Opusul lui răsfățat – Ron Lieber

Cum să creștem copii chibzuiți, generosi și inteligenți când vine vorba de bani

Un rezumat de Sorin Scorțan

1 iunie, 2022 — Cărți de educație financiară

dezvoltarepersonala educatiefinanciara familie

Deoarece astăzi este ziua de 1 iunie, ziua internațională a copiilor, vă ofer un rezumat din cartea “Opusul lui răsfățat: Cum să creștem copii chibzuiți, generoși și inteligenți când vine vorba de bani”, de Ron Lieber. Este o carte pentru părinți, ai cărei beneficiari sunt copiii. Ron Lieber are convingerea că un parenting bun înseamnă să le vorbești deschis copiilor despre bani, argumentând că discuțiile timpurii pe teme financiare îi vor ajută pe aceștia să fie mai chibzuiți, mai răbdători și mai cu picioarele pe pământ.

Cum să oferim o educație financiară copiilor

Deciziile pe care le luăm în legătură cu banii, cu sumele pe care le câștigăm și de care dispunem în orice moment sunt legate de o mulțime de sentimente. Pe de o parte, simțim adesea mândrie, bucurie și entuziasm pentru lucrurile pe care ni le putem permite. Uneori, însă, se strecoară și îndoială, rușinea, stinghereala și invidia;
Oamenii nu sunt imparțiali în privința banilor și cu siguranță nu sunt calmi și raționali în privința copiilor lor. Așadar, această combinație formidabilă face adesea ca părinților să le fie incredibil de greu să vorbească deschis și sincer cu copiii lor despre asta;
Subiectul este complicat indiferent de nivelul socio-economic al familiei. Părinții bogați, cu mai mulți bani decât au nevoie pentru a trăi, le vor stabili copiilor lor prin definiție limite artificiale aproape în fiecare zi. Prin urmare, deciziile lor cu privire la cât să cheltuiască cu cei mici și când să le taie din porție adolescenților sunt mai mult emoționale decât financiare;
Părinții din clasa mijlocie și cea muncitoare se luptă adesea cu greutățile practice de a trăi de la un salariu la altul, încercând în același timp să le ofere copiilor cât mai multă diversitate și distracție. Dar și aici intră în joc emoțiile atunci când copiii pun întrebări despre motivul pentru care familia lor nu are mai mulți bani, iar pentru părinți întrebările sună că niște acuzații;
Criza economică din 2008-2009 a arătat clar faptul că mulți adulți nu se pricep la finanțe, de la milioanele de oameni care au împrumutat mai mulți bani decât ar fi trebuit și până la creditorii ipotecări care i-au îndrumat către bancherii de investiții care le-au transformat împrumuturile în titluri de valoare despre care știau că vor sări în aer;

4 aspecte ale copiilor răsfățați

Au puține treburi casnice sau alte responsabilități,
Nu trebuie să respecte prea multe reguli în privința comportamentului sau programului,
Părinții și ceilalți din jur sunt excesiv de generoși cu timpul și ajutorul lor,
Au o mulțime de bunuri materiale

