Same as Ever – Morgan Housel

A guide to what never changes

Un rezumat de Sorin Scorțan

3 aprilie, 2024 — Cărți de educație financiară

dezvoltarepersonala educatiefinanciara finante istorie

În cartea ”Same as Ever – A Guide to What Never Changes” autorul Morgan Housel prezintă un masterclass despre optimizarea riscului, sesizarea oportunității și cum să trăiești cea mai bună viață. Printr-o serie de povești captivante și exemple memorabile, el arată cum ne putem folosi noua înțelegere a lucrurilor permanente pentru a anticipa viitorul, nu printr-o privire mai ageră în peisajul incert al viitorului, ci prin a ne uita în urmă, a fi mai cuprinzători în gândire și a ne concentra pe ceea ce este permanent valabil.

Am extras mai jos idei interesante din această carte:

Istoria este plină de surprize pe care nimeni nu le-ar fi putut prevedea. Dar este, de asemenea, plină de atât de multă înțelepciune nemuritoare;
Indiferent cine ești, de unde vii, câți ani ai sau câți bani câștigi, există lecții universale desprinse din comportamentul uman care reprezintă unele dintre cele mai importante lucruri pe care le poți învăța vreodată;
Nu am idee ce se va întâmpla pe piața bursieră anul viitor (sau oricare alt an). Dar am mare încredere în tendința oamenilor spre lăcomie și frică, care nu se schimbă niciodată;
Nu-ți pot spune ce afaceri vor domina următorul deceniu. Dar îți pot spune cum lasă liderii de afaceri succesul să li se urce la cap, devenind leneși și aroganți, pierzându-și în cele din urmă atuurile. Povestea asta nu s-a schimbat în sute de ani și nu se va schimba niciodată;
Oamenilor le place să zică: „Pentru a ști unde mergem, trebuie să știm de unde venim.” Însă o abordare mai realistă ar fi să recunoaștem că, știind de unde venim, ne dăm seama că nu avem nicio idee unde mergem. Evenimentele se interconectează în moduri de neconceput;
Indiferent cum arată lumea astăzi și indiferent ce pare evident acum, totul se poate schimba mâine din cauza unui eveniment minuscul la care nimeni nu se gândește. Evenimentele, la fel ca banii, se dezvoltă cumulativ. Iar caracteristica principală a dobânzii compuse este că nu ne putem imagina niciodată cât de mare poate deveni ceva pornind de la un început mic;
Suntem foarte buni să prezicem viitorul, cu excepția surprizelor – care tind să fie exact aspectele cele mai importante;
Cel mai mare risc este întotdeauna evenimentul pe care nu îl vede nimeni venind, pentru că, dacă nu îl vede nimeni venind, nimeni nu este pregătit pentru el; iar dacă nimeni nu este pregătit pentru el, pagubele vor fi amplificate când se întâmplă. Riscul este ceea ce nu vezi;
Uită-te la marile evenimente de știri care schimbă fundamental lucrurile – COVID-19, 11 septembrie, Pearl Harbor, Marea Depresiune. Trăsătura lor comună nu este neapărat amploarea lor, ci faptul că au fost surprize, evenimente pe care practic nimeni nu le anticipa până când s-au întâmplat;
The Economist – o revistă pe care o admir – publică în fiecare ianuarie o previziune pentru anul care urmează. Numărul din ianuarie 2020 nu menționează niciun cuvânt despre COVID-19. La fel, numărul din ianuarie 2022 nu suflă o vorbă despre invazia Rusiei în Ucraina;
Cele mai mari știri, cele mai mari riscuri, evenimentele cu cele mai mari consecințe sunt mereu cele pe care nu le vezi venind;
