Minighid de mituri ale pieței – Kenneth L. Fisher

Cum să faci profit evitând să faci greșeli intenționate pe care le face toată lumea

Un rezumat de Sorin Scorțan

15 februarie, 2023 — Cărți de investiții

Cartea “Minighid de mituri ale pieței – Cum să obții profit evitând să faci greșelile investiționale pe care le face toată lumea” de Kenneth L. Fisher acoperă o parte dintre cele mai des crezute mituri economice și ale pieței – unele dintre acestea ii fac pe oameni să vadă de obicei lumea în mod greșit, generând erori investiționale.

Poate trăiești cu impresia că evitarea greșelilor este un lucru ușor de făcut. Tot ce trebuie să faci este doar să nu faci greșeli! Dar cine își propune să le facă? Investitorii nu fac greșeli pentru că știu că acestea sunt greșeli. Le fac pentru că au impresia că iau deciziile corecte, decizii pe care le-au văzut luate înainte de alți oameni inteligenți. Au impresia că sunt deciziile corecte, deoarece nu le pun la îndoială. La urmă urmelor, ce sens are să pui la îndoială ceva ce “toată lumea știe”? Sau ceva ce e de bun simt? Sau ceva pe care l-ai învățat de la cineva care se presupune că era mai inteligent decât tine? O pierdere de timp, corect? Nu! Mereu ar trebui să pui la îndoială orice ai impresia că știi. Nu o singură dată, ci de fiecare dată când iei o decizie investițională. Funcțional nu este dificil să faci acest gest, dar s-ar putea să fie din punct de vedere emoțional.

Câteva idei interesante extrase din această carte:

Deseori spun că succesul investițional este alcătuit două treimi din evitarea greșelilor și o treime din a face ceva corect. Dacă poți evita să faci greșeli, ai posibilitatea să-ți diminuezi rata de erori. Doar acest lucru ar trebui să-ți îmbunătățească rezultatele. Dacă poți evita greșelile și ocazional face câte ceva corect, cel mai probabil te descurci mai bine decât majoritatea. Mai bine decât majoritatea profesioniștilor!

