Haihui pe Wall Street – Burton G. Malkiel

O strategie pentru investiții de succes care a trecut testul timpului

Un rezumat de Sorin Scorțan

16 decembrie, 2021 — Cărți de investiții

bursa educatiefinanciara finante investitii

Poți contribui și tu la efortul meu de a pregăti acest rezumat, pentru cumpărarea altor cărți de valoare: https://www.buymeacoffee.com/sorin.scortan

“Haihui pe Wall Street” de Burton G. Malkiel este una dintre cele mai influente cărți de educație financiară, lansată din 1973, actualizată și reeditată de 12 ori.

Cartea are peste 550 de pagini și tratează atât bulele speculative din istorie, cât și avantajele și dezavantajele analizei fundamentale, analizei tehnice, teoriei pieței eficiente, teoriei diversificării portofoliului, teoriei utilizării factorului beta inteligent, exerciții de gestiune a finanțelor personale și de alocare a portofoliului, demonstrând eficientă investițiilor pe termen lung prin fonduri de tip index.

Am extras mai jos idei din această carte excepțională:

Investitorii vor avea mult mai mult succes dacă vor cumpăra și vor păstra un fond de tip index decât dacă vor încerca să cumpere și să vândă titluri individuale sau fonduri mutuale administrate activ;
Un investitor care ar fi investit la începutul anului 1969 10.000 USD într-un fond de tip index pe S&P500 ar fi avut în aprilie 2018 un portofoliu în valoare de 1.092.489 USD (de 109 ori mai mare);
Piața reglează prețurile acțiunilor atât de eficient, încât până și un cimpanzeu legat la ochi, care aruncă cu săgeți pe listările bursiere, poate selecta un portofoliu care să fie la fel de profitabil precum cele administrate de experți;
Capacitatea de asumare a riscurilor depinde foarte mult de vârstă și de abilitatea unei persoane de a obține venituri din surse care nu implică investiții. Riscul presupus de multe investiții scade odată cu durata de investiție. Din aceste motive, strategiile optime de investiții trebuie să fie corelate cu vârsta;
Doar ca să se mențină pe linia de plutire, investițiile tale trebuie să producă o rată de rentabilitate egală cu inflația;
Un investitor de succes este, în general, o persoană echilibrată, care își folosește curiozitatea înnăscută și interesul intelectual;
Un lucru nu valorează decât atât cât altcineva este dispus să dea pe el. O anumită investiție merită un anumit preț în ochii unui cumpărător pentru că acesta se așteaptă s-o vândă altcuiva la un preț mai mare. La rândul sau, noul cumpărător anticipează că viitorii cumpărători îi vor atribui o valoare și mai mare;
Într-o astfel de lume a teoriei castelelor de nisip, se naște câte un fraier pe minut, iar rolul existenței lui este acela de a-ți cumpăra investițiile la un preț mai mare decât cel pe care l-ai plătit tu. Orice preț este potrivit atâta vreme cât există alții dispuși să dea mai mult;
Teoria “prostului mai mare”: este în regulă să dai pe un anumit lucru de 3 ori mai mult decât valorează, atât timp cât găsești un naiv dispus să dea pe el de 5 ori mai mult decât face;

“Octombrie. O lună deosebit de periculoasă pentru investițiile la bursă. Celelalte sunt iulie, ianuarie, septembrie, aprilie, noiembrie, mai, martie, iunie, decembrie, august și februarie.” – Mark Twain