Cel mai mare risc și cea mai importantă știre din următorii zece ani va fi ceva despre care nu vorbește nimeni astăzi. Indiferent de anul în care citești această carte, acest adevăr rămâne valabil. Pot spune asta cu încredere pentru că mereu a fost așa. Faptul că nu-l poți vedea venind este exact ceea ce îl face periculos;
Este imposibil să planifici pentru ceea ce nu îți poți imagina, iar cu cât crezi că te-ai gândit la toate scenariile posibile, cu atât mai mare va fi șocul când se va întâmpla ceva complet neașteptat;
Riscul devine periculos atunci când credem că avem nevoie de o predicție specifică înainte să ne pregătim pentru el;
Este mult mai bine să ne așteptăm la apariția riscului, chiar dacă nu știm când sau unde va lovi, decât să ne bazăm exclusiv pe prognoze – din care aproape toate sunt fie lipsite de sens, fie se referă la evenimente deja cunoscute;
Așteptările și prognozele sunt două lucruri diferite, iar într-o lume în care riscul este ceea ce nu vedem, primul este mult mai valoros decât al doilea;
Dacă te pregătești doar pentru riscurile pe care le poți anticipa, vei fi mereu nepregătit pentru cele pe care nu le poți vedea;
Putem aplica același principiu și în domeniul finanțelor personale. Suma ideală de bani pe care ar trebui să o economisești este atunci când simți că e puțin prea mult. Ar trebui să pară excesiv, să te facă să te stresezi un pic;
De cele mai multe ori, când cineva e prins nepregătit, nu e din cauza lipsei de planificare. Uneori, chiar cei mai inteligenți strategi din lume, care muncesc din greu și cartografiază fiecare scenariu imaginabil, ajung să dea greș. Planifică meticulos pentru tot ce pare logic, doar ca apoi să fie loviți de ceva complet neașteptat;
Prima regulă a fericirii este să ai așteptări reduse;
Fericirea ta depinde mai mult decât orice altceva de așteptările tale. Prin urmare, într-o lume care tinde să devină mai bună pentru majoritatea oamenilor, cea mai mare parte a timpului, o abilitate importantă în viață este să înveți cum să nu mai schimbi mereu standardele. De asemenea, este una dintre cele mai dificile abilități;

„Dacă ne-am dori doar să fim fericiți, acest lucru ar fi ușor de realizat; însă noi dorim să fim mai fericiți decât alții, iar asta e mereu dificil, pentru că îi credem pe ceilalți mai fericiți decât sunt în realitate.” – Montesquieu

Nu există bogăție obiectivă – totul este relativ, în mare parte în comparație cu cei din jurul tău. Este calea cea mai ușoară de a determina ce îți datorează viața și la ce te poți aștepta. Toată lumea o face. Conștient sau inconștient, fiecare se uită în jur și spune: „Ce au alți oameni ca mine? Ce fac ei? Pentru că și eu ar trebui să am așa ceva și să fac la fel.”
Banii aduc fericire în același mod în care drogurile aduc plăcere: incredibil dacă sunt folosiți corect, periculos dacă sunt folosiți pentru a masca o slăbiciune și dezastruos când nicio sumă nu este suficientă;
Economia actuală reușește să genereze trei lucruri: bogăție, abilitatea de a etala bogăția și o invidie puternică față de bogăția altora;
În ultimele decenii, a devenit mult mai ușor să te uiți în jur și să spui: „Poate că am mai multe lucruri acum decât înainte. Dar comparativ cu persoana aceea de acolo, nu simt că mă descurc grozav.”