Mereu ar trebui să pui la îndoială orice ai impresia că știi. Nu o dată, ci de fiecare dată când iei o decizie de investiție. Nu e greu. Ei bine, funcțional nu este dificil, dar s-ar putea să fie din punct de vedere emoțional și instinctual. Care este cel mai rău lucru care ți se poate întâmpla?
Deseori, oamenii fac greșeala să creadă că obligațiunile nu sunt volatile. Nu este adevărat. Obligațiunile au și ele parte de o volatilitate a prețului. Iar prețurile lor se modifică în sens invers față de ratele dobânzilor. Atunci când ratele de dobânda cresc, prețurile obligațiunilor curente scad și viceversa;
Pe perioade scurte, cum ar fi un an sau chiar cinci, obligațiunile sunt mai puțin volatile. Dar au și randamente așteptate mai mici. Dacă scopul tău exclusiv este să eviți volatilitatea ridicată și nu-ți pasă de randamentele superioare pe termen lung, atunci acest lucru s-ar putea să nu te deranjeze;
Pe perioade istorice de 30 de ani consecutivi, deviația standard medie pentru alocarea acțiunii 100% a fost mai mică decât pentru 100% venit fix. Acțiunile au avut doar jumătate din volatilitate, dar randamente mult mai bune!
Investitorii simt durerea pierderii de două ori mai intens decât plăcerea câștigului. S-a dovedit că o pierdere de 10% a portofoliului are, în medie, pentru investitorii americani, același grad pe scara inversă a gravității ca un câștig de 25% (investitorii europeni simt durerea pierderii și mai acut);
Acțiunile cresc în 62% dintre lunile calendaristice – în serii. Perioadele de 12 luni consecutive sunt pozitive în 73,2% din timp;
Istoria este clară – pe mediile istorice acțiunile cresc mai mult. Iar pe intervale mai lungi de timp, cum ar fi 20 de ani sau mai mult, sunt chiar mai puțin volatile decât obligațiunile. S-ar putea să fie dificil să depășești comportamentul înrădăcinat adânc și să gândești astfel;
Pe perioade de 30 de ani consecutivi, obligațiunile n-au bătut niciodată acțiunile. Acțiunile au dat randament mediu de 2428% față de obligațiuni cu 550% – o marjă de performanță de 4,5 la 1;
Afacerile și, în mod normal, acțiunile se adaptează. Unele afaceri nu supraviețuiesc. Ele eșuează – dar sunt înlocuite cu ceva mai nou, mai bun, mai eficient. Această înseamnă distrugere creativă și este o forță puternică pentru binele societății;
Iar firmele vor fi mereu motivate să alerge după profituri de perspectiva. Orice probleme îți stau în cale – energia, mâncarea, apă, boală – cineva (sau mai mulți) va (vor) descoperi o modalitate prin care să reașeze inovațiile vechi, pentru a genera ceva nou care să doboare sau cel puțin să atenueze în mare parte probleme care apar. Cum poți să știi acest lucru? Pentru că așa a fost mereu;
Majoritatea profesioniștilor în investiții sunt de acord că decizia de alocare a activelor pe termen lung este cea mai dificilă hotărâre pe care o pot lua investitorii. Mulți fac referire la un studiu academic care a descoperit că în timp aproape 90% din randamentul unui portofoliu poate fi atribuit alocării activelor – mixul de acțiuni/obligațiuni/bani/alte titluri de valoare și procentele alocate acestora;
O performanță a portofoliului de 70% este determinată de decizia de alocare a activelor – mixul de acțiuni/obligațiuni/bani/alte titluri de valoare. Credem că 20% din performanța portofoliului este generată de alocarea secundară – deciziile ulterioare privind categoriile titlurilor de valoare alese – dimensiunea, stilul, țara, sectorul, industria, ratingul creditului, durata, etc. Ultimii 10% din performanța pe perioade lungi sunt în medie determinați de selecția titlurilor de valoare individuale – adică dacă deții Pepsi sau Coca-Cola, merck sau Pfizer, o obligațiune IBM sau Microsoft, etc.;
Orizontul de timp este perioada pentru care ai nevoie că aceste active să lucreze pentru tine. Deseori, pentru mulți investitori individuali acest lucru este de fapt întreaga lor viață și cea a partenerei/partenerului lor. Niciodată să nu uiți de soție/soț;
Una dintre cele mai mari greșeli pe care le fac investitorii este să-și subestimeze orizontul de timp și să eșueze în planificarea pentru creșterea suficientă care să le permită atingerea obiectivelor. Mulți investitori presupun că nu au obiective mari de creștere, dar eșuează să-și amintească (1) impactul subtil al inflației și (2) că inflația nu afectează toate categoriile la fel;
Să spunem că astăzi ai nevoie de 50.000 de dolari pentru a-ți acoperi cheltuilile curente. Peste 10 ani, dacă inflația evoluează precum media să istorică pe termen lung (aproape 3% anual), vei avea nevoie de peste 67.000 de dolari. Iar în 20 de ani, vei avea nevoie de 90.142 de dolari;
Dacă ești o persoană în vârstă de 60 de ani, sănătoasă, să trăiești încă 30 de ani este foarte posibil. Dacă ai 50, faptul că trăiești încă 30 de ani nu este ceva remarcabil. Că să menții puterea ta de cumpărare de la 50.000 de dolari, în 30 de ani, vei avea nevoie de 121.034 de dolari;

