Learn to Earn – Peter Lynch

A Beginner's Guide to the Basics of Investing and Business

Un rezumat de Sorin Scorțan

20 iunie, 2023 — Cărți de investiții

educatiefinanciara finante investitii venitpasiv

Cartea “Learn to Earn” de Peter Lynch ne explică faptul că mulți investitori au doar o idee schematică despre cum funcționează piețele bursiere. Motivul este acela că bazele investițiilor – fundamentele sistemului economic și relația lor cu piața bursieră – nu se învață la școală, ceea ce poate avea consecințe tragice pe termen lung.

În această carte autorii Peter Lynch și John Rothchild explică într-un stil accesibil oricui a trecut de vârsta liceului cum să citească informațiile despre o acțiune într-un tabel, cum să înțeleagă raportul anual al companiei și de ce toți trebuie să fie atenți la piața bursieră. Ei explică nu numai cum să investești, ci și cum să gândești ca un investitor.

Am extras câteva idei interesante din această carte:

Liceele din America au uitat să studieze unul dintre cele mai bune cursuri: Investițiile;
Se studiază istoria, dar nu cea despre capitalism și rolul pe care l-au avut companiile în schimbarea și îmbunătățirea modului in care trăim;
Se studiază matematica, dar nu partea în care aritmetica simplă poate fi utilizată pentru a înțelege situația unei companii și dacă va avea succes sau va eșua în ceea ce încearcă să facă și dacă am putea profita din deținerea de acțiuni la acea companie;
Nu am învățat faptul că economisirea de bani de la vârste fragede este cheia prosperității viitoare, că investirea banilor în acțiuni este cea mai bună mișcare pe care o poate face o persoană, pe lângă deținerea unei locuințe, și cum cu cât începi să economisești și să investești mai devreme, cu atât îți va fi mai bine pe termen lung;
Fără investitorii care să furnizeze banii cu care să se lanseze noi companii care angajează noi lucrători, sau ajută companiile mai vechi să crească mai mari, să devină mai eficiente si să plătească salarii mai mari, lumea pe care o știm s-ar prăbuși și n-ar mai fi locuri de muncă pentru nimeni;
Să investești este distractiv și interesant. Să înveți despre investiții poate fi o experiență deosebită și te poate pune pe drumul spre prosperitate pentru restul vieții. Din păcate majoritatea oamenilor încep să se intereseze de investiții abia la vârsta mijlocie, când descoperă avantajele deținerii de acțiuni și ajung să-și dorească să fii știut despre asta mai devreme;
Principiile finanțelor sunt simple. Primul principiu este acela că economisirea egal investiție. Banii din pușculiță nu reprezintă investiții, dar de câte ori aduci bani la bancă sau cumperi un titlu de stat sau acțiuni la o companie, de fapt investești. Altcineva va lua banii și îi va folosi pentru a construi noi companii, noi locuințe, noi magazine care creează locuri de muncă. Mai multe locuri de muncă înseamnă mai multe salarii pentru mai mulți angajați. Dacă acești lucrători pun deoparte o parte din câștiguri pentru economisire și investiții, întregul proces este reluat;
Statele Unite sunt o țară bogată și pentru că în trecut au avut una dintre cele mai ridicate rate de economisire din lume;
Multă lume ți-a spus că e important să ai o educație bună, ca să ajungi să ai o carieră promițătoare care să îți plătească un salariu decent. Dar nu ți-a spus că pe termen lung, nu numai câți bani câștigi va determina prosperitatea viitoare, ci și cum pui banii la muncă prin economisire și investiții;
Cel mai bun moment să începi să investești este atunci când ești tânăr. Cu cât mai mult timp ai pentru a lăsa investițiile să crească, cu atât vei rămâne cu mai mulți bani la final;
Nu e prea târziu să începi să investești nici la 65 de ani. S-ar putea să mai ai încă 25 de ani în care banii pot continua să crească;