Deși veniturile, averile și casele noastre sunt mai mari ca niciodată, toate acestea sunt rapid eclipsate de așteptări exagerate;
Este aproape inevitabil să fim influențați de ceea ce au alții și să ne dorim și noi acele lucruri. Tocmai din acest motiv, gestionarea așteptărilor este o abilitate crucială pentru o viață fericită;
Ne protejăm cu zel bunurile materiale pentru că le știm valoarea. Știm cât ne-au costat și ne străduim să le păstrăm în siguranță;
Pe de altă parte, neglijăm adesea lucrurile cu adevărat prețioase pentru că nu au etichetă cu preț. Uităm cât valorează vederea noastră, relațiile cu cei dragi sau libertatea pentru că nu le-am cumpărat cu bani;
Fericirea ta depinde de așteptări. Impresia șefului tău cu privire la cariera ta depinde de așteptări. Încrederea consumatorilor se bazează pe așteptări. Ceea ce mișcă bursa se bazează pe așteptări;
Ne concentrăm foarte mult pe încercarea de a ne crește veniturile, abilitățile și capacitatea de a prezice viitorul – toate lucruri bune și demne de atenția noastră. Pe de altă parte, există o ignoranță aproape completă în ceea ce privește așteptările, în special gestionarea lor cu același efort pe care îl depunem pentru a ne schimba circumstanțele;
Primul pas către o viață fericită este să ai așteptări rezonabile. Dacă ai așteptări nerealiste, vei fi dezamăgit toată viața. Este important să ai obiective ambițioase, dar totodată să fii realist în ceea ce privește realizarea lor. Trebuie să accepți rezultatele vieții, atât bune, cât și rele, cu o doză de stoicism;
Oamenii care sunt anormal de buni la un lucru tind să fie anormal de slabi la altceva. E ca și cum creierul ar avea o capacitate limitată pentru cunoștințe și emoții, iar o abilitate ieșită din comun fură din resursele (lățimea de bandă) altor zone ale personalității cuiva;
Oamenii capabili să realizeze lucruri incredibile își asumă adesea riscuri care pot avea consecințe la fel de dezastruoase;
Ce fel de persoană ajunge în vârful unei companii de succes sau al unei țări mari? Cineva care este determinat, optimist, nu acceptă ”nu” ca răspuns și are o încredere neclintită în propriile abilități;
O trăsătură comună a comportamentului uman este dorința arzătoare de certitudine, în ciuda faptului că trăim într-o lume incertă și probabilistică;
Matematica din spatele riscului și incertitudinii în general este dificilă – o problemă cu care oamenii se confruntă dintotdeauna și se vor confrunta mereu. Faptul că ceva poate fi probabil și să nu se întâmple sau improbabil și totuși să se întâmple este unul dintre cele mai importante trucuri ale lumii;

“Ființele umane nu pot înțelege cu adevărat numere foarte mari sau foarte mici. Ar fi util să recunoaștem acest fapt.” – Daniel Kahneman

Un eveniment de o sută de ani nu înseamnă că se întâmplă la fiecare sută de ani. Înseamnă că există o probabilitate de aproximativ 1% ca acesta să apară în orice an;
Dacă probabilitatea fiecărui eveniment independent negativ (pandemie dezastruoasă, depresie economică paralizantă, inundație catastrofală, colaps politic etc.) este de 1% pe an, atunci șansele ca ceva rău să se întâmple anul viitor – sau în orice an – sunt de fapt destul de mari;
Oamenilor nu le place acuratețea, ei vor certitudini;
Avem nevoie să credem că trăim într-o lume predictibilă și controlabilă, așa că apelăm la persoane care par autoritare și ne promit să ne satisfacă această nevoie. Incapacitatea de a prezice trecutul nu afectează cu nimic dorința noastră de a prezice viitorul;
Este foarte dificil să distingem între ghinion și nepăsare atunci când riscurile au consecințe negative. Suntem tentați să vedem lucrurile în alb și negru, chiar și atunci când șansele sunt clare;