Volatilitatea este un risc-cheie pe care investitorii ar trebui să-l ia în calcul. Iar volatilitatea este riscul pe care, de cele mai multe ori și în perioade scurte, investitorii îl simt cel mai acut;
Poate fi stresant să vezi cum cade cu 30%, 40% sau mai mult în timpul unui bear market. În cele din urmă, investitorii în acțiuni răbda volatilitatea, deoarece teoria financiară spune (și istoria a dovedit-o) că, pe termen lung, ar trebui să fii răsplătit pentru acea volatilitate – mai mult decât în cazul altor clase de active mai puțin volatile;
Riscul ca ratele de dobânda vor evolua în orice direcție influențează rentabilitatea pe care o obții. În medii în care ratele de dobândă scad, investitorii s-ar putea să descopere că este dificil să transferi fonduri de obligațiuni care ajung la maturitate în ceva cu un randament similar;
Cu cât cresc mai mult ratele de dobândă, cu atât mai slabă va fi rentabilitatea totală. Acesta este riscul ratei de dobândă – nu-l ignora!
La sfârșitul anilor 1999 și 2000, investitorii au observat că randamentele mari din anii 1990 au făcut ca randamentele mari ale acțiunilor să fie ușor de obținut – prea ușor. Și-au dorit să crească riscul – au cumpărat toate acțiunile fierbinți din tehnologie! Oh, nu! E costul de oportunitate al evitării tranzacționării acțiunilor “fierbinți” din tehnologie! Și știți cum a ieșit;
Volatilitatea este un risc-cheie, dar nu este singurul. Pentru mulți investitori cu un orizont mare de timp, faptul că nu acceptă suficientă volatilitate – cost de oportunitate – poate să aibă consecințe mai grave pe termen lung;
O volatilitate ridicată nu înseamnă că acțiunile trebuie să scadă. În 1998, abaterea standard a fost de 20,6%. Era mult peste medie, totuși acțiunile au crescut cu 28,6%. În 2010 abaterea standard a fost de 18,4%, iar acțiunile au urcat cu 15,1%. În 1980,, abaterea standard a fost de 17,4% și acțiunile ai explodat până la 32,3%;
Atunci când abaterea standard este aproape de nivelul medianei pe termen scurt (de la 12% până la 14%), randamentul variază, de asemenea, semnificativ. În 1951, abaterea standard a fost de 12,1%, iar acțiunile americane au explodat cu 24,6%. În 1973, abaterea standard a fost de 13,7%, iar acțiunile americane au scăzut cu -14,8%;
Prin urmare, volatilitatea nu este predictibilă, dar nu indică nici o tendință de creștere;
Piețele slab tranzacționate sunt în general mai volatile, precum cele ale acțiunilor mici, ale acțiunilor micro cap (care sunt cam același lucru) sau ale țărilor emergente cu piețe foarte mici;
Contractele futures și speculatorii lor joacă un rol important pe piețele de capital. Ei cresc lichiditatea. De asemenea, ei cresc transparența și grăbesc identificarea prețului – care sunt tot lucruri bune;
Prin urmare, mulțumește-le speculatorilor și nu te teme de volatilitate. Nu este predictibilă, nu poți să ai parte de volatilitatea creșterii fără de scădere, iar în timp volatilitatea pe creștere se intamplă mai des. Imbrățișeaz-o;

Volatilitatea exagerată pe termen scurt poate fi dificil de experimentat – un motiv pentru care mulți investitori eșuează în a-și atinge obiectivele pe termen scurt și ies și intră în momente nepotrivite;
Pe perioade de 20 de ani, acțiunile nu au evoluat niciodată negativ și depășesc obligațiunile cu o marjă mare. Este foarte posibil ca acțiunile să continue să genereze randamentele superioare nete în perioada îndelungată care se așterne în viitor;
Pe termen lung, rata de creștere reală a PIB-ului SUA a fost de în medie de aproape 3%. Dar acțiunile americane s-au apreciat cu o medie anualizată de 9,7% pe perioada 1926-2011;
Câștigurile, și astfel prețurile acțiunilor, pot și, cel mai probabil vor continuă să crească în timp mai repede decât PIB-ul – în SUA sau la nivel global, deoarece acțiunile reprezintă evoluția exponențială non-stop rezultată în urmă contribuției inovațiilor, care duce în timp la câștiguri mai mari;

PIB-ul măsoară producția, nu reflectă perfect sănătatea economică. Valoarea sa este calculată astfel:

PIB = Consumul privat + investițiile brute + Cheltuielile guvernamentale + Exporturile nete (adică Exporturi – Importuri)

Reducerea cheltuielilor guvernamentale reduce PIB-ul. Dar reducerea cheltuielilor guvernamentale nu este neapărat un lucru negativ. Dacă privești pe termen lung, poate să fie ceva pozitiv;
Dacă guvernul cheltuie banii în mod greșit (așa cum o face deseori) – nu dă faliment. Iar dacă mai târziu are nevoie de mai mulți bani, nu trebuie să creeze ceva de valoare care să genereze profit. Doar ne impozitează mai mult în viitor! Orice afacere operând astfel ar da faliment înainte că eu să pot termină de scris această frază;