Când ai 20 de ani este greu să îți imaginezi cum va fi la 65 de ani, dar dacă te obișnuiești să economisești și să investești, până atunci banii vor lucra în favoarea ta pentru 45 de ani;
O companie publică este cea mai democratică instituție din lume, când vine vorba despre cine poate fi acționar. Este un exemplu de oportunitate egală pentru toți. Nu contează culoarea pielii, religia, sexul, semnul zodiacal, religia, naționalitatea;
Să fii acționar este metoda cea mai grozavă care s-a inventat pentru a permite maselor de oameni să participe la creșterea și prosperitatea unei țări. Când o companie vinde acțiuni, folosește banii ca să construiască noi fabrici, noi magazine, își îmbunătățește marfa, astfel încât să poată vinde mai multe produse mai multor clienți și să își mărească profiturile;
Compania devine mai mare și mai valoroasă, acțiunile sale devin și mai valoroase, așa încât investitorii sunt recompensați că și-au investit banii cu o utilizare atât de bună;
O companie care prosperă își poate permite să crească salariile angajaților, să plătească taxe din profiturile în creștere, așa încât guvernul va avea mai mulți bani să cheltuiască pentru școli, drumuri sau alte proiecte în beneficiul societății. Întregul lanț de beneficii începe când oameni ca tine investesc într-o companie;
Primele acțiuni populare au aparținut Dutch East India Company si au fost lansate în 1602 în Olanda. Ele erau vândute la prima bursă de tranzacții din lume, operată pe un pod de pe râul Amstel din Amsterdam;
Guvernul, prin intermediul sistemului Federal Reserve Bank este gata să scadă ratele dobânzilor și să pompeze bani în economie la nevoie. Există milioane de oameni care se bazează pe asigurările sociale și pe pensii, plus 18 milioane de angajați ai Guvernului SUA la toate nivelurile, de la nivel federal la nivel local, așa că există o armată de oameni care cheltuiesc;
Cât timp economia trăiește și se mișcă, companiile pot face bani, iar acțiunile lor nu ajung la zero. Majoritatea vor supraviețui până la următoarea perioade de prosperitate, când prețul acțiunilor își vor reveni;
Istoria nu trebuie să se repete singură. Când cineva îți spune că e așa, amintește-i că nu am mai avut de depresiune în ultima sută de ani. Oamenii care stau departe de acțiuni pentru a evita o tragedie ca în 1929 ratează toate beneficiile deținerii de acțiuni, și asta e o tragedie și mai mare;
De la Marea Depresiune din 1929-1933 și până acum, guvernele au legiferat reguli stricte pentru brokeri, traderi, fonduri mutuale, manageri de fonduri, executivi și companii, măsuri care nu existau înainte. Companiile nu trebuiau să publice rapoarte detaliate și astfel puteau să ascundă problemele de investitori. Insiderii din companii puteau cumpăra sau vinde acțiuni înainte ca știrile să ajungă la public și să facă profituri din ”insider trading”;
A agenție numită Securities and Exchange Commission (SEC) a fost înființată pentru a impune legea și a-i pedepsi pe cei care o încalcă;
Executivii și directorii companiilor trebuie să notifice SEC de câte ori cumpără sau vând acțiuni ale companiei, informație care devine publică. Este util să aflăm despre ce fac acești insideri cu propriile investiții, fiindcă sunt implicați în activitățile curente ale companiei. Dacă mai mulți dintre ei vând acțiuni toți deodată, înseamnă că nu sunt prea optimiști cu privire la viitorul companiei;
În 1952 erau 6,5 deținători de acțiuni în America, doar 4,2% din populație, iar 80% dintre acțiuni erau în mâinile a doar 1,6% din populație. Toate câștigurile au mers la acest mic grup de oameni cărora nu le-a fost frică de acțiuni și au înțeles că beneficiile vor depăși riscurile;
