Principles for Dealing with the Changing World Order – Ray Dalio

Timpurile care vin vor fi radical diferite de cele pe care le-am experimentat pe durata vieții noastre, deși vor fi similare cu alte timpuri istorice

Un rezumat de Sorin Scortan
23 noiembrie, 2022 —

Cartea “Principle for Dealing with the Changing Order: Why Nations Succeed and Fail” de Ray Dalio examinează cele mai turbulente perioade economice și politice din ultimii 500 de ani, pentru a explica de ce timpurile viitoare vor fi radical diferite de cele pe care le-am experimentat pe durata vieții noastre, și oferă sfaturi practice despre cum să navigăm printre aceste evenimente.

Acum câțiva ani, Ray Dalio a observat existența unor situații economice și politice pe care nu le-a mai întâlnit înainte. Acestea includ datorii uriașe și rate de dobânzi apropiate de zero care au condus la o masivă tipărire de bani în cele trei monede de rezervă ale lumii, conflicte sociale și politice în diferite țări, în special în SUA, datorate celor mai mari disparități de bogăție și valori din ultimii 100 de ani, precum și creșterea puterii Chinei, care înseamnă provocări la adresa puterii mondiale curente (SUA) și a ordinii mondiale existente.

În acest remarcabilă completare a Principiilor sale, Ray Dalio conduce cititorul prin studiul marilor imperii – incluzând imperiul olandez, britanic și american – prezentând perspectiva unui “Ciclu Mare” care a condus la succesele și eșecurile principalelor țări de-a lungul istoriei. Autorul descrie forțele universale și nemuritoare din spatele acestor evoluții și le utilizează pentru a privi către viitor, oferind principii practice pentru a ne ajuta să ne poziționăm pentru ceea ce urmează.

Am extras un set de idei din această carte extrem de complexă, care merită citită în întregime, pentru înțelegerea tuturor conceptelor.

Introducere

  • Timpurile care vin vor fi radical diferite de cele pe care le-am experimentat pe durata vieții noastre, deși vor fi similare cu alte timpuri istorice;
  • Am observat emergența unui număr de dezvoltări care nu s-au întâmplat pe durata vieții mele, dar s-au întâmplat de multe ori în istorie;
  • Am văzut niște pattern-uri și relații cauză/efect care le guvernează și aș putea să-mi imaginez viitorul pe baza a ceea ce am aflat;
  • Aceste evenimente au fost părți dintr-un ciclu de creșteri și declinuri ale imperiilor și ale altor aspecte ale acestora, de exemplu nivelul de educație, nivelul de productivitate, comerțul cu alte state, armata, moneda și alte piețe, etc.;
  • Aceste aspecte se manifestă în cicluri și sunt interconectate. De exemplu nivelul de educație al națiunilor afectează nivelul de productivitate, care afectează nivelul de comerț cu alte state, care afectează puterea militară necesară pentru a proteja rutele comerciale, care împreună afectează situația financiară, care afectează multe alte lucruri;
  • Toate imperiile și dinastiile pe care le-am studiat cresc și decad într-un Ciclu Mare clasic care are precursori clari care ne permit să vedem unde ne aflăm în interiorul său;

Ciclul Mare produce un balans între:

  1. Perioade de pace și prosperitate de mare creativitate și productivitate, care ridică standardele de viață cu mult, și
  2. Perioade de depresie, revoluție și război unde există multe lupte pentru bogăție și putere și foarte multe distrugeri de bogății, vieți și alte lucruri pe care le prețuim;
  • Balansarea în cadrul ciclului de la o extremă la alta este norma, nu excepția;
  • Perioadele de pace și prosperitate durează mult mai mult decât perioadele de depresie/revoluție/războaie, de regulă în raport de 5:1;
  • Perioadele de depresie și război marchează tranziția de la o ordine mondială la altă;
  • Un Ciclu Mare include un ciclu de datorie pe termen lung care durează 100 de ani și un ciclu de datorie pe termen scurt care durează aproximativ 8 ani;
  • Rareori a existat o țară și un secol care să nu aibă cel puțin o perioadă de armonie și prosperitate și o perioadă de război/revoluție/depresie;
  • Perioadele de boom și cele de cădere apar o dată pe durata unei vieți și de aceea sunt surprinzătoare, mai puțin pentru cei care au studiat pattern-urile istorice pe durata a mai multor generații;
  • Viitorul pe care îl vom trăi este posibil să fie foarte diferit de ceea ce se așteaptă multă lume;
  • Niciun sistem de guvernământ, sistem economic, monedă sau imperiu nu durează veșnic, totuși suntem surprinși și ruinați când ele se prăbușesc;
  • Abilitatea cuiva de a anticipa și a gestiona viitorul depinde de înțelegerea relației cauză-efect care face lucrurile să se schimbe, și aceasta vine de la studiul a ceea ce s-a întâmplat în trecut;

Am vrut să înțeleg trei mari forțe care nu s-au întâmplat înainte pe durata vieții mele și chestiunile pe care le ridică:

  1. Datoria pe Termen Lung și Ciclul Piețelor de Capital (Long-Term Debt and Capital Markets Cycle) – Niciodată pe durata vieților noastre ratele de dobânzi n-au fost atât de scăzute sau negative, pentru o datorie atât de mare. În 2021 mai mult de 16 trilioane USD de datorie erau la rate negative ale dobânzilor și o cantitate neobișnuită de datorie nouă va trebui să fie vândută în curând pentru a finanța deficitele; O monedă de rezervă (reserve currency) este o monedă care este acceptată peste tot în lume pentru tranzacții și economisire. Țara care poate printa moneda primară mondială (acum este SUA, dar vom vedea că asta s-a schimbat în istorie) este într-o poziție foarte puternică, iar datoria care este denominată în moneda de rezervă mondială (datoria denominată în USD acum) este baza fundamentală pentru piețele mondiale de capital și economiile lumii;
  2. Ciclul Intern de Ordine și Dezordine (Internal Order and Disorder Cycle) – Diferențele de bogăție, valori și politică sunt mai mari decât oricând altcândva pe durata vieții mele. dacă se mai combină și cu o economie în scădere, este probabil să apară multe conflicte pentru împărțirea bucatelor;
  3. Ciclul Extern de Ordine și Dezordine (External Order and Disorder Cycle) – Pentru prima dată pe durata vieții mele, SUA întâlnesc un rival puternic (URSS a fost doar un rival militar, niciodată unul semnificativ în plan economic). China a devenit rivalul de putere al SUA în majoritatea subiectelor și devine și mai puternic într-un ritm sporit. Dacă trendul continuă, China va deveni mai puternică decât SUA în majoritatea subiectelor în care un imperiu devine dominant;
  • M-am uitat la creșterea și declinul tuturor imperiilor majore și a monedelor lor din ultimii 500 de ani, concentrându-mă mai ales pe cele mai mari trei: Imperiul SUA și dolarul american, care sunt cele mai importante acum; Imperiul Britanic și lira sterlină, care au fost cele mai importante anterior; Imperiul Olandez și guldenul olandez înaintea lui. De asemenea m-am concentrat mai puțin pe alte 6 imperii semnificative, dar mai puțin dominante: Germania, Franța, Rusia, Japonia, China și India;
  • Am observat că marile imperii durează cam 250 de ani, plus minus 150 de ani, cu mari cicluri economice, politice și ale datoriilor care durează între 50 și 100 de ani;