Variabilitatea randamentelor pe termen scurt ale acțiunilor este unul dintre motivele pentru care acțiunile înregistrează medii superioare pe termen lung;
Să spunem că ai un portofoliu de 1 milion de dolari a cărui valoare scade la 800.000 de dolari, o mișcare normală pe termen scurt, care este de așteptat în cazul tuturor portofoliilor de acțiuni. Aștepți până ce portofoliul ajunge din nou la 1 milion de dolari înainte să-ți retragi din nou banii? Sau 800.000 de dolari este noul tău punct de plecare? Majoritatea oamenilor nu pot (sau nu-și doresc) să trăiască cu o variabilitate atât de mare a fluxurilor de numerar;

Un mit aproape omniprezent este că finanțarea pensionarii este ușor de făcut și predictibilă dacă ai un portofoliu cu acțiuni care dau dividende mari sau cu instrumente cu venit fix cu rate mari ale cupoanelor. Oricare ar fi randamentul (se crede că) poți să cheltui cu încredere – poate chiar fără să te atingi vreodată de principal!
Nu te baza pe asta. Acest mit ar putea să genereze erori foarte costisitoare. Unele de tipul celor care te forțează să-ți diminuezi semnificativ cheltuielile viitoare – și să ai conversații incomode cu partenera sau partenerul;
Ceea ce ar trebui să te preocupe cel mai mult este de a rămâne cu investiții optime care au la baza un etalon, adică alocarea activelor pe termen lung, potrivit pentru tine;
Valoarea și creșterea își dispută supremația, așa cum o fac și categoriile acțiunilor mici și mari. Toate sectoarele majore se rotesc captând pe rând atenția investitorilor: enerfia, tehnologia, financiarele, materialele, etc. – trecând prin perioade în care condus și prin cele în care rămân în urmă, mereu și în mod neregulat. Iar acțiunile cu dividende mari nu sunt nimic altceva decât încă o categorie de acțiuni. Câteodată se descurcă bine, câteodată sunt pe la mijloc, iar alteori se descurcă groaznic;
Atunci când o firmă plătește un dividend, prețul acțiunii scade cam cu valoarea dividendului, toate celelalte condiții rămânând constante. Doar firma renunță la un activ valoros – banii;
Valoarea nu este o categorie de acțiuni care evoluează mai bine în mod permanent – ci alternează cu creșterea. Nu există nicio categorie care să fie mereu în frunte;
Un alt mit este că simpla existență a dividendului este o dovadă a sănătății firmei. Dacă o firmă plătește un dividend, ar trebui să fie foarte mare și foarte sănătoasă, corect? Și cu cât este mai mare randamentul dividendului, cu atât mai sănătoasă ar trebui să fie firma, corect?
Și totuși Lehman Brothers a plătit dividende în august 2008 – doar cu câteva săptămâni înainte de implozie. Dividendele nu sunt un semn de siguranță perfectă!
Nu este nimic în neregulă cu a obține fluxuri de numerar din dividende sau obligațiuni, dar nu ar trebui să presupui că acestea sunt lipsite de risc. Și nici n-ar trebui să te legi doar de ele;
Fie că sunt la pensie, se apropie de pensionare sau mai au 40 de ani până atunci, investitorilor ar trebui să le pese mai mult de randamentul total – adică aprecierea prețului plus dividende – mai degrabă decât doar de randamentul dividendului. Acest lucru îți permite să alegi un punct de referință care se bazează pe obiectivele tale și pe orizontul de timp, nu doar pe randamentul dividendului;
Concentrarea doar pe randamentul dividendului poate însemna să pierzi destul de mult în timp ce unele acțiuni cu dividende ridicate nu mai sunt la modă sau în timp ce periodic dividendele se reduc sau sunt tăiate. Nu este o strategie potrivită;
Din 1926, acțiunile companiilor mici au ajuns la o rată anualizată de 11,9% față de 9,9% al S&P 500. O dovadă a faptului că acțiunile mici sunt permanent mai bune? Nu chiar. O mare parte din această supraperformanță ignoră diferențele uriașe dintre prețurile bid-ask ale acțiunilor mici în anii 1930 și 1940 – câteodată reprezentând chiar și 30% din prețul de achiziție. Dacă vindeai sau cumpărai efectiv atunci, costurile îți înghițeau o mare parte din randament – dar acest lucru nu este surprins în randamentele indicelui pe termen lung;
Prin urmare, și acțiunile mici au tendința de a sări destul de mult pe piețe în scădere – cu cât mai mare este bear market, cu atât mai înaltă este săritură. Dar este o situație de scurtă durată;
Dacă aștepți o mare săritură a unei acțiuni mici, trebuie să trăiești și imensele plonjoane ale acesteia – ceea ce e destul de dificil din punct de vedere emoțional. În afară puținelor perioade cu sărituri relativ mari, în general acțiunile mari depășesc acțiunile mici – și, de obicei, pe perioade agonizant de lungi;
Momentele în care acțiunile mari le depășesc pe cele mici sunt suficient de lungi pentru că cele mai lungi bull market din istorie au fost dominate de acțiunile mari;