În 1970 erau 30 de milioane de acționari, adică 15% din populație, dar acțiunile deveniseră mult prea scumpe. Au urmat ani de scăderi majore pe bursă și banii s-au pierdut foarte rapid. Desigur, ei n-au pierdut nimic decât dacă și-au vândut acțiunile, dar mulți investitori au făcut exact asta. Ei și-au vândut întreg portofoliul în panică. O acțiune cumpărată cu 100 USD când era supraevaluată, a fost vândută ulterior cu 60-70 USD, la preț de chilipir;
Pierderea lor a fost câștigul noului cumpărător, pentru că noii cumpărători vor face banii pe care i-ar fi făcut vânzătorii dacă și-ar fi păstrat investițiile și ar fi așteptat ieșirea din corecții;
Investitorul tipic din 1990 era un bărbat sau femeie de 45 ani, având un venit anual de aproximativ 40-45.000 USD, care deținea acțiuni de 13.500 USD. Existau si 3,7 milioane de investitori sub 21 de ani, adică 7% din total;
Mulți oameni așteaptă până la 30-40-50 de ani ca să înceapă investițiile. Până se hotărăsc ei să investească, ajung să constate că au pierdut ani valoroși în care acțiunile ar fi putut lucra în favoarea lor;
Multe dintre cheltuieli sunt inevitabile, trebuie să crească copii, au factori medicale, meditații, asigurări, reparații la locuință, chirii sau rate la bancă, etc. Dar cu toate astea, mai pot rămâne ceva bani de pus deoparte, și chiar și așa nu îi investesc;
Banii pot fi un prieten grozav, odată ce îi pui la muncă. Îți adaugă extra cash în buzunar fără să fie nevoie să ridici un deget;
Dacă investești 500 USD pe an în acțiuni în loc să îi depui la bancă, ai șanse să îți dublezi banii la fiecare 7-8 ani dacă îi lași în acțiuni. O mulțime de investitori au învățat să profite de acest avantaj. Ei realizează că banii (capitalul) este la fel de important pentru viitorul lor ca slujba (munca);
Mulți oameni speră la independența financiară, când vor deveni liberi să meargă unde vor și când vor, în timp ce banii lor stau acasă și sunt puși la muncă. Dar nu se va întâmpla niciodată decât dacă te obișnuiești să economisești și să investești o anumită sumă de bani în fiecare lună, de la vârste cât mai fragede;
Companiile care emit carduri de credit te iubesc atunci când cumperi lucruri cu cardul și nu plătești întreaga factură. Ele folosesc banii proprii să îți plătească facturile. Este un împrumut de la ele pentru tine, chiar dacă tu n-o vezi astfel. Iți impun o rată mare de dobândă pe balanța ta neplătită, chiar și de 18-20%, ceea ce le oferă un randament mai mare decât l-ar obține de pe bursă. Practic pentru o companie de carduri de credit, tu ești o investiție mai bună decât o acțiune la bursă;
America a fost odată o națiune de saveri. Oameni de orice nivel de venituri puneau bani deoparte, majoritatea în conturi de economii la o bancă locală. Ei făceau bani din acești bani pe măsură ce creșteau pe bază de dobândă compusă, așa că îi puteau utiliza pentru un avans la o locuință, sau pentru a cumpăra bunuri, sau pentru a-i retrage în caz de urgențe familiale. În paralel, băncile puteau lua economiile oamenilor și puteau împrumuta pe cei care cumpărau locuințe, sau pe cei care construiau locuințe, sau împrumutau afaceri de orice fel;
O tară cu grad ridicat de economisire poate plăți pentru drumuri, fabrici, echipamente și orice inovații care ajută companiile să creeze produse mai bune și mai ieftine pe care să le vândă în lumea întreagă;
Dacă cei din SUA pun deoparte 4% din venituri în medie, oamenii din Japonia, Germania, China, India, Taiwan, etc. economisesc 10-20%. Conducem lumea la carduri de credit și împrumuturi de la bănci pentru a plăti lucruri pe care le vrem imediat dar nu prea ni le permitem;
Există 5 moduri de bază pentru a investi banii: prin punerea într-un cont de economii sau ceva similar, cumpărând bunuri de colecție, cumpărând un apartament sau o casă, cumpărând obligațiuni sau cumpărând acțiuni;
Banii păstrați la bancă într-un cont de economii sunt siguri pe termen scurt, fiindcă sunt asigurați împotriva pierderii, dar pe termen lung își pierd din valoare prin inflație și impozite;