.Nu trebuie să cheltuiești prea mulți bani pentru a răsfață un copil, iar 3 dintre cei 4 factori din definiția mea dată “răsfățului” nu costă nimic. Chiar și ultimul – excesul de posesiuni – poate fi valabil și în cazul copiilor care sunt departe de a fi bogați, în funcție de câte rude țin nebunește la acel copil. Părinții copiilor din clasa de mijloc și cea muncitoare se îngrijorează la fel de mult în privința materialismului și a privilegiilor, ținând seama că toți copiii sunt expuși aceleiași culturi acaparatoare;
În loc să presupunem că discuțiile despre bani răstoarnă valorile, sunt nepoliticoase sau lipsite de tact, ar trebui să facem exact invers și să acceptăm aceste discuții cu scopul de a crește copii virtuoși;
Banii sunt de maximă importanță, dar sunt și un instrument pe care-l putem folosi pentru a le insufla copiilor noștri valorile pe care dorim să le adopte: curiozitate, răbdare, cumpătare, modestie, generozitate, perseverență și perspectivă;
Orice conversație referitoare la bani este și despre valori. Banii de buzunar se referă și la răbdare. Dăruirea se referă la generozitate. Munca se referă la perseverență. Negocierea dorințelor și nevoilor lor și diferența dintre cele două are mult de-a face cu prudența și cumpătarea. Iar trecerea prin toate aceste discuții reprezintă dorința copiilor de a avea o perspectivă – să știe de ce au poate mai mult decât majoritatea oamenilor din lume, dar nu vor avea probabil mai mult decât toți colegii lor. Și de ce nu este nicio rușine să ai mai mult sau mai puțin, atât timp cât ești recunoscător pentru ceea ce ai, împărți generos cu ceilalți și cheltuiești inteligent pe lucrurile care te fac cel mai fericit. Este valabil pentru copiii noștri, dar și pentru noi;
Copiii sunt extrem de curioși. Banii fac parte din viața de zi cu zi și sunt unul dintre lucrurile pe care mulți oameni le prețuiesc cel mai mult. Prin urmare, copiii vor caută informații despre ei prin toate modalitățile posibile. Vor face căutări pe Google și ne vor prezența descoperirile. Ori ne vor aborda cu mintea plină de cifre auzite, care sunt corecte, dar de neînțeles la vârste fragede, ori vor vorbi cu o convingere specific adolescentină despre cifre inexacte pe care le-au învățat din altă parte. Și vor întreba despre o grămadă de subiecte sensibile. Cât câștigi? Suntem bogați? Putem să ii cumpărăm o locuința omului acela fără adăpost?
Mulți părinți mai cred că nu este potrivit să vorbească despre bani cu copiii din cauza vârstei acestora. Nu știu destulă matematică încât să adune numere mari, susțin ei, prin urmare este mai bine să le ignore întrebările decât să încerce să discute cu ei de la egal la egal. “Nu e treaba ta” este răspunsul tipic, care nu e nici prea amabil, nici prea adevărat. La urmă urmei, este treaba lor să fie curioși. Și, ca membri ai familiei, sunt fără îndoială interesați de veniturile și profiturile acesteia;
Tăcerea instinctivă din jurul banilor poate fi și un răspuns la opusul ei – certurile aprinse pe care părinții noștri poate că le-au avut în legătură cu finanțele familiei. Aceste argumente pot întipări învățături specifice: banii sunt răi. Banii sunt înspăimântători. Nu sunt bani suficienți. Discuțiile despre bani duc inevitabil la sentimente puternice și la conflict. Aceste concluzii pot fi adevărate în anumite contexte, dar nu trebuie să fie astfel dacă vorbim cu grijă despre subiect. Prin urmare, ar trebui să nu le transmitem aceste convingeri copiilor noștri;
O modalitate prin care vă asigurați că ai voștri copii știu că întrebările sunt binevenite este să îi lăudați de fiecare dată când pun întrebări, astfel încât acestea să devină un obicei;
Copiii curioși, în special cei mai mari, tânjesc să înțeleagă mai bine modul în care părinții lor se gândesc la deciziile importante care le afectează viața. Nu au prea multă putere, astfel încât cunoașterea este cel mai bun lucru pentru ei. Prin urmare, dacă este posibil, trebuie să încercăm să îi facem să înțeleagă cum luăm deciziile importante de acest fel;