Lăcomia scăpată de sub control este o caracteristică esențială a fiecărui boom spectaculos din istorie. Masele acumulează nu inteligență, ci mediocritate;
Prețurile nesustenabile pot dura ani de zile, dar în cele din urmă se vor prăbuși. Astfel de răsturnări se produc la fel de neașteptat ca un cutremur și cu cât exagerarea este mai mare, cu atât efectele sunt mai puternice;
Nu e greu să faci bani pe piață. Greu este să eviți ispita de a-ți arunca banii în excese speculative de scurtă durată, care îți promit că te îmbogățești peste noapte. Este o lecție evidentă, dar una frecvent ignorată;
Prostia frumos ambalată poate trece drept înțelepciune. Nici măcar adevăratele revoluții tehnologice nu garantează avantaje investitorilor;
Majoritatea ofertelor publice inițiale (IPO) obțin rezultate sub cele ale pieței bursiere în ansamblu. Iar dacă vei cumpăra după începerea tranzacționării, de regulă la un preț mai mare, atunci pierderea este aproape sigură. Așadar, investitorii ar face bine să privească noile acțiuni de pe piață cu o doză sănătoasă de scepticism;
Orice idiot poate vinde o bancnotă de un dolar cu optzeci de cenți;
Bula dot com de la finalul anilor ’90 a fost sprijinită și favorizată de către presă, care a transformat SUA într-o națiune de agenți de bursă. Pe măsură ce prețul acțiunilor din domeniul telecomunicațiilor a continuat să crească cu mult peste standardele normale de evaluare, analiștii de investiții au făcut ce fac ei adesea: au coborât standardele;
Investițiile în tehnologii în transformare s-au dovedit adesea neprofitabile pentru investitori. În sec. XIX au fost căile ferate, în sec. XX au fost automobilele și electronicele, iar la final internetul;
Secretul investițiilor nu stă în cât de mult va influența societatea o anumită industrie, nici măcar în cât de mult va crește, ci mai degrabă în abilitatea industriei respective de a obține profituri și de a le menține. Și istoria ne învață că, în cele din urmă, toate piețele excesiv de exuberante cedează legilor gravitației. Greu de evitat însă este dulcea ispită de a investi bani în excesele speculative de scurtă durata, care promit să ne îmbogățească peste noapte;
Factorul care permite creșterea unei bule speculative este lăcomia contagioasă a investitorilor individuali și înclinația lor spre schemele de îmbogățire rapidă;
La sfârșitul anilor ’90 promisiunea internetului era reală, dar asta n-a împiedicat o companie precum Cisco Systems, care producea switch-uri și routere, reprezentând “coloana vertebrală a internetului”, să-și piardă apoi 90% din valoare când bula s-a spart;
Bula bitcoin din 2017-2018 – pentru majoritatea comercianților de bitcoin și de alte criptomonede, jocul a fost un pariu speculativ, a cărui miză era creșterea continuă a prețului. Pentru cei care au intrat în joc printre primii, recompensele au fost imense;
Tehnologia blockchain din spatele fenomenului bitcoin este una autentică, iar versiunile îmbunătățite s-ar putea răspândi la scară și mai largă. În orice caz, mecanismul de plăți internaționale va fi complet schimbat de tehnologie;
În cele din urmă, piața recunoaște adevărata valoare și aceasta este principala lecție de care trebuie să țină seama investitorii;
Piața bursieră nu este un mecanism de vot, ci un mecanism de cântărire. O acțiune nu poate prețui mai mult decât valoarea actuală a fluxului de numerar care i-l poate aduce investitorului;
Piețele nu sunt întotdeauna sau nici măcar de obicei corecte. Dar nicio persoană sau instituție nu știe tot timpul mai multe decât piața;
Bulele speculative vor continua. Însă într-un final vor conduce la ruina majorității participanților. Nici măcar revoluțiile tehnologice reale nu oferă beneficii garantate pentru investitori;
Un investitor rațional trebuie să fie dispus să dea cu atât mai mult pe o acțiune cu cât rata de creștere a dividendelor și câștigurilor este mai mare;
Un investitor rațional trebuie să fie dispus să dea cu atât mai mult pe o acțiune, cu cât rata extraordinară de creștere durează mai mult;
Cu cât randamentul unor dividende este mai mare, în condițiile în care ceilalți factori sunt neschimbați, cu atât valoarea unei acțiuni este mai mare;
Cu cât o acțiune este mai respectabilă – adică cu cât riscul este mai mic – cu atât calitatea ei este mai mare;
Dacă ceilalți factori rămân neschimbați, un investitor rațional (și cu aversiune la risc) ar trebui să dea cu atât mai mult pe o acțiune cu cât acțiunile companiei prezintă mai puține riscuri;