Conturile de economii sunt bune pentru a-ți păstra banii de care ai nevoie rapid, sau pentru a-i aduna până ce ajungi să cumperi ceva mai mare. Dar pe perioade lungi de timp, nu reprezintă o alternativă profitabilă;
Cumpărarea unei case sau a unui apartament este cea mai profitabilă investiție pentru majoritatea oamenilor. O locuință are doua avantaje majore față de alte tipuri de investiții. Poți locui în ea până ce îi crește prețul și poți să o cumperi cu bani împrumutați;
O persoană care nu economisește bani pentru a cumpăra o locuință probabil că nu economisește bani nici pentru a-i investi în acțiuni;
Când cumperi o obligațiune, de fapt dai bani cu împrumut. Emitentul obligațiunii împrumută bani de la tine, iar obligațiunea în sine este o dovadă că tranzacția s-a realizat;
Cu cât o obligațiune are o maturitate mai mare, cu atât este mai mare riscul ca inflația să mănânce mai mult din valoarea banilor până îi primești înapoi. De aceea obligațiunile plătesc o dobândă mai mare decât alternative precum depozitele, conturile de economii sau fondurile monetare. Investitorii solicită să fie plătiți mai mult pentru un risc asumat mai mare;
Acțiunile sunt mai riscante decât obligațiunile, dar au un potențial de câștig mai mare;
Când cumperi o obligațiune, știi în avans ce dobândă vei primi și nu te vei stresa gândindu-te în ce parte o s-o ia prețul acțiunilor. Investiția ta e protejată mai mult decât în cazul acțiunilor;
Dacă vinzi obligațiunile înainte de data scadentă, trebuie să accepți prețul de vânzare existent pe piață, care variază în timp la fel ca în cazul acțiunilor, așa că poți ajunge să primești mai puțini bani decât ai estimat;
Ca să eviți să investești în obligațiunile unor companii care pot intra în insolvență, trebuie să verifici condițiile financiare ale acesteia înainte de a te hotărî să cumperi obligațiunile companiei;
Cel mai mare risc când deții obligațiuni este cel al inflației, care îți poate distruge investiția. Cu acțiunile, pe termen lung, poți ține pasul cu inflația și poți face un profit decent. Cu obligațiunile nu poți;
Acțiunile sunt probabil cele mai bune investiții pe care le poți face, pe lângă cumpărarea unei locuințe;
În perioada 1945-1994, S&P 500 a avut un randament nominal mediu anual de 11,9%, în timp ce Small Cap au avut un randament de 14,4%;
Când oamenii pierd bani în acțiuni în mod consistent, nu e din vina acțiunilor. Acestea în general cresc în valoare în timp. În 99% din cazurile în care se pierd bani în mod sistematic, este din cauza lipsei unui plan. Oamenii cumpără când prețul este sus, apoi se împacientează ori se panichează și vând la un preț mai scăzut pe durata unor perioade inevitabile de scăderi;
Nu trebuie să fii expert în matematică și nici să fii un economist pentru a fi un investitor de succes. Dacă poți citi și calcula la nivel de aritmetică de clasa a 5-a, atunci ai cunoștințele de bază. Următorul lucru de care ai nevoie este un plan;
Expresia ”time is money” ar trebui modificată în ”time makes money”. Lasă timpul să își facă treaba în timp ce tu aștepți răbdător rezultatele;
Oamenii care au nevoie de bani în 1-2 ani nu ar trebui să îi investească în acțiuni, pentru că pot apărea corecții și oamenii ar putea retrage mai puțini bani decât au investit;
Un orizon de 20 de ani este mult mai potrivit. Este suficient de lung pentru ca acțiunile să își revină din cele mai dure corecții și e suficient de lung pentru ca profiturile să se acumuleze. În medie randamentul acțiunilor a fost de 11%, ceea ce înseamnă că în 20 de ani o investiție de 10.000 USD se transformă în mod magic în 80.623 USD;
Poți fi un geniu la analizarea companiilor pe care să le cumperi, dar dacă nu ai răbdarea și curajul să păstrezi acțiunile, vei deveni un investitor mediocru. Nu creierul separă investitorii buni de cei slabi, ci disciplina;