Partea I – Cum funcționează lumea

  • Am aflat că cel mai mare lucru care afectează oamenii în majoritatea țărilor în timp este efortul de a crea, a lua și a distribui bogăția și puterea, precum și alte lucruri ca ideologia sau religia;
  • Am observat că oamenii care au bogăția sunt oamenii care dețin mijloacele pentru a produce bogăția. Pentru a-și menține și mări bogăția, ei lucrează împreună cu oamenii care au puterea politică, care sunt în relație de simbioză cu ei, pentru a defini și a întări regulile. Am văzut că asta s-a întâmplat similar la toate țările și de-a lungul secolelor;
  • Practic un procent foarte mic de populație câștigă și controlează procente foarte mari din bogăția și puterea totală, după care acest procent devine supradimensionat, după care vin vremuri grele, care afectează mai ales pe cei puțin puternici și bogați, ceea ce conduce la conflicte care produc revoluții și/sau războaie civile. Când aceste conflicte se termină, o nouă ordine mondială este creată, și ciclul reîncepe din nou;
  • Cred că ne aflăm acum într-o schimbare de putere și bogăție relativă, ca și în ordinea mondială, ceea ce ne va afecta pe toți în toate țările în moduri profunde;

Etapele Ciclului Mare:

  1. Oamenii devin mai bogați
  2. Se lărgesc inegalitățile sociale și economice
  3. Un număr foarte redus de oameni controlează bogăția și puterea politică
  4. Bogăția celor bogați devine supradimensionată, ceea ce conduce la prăbușire
  5. Săracii sunt afectați și pornesc o revoluție sau un război civil
  6. Se instaurează o nouă ordine mondială și ciclul se reia

Productivitatea umană este forța cea mai importantă care face ca bogăția, puterea și standardele de viață să crească în timp;

  • De la Revoluția Industrială din sec. XIX am operat într-un sistem în care bogăția și puterea au provenit în special dintr-o combinație de educație, inventivitate și capitalism, în care cei care au condus guvernele au conlucrat cu cei care au controlat bogăția și educația;
  • De-a lungul timpului, formula pentru succes a fost un sistem în care oameni bine educați au adus inovații, au primit fonduri de pe piețele de capital, și au făcut ca inovațiile să se transforme în producție și alocare de resurse, fiind astfel răsplătiți prin generarea de profit;
  • Dar pe termen lung capitalismul a creat decalaje de bogăție și oportunități, ca și supraîndatorarea care a condus la scădere economică, revoluții și războaie care au modificat ordinea națională sau mondială;
  • Țările cu rată mare de economisire, datorii scăzute și o monedă de rezervă puternică pot supraviețui unui colaps economic și al creditării mai bine decât țările care nu astfel de economii, au multe datorii și nu au o monedă de rezervă puternică;
  • Deși sunt destul de sigur că în anii ce vin atât eu cât și tu și ordinea mondială vom experimenta modificări și provocări majore, cred că umanitatea va deveni mai inteligentă și mai puternică la modul practic, ceea ce ne va permite să depășim aceste timpuri pline de provocări și să ajungem la niveluri mai înalte de prosperitate;

Din ciclurile de putere și bogăție ale țărilor din ultimii 500 de ani, se observă că:

  • China a fost dominantă timp de secole în Evul Mediu (depășind economic Europa), după care a intrat într-un declin în anii 1800;
  • Olanda, o țară relativ mică, a devenit imperiul cu moneda de rezervă în anii 1600;
  • Marea Britanie a urmat o traiectorie similară, cu un vârf în anii 1800;
  • În final, SUA s-a ridicat și a devenit superputerea mondială în ultimii 150 de ani, mai ales după Al Doilea Război Mondial;
  • SUA este acum într-un declin relativ în timp ce China se ridică din nou

Înainte de anul 1500, China a fost mereu cea mai puternică, peste califatele din Orientul Mijlociu, Franța, Mongolia, Spania sau Imperiul Otoman;

Puterea și bogăția imperiilor se poate măsura cu ajutorul a 8 factori determinanți:

  • Educația
  • Competitivitatea
  • Inovația și tehnologia
  • Rezultatele economice
  • Partea din comerțul mondial
  • Puterea militară
  • Puterea centrului financiar
  • Starea monedei de rezervă

Creșterea educației conduce la creșterea inovației și a tehnologiilor, care conduce la o creștere a părții din comerțul internațional și a forței militare, un rezultat economic mai bun, crearea unui centru financiar dominant global și cu o anumită întârziere, stabilirea monedei sale ca moneda de rezervă;

Moneda de rezervă, exact ca limba utilizată comun în lume, tinde să mai persiste și după ce imperiul a început să decadă deoarece obișnuința de utilizare durează mai mult decât puterea care a făcut-o comună;

Creșterea și declinul din Ciclul Mare se întâmplă în 3 faze:

  1. Creșterea – este o perioadă de prosperitate ce vine după apariția unei noi ordini. Țara respectivă este în mod fundamental puternică deoarece:
    • are un nivel relativ scăzut de îndatorare,
    • există un decalaj relativ redus de bogăție, valori și politică între oameni,
    • oamenii muncesc eficient împreună pentru a produce prosperitate,
    • există o bună educație și infrastructură,
    • există un leadership puternic și capabil,
    • există o ordine mondială de pace care e ghidată de una sau mai multe puteri, mondiale dominante, ceea ce conduce la…
  2. Vârf – o perioadă caracterizată de excese sub forma:
    • Unor niveluri înalte de îndatorare,
    • mari decalaje de bogăție, politică și valori,
    • educație și infrastructură în declin,
    • conflicte între diferite clase sociale dintr-o țară,
    • tensiuni între țări deoarece imperiile supraextinse sunt provocate de țări rivale în creștere, ceea ce conduce la…
  3. Declin – o perioadă dureroasă de lupte și restructurări care conduce la mari conflicte și schimbări în ordinea internă și internațională. Practic seteza scena pentru următoare ordine și următoarea perioadă de prosperitate.
  • Unde suntem acum: În anii 1950 SUA erau la maximul de dezvoltare și putere. După 75 de ani, SUA se află în perioada de declin. Se termină ciclul de datorie pe termen lung, caracterizat de datorii mari și politice monetare care nu funcționează bine. Guvernele centrale puternic fragmentate politic au încercat să acopere găurile financiare prin oferirea unei cantități mari de bani împrumutați, în timp ce băncile centrale au încercat să ajute prin tipărirea de bani (monetizând datoria guvernamentală). Toate astea se întâmplă când există decalaje mari de bogăție și când puteri mondiale în creștere concurează cu puterea mondială conducătoare în comerț, dezvoltare tehnologică, piețe de capital și geopolitică;
    • Ordinea Internă descrie ce se întâmplă în interiorul unei țări;
    • Ordinea Externă descrie ce se întâmplă între țări;
    • Ordinea Mondială descrie ce se întâmplă la nivel mondial;
  • Tot ceea ce s-a întâmplat și tot ceea ce se va întâmplă a avut și va avea determinanți care fac să se întâmple. Dacă înțelegem acești determinanți, putem înțelege cu funcționează mașina economică și putem anticipa ceea ce este posibil să se întâmple în viitor;
  • De exemplu, o mulțime de datorii (un determinant) împreună cu o politică de restrângere a cantității de bani (alt determinant) va conduce la o criză a datoriei (efectul);
  • Determinanții conduc la efecte care devin determinanți subsecvenți care produc alte efecte care devin legate în multe feluri. Deci putem să ne uităm la fiecare caz și să observăm ce se întâmplă (efect) și ceea ce s-a întâmplat (determinanții săi). Sau putem să ne uităm la determinanți și să vedem efectele pe care le-au creat în diferite cazuri;