Copiii ne urmăresc cu atenție și contestându-ne cheltuielile, ne contestă prioritățile și valorile. Dar curiozitatea nu este decât un alt cuvânt pentru încercările lor din răsputeri de a înțelege cum funcționează lumea și cum iau adulții deciziile. Dacă va supărați și deveniți defensivi din această cauză, copiii nu vor deveni mai inteligenți. Și deși răspunsurile noastre s-ar putea să nu fie mereu satisfăcătoare, ar trebui să încercăm să oferim în orice caz unul;
Copiii ne pot întreba cât câștigăm și trebuie să fim pregătiți cu un răspuns. Iar cel mai bun mod de a o aborda este să le explicăm că noi vrem să le spunem salariile noastre înainte să ajungă la liceu, dar că mai întâi trebuie să învețe mult mai multe despre cât costă efectiv lucrurile pe care familia le are și le face. La urmă urmei, nu cifra venitului este importantă aici, cât contextul. Cât trebuie să cheltuim în fiecare lună și pe ce să alegem să cheltuim? Cât mai rămâne la sfârșit, dacă mai rămâne ceva, și pentru ce economisim acei bani?
Acestea nu sunt întrebări retorice? Începeți cu facturile lunare mai mici, la cablu, telefoane mobile, electricitate. Învățați-i cum să facă un tabel simplu pentru a ține evidență;
Vorbiți-le despre asigurări. Pentru cel fel de evenimente improbabile, dar costisitoare sunt totuși asigurările? Asigurarea de sănătate, a locuinței, a mașinii, asigurarea de viață;
Dacă această conversație nu le descurajează curiozitatea, sunt pregătiți să știe ce chirie, ipotecă sau rată lunară a creditului imobiliar sau de nevoi personale aveți și câți ani le veți mai plăti. Pentru a-i implica și mai mult, puneți-i să estimeze suma tuturor acestor costuri sau să efectueze niște cercetări online în loc să le dați informațiile. Explicați-le și plata impozitelor;
Când le spuneți adolescenților venitul familiei, reamintiți-le că informația s-ar putea să nu aibă prea multă valoare pentru prietenii lor. Mulți dintre noi trăiesc într-o comunitate și își trimit copiii la școli în care majoritatea oamenilor se află într-o nișă de venit relativ îngustă și nu sunt deosebit de interesați de cât câștigă alte familii;
Cât câștigăm și cum câștigăm sunt două elemente atât de esențiale pentru viață noastră încât pare fundamental greșit să le învăluim în mister și tăcere. Iar dacă discutăm dintotdeauna despre bani, să răspundem întrebărilor atunci când apar și să le dăm copiilor noștri contextul real va fi ceva firesc, și nu o surpriză sau un privilegiu;
Banii de buzunar pe care îi dăm copiilor nu ar trebui să fie de sine stătători, nu un salariu, ci un instrument de predare care devine din ce în ce mai precis și mai puternic de-a lungul unui deceniu de măriri anuale ale sumei și de responsabilitate crescută;
Banii de buzunar îi ajută pe copii să învețe să economisească și să cheltuiască, deprinderi pe care nu au ocazia să le exerseze în foarte multe alte moduri în timpul copilăriei. Se află într-un moment din viață în care mizele sunt destul de scăzute, astfel încât greșelile inevitabile nu contează prea mult. În plus, virtutea principală cu privire la banii de buzunar este că învață să aibă răbdare;
O parte importantă a scopului nostru global este să îi învățăm pe copii capacitatea de a aștepta, iar lucrul cel mai important în privința banilor de buzunar este ce se va întâmplă atunci când vor fi prea mari că să îi mai primească;
Noi, părinții, lucrăm la formarea unor adulți și ar trebui să facem tot posibilul să nu irosim oportunitatea de a crea oameni mari cu 15 sau 20 de ani de experiență în administrarea banilor;
Cu suficientă practică, copiii noștri pot dezvoltă genul de cumpătare care îi va ține departe de necazuri, dar care le va permite totuși să cheltuiască suficient pentru lucrurile care le aduc cea mai mare bucurie;