În ziua de astăzi toți spun că sunt investitori pe termen lung, dar adevărul se observă numai în momentul în care prețurile o iau în jos. Abia atunci mulțimi de oameni descoperă că de fapt sunt investitori pe termen scurt. Ei lasă emoțiile să preia controlul și uită motivul pentru care au cumpărat acțiunile prima dată – pentru a deține părți din companii bune. Intra în panică fiindcă prețurile scad și în loc să aștepte ca prețurile să își revină, vând în pierdere. Nu-i forțează nimeni să facă asta, dar ei aleg în mod voluntar să piardă bani;
Dacă faci ”timing market”, vei ieși din acțiuni atunci când ele ajung la minime și se întorc, și vei intra pe acțiuni atunci când s-au ridicat. Oamenii cred ca li se întâmplă asta fiindcă au ghinion, însă de fapt ei încearcă imposibilul. Nimeni nu e mai deștept decât piața;
Oamenii cred că e periculos să fii investit pe durata corecțiilor și căderilor, dar e periculos numai dacă vinzi;
Pe durata a 5 ani din decada 1980s, prețurile acțiunilor au urcat cu 26,3% pe an. Investitorii disciplinați care s-au ținut de plan și-au dublat banii în 5 ani. Dar majoritatea acestor câștiguri au avut loc în 40 de zile din cele 1276 de zile cât timp piețele au fost deschise pe durata acelor 5 ani. Dacă nu erai investit în acele 40 de zile, câștigul de 26,3% s-ar fi redus la 4,3%;
Așa că dacă vrei să obții maximul din acțiuni, mai ales dacă ești tânăr și ai timpul de partea ta, cel mai bun pariu este să investești banii pe care ți-i permiți să-i pui deoparte, apoi îi lași acolo investiți pe termen lung. Vei suferi în vremurile grele, dar dacă nu vinzi din dețineri, nu vei avea niciodată parte de o pierdere reală;
Companiile Small Cap sunt mai volatile decât cele Large Cap, ceea ce va conduce la mișcări mai ample în sus și în jos. Însă dacă ai stomacul puternic și rămâi investit, ai șanse să câștigi mai mult cu companii Small Cap;
Altă posibilitate este să plasezi o parte din bani într-un fond de index pe S&P 500 pentru a obține câștigul de la companiile mari, și restul într-un fond de index pe companiile mici;
Dacă ai timp și înclinație, poți să faci stock picking. Dacă deții 10 companii și 3 dintre ele sunt mari câștigători, o să acopere 1-2 pierzători și 6-7 companii care s-au comportat OK;
Dac[ nu te poate ajuta nimeni, poți cel puțin să studiezi singur, încercând diverse strategii pe hârtie, ca să înțelegi cum se comportă diferite tipuri de acțiuni;
Un tânăr are avantajul că poate experimenta cu investiții imaginare, cel puțin pentru o vreme, pentru că are multe decenii în față. În momentul când va avea bani de investit, va fi complet pregătit pentru investiții reale;
Problema cu sfaturile experților este că atunci când un expert se răzgândește, nu ai de unde să afli, decât dacă o spune el însuși. Altfel vei păstra acea acțiune fiindcă tu crezi că expertului îi place, mult după ce acestuia nu-i mai place și a vândut-o;
Cu cât înveți mai multe despre investiția în companii, cu atât mai puțin ești nevoit să te bazezi pe părerile altora, și cu atât mai bine poți evalua sfaturile lor. Poți decide singur ce acțiuni să cumperi și când să le cumperi;
Milioane de oameni lucrează în industrii unde vin zilnic în contact cu investiții potențiale și totuși nu profită niciodată de acest avantaj. Medici care știu ce companii vând cele mai bune medicamente, și totuși nu cumpără niciodată acțiuni la acele companii. Bancheri care știu ce bănci sunt mai puternice și au cele mai mici cheltuieli și cele mai inteligente împrumuturi, dar totuși nu cumpără acțiuni la bănci. Managerii de magazine au acces la date legate de vânzări, așa încât știu sigur care retaileri vând cele mai multe mărfuri. Dar câți manageri de magazine s-au îmbogățit din investiții în acțiuni ale companiilor de retail?