Cei mai importanți determinanți sunt:

  1. Ciclul piețelor de capital (ciclul finanțelor bune sau rele)
  2. Ciclul ordinii și dezordinii interne (datorat gradului de cooperare și competiție pe bogăție și putere, cauzat în special de decalajul de bogăție și valori)
  3. Ciclul ordinii și dezordinii externe (datorat gradului de competitivitate al puterilor existente care se luptă pentru bogăție și putere)

Se mai pot adauga:

  1. Ritmul de inovare
  2. Acțiuni ale naturii (vulcani, seceta, inundații)

Cei cinci mari determinanți se pot deplasa în aceeași direcție sau în direcție diferită, influențând orice altceva;

Alți determinanți mai sunt:

  • Educația
  • Inovația și Tehnologia
  • Competitivitatea de cost
  • Forța militară
  • Comerțul
  • Rezultatul economic
  • Centrul financiar
  • Starea monedei de rezervă
  • Geologia
  • Eficacitatea alocării resurselor
  • Investițiile și infrastructura
  • Guvernanța și respectul legii
  • Decalajele de bogăție, oportunități și valori
  • Nu putem înțelege succesul SUA fără să recunoaștem că este separată de Europa și Asia prin două oceane și că dispune de resurse minerale și naturale pentru a fi prosperă și autosuficientă, incluzând solul, apa, clima temperată ce îi permite să producă majoritatea alimentelor de care are nevoie;
  • Oamenii sunt prin ei înșiși cel mai important determinant. Când oamenii au capacitatea de a produce mai mult venit decât cheltuiesc, acesta este un bun capital uman;
  • În timp ce multe țări au resurse naturale pe care le pot extrage, capitalul uman este cel mai sustenabil deoarece mijloacele naturale moștenite pot eventual dispărea, în timp ce capitalul uman poate exista pentru totdeauna;
  • Capacitatea umanității de a inventa soluții la problemele sale și de a identifica modul de a face lucrurile mai bine s-a dovedit a fi mult mai puternică decât toate problemele sale combinate;
  • Gradul de inventivitate și inovare dintr-o societate este principalul driver al productivității sale;

Inovație + Spirit Comercial + Piețe de capital înfloritoare = Mari câștiguri de productivitate = Creștere a bogăției și puterii

  • Ciclurile Mari au perioade de pace și productivitate care măresc bogăția într-un mod disproporționat, ceea ce conduce la un foarte mic procent de populație care deține procente foarte mari de bogăție și putere, care devin supradimensionate, care conduce la vremuri grele care îi afectează cel mai mult pe cei mai puțin bogați și puternici, ceea ce produce revoluții și/sau războaie civile, ceea ce conduce la crearea unei noi ordini, apoi ciclul se reia din nou;

Societățile meritocratice sunt cele mai de succes pe termen lung deoarece:

  1. Ele pun cei mai buni oameni în cele mai bune poziții,
  2. Au o diversitate de perspective,
  3. Meritocrația este percepută că fiind sistemul cel mai onest, ceea ce întărește stabilitatea socială

Abilitatea de a face bani, ai economisi și a-i transforma în capital (ex. capitalismul) este un motivator eficient al oamenilor și un alocator de resurse care crește standardul de viață al oamenilor. Dar capitalismul este și o sursă de decalaje de bogăție și oportunități care nu sunt corecte, pot fi contraproductive, sunt foarte ciclice și pot destabiliza societatea. Cea mai mare provocare a decidenților politici este să creeze un sistem economic capitalist care să mărească productivitatea și standardele de viață fără a mări inegalitățile și insecuritatea;

  • Majoritatea oamenilor și statelor doresc în primul rând bogăție și putere, iar banii și creditul au cea mai mare influență asupra felului cum crește și scade bogăția și puterea. Dacă nu înțelegi cum funcționează banii și creditul, nu poți înțelege cum funcționeză sistemul și nu poți înțelege ceea ce ți se va întâmpla;
  • Toate entitățile – oameni, companii, organizații non-profit sau guverne – au de-a face cu aceleași realități financiare.
  • Ele au bani care întră (venituri) și bani care ies (cheltuieli), care prin diferență dau câștigul net. Aceste fluxuri de numerar sunt măsurate în numere ce apar în declarațiile de venituri. Dacă o entitate aduce venit mai mult decât cheltuiește, are un profit care îi permite să-și crească economiile. Dacă ea cheltuiește mai mult decât câștigă, economiile scad și e nevoită să se împrumute luând bani de la altă entitate. Când o entitate are mult mai multe active decât pasive, poate să cheltuiască mai mult decât venitul sau vânzând din mijloace până când termină banii, moment în care trebuie să-și reducă cheltuielile. Dacă are mai puține active decât pasive și venitul său scade sub nivelul pe care trebuie să-l plătească pentru a acoperi costul total de operare și cheltuielile cu datoriile, va trebui să taie cheltuielile sau intră în insolvență sau își restructurează datoriile;
  • Deoarece cheltuielile unei entități sunt venitul alteia, când o entitate reduce din cheltuieli, asta va afecta atât acea entitate, cât și alte entități care depind de prima pentru a-și câștiga veniturile. Similar, deoarece datoria unei entități este activul alteia, o entitate care ajunge la insolvență reduce veniturile altor entități, ceea ce face ca acestea să-și reduce cheltuielile. Această dinamică produce o scădere a datoriilor și o contracție economică ce devine o problemă politică;
  • Datoria mănâncă din active, dar băncile centrale pot alimenta datoria prin tipărirea de bani;
  • Să ai o monedă de rezervă este grozav cât durează, deoarece oferă țării respective o putere excepțională de a împrumuta și a cheltui bani;
  • Când țările au nevoie disperată de moneda de rezervă pentru a-și achita datoriile denominate în aceasta și pentru a cumpăra de la vânzători care acceptă numai această monedă de rezervă, ele pot ajunge la faliment;
  • Majoritatea banilor și a creditului (în special banii emiși de guverne) nu au valoare intrinsecă. Ei sunt doar niște intrări într-un sistem contabil ce poate fi modificat cu ușurință. Scopul acestui sistem este să ajute la alocarea resurselor eficient astfel încât productivitatea să crească, recompensând atât pe cei care dau cu împrumut, cât și pe cei care iau cu împrumut, dar sistemul pică în mod periodic;
  • Deși banii și creditul sunt asociate cu bogăția, ele nu sunt același lucru precum bogăția. Deoarece banii și creditul pot cumpăra bogăție (ex. bunuri și servicii), cantitatea de bani și credit pe care o ai este aproximativ identică cu cantitatea cu cantitatea de bogăție. Pentru a crea mai multă bogăție, trebuie să fii mai productiv. Relația între crearea de bani și credit și crearea de bogăție creează deseori confuzie, deși este cel mai mare driver al ciclurilor economice;
  • Prin creșterea sau scăderea furnizării de bani și credit, băncile centrale sunt capabile să crească și să scadă cererea și producția de active financiare, bunuri și servicii;
  • Ciclurile datoriei pe termen scurt durează aproximativ 8 ani, în timp ce ciclul datoriei pe termen lung durează între 50 și 75 de ani (conțînând 6-10 cicluri pe termen scurt);
  • Ciclul datoriei pe termen lung care se află acum în faza finală a fost conceput la Bretton Woods în 1944, și a început în 1945, când Al Doilea Război Mondial a luat sfârșit și noua ordine dominată de SUA și dolar a început;