Pentru un calcul legat de câți bani ar trebui să primească un copil în fiecare săptămâna, în cazul copiilor sub 10 ani, 2-5 lei/săptămâna înmulțit cu numărul de ani este un bun început, cu o mărire în fiecare an, de ziua lor de naștere. Vrem să vadă cum se înmulțesc banii și să năzuiască spre un scop, așadar ar trebui să aibă destul cât să-și cumpere câte ceva din ce își doresc, dar nu atât de mult încât să nu fie nevoiți să facă o mulțime de alegeri dificile;
Faptul că începem cu puțin ne permite să acordăm măriri mai frecvente sau mai importante dacă suma inițială nu pare potrivită (și evităm să o reducem, lucru care poate da impresia de pedeapsă);
Banii de buzunar se pot împărți în 3 recipiente transparente din plastic: unul pentru cheltuieli, unul pentru donații și unul pentru economii. Acesta este efectiv un prim buget;
Împărțirea banilor le prezintă ideea că unii bani sunt destinați cheltuirii imediate, pe unii îi dăm oamenilor care poate au nevoie de ei mai mult decât noi, iar pe alții îi păstrăm pentru momentele când avem nevoie sau ne dorim ceva mai târziu;
Recipientul pentru Cheltuieli păstrează banii pentru cumpărăturile ocazionale impulsive. Este fascinant să vedem ce îi împinge pe copii să cumpere ceva, odată ce banii sunt ai lor. Vor adesea fleacuri la întâmplare, dar asta face parte din procesul prin care lăsăm să exerseze. La urmă urmei, cum putem să îi învățăm să își controleze impulsurile dacă nu îi observăm în condițiile lumii reale, cu bani adevărați?
Al doilea este recipientul de Donații. La fel cum ne împărțim jucăriile cu prietenii, ne împărțim o parte din bani cu oamenii care au nevoie de ei, doar că în cazul banilor nu ne așteptăm să îi primim înapoi. Chiar și cei mai mici copii înțeleg că pe măsură ce pui mai mulți bani în recipientul pentru Donații, cu atât poți ajută mai mult. Faptul că așteaptă până când recipientul este plin înainte să doneze banii le va da un sentiment de adevărată împlinire. Familiile care depun multă muncă voluntară ar trebui să discute și despre asta, de vreme ce banii nu sunt singura modalitate prin care pot dărui;
Ultimul recipient este borcanul de Economii. Pentru copiii mai mici, un obiectiv al economiilor ar trebui să fie la început pe termen relativ scurt. Menținând obiective modeste, sunt șanse mai mari să le îndeplinească;
Ce anume vrem să-și cumpere copiii noștri și ce fel de cheltuieli ar trebui să interzicem? Încă de la vârstă de 5 ani, copiii sunt pregătiți să țină seama de dorințe și nevoi și să cunoască diferența;
Avem nevoie de alimente că să mâncăm, de haine să ne îmbrăcăm, o casă în care să dormim, de doctori și medicamente că să fim sănătoși;
Apoi vin lucrurile pe care le dorim, cum ar fi dulciurile, echipamentul sportiv, jucăriile și vacanțele;
Unii părinți hotărăsc de la început că tot ce își dorește copilul – spre deosebire de ceea ce are nevoie – va fi plătit din banii lui puși deoparte;
Vom avea nevoie și de o listă cu lucruri interzise, care se schimbă cu timpul, odată ce copiii își dezvoltă interese noi și companiile inventează moduri tot mai nepotrivite de a le satisface. Câteva exemple: achiziții din aplicații, bomboane, bricege, câini, iPhone-uri, jocuri video violente, păpuși Barbie, tatuaje și trambuline;
Mulți părinți leagă banii de buzunar de treaba făcută prin casă. Acești părinți cred că plata treburilor din casă este o bună pregătire pentru lumea reală, în care compensația va depinde de realizarea promptă și în mod competent a sarcinilor atribuite. Le mai este teamă și de faptul că, dacă le dau pur și simplu bani de buzunar fără să ceară nimic în schimb, copiii vor deveni leneși și vor crede că li se cuvine;
Este o adevărată bucurie să cheltuim banii pe obiecte și experiențe care aduc fericire și amintiri de durată. Această plăcere nu este ceva de care să ne rușinăm sau pentru care să ne mustrăm copiii, ba chiar ar trebui să o încurajăm;
Copiii noștri se află în permanență în ceea ce se numește “economia demnității”. Astfel, sentimentele lor privind propria valoare cresc sau scad adesea în funcție de standardele care se schimbă în permanență în privința posesiunilor și experiențelor care contează în micile lor universuri;