Dacă o companie creează un produs popular, asta nu înseamnă automat că trebuie să-i cumpărăm acțiunile. Sunt multe detalii de știut înainte de a investi. Trebuie să știi dacă acea companie își cheltuie banii cu grijă, dacă are datorii la bancă și cât, dacă vânzările cresc și cât de repede. Trebuie să știi câți bani a câștigat în ultimii ani și cât se așteaptă să câștige în viitor. Trebuie să știi dacă acțiunea se vinde la un preț corect sau la un preț prea ridicat;
Trebuie să știi dacă acea companie plătește un dividend, cât este de mare și cât de des este plătit. Profituri, vânzări, datorii, dividende și prețul acțiunilor. Acestea sunt câteva numere cheie pe care un stockpicker trebuie să le urmărească;
Investițiile nu sunt o știință exactă și oricât de mult ai studia numerele și oricât de mult ai studia despre performanța din trecut a companiei, nu poți fi sigur cu privire la performanțele viitoare. Ce se va întâmpla mâine va fi mereu o presupunere. Treaba ta ca investitor este să faci presupuneri educate, nu orbești. Nu trebuie să plătești prea mult pe acțiuni, apoi să urmărești veștile bune sau proaste care vin. Poți să-ți folosești cunoștințele pentru a păstra riscurile la un nivel minim;
Multe companii mici și obscure care s-au lansat pe NASDAQ in anii 1970 și 1980 – Microsoft, Apple Computer, Intel, etc. – au devenit corporații gigant cu mii de angajați, vânzări de miliarde de dolari și faimoase în toată lumea. Ele încă se tranzacționează pe NASDAQ;
Acțiunile sunt foarte democratice. Nu au prejudecăți, nu le pasă cine le deține. Dacă vrei să cumperi acțiuni la o companie și să devii proprietar al acesteia, compania nu te poate opri și nici nu te poate da afară;
Oricând decizi că nu îți place managementul, politica sau direcția în care se îndreaptă compania, ești liber să vinzi deținerile;
Companiile sunt obligate să trimită rapoarte periodice. Nu pot spune că au uitat să trimită unul, nu pot anula adunarea anuală a acționarilor. Nu pot ascunde fapte, oricât de neplăcute ar fi acestea. Trebuie să spună întreaga poveste, bună sau proastă, astfel încât fiecare acționar să știe exact ce se întâmplă;
Companiile care își înșală acționarii (se întâmplă rar) se supun la penalități severe, iar cei care le-au produs sunt amendați sau trimiși la închisoare. Chiar și dacă nu este cu intenție, o companie care induce acționarii în eroare este pedepsită de piață. Investitorii mari vor vinde imediat acțiunile, ceea ce va conduce la scăderea prețului acțiunilor;
Companiile profitabile cu un bun management sunt premiate de piață, deoarece când o companie merge bine, și prețul său crește. Asta îi face fericiți pe investitori, inclusiv pe managerii sau angajații care dețin acțiuni;
Într-o companie gestionată prost rezultatele sunt mediocre și prețul acțiunii scade, astfel încât managementul defectuos este penalizat. Asta îi supără pe investitori, care pot presa compania să schimbe managementul și să ia alte decizii care să restaureze profitabilitatea companiei;
O companie profitabilă poate atrage mai mult capital de investiții decât una mai puțin profitabilă. Cu banii suplimentari, compania poate deveni și mai puternică, având resurse să se extindă și să crească;
Capitalismul nu este un joc cu sumă zero. Cu excepția câtorva infractori, când un bogat devine și mai bogat, cei mai săraci devin și ei mai bogați. Dacă ar fi fost invers și cel bogat ar deveni și mai bogat, iar cel sărac ar fi devenit și mai sărac, SUA nu ar fi fost cea mai bogată țară din lume, fiindcă până acum s-ar fi creat cea mai largă clasă de oameni săraci din lume, ceea ce nu este cazul;