Ciclul de datorie pe termen lung are șase stadii:

  1. Începe cu zero sau puține datorii și bani “tari” – Povara datoriei din ciclul trecut a fost curățată prin restructurări și monetizarea datoriei, și există o întoarce a banilor “tari” precum aurul și argintul, sau eventual o legătură cu o monedă puternică;
  2. Dezavantaje pentru banii tari – e dificil să transporți aur, așa că este înlocuit cu bani de hârtie. Se creează și creditul, apar și băncile. Banii de hârtie au echivalent în aur, dar oamenii uită asta și ajung să trateze banii ca pe aur. Avem de-a face cu un sistem cu moneda legată de aur, banii de hârtie pot fi preschimbați în aur;
  3. Crește datoria – la început toți banii din banca au echivalent în aur. Apoi băncile descoperă minunea creditului și a datoriei. Încep să apară probleme atunci când nu sunt suficiente venituri ca să acopere datoriile sau când suma păstrată de oameni în așteptarea unei vânzări pentru a obține bani și a cumpăra bunuri și servicii crește mai repede decât cantitatea de bunuri și servicii, ceea ce face conversia din acea datorie imposibilă;
  4. Apar crize ale datoriilor, incapacități de plată și devalorizări, ceea ce conduce la tipărirea de bani și ruperea legăturii cu banii tari – băncile private întră în incapacitate de plată, iar băncile centrale își devalorizează activele dacă datoriile sunt denominate în moneda națională. Dacă datoria e denominată într-o monedă pe care nu o pot tipări, cel mai adesea ajung în incapacitate de plată;
  5. Apar banii fiat, ceea ce conduce la modificarea bazei banilor – ciclurile de credit ajung la o limită, guvernele și băncile centrale creează multă datorie și tipăresc bani ce vor fi cheltuiți pentru bunuri, servicii și investiții pentru a ține economia în mișcare. Când cineva poate crea bani și credit și le poate oferi altora pentru a-i face fericiți, e foarte greu să reziști tentației de a nu o face. De-a lungul istoriei, decidenții politici au creat datorii care au trebuit plătite mult după ce perioada lor a trecut, lăsând pe seama succesorilor lor să le plătească;
  6. Ajungem înapoi la banii tari – oamenii trec de la cash (care se devalorizează rapid) și datorie (care nu va mai fi niciodată plătită, ori va fi plătită cu cash care nu valorează nimic) către active tari, precum aurul.
  • Din cele 750 de valute care au existat începând cu 1700, doar vreo 20% au rămas, și toate au fost devalorizate;
  • Scopul tipăririi banilor este să reducă povara datoriei, așa că valutele se devalorizează în raport cu datoria (ex. creșterea cantității de bani relativ la cantitatea de datorie, pentru a face mai ușor pentru debitor să plătească înapoi datoria). Datoria este o promisiune de a da banii înapoi, așa încât să dai mai mulți bani celor care au nevoie de ei le ușurează povara datoriei;
  • La sfârșitul războiului în 1944-1945, un nou sistem monetar care a legat dolarul de aur și alte monede de dolar a fost creat. Monedele și datoriile Germaniei, Japoniei și Italiei, ca și ale Chinei și ale altor țări, au fost rapid și total distruse, în timp ce monedele majorității învingătorilor din război au fost substanțial depreciate. Acest sistem monetar a funcționat până la finalul anilor 1960;
  • În perioada 1968-1973 (și mai ales în 1971) cheltuielile excesive și crearea de datorie (mai ales în SUA) a determinat ruperea legăturii dintre dolar și aur deoarece cererea de conversie către aur era mult mai mare decât cantitatea de aur disponibilă;
  • Aceasta a condus la un sistem monetar fiat bazat pe dolar, ceea ce a condus la creșterea cantității de dolari de pe piață și de credit, alimentând inflația din anii 1970 și apariția crizei datoriilor din anii 1980;
  • După anul 2000 valoarea banilor a scăzut în raport cu valoarea aurului, deoarece cantitatea de bani și de credit a crescut, iar ratele dobânzilor au fost reduse în raport cu ratele de inflație. Devalorizarea banilor a fost graduală și continuă, nu abruptă ca în trecut. Ratele de dobândă scăzute nu au furnizat o compensare pentru creșterea cantității de bani și de credit;
  • La momentul scrierii acestei cărți, există o dezordine în creștere într-un număr de țări importante, cea mai importantă fiind în SUA. Modul cum SUA gestionează această dezordine va avea implicații profunde pentru americani, pentru ceilalți oameni de pe planetă și pentru mai toate economiile și piețele;
  • SUA se află în Stadiul 5, în care există condiții financiare proaste, deși imperiul conducător încă mai are alte forțe (ex. tehnologie și armată) care sunt în declin relativ. De obicei acest stadiu vine după perioade de mare exces de cheltuieli și datorie, ca și de mărire de decalaj de bogăție, înainte de a ajunge la revoluții și război civil;

Cele 6 stadii ale ciclului intern sunt:

  1. Stadiul 1 – Când o nouă ordine începe și un nou leadership își consolidează puterea, ceea ce conduce la…
  2. Stadiul 2 – Când sistemele de alocare a resurselor și birocrația guvernelor se construiește și se rafinează, ceea ce conduce la…
  3. Stadiul 3 – Când este pace și prosperitate, ceea ce conduce la…
  4. Stadiul 4 – Când există un mare exces de cheltuieli și datorie și se amplifică decalajele politice și de putere, ceea ce conduce la…
  5. Stadiul 5 – Când există condiții financiare foarte proaste și conflicte intense, ceea ce conduce la…
  6. Stadiul 6 – Când apar revoluții sau războaie civile, ceea ce conduce la reluarea ciclului de la Stadiul 1, astfel că întregul ciclu se reia din nou și din nou.
  • Fiecare țară trece prin aceste stadii, aflându-se acum într-un anumit stadiu. De exemplu China și India se găsesc în stadii diferite față de SUA și majoritatea țărilor europene. Diferența de stadiu dintre țări afectează relațiile dintre ele și este principalul determinant al ordinii mondiale;
  • Cât de repede este capabilă o națiune să se reconstruiască și a atingă noi culmi de prosperitate depinde de:
  • Cât de dur a fost războiul civil sau revoluția care a încheiat ciclul anterior, și
  • cât de competenți sunt liderii noului ciclu în stabilirea lucrurilor necesare pentru succes
  • Ciclurile se repetă și sunt legate între ele de-a lungul istoriei;
  • Deoarece diferite țări se află în stadii diferite ale ciclului și deoarece ele își iau bogăția și puterea politică unele de la altele, anumite țări sunt în urcare în timp ce altele sunt în declin, întregul este mai puțin volatil decât o singură țară în parte;

Stadiul 1 – Când începe o nouă ordine și noul leadership își consolidează puterea