Atunci când ratele dobânzilor sunt foarte scăzute, titlurile cu dobândă fixă reprezintă o concurență foarte slabă pentru piața bursieră, iar prețurile acțiunilor tind să fie relativ mari;
Așteptările cu privire la viitor nu pot fi dovedite în prezent. Anticiparea dividendelor și câștigurilor viitoare este o îndeletnicire foarte hazardată;
Nu se pot obține calcule precise din date nedeterminate. Este evident că nu putem obține cifre exacte folosind factori nedefiniți. Însă, pentru a-și atinge scopurile, investitorii și analiștii fac asta tot timpul;
Creșterea poate fi pentru unii mumă, pentru alții ciumă. Dificultatea este dată de valoarea pe care piața o pune pe anumite fundamente. Întrebarea-cheie este: cât de mult ar trebui să plătești în plus pentru o creștere mai mare?
Cumpără doar de la companii care au o creștere prognozată peste medie a veniturilor, timp de cel puțin cinci ani;
Caută situațiile de creștere cu multipli P/E scăzuți. Dacă creșterea se produce, obții de regulă un beneficiu dublu – atât veniturile, cât și multiplii cresc, generând câștiguri mari;
Ferește-te de acțiunile cu multipli foarte ridicați, în care se reflectă deja creșterea viitoare. Dacă creșterea nu se concretizează, pierderile sunt de două ori mai dureroase – atât veniturile, cât și multiplii scad;
Caută acțiunile ale căror povești de creștere anticipată îi pot face pe investitori să înalțe castele de nisip;
Acțiunile care transmit “un sentiment pozitiv” în percepția investitorilor se pot tranzacționa vreme îndelungată la multipli de top, chiar dacă rata lor de creștere este doar una medie. Acțiunile mai puțin norocoase se pot tranzacționa vreme îndelungată la multipli scăzuți, chiar dacă rată lor de creștere este una peste medie;
Profesorii universitari sunt uneori întrebați de studenți: “Dacă sunteți atât de deștepți, de ce nu sunteți și bogați?” Întrebarea este de obicei una dureroasă pentru profesori, care cred că ocupația lor, cu un rol social atât de evident, transmite mai departe bogățiile lumii;
Cu excepția câtorva dovezi în favoarea inerției pe termen scurt, în majoritatea cazurilor, media prețurilor acțiunilor a urmat o tendință ascendentă prelungită, în concordanță cu creșterea pe termen lung a veniturilor și dividendelor;
Analiza tehnică se aseamănă cu astrologia și este la fel de științifică;
O strategie de cumpărare și păstrare (buy and hold) asigură de obicei un câștig mai mare decât cel bazat pe analiză tehnică;
Schemele tehnice pot fi considerate eficiente numai dacă dau randamente mai bune decât piața. Până în prezent, niciuna nu a trecut în mod constant testul;
Orice regularitate a pieței bursiere de care poți afla și profita este menită să se autodistrugă. Acesta este motivul principal pentru care sunt convins că nimeni nu va avea succes în utilizarea metodelor tehnice pentru a obține randamente bursiere peste media pieței;
Istoricul prețurilor acțiunilor nu poate fi folosit pentru a prezice viitorul în mod semnificativ. Strategiile tehnice sunt de obicei amuzante, deseori reconfortante, dar fără o valoare reală;
Teoriile tehnice îmbogățesc doar persoanele care organizează și vând servicii tehnice sau firmele de brokeraj care angajează tehnicieni, în speranța că analizele lor vor încuraja să facă și mai multe tranzacții de scurtă durată, generând astfel mai multe comisioane;
Un investitor care, pentru a evita perioadele de declin bursier, deține o cotă mare de lichidități, riscă să fie exclus de pe piață în unele intervale în care aceasta crește prompt;
Într-un interval de 30 de ani, 95% din câștigurile semnificative ale pieței s-au produs în 90 din cele aproximativ 7500 de zile de tranzacționare. Dacă ratai cele 90 de zile, reprezentând circa 1% din total, profiturile generoase pe termen lung ale perioadei ar fi fost șterse cu buretele;
Un investitor care ar fi cumpărat și păstrat acțiuni de 1 USD din indicele Dow Jones în 1900 ar fi obținut 230 USD în 2013. Însă dacă acesta ar fi ratat cele mai bune 5 zile din fiecare an, dolarul investit în 1900 ar fi valorat în 2013 mai puțin de un cent. Ideea este că cei care așteaptă alegerea momentului potrivit pe piață riscă să rateze sprinturile ocazionale importante, care contribuie enorm la performanță;
O politică simplă de cumpărare și păstrare va fi cel puțin la fel de eficientă ca orice procedură tehnică;