Așteaptă ca acțiunile să înceteze să mai fie atât de volatile și să înceapă să se aprecieze în pași îngrijiți, ordonați, lipsiți de panică, graduali, dar în același timp constanți, și vei aștepta pentru totdeauna;
Ideile că acțiunile se vor comporta sau trebuie să se comporte “normal” și să-ți dea un semnal clar de cumpărare este pur și simplu un mit;
Teoria financiară este clară: nu poți obține cine știe ce randament fără risc (adică volatilitate). Dacă acțiunile ar avea caracteristici de volatilitate mai scăzute pe termen scurt, atunci randamentele ar fi mai scăzute în timp. Dacă îți doreșți randamente mai bune – pe termen scurt trebuie să accepți un nivel mai ridicat al volatilității. Dacă îți dorești volatilitate mai scăzută pe termen scurt, ar trebui să te aștepți la randamente mai scăzute;
Nimeni nu poate estima cu perfectă precizie minimele din bear market. Sigur că poți avea noroc! Dar norocul nu este o strategie – este un accident. Indiferent de cât de dureroase sunt pe termen lung mișcările sălbatice ale unei piețe bear târzii, nu-ți dorești să ratezi startul unei noi piețe bull. Randamentele unei noi piețe bull sunt foarte rapide și masive – ștergând foarte repede aproape toată volatilitatea în scădere pe final de stadiu;
Chiar dacă înduri ultimii 15% până la 20% dintr-o piață bear, este sigur foarte puțin comparativ cu creșterea majoră imediată a următoarei piețe bull;
Deseori, evaluările acțiunilor ajung să fie detașate de realitate. De aceea nimerirea minimelor piețelor bear este atât de dificil de realizat;
Deseori oamenii nu cred în noile piețe bull – chiar și ani de zile după ce acestea debutează. Dar mai ales în stadiile de început. “Cum poate să fie o piață bull când totul merge atât de rău?”, se întreabă ei;
În ultimele stadii ale pieței bear, atunci când sentimentul volatilitate ridicată, acele categorii care scad cel mai mult tind să sară cel mai mult în prima parte a pieței bull;
Ratarea acelor randamente imense și timpurii, în timp ce aștepți apariția unui sens iluzoriu de “claritate” poate presupune să ratezi șansa de a șterge o bună parte din pierderile anterioare din timpul pieței bear;

În cazul unei evoluții în V, volatilitatea este imensă în ambele părți ale minimului V-ului. Doar în retrospectivă poți afla ce volatilitate înduri – a pieței bear trecute sau a pieței bull timpurii. Dar dacă ratezi aceste randamente timpurii, vei regreta. Acele randamente timpurii sunt în medie de 21,8% în primele 3 luni și 44,8% în primele 12 luni ale unei piețe bull;
În plus, primele 12 luni sunt consistent de mari și de rapide – bineînțeles că unele sunt mai mari și mai rapide decât altele, dar toate sunt mari și rapide. Randamentul mediu al unei piețe bull este de 21%, dar în primul an randamentul mediu este mai mult decât dublu față de acesta;
De obicei, aproape jumătate din acele randamente din primul an (dar nu mereu) apar în primele trei luni! Dar și în aceste momente piața este complicată. Din cauza situațiilor în care primele trei luni nu sunt atât de bune, oamenii sunt predispuși să creadă că este un semn că marele bum nu va veni niciodată;
Acțiunile revin întotdeauna pe creștere. Acest lucru nu este un mit;

“Piețele bull se nasc de pe urmă pesimismului, cresc pe baza scepticismului, se maturizează având ca baza optimismul și mor din euforie” – Șir John Templeton