  • Într-un război civil sau într-o revoluție, chiar una pașnică, avem de-a face cu un conflict mare în care o parte câștiga și o parte pierde, iar țara suferă pagube. Stadiul 1 urmează după un război, în această fază câștigătorii preiau controlul și pierzătorii trebuie să accepte. Câștigătorii trebuie să fie suficient de înțelepți pentru a-și consolida puterea și a reconstrui țara.
  • De obicei opoziția care a rămas este eliminată sau întemnițată, astfel încât noii lideri se asigură că adversarii lor nu vor reveni la luptă. De asemenea revoluționarii care au fost de partea câștigătoare se luptă între ei pentru putere;

Stadiul 2 – Când sistemele de alocare a resurselor și birocrația guvernelor se construiește și se rafinează

  • Este o fază de “prosperitate timpurie” deoarece este începutul unei perioade pașnice și prospere;
  • Se creează un sistem (ordine) care conduce oamenii în aceeași direcție, către aceleași obiective, cu respectarea regulilor și a legilor, iar alocarea eficientă a resurselor conduce la îmbunătățirea rapidă a productivității, de care va beneficia majoritatea oamenilor;
  • Liderii cei mai buni în acest stadiu sunt foarte diferiți de cei care au reușit în Stadiile 6 și 1. Îi numesc “ingineri civili”. Pe lângă că trebuie să fie puternici și inspiraționali, mai trebuie să fie capabili să conceapă și să construiască un sistem productiv pentru majoritatea oamenilor, sau să aibă oameni care să lucreze pentru ei pentru atingerea acestui obiectiv;
  • Exemple de lideri de succes în Stadiul 2 au fost Konrad Adenauer în Germania sau Deng Xiaoping în China, care au venit la putere după războaie și au construit sisteme ce au produs prosperitate mult dincolo de terminarea vieții lor;

Stadiul 3 – Când e pace și prosperitate

  • Este faza de “prosperitate mijlocie”, în care oamenii au o abundență de oportunități de a fi productivi, lucrează bine împreună, produc mult, se îmbogățesc și sunt admirați fiindcă au succes. Stadiul 3 este o perioadă deosebită caracterizată prin multă creativitate, productivitate și energie;
  • Este timpul pentru “vizionari inspiraționali” care își imaginează o viziune deosebită pentru un viitor care n-a mai existat înainte, se străduiesc să îl construiască. Păstrează finanțe solide și urmăresc relații internaționale excelente, astfel încât își protejează și își extind imperiile lor fără să ajungă la războaie financiare. Exemple de lideri pentru Stadiul 3: Otto von Bismarck în Germania, Lee Kuan Yew în Singapore, John F. Kennedy în SUA și Deng Xiaoping în China
  • Dificultatea de a păstra pe termen lung această situație ideală conduce la Stadiul 4, care este o perioadă de excese;

Stadiul 4 – O perioada de excese

  • Este faza de “bulă de prosperitate”, caracterizată prin creșterea achiziției de bunuri, servicii și investiții finanțate prin datorii, astfel încât creșterea datoriei depășește fluxul de numerar pentru serviciul datoriei. Astfel se creează bule. Decalajul de bogăție și oportunități este mare și resentimentele dintre clasele sociale se amplifică;
  • În această fază, cel mai bun lider este “liderul disciplinat” care înțelege fundamentele care măresc productivitatea și generează finanțe, dar creează și restricții împotriva exceselor maselor. Acești lideri conduc țările continuând să reinvestească o cantitate semnificativă din câștiguri și de timp pentru a crește productivitatea și a deveni mai bogați.
  • În majoritatea cazurilor, după ce țara a devenit bogată, liderii au devenit decadenți, au cheltuit mult, au împrumutat bani pentru consum în exces și au pierdut din competitivitate. Exemple: Împăratul Nero în Roma antică și Ludovic al XIV-lea în Franța;

Stadiul 5 – Când condițiile financiare sunt proaste și conflictele sunt intense

Multe țări sunt în acest stadiu, inclusiv SUA, unde există un mix toxic clasic, adică un amestec de forțe ce conduc la mari conflicte interne, constând în:

  1. țara și poporul aflate într-o proastă formă financiară (ex. datorii mari)
  2. decalaje mari de venituri, bogăție și valori
  3. un șoc economic negativ sever
  • Când apar probleme financiare, ele lovesc mai întâi în sectorul privat și apoi în cel public. Deoarece guvernele nu vor lăsa niciodată ca probleme sectorului privat să scufunde întregul sistem, condiția financiară a guvernului e cea care contează cel mai mult. Când guvernele nu mai au putere de cumpărare, se ajunge la colaps. Dar pe drumul spre colaps este o luptă dură pentru bani și putere politică;
  • Un aspect clasic al Stadiului 5 și un indicator al pierderii puterii de a împrumuta și a cheltui, care este unul dintre declanșatorii trecerii la Stadiul 6, este acela că guvernul are mari deficite care creează și mai multă datorie de vândut, pe care alți cumpărători decât băncile centrale sunt dispuși să o cumpere. Acest indicator este declanșat atunci când guvernul care nu mai poate tipări bani trebuie să crească taxele și să taie cheltuielile, sau când cei care tipăresc bani o fac în cantități foarte mari și cumpără foarte multă datorie guvernamentală;
  • Istoria ne arată că mărirea taxelor și tăierea cheltuielilor atunci când există mari decalaje de bogăție și condiții economice proaste, mai mult decât orice altceva, au reprezentat un indicator către războaie civile dau revoluții de un anumit tip. Nu e obligatoriu să fie violente, dar pot fi;
  • Spre sfârșitul Stadiului 5, cei care controlează sistemul îl utilizează ca pe o armă. Crește numărul de proteste ce pot deveni din ce în ce mai violente. Anumite organizații își creează grupuri paramilitare pentru a exercita puterea asupra oamenilor;
  • Oameni care mor în lupte este un marker că se va ajunge la un stadiu și mai violent al războiului civil, care va continua până ce învingătorii și învinșii vor fi clar determinați;
  • Dacă nu ești sigur, e mai bine să pleci din acea zonă, dacă nu vrei să iei parte la războiul civil;
  • Trecerea de la Stadiul 5 (unde există condiții financiare foarte proaste și intense confliecte interne și externe) către Stadiul 6 (unde apare un război civil) apare când sistemul creat pentru rezolvarea dezacordurilor nu mai funcționează;
  • Când o țară este în Stadiul 5 (cum este SUA acum), cea mai mare întrebare este cât de mult se poate îndoi sistemul până ce se va rupe;
  • Cel mai mare risc pentru democrații este că ele produc decizii fragmentate și antagoniste care le fac ineficiente, ceea ce conduce la rezultate proaste, ceea ce conduce la revoluții conduse de autocrați populiști care reprezintă segmente largi ale populației care își doresc un lider puternic care să controleze haosul și să repună țara în funcțiune;
  • Cazuri clasice au fost Republica Română din secolul I i.C., Republica de la Weimar din Germania anilor 1920, democrațiile fragile din Italia, Spania și Japonia din anii 1920 și 1930, care s-au transformat în regimuri fasciste;