Urmând orice strategie tehnică, vei obține probabil câștiguri de capital pe termen scurt și vei plăti impozite mai mari (și totodată mai devreme) decât dacă ai adopta o strategie de cumpărare-și-păstrare. Așadar, dacă doar vei cumpăra și vei păstra un portofoliu diversificat, vei reuși să economisești cheltuielile de investiții, comisioanele de intermediere și impozitele;
Numeroși profesioniști de pe Wall Street refuză să accepte că, pe baza datelor anterioare, nu poate fi identificat niciun model fiabil pentru anticiparea creșterilor ulterioare. Analiștii nu pot prezice o creștere constantă pe termen lung deoarece aceasta nu există;
Atunci când un analist îți spune să ”cumperi”, el vrea să spună, de fapt, ”să păstrezi”, iar când îți spune să ”aștepți”, acesta este probabil un eufemism pentru ”scapă de prostia asta cât mai repede cu putință”;
Analiștii sunt în continuare influențați de teama că observațiile lor negative despre o anumită companie ar putea avea ca efect pierderea pe viitor a afacerii de intermediere;
Prognoza financiară este o știință care face ca astrologia să pară respectabilă;
Analiștii de valori mobiliare au dificultăți enorme în îndeplinirea funcției lor de bază și anume anticiparea perspectivelor de câștig ale unei companii. Pe investitorii care au încredere oarbă în astfel de prognoze, atunci când își aleg investițiile, îi pândește o dezamăgire cât se poate de neplăcută;
Un studiu realizat de Investors.com a descoperit că investitorii au pierdut peste 50% atunci când au urmat sfatul unui analist angajat al unei firme de pe Wall Street, care administra un IPO al acțiunilor recomandate. Cercetătorii analiști erau plătiți practic să facă publicitate acțiunilor clienților intermediați de firma lor. Iar analiștii ling mâna care îi hrănește;
Investitorii într-un fond mutual mediu nu au câștigat mai mult decât dacă achiziționau și păstrau un fond general de tip index, neadministrat. Doar cumpărând și păstrând acțiuni dintr-un indice de piață este o strategie care cu greu poate fi înfrântă de un manager de portofoliu profesionist. Din câte se pare, o combinație de noroc și trândăvie bate creierul;
O strategie de investiții care funcționează foarte bine pentru o perioadă poate deveni ineficientă în următorul interval;
Fondurile mutuale vedetă dintr-un deceniu s-au dovedit un dezastru în deceniul următor;
Investitorii au descoperit că, dacă câștigă 100% într-un an și pierd 50% în anul următor, ajung exact de unde au pornit;
Performanțele indicilor nu este mediocră, ci depășește rezultatele obținute de managerul tipic activ. Iar rezultatul este valabil pentru acțiunile mai mari sau mai mici, naționale sau internaționale. Mai mult decât atât, obținem aceleași rezultate dacă analizăm o perioadă de 15 ani. Și funcționează atât pentru piața de obligațiuni, cât și pentru piața de acțiuni. Investiția în indici este o investiție inteligentă;
Ideea este că este foarte puțin probabil să poți învinge piața. Este un lucru atât de rar, că e la fel cu a căuta un ac în carul cu fân. O strategie cu mult mai multe șanse de succes este să cumperi tot carul: adică să cumperi un fond de tip index – un fond care doar achiziționează și păstrează tot felul de acțiuni dintr-un indice bursier general;
Analiza fundamentală nu ajută investitorii mai mult decât analiza tehnică să obțină câștiguri peste medie;
Piața este atât de eficientă – adică prețurile se modifică atât de repede când apar informații noi – că nimeni nu poate cumpăra sau vinde atât de rapid încât să profite din asta. Iar veștile importante apar la întâmplare, adică sunt imprevizibile. Ele nu pot fi prezise studiind informațiile tehnice anterioare sau fundamentale;
Înainte să moară, în 1976, Benjamin Graham a declarat într-un interviu că nu mai susține tehnicile elaborate ale analizei de investiții și se îndoia că asemenea eforturi considerabile vor duce la selecții îndeajuns de bune încât să justifice costurile;
Atât Warren Buffett, cât și Peter Lynch au recunoscut că majoritatea investitorilor ar avea mai mult profit dacă și-ar plasa banii într-un fond de tip index decât într-un fond mutual de acțiuni administrat activ;
Teoria pieței eficiente explică de ce este posibil mersul aleatoriu. Aceasta susține că piața bursieră știe să se adapteze atât de bine a informațiile noi, încât nimeni nu-i poate prevedea cursul viitor. Datorită acțiunilor întreprinse de profesioniști, prețul individual al acțiunilor reflectă rapid toate noutățile disponibile. Astfel, șansele de a alege acțiuni superioare sau de a anticipa direcția generală a pieței sunt egale. Presupunerea ta este la fel de bună ca și cea a unei maimuțe, a agentului tău sau chiar a mea;