Copiilor le plac evenimentele speciale și nouă ne place să le sărbătorim împreună cu ei. Cum facem, așadar, aceste momente unice și memorabile, fără să fie incredibil de extravagante? Ocazia primului dinte căzut este un bun punct de plecare, deoarece copiii anticipează adesea mai mult decât își așteaptă ziua de naștere sau sosirea lui Moș Crăciun. Este, de asemenea, una dintre primele ocazii care cer în mod expres bani gheață;
Una dintre cheltuielile cu cea mai rapidă creștere în bugetul familiilor se referă la sporturile pentru tineret. Antrenorii îi încurajează pe copii să se antreneze tot timpul anului și să se specializeze de la vârste din ce în ce mai mici. Dar din ce în ce mai mulți oameni se întreabă dacă nu cumva sunt păcăliți să sprijine o nouă formă de răsfăț, în special dacă pustii nu se mai distrează atât de mult atunci când joacă, așa cum o făceau cândva;
Cu cât familiile cheltuiesc mai mult pentru participarea copiilor la diverse sporturi, ca procent din venitul lor, cu atât există șanse mai mari că acei copii să perceapă o presiune, se bucură mai puțin de sport, având șanse mai mici să fie motivați să continue;
Părinții joacă un rol esențial în formarea generozității, iar cercetătorii au arătat că, dacă părinții donează, copiii tind să doneze și ei. Cel mai important, este util dacă părinții le și vorbesc despre donații copiilor lor. Și cu cât părinții donează mai mult, cu atât este mai mare posibilitatea că ei să discute cu copiii despre donații. Același lucru este valabil și pentru voluntariat;
Cea mai bună modalitate de a-i ajută pe copii să învețe despre donații este să le oferim la propriu un loc la masă de discuții atunci când adulții iau decizii în această privință. Acest lucru s-ar putea să presupună câteva schimbări în rutina noastră. Mai înseamnă și să facem un buget efectiv al casei pentru donații și să ne gândim la ei că la o plăcintă mare pe care o împărțim conștient și în mod conștiincios;
În 1998, aproximativ 45% dintre copiii americani cu vârste cuprinse între 16 și 19 ani aveau o slujba, procent care a rămas cam același timp de o jumătate de secol;
Slujbele cu jumătate de normă sunt corelate cu perspectivele înalte la facultate și medii generale bune, dacă adolescentul nu lucrează mai mult de 15 ore pe săptămâna;
Ceea ce pot învață copiii noștri dintr-o slujba plătită este o etică a muncii, acea expresie vagă care captează capacitatea de a ascultă, de a depune efort, de a coopera, de a ne da toată silința și de a ne ține de o sarcina până când o terminăm și o facem cum trebuie;
În Japonia, elevii prepară prânzul și fac curat după aceea în fiecare zi. Traducerea în engleză a ritualului zilnic este “respectata ora de masă”, care vrea să transmită seriozitatea a ceea ce ar fi altminteri o rutină anostă. Profesorii pleacă din sală la ora stabilită, iar elevii desemnați pentru ziua aceea își pun haine albe de bucătari și merg în bucătăria școlii. Se întorc aducând oale uriașe cu tocană și orez, își servesc colegii și cară vasele goale înapoi la bucătărie;
Nu este ușor să îi determinăm pe copiii noștri să facă mai multe și mai devreme în materie de preparare, gătit și făcut curat prin casă. Este nevoie de exercițiu și perseverență, în același fel în care s-ar putea să fie nevoie să stăm după ei în primele luni de lecții de muzică, pe când se vaită și comentează atunci când lucrurile nu ies cum trebuie;
Fiecare copil este capabil să contribuie la prepararea meselor într-un mod semnificativ și nu ar trebui să îi plătim pentru a pune masă, a fierbe paștele sau a face curățenie. Nu e că și cum am fi lipsiți de autoritate: în primul rând, noi controlăm desertul. Dar întâlnirile de joacă, timpul petrecut în față televizorului și privilegiile privind folosirea mașinii sunt instrumente pe care le putem folosi în cazul în care copiii noștri au nevoie de mai mult decât un îndemn delicat pentru a-și termină treaba obișnuită prin casă și în bucătărie;
