 67%, Japonia – 60%, Franta – 54%, Germania – 43% in 2006). Cu alte cuvinte, majoritatea alegatorilor sunt in acelasi timp si detinatori de proprietati;
  19. Daca investeai 100.000 USD in 1987 pe piata americana de imobiliare, in 2007 ajungeai la aproximativ 275.000 USD, conform indicelui preturilor imobiliare. Dar daca ai fi investit aceiasi bani la S&P 500 cu reinvestirea dividendelor, ai fi ajuns sa ai 772.000 USD in 2007, adica de peste 2 ori mai mult decat din caramida si mortar;
  20. La fel in UK, 100.000 lire sterline investite in imobiliare in 1987 ar fi adus un castig de 4 ori mai mare in 2007, conform indicelui preturilor locuintelor. Daca investeai aceeasi suma in FTSE All Share, ai fi obtinut un castig de 7 ori mai mare. Bineinteles, exista o mare diferenta intre o locuinta si un indice bursier: nu poti locui intr-un indice bursier;
  21. Incurajarea tendintei de dobandire a unei case poate ajuta la constituirea unei mase de partizani ai capitalismului, dar asta afecteaza pietele de capital, deoarece ii sileste pe oameni sa parieze cu propria casa pe, ei bine, propria casa. Adevarata prejudecata in privinta casei este tendinta de a ne investi aproape toata avutia in propriile noastre case. In definitiv, constructia unei case reprezinta doua treimi din portofoliul tipic al familiei americane, iar in alte tari proportia e si mai mare. Cheia securitatii financiare ar trebui sa fie aceea a unui portofoliu diversificat de active;
  22. Detinatorii obligatiunilor rusesti emise inainte de 1914 au suferit pierderi enorme, deoarece regimul bolsevic a refuzat sa le mai plateasca din februarie 1918. In acel moment, obligatiunile rusesti cu 5% dobanda din emisiunea 1906 erau negociate la 45% din valoarea lor nominala. Speranta unor intelegeri cu creditorii straini a dainuit pe tot parcursul anilor 1920, cand acele obligatiuni erau vandute la aproximativ 20% din valoarea nominala. In anii 1930 acestea nu mai valorau nimic;
  23. In 2007 SUA au fost nevoite sa imprumute in jur de 800 de miliarde de dolari din strainatate. China, in schimb, avea un surplus de cont curent de 262 miliarde de dolari, adica o treime din deficitul SUA. Si o parte a acestui surplus a ajuns sa fie imprumutat de SUA. De fapt, China a ajuns sa fie bancherul SUA;
  24. Cresterea neta a rezervelor de valuta straina din China corespunde aproape exact emisiunilor de bonuri de tezaur si obligatiuni ale agentiilor guvernamentale ale SUA. Din punctul de vedere al Americii, cea mai buna politica pentru a mentine vremurile fericite a fost importul de marfuri ieftine din China. In plus, prin externalizarea producerii de marfuri in China, corporatiile din SUA au putut beneficia si de mana de lucru ieftina de acolo. Prin vanzarea de obligatiuni in valoare de miliarde de dolari catre Banca Populara a Chinei, SUA s-au putut bucura de rate semnificativ mai scazute ale dobanzilor decat ar fi fost cazul;
  25. Bine ati venit in minunata tara duala “Chimerica” – China plus America – care inseamna mai bine de 10% din suprafata de uscat a planetei, un sfert din populatia ei, o treime din productia economica si mai bine de jumatate din cresterea economica in perioada 2000-2008. Cu cat China era mai dispusa sa imprumute bani SUA, cu atat americanii erau mai dispusi sa se imprumute. Cu alte cuvinte, Chimerica a constituit motivul esential pentru care piata de credite ipotecare din SUA a fost atat de plina de lichiditati in 2006, incat puteai obtine credite ipotecare de 100% fara sa ai venit, loc de munca sau alte bunuri;
  26. Din Mesopotamia antica si pana la China de astazi, ascensiunea banilor a fost una dintre fortele motrice ale progresului uman: un proces complex de inovare, intermediere si integrare care a fost la fel de vital ca evolutia stiintei sau impunerea legii pe drumul eliberarii omului de corvoada agriculturii de subzistenta;
  27. Finantele au stat de fapt la baza progresului omenirii. Si, de aceea, indiferent daca ii cauti cu inversunare sau te scalzi in ei, acesta e cel mai bun moment pentru a intelege ascensiunea banilor.

Daca doresti sa comanzi cartea, o poti face AICI.

Similar Posts

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.