Poți să le arăți oamenilor că piața se prăbușește din punct de vedere istoric la fiecare cinci-șapte ani. Dar la fiecare cinci-șapte ani, oamenii spun: „Nu e adevărat, parcă e stricat tot, consilierul meu financiar a greșit”. Să știi că e foarte probabil ca ceva să se întâmple își pierde sensul când acel lucru doare. Probabilitatea iese pe ușă;
O idee fantastică explicată prost poate să nu aibă niciun impact, în timp ce o idee veche sau chiar greșită, prezentată într-un mod captivant, poate declanșa o revoluție;
Există o cantitate imensă de informație în lume, iar evaluarea calmă a tuturor datelor pentru a găsi cel mai rațional și mai corect răspuns este o sarcină imposibilă pentru majoritatea oamenilor. Suntem ocupați, emotivi, iar o poveste bună este întotdeauna mai puternică și mai convingătoare decât statistici seci;
Dacă deții răspunsul corect și ești și un bun povestitor, succesul tău e aproape garantat;
Poveștile bune au o capacitate extraordinară de a inspira și de a evoca emoții pozitive, aducând claritate și atrăgând atenția asupra unor subiecte pe care oamenii tind să le ignore atunci când li se prezintă doar date seci;
În mod ideal, importanța informației nu ar depinde de abilitățile oratorice ale celui care o transmite. Însă realitatea este că trăim într-o lume plină de oameni plictisiți, nerăbdători, emotivi, care au nevoie ca lucrurile complicate să fie transformate în scenarii ușor de înțeles și digerat;
Evaluarea oricărei companii este, pe scurt, un număr din prezent înmulțit cu o poveste despre viitor. Unele companii sunt fantastice la a țese povești, iar în anumite perioade investitorii sunt captivați de cele mai nebunești idei despre ce ne rezervă viitorul. Dacă încerci să-ți dai seama cum va evolua ceva, trebuie să te uiți dincolo de posibilitățile tehnice. Trebuie să înțelegi poveștile pe care și le spun oamenii despre acele posibilități, pentru că ele joacă un rol crucial în ecuația previziunilor;
Cele mai convingătoare povești sunt cele pe care vrem să le credem ca fiind adevărate sau cele care se bazează pe experiențele noastre personale;
Poveștile bune creează într-adevăr o mulțime de oportunități ascunse printre lucrurile pe care le consideri deja îmbunătățite la maximum;
Cine are dreptate, dar pe cine ignor din cauza modului de exprimare? Ce cred eu că e adevărat, dar e de fapt doar marketing bun?
Majoritatea deciziilor nu se iau pe baza unui tabel in care aduni cifre și primești un răspuns clar. Există un element uman greu de cuantificat și de explicat, care poate părea complet rupt de obiectivul inițial, dar care are totuși o influență mai mare decât orice altceva;
Încercarea de a reduce ființele umane emoționale și hormonale la o ecuație matematică este într-adevăr o sursă majoră de frustrare și surprize în lume;
Există lucruri cu o importanță de necuprins, pe care nu le putem măsura cu cifre. Fie sunt imposibil de cuantificat, fie sunt prea evazive pentru a fi reduse la numere. Cu toate acestea, ele pot avea un impact imens asupra lumii, adesea pentru că lipsa lor de valoare numerică determină oamenii să le ignore sau chiar să le nege existența;
Poveștile pe care le auzim adesea reflectă în mod bizar speranțele, visele, fricile, nesiguranțele și apartenența tribală a oamenilor. Iar pe măsură ce rețelele sociale amplifică opiniile care stârnesc cele mai puternice emoții, aceste povești devin din ce în ce mai bizare;
Conceptul de valoare economică este simplu: orice dorește cineva are valoare, indiferent de motiv (dacă există vreunul);
Nu doar utilitatea sau profiturile contează, ci și simpla dorință a oamenilor, indiferent de motiv. O mare parte din ceea ce se întâmplă în economie are rădăcini în emoții, care uneori pot fi aproape imposibil de înțeles;
Cei care prosperă pe termen lung sunt cei care înțeleg că lumea reală este o înșiruire nesfârșită de absurdități, confuzii, relații complicate și oameni imperfecți;