Dacă vrem că fiii noștri să devină mai sensibili la faptul că nu toată lumea are tot ce au ei, este util să căutăm prieteni dincolo de clasa socială, atât pentru copiii noștri, cât și pentru noi. Un motiv bun pentru că ei să-și petreacă timpul cu persoane diferite este să își dea seama că nimeni nu are monopol pe fericire și că este adesea o distracție extraordinară să intri într-o lume care nu seamănă cu a ta;
Să ai mai mulți bani decât suficient este un lucru minunat. Ceea ce nu ne dorim, totuși, sunt niște copii care nu au nicio curiozitate legată de oamenii diferiți de ei și nu înțeleg ce înseamnă să ai mai puțin. Încercăm să le insuflăm sensibilitate și să nu presupună că toată lumea e la fel din punctul de vedere al resurselor și opțiunilor disponibile;
Copiii nu se nasc cu prea mult autocontrol. De la o vârstă fragedă, vor lua jucăriile altora, vor mânca dulciuri până le vine rău și vor stă afară în soare toată ziua, până ajung roșii ca racii. Mai târziu, vor juca jocuri video până când li se încețoșează privirea, dacă îi lăsăm și vor stă treji până răsare soarele;
Dar, în același timp, copiii sunt extrem de conștienți de faptul că legea economică ce le guvernează viața în cel mai direct mod este legea lipsei: în general, nimic nu este de ajuns;
Prin urmare, copiii sunt obișnuiți cu limitele. Acasă este de dorit să le stabilim într-o măsură rezonabilă și să o facem consecvent. Asta poate fi extrem de dificil atunci când multe dintre limitele pe care le stabilim sunt complet născocite. Mulți copii vor mult mai mult decât suntem noi dispuși să le dăm. Aceia dintre noi care au crescut cu mai puțin decât avem acum s-ar putea să nu poată să-și înăbușe dorința că proprii copii să nu ducă lipsa de nimic. “Nu vreau” necesită o convingere mult mai mare decât “nu pot”;
Una dintre cele mai profunde provocări atunci când ai copii este aceea că educația lor nu se referă doar la modelarea valorilor financiare și deprinderilor de a lua decizii. Să îi învățăm înseamnă să punem la îndoială și prioritățile noastre, lucru benefic în orice situație. Așa că, pentru adulți, definirea a cât este suficient trebuie să aibă loc cât mai devreme posibil în procesul creșterii și educării copiilor;
Nu putem avea sau face tot ce ne dorim și această este o lecție pe care trebuie să le-o reamintim des copiilor. Chiar dacă sunt bani suficienți, nu este timp suficient. La baza, întrebarea referitoare la cât înseamnă suficient se reflectă în alegerile pe care le facem aproape în fiecare zi. Și multe dintre alegeri sunt compromisuri;
Unul dintre cele mai elementare și totuși complexe compromisuri din punct de vedere emoțional pentru adulți este să cheltuiască mai puțin acum pentru a avea mai mulți bani mai târziu;
Nu trebuie să vorbim tot timpul despre bani. Inteligență, bunătatea, devotamentul, sănătatea – acestea sunt pe primul loc. Vrem să fie interesați, dar nu obsedați de bani. Ar fi dezamăgitor dacă banii ar fi primul lucru la care s-ar gândi în fiecare zi;
Așa că, în cei aproape 20 de ani în care copiii locuiesc cu noi, ar trebui să încercăm să avem destule conversații despre bani și despre valorile din spatele deciziilor noastre financiare. Numai atunci vom avea o imagine completă a situației noastre, a ceea ce susținem și a modului în care luăm deciziile financiare;
Nu depinde de noi câți bani vor câștiga copiii noștri. Dar le putem influența atitudinea față de ceea ce au fiind sinceri în privința a ceea ce facem cu banii noștri acum. Ar trebui să știe cum să economisească, dar și când și cum să se răsfețe. Ar trebui să știe și cum să se apere de propriile sentimente privind banii și de cele ale altora, care ar putea să îi manipuleze;
Este o parte esențială a creșterii și educării copiilor, chiar mai importantă decât să îi pregătim pentru examenele standard sau pentru obținerea permisului de conducere;
Nu avem prea mult timp, iar anii trec atât de repede. Avem totuși aceste conversații, pentru că rezistă în timp. Sunt o parte esențială a formării unor adulți plini de succes și mulțumiți.

Rezumat realizat de Sorin Scortan.

Dacă dorești să comanzi cartea , o poți face .