Stadiul 6 – Când au loc războaie civile

  • Războaiele civile apar inevitabil în acest stadiu, așa că e mai bine să vedem ce indicatori ne-ar arăta cât de aproape suntem de ele;
  • Acestea schimbă ordinea internă. Aceasta include restructurarea totală a bogăției și a puterii politice, inclusiv restructurarea completă a datoriei și a politicii pentru luarea deciziilor;
  • Dacă majoritatea războaielor civile și a revoluțiilor transferă puterea de la dreapta la stânga, multe dintre ele au transferat bogăția și puterea către dreapta și departe de cei de stânga;
  • Oamenii care au condus războaie civile sau revoluțîi au fost oameni bine educați din clasa mijlocie. Ei erau carismatici și au lucrat cu alții pentru a construi organizații mari care au adus aceste revoluții;
  • Aproape toate războaiele civile au avut un anumit grad de participare a puterilor străine care au încercat să influențeze rezultatul final în beneficiul lor;
  • Conducătorii din Stadiul 6 sunt “generali inspiraționali”, suficient de brutali pentru a face tot ce e nevoie pentru a câștiga;
  • Chiar dacă războaiele civile și revoluțiile sunt de obicei extrem de dureroase, ele conduc deseori la restructurări care pot stabili fundația unor rezultate viitoare îmbunătățite;
  • Cele 6 stadii descrise mai sus de trecere de la ordine la dezordine internă funcționează la fel și în cazul relațiilor dintre țări, cu o singură excepție: relațiile internaționale sunt conduse mult mai mult de către dinamica puterii brute;
  • Când țările individuale au mai multă putere decât organizațiile colective de țări, atunci țările individuale conduc;
  • Ordinea internațională urmează legea junglei mult mai mult decât urmează dreptul internațional;

Există mai multe tipuri de lupte între țări:

  1. Războaie economice și comerciale – conflicte asupra tarifelor, a restricțiilor de import-export;
  2. Războaie tehnologice – conflicte între ce tehnologii sunt distribuite și ce tehnologii sunt protejate pe motivul siguranței naționale;
  3. Războaie geopolitice – conflicte asupra teritoriilor și alianțe care sunt realizate prin negocieri și angajamente explicite sau implicite, fără luptă;
  4. Războaie de capital – conflicte datorate sancțiunilor economice și limitării accesului la piețele de capital;
  5. Războaie militare – conflicte la care participă forțe militare

De obicei războaiele nu se desfășoară cum e planificat și vor fi mult mai brutale decât se imaginează;

Autorul prezintă un studiu de caz despre Al Doilea Război Mondial, cauzele sale și modul de desfășurare;

  • Toate piețele sunt conduse de 4 determinanți: creștere, inflație, risc premium și rate de discount;
  • Guvernele influențează acești factori prin politici monetare și fiscale. Ca rezultat, interacțiunea între ce vor guvernele să se întâmple și ceea ce se întâmplă în realitate conduce la cicluri;
  • Există o diferență între ceea ce fac guvernele centrale și ce fac băncile centrale pentru a gestiona condițiile economice și de piață. Guvernele centrale stabilesc de unde vin și unde se duc banii pe care îi utilizează deoarece ele pot taxa și pot cheltui, dar nu pot crea bani și credit. Băncile centrale pot crea bani și credit dar nu pot stabili încotro se duc banii și creditul în economia reală;
  • Cele mai mari trei riscuri pe care și le asumă investitorii constau în faptul că portofoliile lor nu vor furniza randamentul necesar pentru a acoperi nevoile de cheltuieli, că portofoliile lor se vor ruina și că o mare parte din avuția lor va fi pierdută prin taxe ridicate;

Partea a II-a – Cum a evoluat lumea în ultimii 500 de ani

  • În anii 1500 lumea era complet diferită decât astăzi, dar a funcționat cam la fel ca astăzi;
  • În acea vreme lumea părea mai mare, abia dacă putea călători 35 km într-o zi;
  • Practic o persoană ar avea o capacitate extrem de limitată de a influența un număr mare de persoane;
  • Europa era o lume distinctă, SUA altă lume, Rusia era altă lume;
  • În acea perioadă teritoriile aparțineau la diverse familii conducătoare care s-au luptat pentru bogăție și putere;
  • Iobăgia exista în acea perioadă și oamenii nu erau tratați în mod egal;
  • Principalele imperii din Europa erau:
    • Habsburgii, care controlau Austria, parțial Germania, Spania și nordul Italiei
    • Burbonii, care controlau Franța
    • Republicile Milano, Veneția și Florența
    • Statul Papal controlat de Biserica Catolică
  • În Asia era dinastia Ming care conducea China, care era o țară mult mai avansată și dezvoltată decât Europa, cu un sistem financiar și birocratic mai bun, cu o flotă enormă și peste un milion de soldați. Dinastia Ming a fost atât de puternică încât și-a permis să închidă China și s-a retras în opulență, așa încât statul a rămas pe mâna miniștrilor săi care s-au luptat pentru putere;
  • În aceeași perioadă India și Japonia erau divizate între mai multe entități;
  • În Orientul Mijlociu conducea Imperiul Otoman, în America aztecii conduceau în Mexic și incașii în Peru, iar în Afirca erau zeci de mici regate;
  • Autorul trece în revistă diverse perioade istorice de la anul 1100 până în zilele noastre;
  • Se descrie Ciclul Mare și declinul imperiilor Olandez, Britanic, Statele Unite și China, cât și a monedelor lor.
  • În privința SUA estimările arată că a început să crească în 1750 și că a atins puterea maximă la începutul anilor 1900, cu un maxim prin 1950;
  • În acest moment se află în declin, în timp ce China se ridică;
  • Chiar dacă SUA rămâne puterea militară dominantă de astăzi, există multe scenarii în care ar pierde dacă s-ar confrunta cu China;
  • Cheltuielile militare privează guvernul de bani pentru programe sociale. Deoarece puterile dominante depind de tehnologie, cel mai mare risc este ca ele să piardă războaiele economice și tehnologice;
  • După Al Doilea Război Mondial, economia SUA a înregistrat un boom, iar piața de capital a intrat într-o mega bulă;
  • Piața de capital a atins un maxim în 1966, când s-au terminat vremurile bune;
  • SUA au cheltuit prea mult în războaie. În anii 1960 creșterea PIB a fost 0%. Americanii nu au realizat că trebuiau să reducă cheltuielile, și în consecință nu au făcut-o;
  • SUA au ajus să tipărească prea mulți bani, ceea ce a făcut ca Nixon să rupă acordul de la Bretton Woods în 1971, iar dolarul american nu a mai fost echivalat cu aurul, devenind o monedă de hârtie;
  • Practic n-a mai existat o constrângere pentru tipărirea de bani, ceea ce a condus la o decadă de stagflație;
  • În paralel, Japonia și Germania au devenit tot mai competitive și au reușit să producă mai ieftin și mai bine, ceea ce a creat dificultăți în SUA;
  • Majoritatea americanilor nu mai experimentaseră inflația până atunci, așa încât la finalul anilor 1970 erau traumatizați de aceasta;
  • Inflația a fost redusă prin măsuri monetare drastice, ceea ce a condus la intrarea în incapacitate de plată a unor țări ca Mexicul în 1982. Procesul de restructurare a datoriilor s-a derulat bine;
  • Practic, ieșirea SUA din etalonul aur a condus la inflație, care a condus la restricționarea tipăririi banilor, care a condus la întărirea dolarului, ceea ce a condus la reducerea inflației;