Primul pas către acceptarea faptului că unele lucruri nu au sens logic este să realizezi că inovația și progresul există datorită oamenilor din lumea asta ale căror minți funcționează diferit de ale noastre;
Vânzarea în panică a acțiunilor după o scădere de 5% este o idee groaznică dacă ești un investitor pe termen lung, însă poate fi o necesitate profesională pentru un trader profesionist. Nu există o realitate în care fiecare decizie de afaceri sau de investiție pe care o vezi luată de alții să se alinieze perfect cu propriile tale speranțe și visuri despre cum ar trebui să stea lucrurile;
Când economia e stabilă, oamenii devin optimiști. Când oamenii devin optimiști, intră în datorii. Când intră în datorii, economia devine instabilă;
Lipsa recesiunilor poate planta, de fapt, semințele pentru următoarea recesiune, motiv pentru care nu putem scăpa niciodată de ele;
Ironia este că atunci când piețele sunt considerate garantate împotriva prăbușirii (sau, mai realist, când oamenii cred asta), ele sunt mult mai predispuse la fluctuații majore;
Ideea simplă de stabilitate declanșează o tendință inteligentă și rațională de a licita prețurile activelor la un nivel suficient de ridicat încât să provoace instabilitate. Stabilitatea este destabilizatoare;
Dacă o investiție are potențial de creștere, cineva, undeva, o va testa ca să afle. Dorința oamenilor de a se îmbogăți rapid depășește cu mult numărul de oportunități ușoare și evidente. Deci, dacă pui un semn care spune „Poate fi o oportunitate în cutia asta”, cineva o va deschide întotdeauna;
La câțiva ani apare o declarație cum că piețele nu mai funcționează – că totul e speculație sau rupt de realitate. Însă mereu a fost așa. Oamenii nu și-au pierdut mințile; doar caută limitele a ceea ce sunt alți investitori dispuși să creadă;
Odată ce oamenii descoperă ceva valoros – mai ales o investiție profitabilă sau o abilitate specială – apare tendința de a întreba: „Minunat, dar pot obține totul mai repede?” Putem să forțăm lucrurile de două ori mai tare? Le putem face de două ori mai mari? Putem stoarce mai mult suc din ele?
Un rezumat bun al istoriei investițiilor este că acțiunile aduc o avere pe termen lung, dar cer penalități dacă vrei să fii plătit mai repede;
Cu cât intervalul tău de timp pentru investiții este mai mic, cu atât te bazezi mai mult pe noroc și te expui riscului de a pierde bani;
Cele mai grozave lucruri din viață, de la dragoste la carieră și investiții, își câștigă valoarea din doi factori: răbdare și raritate. Răbdarea de a lăsa ceva să crească și raritatea de a admira ceea ce devine;
Cele mai mari schimbări și cele mai importante inovații nu apar când toată lumea e fericită și lucrurile merg bine. Ele tind să apară în timpul sau după un eveniment teribil. Când oamenii sunt un pic panicați, șocați, îngrijorați, iar consecințele neacționării rapide sunt prea dureroase pentru a fi suportate;
Stresul îți concentrează atenția în moduri în care perioadele liniștite nu o pot face. Omoară tendința de a amâna și indecizia, luând ceea ce ai de făcut și punându-ți-le fix în față, astfel încât să nu ai altă opțiune decât să le duci la bun sfârșit, chiar acum și cât mai bine;
Există un echilibru delicat între stresul benefic și dezastrul paralizant. Acesta din urmă împiedică inovația pe măsură ce resursele se epuizează, iar oamenii își îndreaptă atenția de la depășirea crizei la simplă supraviețuire;
La fel de important este și ce se întâmplă când avem opusul. Când totul merge grozav – bogăția abundă, perspectivele sunt luminoase, responsabilitatea este scăzută, iar amenințările par inexistente – atunci oamenii tind să aibă unele dintre cele mai nocive, stupide și lipsite de productivitate comportamente;
O viață lipsită de griji și stres sună minunat doar până îți dai seama că împiedică motivația și progresul. Nimeni nu își dorește greutăți – nici nu ar trebui – dar ar trebui să recunoaștem că ele reprezintă cel mai puternic combustibil pentru rezolvarea problemelor, fiind atât rădăcina a ceea ce ne bucurăm astăzi, cât și sămânța oportunităților de care ne vom bucura mâine;