Când companiile reușesc și devin mai profitabile, asta înseamnă mai multe slujbe și mai puțină sărăcie;
Companiile mari și profitabile își văd câștigurile crescând cu 10-15% pe an, iar cele mai tinere și mai energice pot crește cu 25-30% pe an;
Un stockpicker trebuie să găsească acele companii care își pot crește câștigurile pe mulți ani în viitor. Companiile își cresc câștigurile în medie cu 8% pe an, plus 3% ca dividende, ajungând la un câștig mediu anual de 11%;
În general, cu cât o companie își poate crește câștigurile mai repede, cu atât investitorii vor plăti un preț mai mare pentru acele câștiguri. De aceea companiile tinere mai agresive au un P/E ratio de 20 sau mai mult. Oamenii așteaptă lucruri grozave de la aceste companii și sunt dispuși să plătească un preț mai mare pentru a le deține. Companiile mai vechi au un P/E mai redus, deoarece sunt așteptate să continue pe direcția pe care se află și să nu facă ceva spectaculos;
O companie își poate răscumpăra o parte din acțiuni, ceea ce poate conduce la creșterea prețului acțiunilor;
O companie poate plăti un dividend, dar aceasta nu e întotdeauna un lucru bun, fiindcă astfel compania renunță la șansa de a investi acei bani în ea însăși. Dar dividendele sunt benefice pentru acționari;
Dacă vrei să investești într-o companie, trebuie să-i cunoști povestea. Acesta este punctul în care investitorii intră în încurcătură. Apoi cumpără o acțiune fără să știe povestea și urmăresc doar prețul, fiindcă este singurul detaliu pe care îl înțeleg. Când prețul crește, ei cred că acea companie e în formă bună, dar când prețul scade sau stagnează, se plictisesc sau își pierd încrederea și vând acțiunile;
Confuzia dintre poveste și preț este cea mai mare greșeală a unui investitor. Îi face pe oameni să vândă acțiuni pe durata corecțiilor și căderilor, când prețurile sunt la minime, ei crezând că firmele pe care le dețin sunt în formă proastă. Asta îi face să rateze șansa de a cumpăra mai multe acțiuni când prețul este jos, dar compania se află într-o formă bună;
Singurul moment când o companie beneficiază de acțiunile sale este la oferta publică. Acțiunile unei companii sunt cumpărate și vândute de investitori privați în fiecare de pe piața bursieră, fără ca acea companie să profite în vreun fel. Banii trec de la un investitor privat la altul;
O companie mică plecată de la zero poate crește foarte repede. Are mult spațiu de creștere în toate direcțiile;
Companiile de vârstă medie sunt mai stabile decât cele mai tinere. Și-au creat deja un nume și au învățat din greșeli. Sunt șanse să poată obține bani de la bănci pentru a se dezvolta;
Companiile mature care au deja 20-30-50 de ani au depășit deja cei mai buni ani ai lor. Cu câteva excepții de companii vechi care au reușit să rămână pe poziții, nu se mai așteaptă să își păstreze ritmul;
Oricât de puternică este o companie astăzi, nu va rămâne în top pe veci, chiar dacă poartă o etichetă de ”blue-chip” sau ”world-class operation”;
Companiile mor în fiecare an. Unele mor de tinere. Încearcă să alerge prea repede și prea departe cu bani împrumutași pe care nu îi mai pot plăti înapoi, și se distrug. Altele mor la vârstă mijlocie fiindcă produsele lor ajung să aibă defecte, se învechesc și oamenii încetează să le mai cumpere;