Apoi au urmat încă trei cicluri economice:

  • ciclul care s-a terminat în 2000 cu bula internetului
  • ciclul care s-a terminat în 2008 cu bula sectorului imobiliar
  • ciclul care s-a terminat în 2019 înainte de Covid-19
  • În acest interval de timp economia Chinei a înflorit, iar tehnologia a înlocuit oamenii, ceea ce a fost bine pentru productivitate, dar care a mărit decalajele social-economice;
  • Globalizarea a mutat fabricile către țări cu forță de muncă mai ieftină, ceea ce le-a permis să se dezvolte, vezi exemplul Chinei;
  • Îmbunătățirile tehnologice prin robotizare și muncitorii chinezi au înlocui forța de muncă din clasa mijlocie în majoritatea țărilor dezvoltate, în special în SUA;
  • Majoritatea oamenilor sunt atenți la ceea ce primesc, nu la sursa de unde provin banii. Asta încurajează politicienii aleși să cheltuie o grămadă de bani împrumutați, pentru a le oferi votanților ceea ce își doresc, conducând la probleme de parcurs;
  • După marea Criză Financiară din 2007-2009, ratele de dobânzi au fost scăzute spre zero, ceea ce a condus la un boom al activelor financiare, care erau deținute mai ales de cei bogați, ceea ce a mărit inegalitățile sociale și economice;
  • Aceasta a condus la alegerea lui Trump în 2016, care a tăiat taxele și a mărit deficitul finanțat prin datorie, iar țara a devenit divizată politic;
  • La apariția crizei Covid-19, toate guvernele au ajuns să se împrumute și mai mult;
  • Când cantitatea de bani și de credit crește, valoarea banilor și a creditului scade, ceea ce mărește valoarea altor active de investiții, inclusiv a pieței acțiunilor;
  • Statisticile modelului propus de Ray Dalio sugerează că SUA sunt la aproximativ 70% dintr-un Ciclu Mare, plus sau minus 10 la sută. SUA nu au trecut încă linia către a șasea faza de revoluție sau război civil, când încep luptele active, dar conflictele interne sunt mari și în creștere. Alegerile din 2020 au arătat cât de divizată este țara – aproximativ 50/50, existând niște linii de demarcație ireconciliabile;
  • Autorul descrie într-un capitol evoluția Chinei și a monedei sale (renmimbi) începând din anii 1500 și până astăzi;
  • Americanii sunt impulsivi și tactici, ei se luptă pentru ce vor în prezent. Majoritatea chinezilor sunt strategici, ei planifică cum pot obține ceea ce vor în viitor;
  • Diferența de bază dintre americani și chinezi este că americanii pun individul mai presus de orice altceva, în timp ce chinezii pun familia și colectivul deasupra a orice. America este condusă de jos în sus prin democrație și este optimizată la nivel de invidid, în timp ce China este condusă de sus în jos și optimizată pe colectiv;
  • Chinezii sunt mai interesați să pună întrebări și să învețe, în timp ce americanii sunt mai interesați să îți spună ceea ce gândesc;
  • Democrația așa cum o știm nu are nicio rădăcină în China, în schimb abordarea autocratică are rădăcini adânci. Pe de altă parte capitalismul este în creștere și capătă rădăcini mai adânci în zilele noastre;
  • Xi Jinping a venit la putere în 2012, prezidând peste o China mai bogată și mai puternică, dar care a devenit supraîndatorată, mai coruptă și în conflict în creștere cu SUA;
  • Pe durata perioadei de globalizare, o relație simbiotică s-a dezvoltat între China și SUA, în care chinezii au produs bunuri de larg consum cu un preț foarte scăzut și practic au dat americanilor bani cu împrumut pentru a le cumpăra. Practic a fost un târg de genul “cumpără acum, plătește mai târziu” cu americanii, iar chinezilor le-a plăcut fiindcă le-a sporit economiile în moneda de rezervă a lumii;
  • Era de pace, prosperitate și globalizare a început să dispară în perioada de după 2008, lăsând locul unei perioade de conflicte între cei bogați și cei săraci dintr-o țară și între o țară în creștere (China) și puterea dominantă mondială (SUA);
  • Administrația Xi a adoptat politici agresive de reformă și și-a deschis piețele și economia, a gestionat creșterea datoriei, a gestionat moneda mai flexibil, a sprijinit deciziile orientate către piață și antreprenoriat, în special în industrii în care China dorește să dețină supremația, a extins beneficiile creșterii economice către oameni și regiuni, și a controlat mai bine poluarea și degradarea mediului;
  • Autorul prezintă într-un capitol relațiile și conflictele dintre SUA și China, din perspectiva celor 5 tipuri de războaie descrise mai sus;
  • Destinul și marele ciclu al datoriei face ca SUA să se afle acum într-o fază târzie a ciclului, în care are o datorie mult prea mare și trebuie să producă și mai multă datorie prin tipărirea de bani pentru a-și finanța deficitele guvernamentale. În mod ironic, să fie în această poziție proastă este tocmai consecința scucceselor SUA care au condus la aceste excese;
  • De exemplu, datorită succeselor SUA, dolarul american a devenit moneda de rezervă dominantă, ceea ce a permis americanilor să se împrumute excesiv de la restul lumii, inclusiv de la China, ceea ce a făcut ca SUA să datoreze bani altor țări (inclusiv China). Practic aceste țări au ajuns să dețină datoria unei țări supraîndatorate care își mărește și monetizează rapid datoria, plătind o rată de dobândă real negativă celor care îi dețin această datorie;
  • Istoria a arătat că succesul țărilor s-a datorat întăririi puterii fără să producă excese care să conducă la declin. Țările de succes au fost capabile să facă asta pe durate de 200-300 de ani, dar nicio țară n-a fost capabilă să facă asta pentru totdeauna;
  • Războiul comercial și economic – are loc sub forma unor restricții tarifare și de import. SUA reproșează faptul că guvernul chinez practică intervenționismul în economie (prin limitarea accesului la bunuri și servicii din import), că oferă sprijin și resurse industriei chineze (ex. politici de a extrage tehnologii avansate din companii străine, mai ales din sectoare sensibile) și că fură proprietatea intelectuală;

În următorii 5 ani vom vedea că ambele țări devin mai independente una față de alta;