Metoda prin care poți întrece piața nu este printr-o clarviziune superioară, ci prin asumarea unui risc mai mare. Riscul și numai riscul determină în ce măsură randamentele vor fi sau nu peste medie;
Riscul investițional înseamnă posibilitatea să nu se materializeze randamentul activelor la care te aștepți și, mai ales, ca prețul lor să scadă;
În medie, investitorii obțin rate mai mari ale rentabilității în schimbul asumării unui risc mai ridicat;
Diversificarea este o strategie eficientă pentru investitorii care vor să-și reducă riscurile. Riscul poate fi redus dacă se adaugă un activ cu un coeficient de corelare redus sau negativ;
Evoluția economiilor internaționale nu este întotdeauna sincronă cu cea a economiei SUA, în special cu cele ale piețelor emergente. Portofoliul internațional diversificat tinde să fie mai puțin riscant decât cel extras exclusiv din acțiuni americane;
În deceniul 2000-2010, o investiție pe S&P 500 a adus aproximativ 0% randament, in timp ce o investiție pe MSCI Emergent Markets a adus un randament total de aproximativ 150%. Pe același interval de timp, un portofoliu diversificat de obligațiuni investite în indicele de obligațiuni Barclay’s Capital oferea un randament anual de 5,2%;
Diversificarea nu poate elimina complet riscul, pentru că toate acțiunile au tendința de a urca și coborî în același timp. Diversificarea reduce o parte din riscuri, dar nu pe toate;
Pentru a obține o rată medie mai mare de randament pe termen lung, trebuie să crești nivelul de risc al portofoliului de care oricum nu poți scăpa prin diversificare;
Investitorii experimentați pot obține randamente superioare pieței per ansamblu ajustându-și portofoliile printr-un indicator de risc cunoscut sub numele de beta, care măsoară fluctuația unui activ în raport cu evoluția pieței. Pe măsură ce riscul sistematic (beta) al unei acțiuni (sau portofoliu) crește, profitul la care se poate aștepta un investitor crește la rândul său;
Dacă o acțiune are o valoare beta de 2 atunci, în medie, fluctuează de două ori mai mult decât piața. Profesioniștii numesc acțiunile cu o valoare beta ridicată investiții agresive, iar acțiunile cu o valoare beta scăzută, defensive;
Principala idee a teoriei portofoliului este că, în condițiile în care acțiunile nu evoluează întotdeauna la unison, variațiile randamentelor unui titlu unic de valoare tind să fie anulate de variațiile complementare ale randamentelor altor active;
Pe măsură ce riscul sistemic (beta) al unei acțiuni individuale (sau portofoliu) crește, profitul la care se poate aștepta un investitor crește la rândul său;
Prima de risc obținută pentru orice acțiune sau portofoliu crește direct proporțional cu valoarea beta asumată. Valoarea beta pentru orice tip de active este, în esență, același lucru cu covariația dintre activele respective și indicele pieței, măsurată pe baza experienței anterioare;
Pe de altă parte, studiul Fama-French a demonstrat că relația dintre beta și rentabilitate este în esență nulă. Beta, instrument analitic cheie al modelului de stabilire a prețurilor pentru activele de capital, nu este o măsură unică utilă pentru surprinderea relației dintre risc și profit;
Beta, așa cum se măsoară de obicei, nu ține loc de creier și nici nu este un indicator fiabil al randamentelor viitoare pe termen lung;
Se pare că singura modalitate prin care investițiile pot obține randamente sporite pe termen lung este prin asumarea unor riscuri mai mari;
Există 4 factori care duc la comportamentul irațional al pieței: încrederea excesivă, judecățile părtinitoare, mentalitatea de turmă și aversiunea față de riscuri;
Investitorii tind să-și exagereze propriile abilități și să nege rolul întâmplării. Ei își supraestimează cunoștințele, subestimează riscurile și își exagerează capacitatea de a controla evenimentele;
Oamenii își stabilesc pentru predicțiile lor intervale de încredere mult prea precise. Își exagerează abilitățile și tind să aibă o viziune mult prea optimistă asupra viitorului;
Mulți investitori individuali sunt convinși în mod eronat că pot învinge piața. Prin urmare, speculează mai mult decât ar trebui și tranzacționează excesiv. Cu cât investitorii individuali fac mai multe tranzacții, cu atât obțin rezultate mai slabe. Iar investitorii de sex masculin fac mai multe tranzacții decât femeile, cu rezultate slabe, în consecință;