Fiecare politician declara că șomajul ridicat face rău economiei – și implicit pieței de capital (Dar niciodată nu este vina lor! Este mereu vina opoziției.) Iar politicienii au aceeași părere când vine vorba despre faptul că șomajul ridicat generează slăbiciuni economice;
Șomajul, ridicat sau scăzut, este rezultatul unor condiții economice trecute, nu este cauza unei direcții economice viitoare. Nu avem nevoie de șomaj scăzut pentru ca economia să crească, iar șomajul ridicat nu va împiedica avansul creșterii economice;
De-a lungul istoriei, vezi că șomajul n-a scăzut niciodată înainte de finalul unei recesiuni. Exact opusul – deseori crește după recesiune și apoi rămâne la un nivel ridicat pentru multe luni sau chiar ani. Acest lucru nu este anormal – este normal și ar trebui să fie așteptat. Ar fi ciudat și contrar datelor economixe fundamentale și istoriei recente dacă șomajul ar scădea înainte de sfârșitul unei recesiuni. Cu toate acestea, politicienii și experții vorbesc ca și când ar trebui să fie așa!
Recesiunea începe mereu la sau aproape de minime ciclice ale șomajului;
Faptul că ești șomer poate fi dureros, dar indiferent de impactul social, acest lucru nu schimbă faptul că creșterea economică dă naștere la șomaj scăzut, nu invers;
Piața de capital este un indicator care anticipează mersul economiei – investitorii nu așteaptă ca datele economice să indice că revenirea economiei are loc; licitează acțiuni înainte de vreme. Prin urmare, dacă acțiunile conduc și șomajul a rămas în urmă, nu există nicio modalitate prin care șomajul, ridicat sau scăzut, poate fi un factor concret al pieței de capital;
Randamentele acțiunilor sunt egale în medie cu 14,8% la 12 luni după un vârf al șomajului. Destul de bine! Dar dacă ai cumpărat cu 6 luni înainte de vârf, următorul randament pe 12 luni ar fi un maxim de 31,2%. Peste dublu!
Acțiunile pot crește și o fac atunci când șomajul este ridicat sau în creștere. Nu există nicio dovadă că șomajul ridicat este un moment negativ în piață. Chiar opusul! Deoarece deseori șomajul este ridicat în timp ce o recesiune ajunge la final sau imediat după. Iar acțiunile se mișcă primele – și repede;
De departe, cea mai mare componentă a cheltuielilor consumatorilor (67,2%) este reprezentată de servicii. În timpul recesiunii din 2007-2009 – care a fost destul de abruptă după standardele istorice – cheltuielile cu serviciile au scăzut cu doar -1,5%. De fapt, cheltuielile cu două dintre cele mai mari componente ale serviciilor au crescut: chiriile și utilitățile, și serviciile de sănătate;

Deseori companiile folosesc datoriile pentru a demara lucruri precum construirea fabricilior noi, finanțarea cercetării sau cumpărarea unor competitori ori afaceri complementare, pentru a se extinde. Toate aceste lucruri ajută firmele să obțină sau să-și crească profiturile, iar nouă ne plac companiile profitabile;
Guvernele sunt, într-adevăr, cheltuitori foarte proști și ineficienți ai banilor tăi;
China nu cumpără datorii SUA din milă sau fiindcă vrea să mențină o karma la nivel global. Nu se simte datoare față de SUA. China cumpără destul de multe datorii SUA pentru a-și putea administra moneda și deoarece nu există alte piețe de datorii care pot să facă față rezervelor sale generoase de monedă;

Un mit costisitor este că un dolar slab generează randamente slabe ale acțiunilor. Slab sau puternic, rezistența relativă a dolarului nu indică direcția în care se îndreaptă piața;
Acțiunile SUA sunt de mai multe ori în creștere decât în scădere, în 78% din cazuri;
Atât dolarul, cât și acțiunile cresc – în 41% din toți anii. Lucru care nu este surprinzător, odată ce accepți că acțiunile cresc mai mult decât scad;
Atunci când, istoric vorbind, dolarul SUA a fost la un nivel scăzut, acțiunile erau de trei ori mai predispuse să fie în creștere decât în scădere – în 37% din toți anii;
Pe perioade lungi, nu există un impact al dolarului asupra direcției pieței de capital;
Dacă ratele de schimb ale monedelor evoluează mai mult decât prețurile acțiunilor (așa cum se poate întâmpla), atunci valorile monedelor pot avea un impact mai mare asupra randamentelor exprimate în dolari ale acțiunilor străine decât asupra prețurilor acțiunilor;
Dacă ai un orizont de timp îndelungat în fața ta, deoarece monedele sunt inerent cu suma nulă și evoluează ciclic, impactul monedelor asupra unui portofoliu net global ar trebui să se apropie de zero;
Atunci când oamenii spun că un dolar prea slab (sau câteodată prea puternic) este un pericol pentru acțiuni, ignoră-i. Nu există nicio dovadă că ar fi așa și ici vreun motiv fundamental pentru acest lucru;

