Cum să te bucuri de viață și de slujbă – Dale Carnegie

Un rezumat de Sorin Scorțan

2 iulie, 2024 — Cărți de dezvoltare personală

dezvoltarepersonala performanta productivitate

Cartea “Cum să te bucuri de viață și de slujbă” de Dale Carnegie vă conduce pe drumul reușitei prin sfaturi de bun simț și prin exemple grăitoare.

Structurată în patru părți, cartea prezintă modalitățile în care vă puteți cultiva o atitudine mentală aducătoare de liniște și fericire, tehnicile fundamentale de a vă comporta în lume, felul în care vă puteți impune modul de a gândi și ce anume trebuie să faceți pentru a coopera cu cei din jur.

Am extras câteva idei interesante din această carte:

V-ați gândit vreodată că cei mai mulți dintre noi își petrec cea mai mare parte a vieții la slujbă – indiferent care ar fi aceea?
Aceasta înseamnă că atitudinea noastră față de serviciu poate determina dacă zilele noastre sunt pline de entuziasmul și împlinirea ce vin din conștiința performanței sau frustrare, plictiseală și oboseală;
Prezenta carte este o selecție de capitole, preluate din edițiile revizuite ale celor mai bune două cărți ale Dale Carnegie – ”Secretele succesului” și ”Lasă grijile, începe să trăiești”;
Lectura cărții este o aventură prin care vă puteți descoperi propria personalitate. Și s-ar putea dovedi un punct de cotitură în viața dumneavoastră. Dispuneți deja de calități ascunse, care vă pot face viața minunată. Tot ce vă trebuie acum este motivația de a le descoperi și folosi;
Patru deprinderi de lucru, care vă vor ajuta să preveniți oboseala și îngrijorarea:
- Eliberați-vă biroul de toate hârtiile, cu excepția celor legate de problema de vă ocupați în acel moment;
- Faceți lucrurile în ordinea importanței lor. Uneori nu ești în stare să faci asta, dar mai știu că un plan oarecare de a începe cu anumite lucruri este infinit mai bun decât improvizațiile de pe parcurs;
- Când apare o problemă și aveți datele necesare pentru a lua o decizie, rezolvați-o pe loc. Nu amânați luarea deciziilor;
- Învățați să organizați, să delegați și să supravegheați. Este greu să înveți să-ți delegi responsabilitățile, iar a-ți delega autoritatea unor oameni nepotriviți poate duce la dezastre. Dar, chiar dacă este grei să delegi autoritatea, persoanele cu funcții de conducere trebuie să o facă dacă vor să evite îngrijorarea, tensiunea și oboseala
Munca mentală, singură, nu obosește. Creierul poate lucra la fel de bine și de rapid ca la început după 8 sau chiar 12 ore de efort. Creierul este absolut neobosit. Mare parte din oboseală derivă din atitudinea noastră mentală și emoțională. De fapt, epuizarea de origine pur fizică este rară;
Plictiseala, resentimentul, sentimentul că nu este apreciat, sentimentul de inutilitate, graba, neliniștea, îngrijorarea – aceștia sunt factorii emoționali care epuizează pe cel care lucrează așezat la birou; îl fac susceptibil la răceli, îi reduc productivitatea și îi trimit acasă cu dureri de cap. Da, obosim deoarece emoțiile ne produc tensiuni nervoase în organism;
Grijile, încordarea și supărările constituie trei dintre cele mai importante cauze ale oboselii. Amintiți-vă că un mușchi tensionat este un mușchi lucrător. Destindeți-vă! Cruțați-vă energia pentru sarcinile importante;
Relaxați-vă! Relaxați-vă! Învățați să vă relaxați în timp ce lucrați! Este ușor? Nu! Veți fi, probabil, nevoiți să renunțați la deprinderile dumneavoastră de o viață. Dar merită efortul, pentru că vă poate schimba viața;
Dacă îți poți relaxa complet mușchii ochilor, poți să uiți de toate necazurile. Motivul pentru care ochii sunt atât de importanți în destindere este că ei consumă o pătrime din întreaga energie nervoasă consumată de organism. De aceea atâția oameni sănătoși, cu vedere perfectă, au dureri de ochi. Își țin mușchii ochilor sub tensiune;
Puteți să vă relaxați în momentele critice, aproape oriunde v-ați afla. Dar să nu depuneți efort ca să vă relaxați. Relaxarea înseamnă absența oricărei tensiuni și a oricărui efort. Gândiți-vă la destindere. Începeți prin a vă gândi la relaxarea mușchilor ochilor și ai feței. Simțiți energia care vi se revarsă din mușchii faciali către centrul organismului. Gândiți-vă că sunteți destins ca un bebeluș;
Relaxați-vă în momentele critice. Lucrați, pe cât posibil, într-o poziție confortabilă. Amintiți-vă că tensiunile din trup produc dureri de umeri și oboseală nervoasă;