Companiile trăiesc într-un climat economic și depind de lumea exterioară pentru a supraviețui. Au nevoie de capital financiar, de cumpărători pentru ceea ce produc și de furnizori pentru materialele de care au nevoie pentru a le produce. Au nevoie de un guvern care să le lase să-și facă treaba fără să fie taxate la sânge sau demolate prin reglementări;
Principala îngrijorare este că o economie supraîncălzită și prea multă prosperitate va conduce la inflație. Cererea de bunuri și servicii crește, ceea ce conduce la penurie de materii prime și posibil de mână de lucru, iar prețurile cresc;
O economie încălzită nu poate rămâne așa multă vreme, deoarece costul banilor crește. Împrumuturile devin mai scumpe și din ce în ce mai puțini oameni își permit să cumpere noi locuințe și automobile;
Când economia e prea încinsă, Fed mărește ratele dobânzilor și retrage bani din bănci, ceea ce conduce la scăderea masei monetare, iar dobânzile cresc și mai mult. Împrumuturile bancare devin mult prea scumpe pentru majoritatea consumatorilor care se opresc din cumpărarea de locuințe și automobile. Economia începe să se răcească. Afacerile scad, lucrătorii își pierd locurile de muncă, proprietarii de magazine scad prețurile pentru a atrage clienți;
Încep să apară concedierile, se golesc magazinele, familiile pun bani deoparte pentru cheltuieli. Economia trece de la încălzită la rece în câteva luni. O recesiune durează în medie cam 11 luni;
În recesiune afacerile merg din rău în mai rău. Companiile care vând bunuri de bază supraviețuiesc, dar cele care vând bunuri de folosință îndelungată (ciclice) au probleme serioase cu recesiunea;
Un investitor cu experiență realizează că prețurile acțiunilor pot scădea în anticiparea recesiunii sau pentru că bursa este îngrijorată de inflație, dar nu are rost să anticipezi asta, fiindcă mediul economic este impredictibil. Trebuie să speri că inflația se va reduce și că recesiunea se va opri;
Nici un bull market nu durează la infinit, mai devreme sau mai târziu prețurile acțiunilor vor scădea și vor ajunge la noi minime;
Când prețurile scad cu 10% de la ultimul maxim, se numește ”corecție”. Au fost 53 de corecții în secolul XX, deci în medie una la doi ani. Când prețurile scad cu cel puțin 20%, se numește ”bear market”. Din cele 53 de corecții, 15 au devenit bear markets, adică în medie una la fiecare 6 ani;
O bear market extinsă poate testa răbdarea oricui și poate pune la încercare chiar și pe cei mai experimentați investitori. Oricât de experimentat ai fi la stock picking, acțiunile tale vor scădea, și chiar când crezi că s-a atins minimul, acțiunile pot scădea și mai mult;
Oamenii care au cumpărat pe maximele din 1929 au trebuit să aștepte 25 de ani până ce prețurile și-au revenit, iar de la maximul din 1969 de dinainte de criza din 1973-1974, a fost nevoie de 12 ani pentru a se ajunge înapoi;
Una dintre cele mai mari greșeli pe care o poți face este să cumperi și să vinzi sperând că vei evita corecțiile. Altă greșeală este să aștepți cu cash și să aștepți următoarele corecții înainte de a investi;
Dacă păstrai banii în acțiuni pe durata anilor 1954-1994, randamentul anual al investițiilor ar fi fost de 11,5%. Dar dacă ai fi ieșit din acțiuni pentru cele mai profitabile 40 de luni din acei 40 de ani, randamentul investițiilor ar fi căzut la 2,7%;
Setează un calendar de cumpărare regulată de acțiuni sau fonduri de investiții pe acțiuni, astfel încât să pui acolo o anumită sumă de bani în fiecare lună. Asta te va scuti de drama cu bull markets și bear markets.

Idei culese din carte de Sorin Scorțan