  • Războiul tehnologic – este mai serios decât cel economic și comercial, deoarece cine învinge va câștiga probabil și războaiele militare și de altă natură.
    • Sectorul tehnologic chinez s-a dezvoltat pentru a fi util chinezilor și pentru a deveni un competitor pe piața mondial. Dar China rămâne puternic dependentă de tehnologile din SUA și din alte țări. Aceasta creează o mare vulnerabilitate pentru China și un mare avantaj competitiv pentru SUA;
    • SUA încă mai dețin supremația tehnologică la modul global, dar asta variază pe tip de tehnologie și SUA încep să piardă supremația;
    • China va avansa în domenii ca big data, big AI  (inteligență artificială) și big computing, ceea ce conduce la superioritate în luarea deciziilor;
    • Pentru a lupta cu amenințările tehnologice, SUA a răspuns prin interdicția unor companii chineze ca Huawei să opereze în SUA, încercând să submineze utilizarea ei internațională și sancționând-o să dobandească anumite componente necesare pentru producție;
    • Ca atare China va fi nevoită să devină din ce în ce mai independentă și poate ajunge într-o poziție tehnologică mai puternică decât SUA în 5-10 ani;
  • Războiul geopolitic – Suveranitatea, în special în relație cu Taiwan, Hong Kong și Marea Chinei de Est și de Sud, este probabil cea mai mare problemă a Chinei. Dincolo de aceasta există și alte arii de importanță economică și strategică, cum ar fi inițiativa Drumului Mătăsii;
    • Problema cea mai gravă este cea legată de Taiwan. Mulți chinezi cred că SUA nu își vor ține promisiunea de a permite unificarea Taiwanului cu China, decât dacă SUA sunt nevoiți să facă asta;
    • Autorul crede că China nu își dorește să aibă un război cald cu SUA sau să controleze cu forța alte țări (diferit de dorința de a influența alte țări din regiune);
    • În următorii 5-10 ani, pe lângă decuplarea celor două țări în diverse domenii, vom vedea care țări se aliniază cu care dintre puterile conducătoare;
    • Începând cu noua ordine mondială din 1945, relațiile dintre China, Rusia și SUA au fost de așa natură încât două dintre ele s-au aliat pentru a încerca s-o neutralizeze și să o depășească pe a treia (Notă: cartea este tipărită în 2021, înainte de începutul agresiunii Rusiei în Ucraina);
  • Războiul pentru capital – unul dintre cele mai mari riscuri este că accesul cuiva la bani și capital să fie blocat. Aceasta se poate întâmpla fie prin acțiunile oponenților unui stat sau prin acțiunile proprii ale statului respectiv (ex. datorii prea mari și devalorizarea monedei proprii), ceea ce face ca alte țări care furnizează capital să nu mai dorească să-l furnizeze;
    • Scopul războiului pentru capital este să tai adversarului accesul la capital, deoarece no money = no power;
    • Cea mai mare putere a SUA provine din faptul că deține moneda de rezervă conducătoare, ceea ce conferă SUA o imensă putere de cumpărare, astfel încât are abilitatea de a tipări bani care sunt acceptați pretutindeni și poate controla cine îi are;
    • Pe de altă parte SUA riscă să piardă statutul de deținător al monedei de rezervă;
    • În 2019 51% din rezervele băncilor centrale erau deținute în dolari americani, 20% în euro, 12% în aur, 6% în yeni japonezi, 5% în lire sterline și 2% în renmimbi;
    • Practic în acest moment nu există alte monede de rezervă care să concureze cu dolarul la nivel mondial;
  • Războiul militar – este imposibil de vizualizat cum va arăta următorul război major, dar probabil va fi mult mai rău decât își imaginează majoritatea oamenilor;
  • Războiul geopolitic dintre SUA și China în Marea Chinei de Est și de Sud escaladează militar deoarece ambele părți testează limitele celeilalte. China este mai puternică militar decât SUA în acea zonă, așa că probabil SUA ar pierde un război în acea regiune, în timp ce SUA este mai puternică pe plan global și per total probabil ar câștiga un război mai mare;
  • Războiul cultural – principala provocare între chinezi și americani vine din faptul că nu reușesc să se înțeleagă și să empatizeze cu valorile și modul de a vedea lucrurile al celeilalte părți, și nici nu permit celeilalte părți să facă ceea ce crede ea că este mai bine;
    • Alegerea cea mai bună este între acceptarea, tolerarea și chiar respectarea dreptului celuilalt de a face ceea ce crede că e mai bine pentru el, sau să se lupte pe viață și pe moarte pe ceea ce ei cred că este nenegociabil;

Partea a III-a – Viitorul

  • Abordarea autorului se bazează pe idei legate de:
    • evoluție – care cauzează modificări în timp, în general către creșterea productivității,
    • cicluri – care cauzează creșteri sau scăderi ale economiei (ca bulele de datorie și spargerea lor, ca și diverse obstacole de pe traseu (creșteri și scăderi non ritmice, ca de exemplu acțiuni ale naturii)
    • indicatori – care ne ajută să vedem unde ne aflăm în cadrul ciclurilor și ce ar putea apărea în continuare
  • Deși extrapolarea trecutului este în general ceva rezonabil, fii de asemenea pregătit să fii surprins deoarece viitorul va fi mult mai diferit decât te aștepți să fie;
  • Inovația și inventivitatea sunt în mod clar cei mai puternici determinanți ai condițiilor unei țări;
  • O mulțime de lucruri s-au inventat în ultimii 150 de ani, ex. telefonul (1876), becul electric (1879), vehicule cu motoare cu combustie internă (1885), radioul (1895), cinematograful (1895), aeroplanul (1903), televizorul (1926), antibioticele (1928), computerul (1939), bomba atomică (1945), centralele nucleare (1951), GPS (1973), camerele digitale (1975), shoppingul online (179), internetul (1983), căutarea online (1990), online banking (1995), social media (1997), Wi-Fi (1998), iPhone (2007), etc.
  • Calculul cuantic cu inteligență artificială va fi ceea ce calculatoarele tradiționale au fost în raport cu abacul, furnizând umanității mult mai multă putere de a vedea, a înțelege și a modela lucruri. Aceasta mă face foarte optimist pe termen lung și să pariez pe apariția altor descoperiri uluitoare;
  • Inventivitatea și creșterea standardului de viață vor fi mai rapide, dacă umanitatea nu se sinucide mai întâi;
  • În timp puterea dolarului va scădea, așa cum s-a întâmplat în trecut cu alte monede de rezervă. Mai întâi va decădea mai încet și pe durată mai lungă, apoi va decădea foarte repede;
  • Chiar dacă povara datoriei SUA este mare, ea este denominată în dolari, moneda de rezervă a lumii, așa încât are abilitatea de a tipări bani pentru serviciul datoriei. Aceasta reduce riscul de incapacitate de plată, dar mărește riscul de devalorizare;
  • Conflictul intern este mai degrabă mare în SUA, care pare a fi în Stadiul 5 al ciclului (când sunt condiții financiare proaste), în timp ce China pare a fi în Stadiul 3 (în care este pace și prosperitate);
  • Probabilitatea ca SUA să ajungă în Stadiul 6 (un fel de război civil) în următorii 10 ani este cam 30%. Există și un grad mare de polarizare în SUA, care se reflectă și în statistici;
  • Faptul că SUA sunt în mod simultan puternic îndatorate, că prestanța lor internațională slăbește și că au serioase conflicte interne trebuie să îngrijoreze atât pe americani, cât și pe non-americanii care depind de ele;
  • Este imposibil să putem spune cine vor fi câștigătorii și cine vor fi învinșii următorului mare război;

Dacă SUA continuă să scadă și China continuă să crească, ceea ce contează mai mult este dacă vor face asta cu grație. Marele risc este ca atunci când există diferențe ireconciliabile și nu există un proces comun acceptat de a trata un conflict, să apară o luptă. Principalul subiect ireconciliabil dintre SUA și China este cu privire la Taiwan, așa că voi urmări cu mare atenție toate evenimentele care au loc în legătură cu acest subiect;

Pentru următorii 10 ani, cea mai importantă dinamică ține de ciclul economic pe termen scurt datorie/bani/ciclu economic (ciclul de afaceri), ciclul politic intern și escaladarea conflictelor și reducerea interdependențelor dintre SUA și China;

“May the Force of Evolution be with you” – Ray Dalio

Idei culese din carte de Sorin Scorțan