Verificați-vă de 4-5 ori pe zi spuneți-vă: ”Îmi fac munca mai grea decât este de fapt? Folosesc mușchi care nu au nimic comun cu munca pe care o depun?”
Testați-vă din nou la sfârșitul zilei, întrebându-vă: ”Cât sunt de obosit? Dacă sunt obosit, nu este din cauza activității mele mentale pe care am desfășurat-o, ci din cauza felului în care am făcut-o”
Una dintre cauzele principale ale oboselii este plictiseala. Atitudinea emoțională este mult mai vinovată de producerea oboselii, decât efortul fizic. Presiunea sângelui și consumul de oxigen scad atunci când cineva este plictisit și că întregul metabolism revine la normal imediat ce persoana respectivă începe să simtă interes și plăcere pentru muncă. Rareori obosim atunci când facem ceva interesant și incitant;
Dacă lucrați cu mintea, rareori cantitatea de muncă este cea care vă obosește. V-ar putea obosi cantitatea de muncă pe care nu o îndepliniți. Într-o zi de muncă în care sunteți mereu întrerupți, nu ați realizat nimic, însă v-ați întors acasă obosiți și cu dureri de cap;
Oboseala nu ne este provocată de muncă, ci de îngrijorare, frustrare și resentimente. Acolo unde vă este interesul, este și energia. Poate fi mai obositor să mergi jumătate de milă alături de o soție sau de un soț cicălitor decât zece mile braț la braț cu persoana iubită;
Dacă vă purtați ”ca și cum” ați fi interesați de activitatea pe care o depuneți, acest mic jos vă va face interesul real. Va contribui, de asemenea, la scăderea oboselii, a tensiunilor și a îngrijorării dumneavoastră;
Se vorbește mult despre importanța exercițiului fizic pentru a ne trezi din starea de somnolență în care rămânem, mulți dintre noi, toată ziua. Dar și mai mult avem nevoie de un exercițiu spiritual și mintal matinal, care să ne îndrume la acțiune. Țineți-vă un discurs mobilizator în fiecare zi;
Vorbind ca propria persoană în fiecare ceas al zilei, vă puteți determina să nutriți gânduri de curaj și de fericire, gânduri de putere și de pace. Vorbind cu dumneavoastră înșivă despre lucrurile pentru care trebuie să fiți recunoscători, vă puteți umple mintea cu gânduri care se înalță și cântă;
Gândiți-vă la ceea ce vă va mări dumneavoastră interesul pentru muncă. Amintiți-vă că ați putea deveni de două ori mai fericiți, chiar dacă vă petreceți aproximativ jumătate din timpul de veghe la serviciu; iar dacă nu găsiți fericire în muncă, s-ar putea să n-o găsiți niciunde altundeva;
Amintiți-vă neîncetat că interesul pentru muncă vă va ține mintea departe de griji și, în cele din urmă, vă va aduce promovarea și un salariu mai bun. Chiar dacă nu se întâmplă astfel, vă va reduce oboseala la minimum și vă va ajuta să vă bucurați de orele de răgaz;
Ce-ar fi să vă opriți chiar acum și să vă puneți întrebarea: ”La ce naiba îmi fac griji?” Veți descoperi probabil că, prin comparație, motivele sunt neimportante și nesemnificative;
Cam 90% din lucrurile din viața noastră sunt bune și cam 10% sunt rele. Dacă vrem să fim fericiți, nu trebuie decât să ne concentrăm asupra celor 90% care sunt bune și să le ignorăm pe cele 10% rele. Dacă vrem să fim îngrijorați și supărați și să facem ulcer la stomac, nu trebuie decât să ne concentrăm asupra celor 10% care sunt rele și să le ignorăm pe cele 90% grozave;
Cei mai buni doctori din lume sunt doctorul Dietă, doctorul Liniște și doctorul Veselie;
V-ați vinde ambii ochi pentru un miliard de dolari? Pe cât v-ați da cele două picioare? Mâinile? Auzul? Copiii? Familia? Însumați-vă avuțiile și veți descoperi că nu ați vinde ceea ce aveți pentru tot aurul strâns de familiile Rockefeller, Ford și Morgan la un loc;
Rareori ne gândim la ceea ce avem, dar mereu la ceea ce ne lipsește. Această gândire este cea mai mare tragedie din lume. A provocat probabil mai multă nenorocire decât toate războaiele și bolile din istorie;
Sunt două lucruri, la care să țintești în viață: primul, să obții ce vrei; și după aceea, să te bucuri de asta. Doar cei mai înțelepți oameni îi realizează și pe cel de-al doilea;
Amintiți-vă ca o critică nedreaptă este adesea un compliment mascat. Amintiți-vă că nimeni nu lovește un câine mort;
Oamenii nu se gândesc la dumneavoastră sau la mine și nu le pasă de ce anume se spune despre noi. Se gândesc la ei înșiși – înainte de micul dejun, după micul dejun și până la miezul nopții. Ar fi de o mie de ori mai preocupați de o durere de cap proprie decât de știrea morții mele sau a dumneavoastră;