Veștile bune vin din acumularea în timp (compunerea), care necesită întotdeauna răbdare. Pe de altă parte, veștile proaste pot apărea dintr-o pierdere a încrederii sau o eroare catastrofală, care se pot întâmpla într-o clipă;
Însă acumularea are nevoie de timp, astfel încât e ușor să o ignorăm. Oamenilor le poate lua ani sau chiar decenii să observe noile tehnologii, iar apoi alți ani sau decenii să le accepte și să le folosească;
Creșterea se luptă întotdeauna cu competiția care îi încetinește ascensiunea. Ideile noi se luptă pentru atenție, modelele de business luptă cu companiile deja stabilite, iar zgârie-norii luptă împotriva gravitației. Există mereu un vânt puternic împotrivă;
Dar în fața declinului, toți se dau la o parte. Unii ar putea încerca să intervină și să încetinească căderea, însă declinul nu atrage mulțimile la fel cum o face progresul. Nu vezi o masă de oameni care să se grăbească să împingă înapoi declinul;
Creșterea și progresul sunt mult mai puternice decât regresul. Însă regresul va atrage întotdeauna mai multă atenție din cauza rapidității cu care se întâmplă. Prin urmare, starea normală a lucrurilor este progresul lent pe fondul unui bombardament constant de vești proaste. Nu e ușor să te obișnuiești cu asta, dar va fi mereu o realitate;
Vestea bună e formată din decesele care nu au avut loc, bolile pe care nu le-ai contractat, războaiele care nu s-au întâmplat, tragediile evitate și nedreptățile prevenite. Oamenilor le este greu să contextualizeze sau chiar să își imagineze aceste lucruri, cu atât mai puțin să le măsoare;
Pe de altă parte, veștile proaste sunt vizibile. Mai mult decât vizibile, îți sunt aruncate în față. Sunt atacul terorist, războiul, accidentul de mașină, pandemia, prăbușirea bursei și lupta politică de care nu te poți dezlipi cu privirea;
Catastrofele apar, de cele mai multe ori, dintr-o serie de riscuri minore – fiecare dintre ele fiind ușor de ignorat – care se multiplică și se amplifică până se transformă în ceva gigantic. La fel de adevărat este și faptul că lucrurile uimitoare se întâmplă atunci când ceva minuscul și nesemnificativ se dezvoltă în ceva extraordinar;
Bursa de valori se prăbușește, șeful își pierde economiile, dă angajații afară, iar aceștia din urmă nu își mai pot plăti ratele la ipotecă, ceea ce duce la falimentul băncii. Când băncile dau faliment, oamenii își pierd economiile. Când își pierd economiile, nu mai cheltuiesc. Iar când nu mai cheltuiesc, afacerile dau faliment. Când afacerile dau faliment, băncile dau faliment. Când băncile dau faliment, oamenii își pierd economiile – și tot așa, la nesfârșit;
E o idee bună să presupunem mereu că lumea se va confrunta cu o criză economică majoră o dată pe deceniu, deoarece istoric acest lucru s-a întâmplat. Aceste prăbușiri par evenimente cu probabilitate mică, astfel încât este firesc să credem că nu se vor repeta. Însă ele se întâmplă, iar și iar, pentru că, de fapt, sunt doar evenimente mai mici, cu probabilitate mare, care se combină și se amplifică reciproc;
Investitorul Howard Marks a vorbit odată despre un investitor ale cărui rezultate anuale nu au fost niciodată clasate în top 25% (prima quartilă), însă pe o perioadă de 14 ani s-a clasat în top 4% dintre toți investitorii. Dacă își menține acele randamente mediocre pentru încă zece ani, ar putea ajunge în top 1% al colegilor săi – unul dintre cei mai buni ai generației sale, în ciuda faptului că nu a ieșit în evidență în niciun an anume;
Dacă înțelegi matematica dobânzii compuse, îți dai seama că cea mai importantă întrebare nu este „Cum pot obține cele mai mari profituri?” ci „Care sunt cele mai bune profituri pe care le pot susține pe o perioadă cât mai lungă de timp?”