“Este mult mai profitabil să vinzi sfaturi decât să le primești.” – Steve Forbes

Oamenii sunt înclinați să atribuie orice rezultat bun propriilor abilități și să-și explice rezultatele proaste punându-le pe seama unor evenimente externe neobișnuite;
Optimismul exagerat în prognozarea creșterii companiilor interesate ar putea reprezenta una dintre explicațiile tendinței acțiunilor de ”creștere” de a obține performanțe mai slabe decât acțiunile ”valorice”;
Cu excepția direcției pozitive pe termen lung a pieței bursiere, seriile de profituri foarte mari nu durează – ele sunt urmate, de regulă, de profituri mai scăzute. Se produce o revenire la medie;
O valoare care scade va începe, în cele din urmă, să crească din nou. Cu toate acestea, în fiecare epocă, oamenii presupun că piețele neobișnuit de favorabile se vor îmbunătăți și mai mult, iar cele neobișnuit de slabe vor intra și mai mult în declin;
Nu există nimic mai deranjant pentru bunăstarea și judecata cuiva decât să vadă cum unul dintre prietenii lui se îmbogățește;
Una dintre cele mai importante lecții ale finanțelor comportamentale este că investitorii individuali trebuie să evite să se lase purtați de comportamentul de turmă;
Retrospectiva încurajează încrederea excesivă în sine și iluzia că lumea este mult mai previzibilă decât în realitate;
“Bucla de feedback pozitiv” – Creșterea inițială a prețului încurajează tot mai mulți oameni să cumpere, ceea ce la rândul sau generează profituri mai mari și creează un grup tot mai mare de participanți. În cele din urmă rezerva de proști se epuizează și bula se sparge;
Kahneman și Tversky au demonstrat că pierderea unui dolar este de 2,5 ori mai dureroasă decât plăcerea câștigării unui dolar;
Investitorilor le vine foarte greu să creadă, chiar și față de ei înșiși, că au luat o decizie proastă pe piața bursieră. Sentimentele de regret se pot intensifica dacă trebuie să și le exprime față de prieteni sau partenerul de viață. Pe de altă parte, investitorii sunt extrem de mândri când au ocazia să se laude în față lumii cu investițiile lor de succes, care le-au adus câștiguri consistente;
Acțiunile investitorilor individuali sunt adesea iraționale sau, în cel mai bun caz, în neconcordanță cu idealul economistului de decizii optime;
Traderii care tranzacționează frecvent obțin invariabil profituri mai mici decât investitorii stabili, care cumpără acțiuni și le păstrează;
Orice investiție care devine un subiect de discuție larg răspândit poate fi periculoasă pentru situația ta financiară. Presa are tendința de a încuraja acest comportament autodistructiv, exagerând severitatea declinului pieței și proporția evenimentelor pentru a câștigă telespectatori și cititori;
Invariabil, cele mai atractive acțiuni sau fonduri dintr-o anumită perioada obțin cele mai slabe rezultate în perioada imediat următoare (revenirea la medie);
Investitorii au tendința să-și plaseze banii în fonduri mutuale situate la același nivel sau aproape de maximele pieței (atunci când toată lumea este entuziastă) și să-și retragă banii la nivelul minimelor pieței (când domnește pesimismul);
Investitorii au tendința de a fi prea încrezători în deciziile lor și, inevitabil, efectuează prea multe tranzacții pentru bunăstarea lor financiară. Numeroși investitori trec de la o acțiune la alta sau de la un fond mutual la altul, însă nu obțin nimic prin acest comportament în afara unor costuri de tranzacționare și impozite mai mari;