“Cele mai scumpe cuvinte din limba engleză sunt <<De data asta este altfel>>” – Șir John Templeton

Istoria nu este niciodată curată. Lumea poate să fie un loc destul de înspăimântător – nu există niciun moment plictisitor. Dar, în ciuda tuturor acestora, una dintre constante este reziliența piețelor de capital. Dacă aștepți ca lucrurile “să se liniștească” pentru a investi, atunci vei aștepta mult și bine. Și dacă nu ai investit în perioade de neliniște, atunci nu ai petrecut prea mult timp având investiții – iar asta a fost o greșeală, din moment ce acțiunile au crescut în 72% din toți anii;
Acțiunile pot evolua destul de haotic. Da în timp, ascensiunea lor reprezintă un potențial infinit de creștere a profiturilor;
Motivația profitului este o forță pozitivă extrem de puternică. Se află la baza capitalismului și este motivul pentru care națiunile libere, democratice și capitaliste prosperă, iar cele mai puțin libere nu o fac. Motivația de a obține profit nu este afectată de faptul că omenirea are parte de provocări. De fapt, provocările și nevoia de inovație pot fi factori motivatori pentru cei dispuși să facă față riscurilor spre a urmări profituri viitoare. Piețele de capital sunt reziliente deoarece umanitatea este rezilientă! Cei care au pariat împotriva acestui lucru au greșit de fiecare dată;

Ca investitor, știrile sunt prietenii tăi! Nu le ignora. Ci mai degrabă învață să le interpretezi diferit și mai corect, caz în care vei obține per ansamblu sau în medie un avantaj în investiții;
Dacă poți găsi cu ușurință o informație online, tipărită, la TV, oriunde în ciclul de știri 24 de ore din 24, șapte zile din șapte – acolo unde informația zboară în jurul lumii la doar un clic distanță – atunci această informație este cel mai probabil deja reflectată în prețurile existente ale acțiunilor. Sau va fi în curând și foarte rapid, deci cel mai probabil șansa ta de a o valorifica a trecut deja;
Dacă vinzi în urma unor știri proaste, s-ar putea să vinzi la prețuri mici și să ratezi vremuri mai bune în care să ieși mai târziu – asta dacă știrile proaste sunt într-adevăr atât de proaste. În plus, nu există nimic care să-ți garanteze că ceea ce vei cumpăra, pentru a înlocui acele acțiuni vândute, doar va crește;
Dacă vinzi bazându-te pe știri proaste și doar pe ele, s-ar putea să însemne că ai cumpărat la un preț mare, ai vândut jos și probabil ratezi și revenirea;
În plus, deseori, când acțiunile scad sau cresc, vina o poartă un alt factor decât acea știre intens discutată în mass-media;
Dacă înțelegi unde se află sentimentul într-un moment determinat și poți crea o ipoteză bună în legătură cu situația în care va crește sau va scădea, atunci vei ști destul de bine dacă acțiunile sunt mai predispuse să crească sau să scadă;
Euforia extremă este de obicei un semn rău – o vezi la aproape fiecare vârf al pieței bull. În mod similar, negativitatea dusă la extrem este caracteristică perioadei de atingere a punctului de minim al pieței bull. Sentimentele intermediare sunt destul de normale, iar acestea pot să varieze destul de mult pe perioade scurte în timpul unei piețe în creștere;
Un portofoliu cu randamente pe termen scurt care se apropie de media pe termen lung a acțiunilor ar trebui să aibă în medie o volatilitate similară acțiunilor. Nu există altă posibilitate. Fii extrem de suspicios dacă cineva îți vinde un portofoliu de randamente similare acțiunilor, dar cu volatilitate minimă;
Care este morala întregii povești? Dacă pare să fie prea frumos ca să fie adevărat, atunci cel mai probabil așa este. Acest lucru nu este un mit.

Idei culese din carte de Sorin Scorțan