Deși nu putem împiedica lumea să vă critice pe nedrept, putem face ceva infinit mai important: putem hotărî dacă să las condamnarea nedreaptă să vă tulbure;
Faceți ce simțiți în adâncul inimii că este corect – pentru că veți fi criticați oricum. Veți fi ”condamnați dacă o faceți și condamnați dacă nu o faceți”;
Dacă ridici capul deasupra mulțimii, vei fi criticat. Așa că, obișnuiește-te cu ideea;
Străduiți-vă să vă faceți lucrurile cât de bine puteți; iar apoi deschideți-vă umbrela și nu lăsați ploaia de critici să vă șiroiască pe ceafă;
În 99% din cazuri oamenii nu se învinovățesc pentru nimic, oricât de mult ar greși. Critica este zadarnică pentru că îl plasează pe individ în defensivă și de obicei îl face să lupte pentru a se justifica. Critica este periculoasă pentru că rănește orgoliul personal, lezează sentimentul de importanță și stârnește ranchiuna;
Un animal de companie recompensat pentru bună purtare va învăța mult mai rapid și va reține cu mai multă ușurință ceea ce învață decât un animal pedepsit pentru greșeli. Critica nu aduce cu sine schimbări de durată și provoacă adeseori resentimente;
Dacă vrem să provocăm resentimente care vor dăinui zeci de ani de zile și nu se vor șterge decât în moarte, ajunge să ne complacem în a face cea mai neînsemnată critică – indiferent cât de justificată ni se pare;
Un om mare își demonstrează măreția în felul de a-i trata pe oamenii mici;
În loc să-i condamnăm pe ceilalți, haideți să-i înțelegem. Să găsim motivele pentru care fac ei ceea ce fac. Este mult mai profitabil și mai nobil decât critica; ne atragem astfel simpatie, toleranță și bunătate. ”A ști totul înseamnă a ierta totul.”
Nici măcar Dumnezeu nu are de gând să judece oamenii până nu și-au dat ultima suflare. De ce am cere mai mult decât Dumnezeu?
Nu există decât un singur mijloc pe lume care să pună pe oricine la treabă, și anume meșteșugul de a deștepta în oameni voința de a trece la acțiune;
Cea mai adâncă dorință a naturii umane este aceea de ”a fi important”. Această dorință vă face să fiți mereu la modă, să conduceți mașini de ultimul tip și să vă lăudați mereu genialele progenituri;
Spuneți-mi cum se naște sentimentul importanței în dumneavoastră și vă voi spune ce sunteți. Asta vă caracterizează pe deplin;
În Statele Unite sunt mai mulți pacienți suferinzi de boli mintale decât de toate celelalte maladii la un loc;
Dacă unii sunt atât de înfometați de sentimentul importanței încât pur și simplu înnebunesc pentru a-l avea, închipuiți-vă ce putem realiza noi recunoscând meritele celor din jurul nostru;
Puterea de a trezi entuziasmul oamenilor cu care lucrezi este cel mai prețios capital și unicul mijloc de a descoperi ce e mai bun în oameni este prin aprecieri și încurajări;
Nu există nimic altceva care să ucidă mai grabnic ambiția cuiva decât critica superiorilor. Eu nu critic niciodată pe nimeni. Cred în stimularea oamenilor la muncă. Deci sunt oricând gata să laud, în loc să dezaprob și să fac observații. Dacă îmi place ceva, aprob cu însuflețire și laud din belșug;
Hrănim trupurile copiilor, prietenilor și angajaților noștri, dar cât de des le hrănim respectul de sine? Uităm să le oferim cuvinte de apreciere care ar răsuna în mințile lor ani de zile, ca muzica galactică a luceferilor de dimineață;
Nu-ți fie frică de dușmanii care te atacă. Păzește-te de prietenii care te lingușesc;
Una dintre cele mai neglijate virtuți ale existenței noastre cotidiene este aprecierea. Ne eschivăm cumva să ne lăudăm fiul sau fiica atunci când ia note bune și uităm să-i încurajăm când reușesc să facă prima lor prăjitură sau să construiască prima căsuță pentru păsări. Nimic nu îi mulțumește mai mult pe copii decât interesul și aprobarea părinților;
În relațiile noastre cu alții, n-ar trebui să uităm niciodată că interlocutorii noștri sunt ființe umane și sunt înfometați de apreciere. Orice suflet tânjește în mod normal după tandrețe;
Încercați să lăsați în urma dumneavoastră, oriunde mergeți, mici simboluri de recunoștință. Veți fi surprins dă constatați cum ele vor crește, transformându-se în micuțe flăcări de prietenie, care vor deveni lumini statornice în viitor;
Un cuvânt bun spus din suflet are mai mult efect decât critica și ridiculizarea. Insulta nu doar că nu schimbă oamenii, dar e absolut ineficientă;