“O letargie la limita trândăviei este cel mai bun stil investițional. Perioada potrivită de păstrare pe piața bursieră este o veșnicie.” – Warren Buffett

“Nu știu pe nimeni care să fi reușit să aleagă momentul potrivit pe piață cu succes și în mod constant.” – John Bogle

De-a lungul timpului, s-a dovedit ca IPO-urile sunt o afacere proastă. După ce au măsurat toate acțiunile la cinci ani de la emiterea lor inițială, cercetătorii au descoperit că acestea aduc un profit anual cu aproximativ 4 puncte procentuale sub piața bursieră;
Nu te arunca cu capul înainte. Ferește-te de orice pont fierbinte. Probabilitatea de a fi cea mai proastă investiție din viața ta e foarte mare. Și nu uita: nu cumpăra niciodată nimic de la cineva care e cu răsuflarea tăiată;
Nucleul fiecărui portofoliu de investiții ar trebui să fie format din fonduri de tip index, cu costuri reduse, avantajoase din punct de vedere fiscal și cu o bază largă;
Fondurile “beta inteligente” cu factori multipli par să fi produs rezultate mai bune profitând de corelațiile scăzute sau negative dintre factori (mărime, valoare, moment/inerție). Mai ales dacă pot fi obținute cu costuri de administrare reduse, acestea ar putea completa nucleul cu o bază largă al unui portofoliu de indici;
Nucleul fiecărui portofoliu de investiții ar trebui să fie format din fonduri de tip index (ETF-uri), cu costuri reduse, avantajoase din punct de vedere fiscal și cu o bază largă;
Înclinând portofoliul către companiile mai mici, investitorul pariază că prima de risc disponibilă din partea acestora poate spori profitul. În acest caz, strategia ”beta inteligentă” este interpretată ca o tehnică de îmbunătățire a rentabilității prin asumarea unui risc suplimentar;
Pentru a descoperi ”valoarea”, investitorii trebuie să caute acțiuni cu un raport P/E scăzut și prețuri mici în comparație cu valoarea contabilă;
Acțiunile care se vând la un raport preț-valoare contabilă (P/BV) scăzut tind să aducă profituri viitoare mai mari;
Multiplii P/E scăzuți și raporturile scăzute pentru P/BV pot reflecta factorii de risc cuprinși în prețurile de pe piață. Companiile care se confruntă într-o anumită măsură cu dificultăți financiare sunt susceptibile să vândă la prețuri mici în raport cu veniturile și valoarea contabilă;
Indicatorul standard al factorului valoric este denumit HML (High Minus Low) – randamentul a 30% din acțiuni care se vând la cei mai mari multipli ai valorii contabile, minus randamentul a 30% din acțiuni care se vând la cei mai mici multipli ai valorii contabile. Din 1927 până în 2017, prima anuală de risc adusă de un portofoliu de acțiuni ”valorice” a fost de 4,9%;
Investitorii tind să fie prea încrezători în capacitatea lor de a prezice creșteri ridicate ale veniturilor și ajung astfel să dea prea mult pe acțiunile de ”creștere”;
Începând din 1926, acțiunile companiilor mici din SUA au produs rate de randament cu aproximativ 2 puncte procentuale mai mari decât randamentele companiilor mari. Firmele mici pot fi mai riscante decât firmele mari și se justifică să ofere investitorilor profituri mai mari. Așadar, dimensiunea este un factor de risc care merită compensat cu o rentabilitate superioară;
În perioadele scurte de deținere, există unele indicii ale inerției pieței bursiere. Creșterea prețurilor acțiunilor va fi urmată, cel mai probabil, de alte creșteri, nu de un declin al prețurilor. Pentru perioadele mai lungi de deținere, tiparul pare a fi regresia spre medie. În intervalele de luni sau chiar ani în care s-au înregistrat creșteri mari de prețuri, acestea au fost urmate adesea de regresii bruște;
Există ETF-uri disponibile care le permit investitorilor să cumpere să cumpere un portofoliu care se concentrează pe fiecare dintre cei patru factori: valoare, dimensiune, inerție și indicatori beta scăzuți, care au produs profituri bune ajustate la risc;
Performanțele fondurilor cu factori multipli s-au dovedit relativ promițătoare. Reușind să obțină avantaje din corelațiile scăzute sau negative dintre factori, au putut să ofere creșteri moderate ale randamentului, cu raporturi Sharpe foarte apropiate de cele ale indicilor bursieri largi. Cu toate acestea, din punct de vedere fiscal, pot fi oarecum dezavantajoase, întrucât reechilibrarea presupusă de strategie poate produce câștiguri de capital impozabile;
Dacă, în căutarea unor profituri în plus, vrei să adaugi alți factori de risc, îți recomand mai degrabă o ofertă cu factori multipli și cheltuieli reduse, decât un fond care să se concentreze pe un singur factor de risc;
Volatilitatea randamentelor obligațiunilor este cu aproximativ 50% mai mică decât în cazul randamentelor acțiunilor. Însă, pe o perioadă de 50 de ani, încheiată în 2016, obligațiunile au produs profituri medii de 7,1% față de profitul de 11,4% al acțiunilor;
Cel mai important motor în creșterea activelor este suma de bani pe care o economisești, iar economiile presupun disciplină. Fără un program regulat de economisire, nu contează dacă din fondurile tale de investiții obții 5%, 10% sau nici măcar 15%. Cel mai important lucru pe care îl poți face pentru a obține siguranță financiară este să începi un program regulat de economisire și să faci asta cât mai repede;
Fiecare an cu care îți amâni investițiile, îți îngreunează și mai mult îndeplinirea obiectivelor finale de pensionare. Încrede-te mai mult în timp decât în alegerea momentului potrivit;
Stabilirea unor obiective clare este o parte a procesului de investiții pe care mulți oameni o ignoră, cu rezultate dezastruoase. Trebuie să te hotărăști de la început ce grad de risc ești dispus să-ti asumi și care sunt cele mai potrivite tipuri de investiții pentru tine;
Fiecare investitor trebuie să decidă cu privire la compromisul pe care este dispus să-l facă între a mânca bine (acțiuni) și a dormi bine (obligațiuni). Să afli care este punctul în care poți dormi liniștit este unul dintre cei mai importanți pași investiționali pe care trebuie să-i faci;
Ce se întâmplă dacă nu economisești când ești tânăr și te trezești la 50 de ani fără economii, fără un plan de pensie și cu datorii împovărătoare pe cardul de credit? Va fi mult mai greu să-ți faci un plan confortabil de pensionare. Dar niciodată nu e prea târziu. Nu există altă soluție prin care să compensezi timpul pierdut decât schimbându-ți stilul de viață și începând un program riguros de economisire;
Începe să economisești cât mai repede și fă-o regulat. Trăiește modest și nu te atinge de banii strânși. Dacă ai nevoie de și mai multă disciplină, amintește-ți că singurul lucru care e mai rău decât moartea este să trăiești mai mult decât îți ajung banii puși deoparte pentru pensie;
Amintește-ți de regula de aur a siguranței financiare: nu te complica. Evită orice produse financiare complexe, precum și agenții flămânzi care încearcă să ți le vândă;
Stabilirea unor obiective clare este o parte a procesului de investiții pe care prea mulți oameni o ignoră, cu rezultate dezastruoase. Trebuie să hotărăști de la început ce grad de risc ești dispus să-ți asumi și care sunt cele mai potrivite tipuri de investiții pentru categoria ta de impozitare;
Toți am vrea să ne putem dubla capitalul peste noapte, dar câți dintre noi își permit să-l vadă înjumătățindu-se la fel de repede?
Poți obține recompense mari din investiții numai asumându-ți un risc însemnat. Să afli care este punctul în care poți dormi liniștit este unul dintre cei mai importanți pași investiționali pe care trebuie să-l faci;
Majoritatea investitorilor se înfrâng singuri, folosind strategii bursiere greșite, în loc să adopte abordarea pasivă, de a cumpăra și a păstra fonduri de tip index (sau ETF-uri pe indecși globali), cum recomandă această carte;
Repede nu poți decât să sărăcești. Ca să te îmbogățești, trebuie s-o iei încet și să începi acum.

Idei culese din carte de Sorin Scorțan