”Fiecare om ce îmi iese în cale îmi e superior într-o anumită privință. De aceea învăț de la fiecare trecător.” – Ralph Waldo Emerson

Să fim ”generoși în aprobare și darnici în laudă”, iar oamenii ne vor aprecia cuvintele, le vor prețui și le vor repeta toată viața, mult timp după ce noi înșine le vom fi dat uitării;
Unica modalitate de a-i influența pe ceilalți este de a le vorbi despre ceea ce vor și a le arăta cum pot să-și împlinească dorințele. Nu uitați de asta mâine, când veți încerca să convingeți pe cineva să facă ceva. Înainte de a vorbi, luați-vă răgazul de a vă răspunde la întrebarea: ”Cum pot să trezesc în acest om dorința de a face ce vreau eu?”
Dacă există vreun secret al succesului, el rezidă în capacitatea de a înțelege punctul de vedere al celuilalt și de a vedea lucrurile atât din perspectiv acestuia, cât și din cea personală;
Lumea e plină de oameni lacomi și de ființe care sunt în căutarea propriului eu. Deci, când apare un individ care încearcă, altruist, să-i ajute pe alții, obține un avantaj imens. Nu are concurență;
Cei care se pun în locul altora, care pot înțelege cum funcționează judecata acestora, nu trebuie să-și facă nicio grijă despre ceea ce îi așteaptă în viitor;
Mai întâi deșteptați în interlocutor o dorință vie. Cine e în stare de asta, are lumea la picioare. Cine nu, e condamnat la singurătate;
Nici dumneavoastră, nici eu nu-i interesăm pe ceilalți. Unica lor preocupare este propria persoană – dimineața, la prânz și seara;
Dacă încercăm doar să-i impresionăm pe alții și să le trezim interesul asupra noastră, nu vom avea mulți prieteni sinceri. Prietenii adevărați nu se obțin astfel;
Acela care își pierde orice interes în semenii săi și îi lovește cât de mult posibil se va izbi în viață de cele mai mari obstacole. În acești oameni prinde rădăcini sentimentul eșecului;
Am descoperit din experiența personală că oricine poate obține atenția, timpul și chiar cooperarea celor mai solicitate persoane doar prin manifestarea unui interes sincer față de ele;
Dacă vrem să ne facem prieteni, atunci să fim dispuși să îi ajutăm pe alții – asta cere timp, energie, altruism și înțelepciune;
Manifestând un interes sincer pentru ceilalți nu doar vă câștigați prieteni, dar această atitudine poate sădi în ceilalți un sentiment de loialitate față de compania dvs.;
Interesul manifestat, ca orice alt principiu al relațiilor interumane, trebuie să fie sincer. Nu trebuie să aducă profit doar persoanei care arată acest interes, ci și celui ce primește atenție;
Dacă vreți ca ceilalți să vă agreeze, trebuie să vă faceți prieteni adevărați, iar dacă vreți să-i ajutați pe alții, dar să vă fiți de folos și dumneavoastră înșivă, manifestați un interes sincer față de cei din jur;
Dacă suntem atât de suficienți și egoiști încât nu putem răspândi în jur puțină fericire și apreciere fără a căuta să obținem un profit în schimb, ne vom alege cu eșecul pe care îl merităm din plin;
Străduiți-vă întotdeauna să-l faceți pe interlocutorul dvs. să se simtă important;
Vreți să fiți aprobați și respectați de cei cu care intrați în contact. Vreți să fiți apreciați la reala valoare. Vreți să simțiți că sunteți importanți în cercul dvs. Nu doriți lingușire ieftină și nesinceră, dar tânjiți după o apreciere sinceră;
Adevărul de necontestat este că aproape toți oamenii cu care ne întâlnim simt că ne sunt superiori într-o anumită privință și o cale sigură spre inimile lor este aceea de a-i face să înțeleagă, cu tact și subtilitate, că le recunoaștem sincer importanța;
Vorbiți-le oamenilor despre ei înșiși și vă vor asculta ore întregi;
Puteți da de înțeles celorlalți că greșesc printr-o privire sau o intonație specială sau un gest, fiind la fel de sugestivi ca și cum ați folosi cuvinte. Și, dacă le spuneți că greșesc, credeți că îi determinați să fie de acord cu dvs.? Niciodată! Pentru că i-ați lovit în inteligența, judecata, mândria și autorespectul lor. Asta îi va determina să dorească să vă întoarcă lovitura. Dar nu le va schimba niciodată părerea;
Dacă aveți de gând să dovediți ceva, nu înștiințați pe nimeni de asta. Atingeți-vă scopul cu subtilitate și îndemânare;
Dacă o persoană spune ceva care vi se pare incorect – da, chiar dacă sunteți sigur că este incorect – e mult mai bine să începeți prin a spune: ”Știți, eu am cu totul altă părere, dar s-ar putea să greșesc. Greșesc adesea și dacă greșesc, aș vrea să mă corectez. Să analizăm faptele.”
Nu veți da niciodată de necaz dacă recunoașteți că s-ar putea să greșiți. Asta va combate orice disensiune și îl va îndemna pe adversarul dvs. să fie la fel de cinstit, deschis și dispus să-și lărgească orizontul de cunoaștere ca și dvs. Îl va face să vrea să recunoască și el că ar putea să greșească;
Puțini oameni sunt logici. Majoritatea sunt plini de prejudecăți, gelozie, suspiciune, frică, invidie, mândrie și cei mai mulți nu vor să-și schimbe părerea;
Nu iese nimic bun, doar multe pagube dacă îi spui cuiva verde în față că a greșit. Singurul lucru pe care îl obții este lezarea demnității interlocutorului tău și faptul că devii prost primit în orice discuție;
Nu intrați în dispute cu clientul, partenerul de viață sau dușmanul dvs. Nu le spuneți că au greșit, nu-i provocați, învățați puțină diplomație;
Când începeți o conversație, nu aduceți în prim-plan lucrurile asupra cărora nu sunteți de acord. Porniți prin a accentua punctele asupra cărora vă înțelegeți. Dacă se poate, scoateți în evidență faptul că vă străduiți amândoi să obțineți același lucru, iar disensiunea creată e doar de metodă, și nu de esență;
De la bun început faceți ca interlocutorul dvs. să vă răspundă cu ”da”. Evitați cât mai mult posibil ca el să rostească vreun ”nu”;
Dacă prima replică a unui elev, client, copil, soț sau soție este ”nu”, veți avea nevoie de înțelepciunea și răbdarea unui înger ca să nu o preschimbați în ”da”;
Nimănui nu-i place să simtă că i se vinde sau i se impune ceva. Preferăm să avem impresia că facem totul din proprie inițiativă: cumpărăm sau acționăm conform propriilor idei;
Să-ți lași interlocutorul să creadă că-i aparține ideea de pornire este o tactică funcțională în afaceri, politică sau în viața de familie;
Adeseori călcăm în picioare sentimentele celorlalți spre a ne face drum, găsim vinovați, adresăm amenințări, criticăm un copil sau angajat în prezența celorlalți, fără să ne gândim măcar că îi jignim. Doar câteva minute de reflecție, un cuvânt bun, o atitudine de înțelegere a acțiunilor celorlalți ar îndulci considerabil loviturile pe care ne vedem nevoiți să le dăm;

”N-am nici un drept să spun sau să fac ceva care să înrăutățească imaginea cuiva despre sine însuși. Nu contează ce cred eu despre el, ci ce crede el despre sine însuși. E o crimă să știrbești demnitatea proprie a cuiva” – Antoine de Saint-Exupéry