Cel mai bun plan este să economisești ca un pesimist și să investești ca un optimist. Această idee – convingerea că lucrurile vor merge mai bine combinată cu realitatea că drumul dintre prezent și viitor va fi o serie continuă de piedici, dezamăgiri, surprize și șocuri – se regăsește de-a lungul istoriei, în toate domeniile vieții;
Poți fi optimist pe termen lung doar dacă ești suficient de pesimist pentru a supraviețui pe termen scurt;
Secretul în orice domeniu – de la finanțe la carieră și relații – este capacitatea de a depăși problemele pe termen scurt pentru a putea rămâne suficient de mult timp cât să te bucuri de creșterea pe termen lung;
Economisește ca un pesimist și investește ca un optimist. Planifică ca un pesimist și visează ca un optimist;
Pe termen lung lucrurile stau de obicei destul de bine, pe termen scurt tind să fie destul de dificile. A gestiona aceste două perspective necesită efort, deoarece pare să necesite abilități contradictorii. Cei care nu reușesc să le reconcilieze ajung, de obicei, fie pesimiști înrăiți, fie optimişti falimentari;
Multe locuri de muncă bazate pe gândire nu se opresc niciodată cu adevărat, iar fără a-ți structura timpul pentru a reflecta și a fi curios, ajungi să fii mai puțin eficient în orele dedicate statului la birou și muncii intense. Acest lucru este opusul conceptului de „hustle porn”, unde oamenii vor să pară ocupați tot timpul pentru că li se pare nobil;
Calendarul cel mai eficient din lume – unul în care fiecare minut este plin de productivitate – ar veni în detrimentul rătăcirii curioase și al gândirii neîntrerupte, care devin în cele din urmă cei mai mari contribuitori la succes;
Cash-ul este o povară ineficientă în piețele financiare ascendente (bull markets) și la fel de valoros ca oxigenul în piețele descendente (bear markets);
Utilizarea efectului de levier (leverage) este cea mai eficientă modalitate de a-ți maximiza profitul potențial, dar și cea mai ușoară cale de a pierde totul;
Concentrarea portofoliului pe un număr mic de acțiuni te ajută să maximizezi randamentele, dar diversificarea crește șansele de a deține o companie cu performanțe superioare;
Investiția în viitorul tău pe termen lung este desigur o alegere excelentă, pentru că probabilitatea ca economia să devină mai productivă și mai valoroasă este destul de mare. Însă, a încerca să prezici exact calea pe care o vom urma pentru a ajunge acolo poate fi o risipă de resurse;
Cu cât încerci să fii mai precis, cu atât îți rămâne mai puțin timp să te concentrezi pe regulile generale care sunt probabil mai importante. Nu este vorba atât despre a recunoaște că nu putem prezice viitorul, ci mai degrabă despre a accepta că, dacă previziunile tale sunt suficient de bune, îți poți investi timpul și resursele mai eficient în altă parte;
”Cel mai sigur mod de a încerca să obții ce îți dorești este să încerci să meriți ceea ce îți dorești. Este o idee simplă. Este regula de aur. Vrei să oferi lumii ceea ce ai cumpăra tu însuți dacă ai fi în locul celuilalt.” – Charlie Munger
Un lucru ușor de trecut cu vederea în viață este că există un anumit nivel de ineficiență care nu numai că este inevitabil, dar este chiar ideal;
Dacă toleranța ta e zero – dacă ești alergic la diferențe de opinie, motivații personale, emoții, ineficiențe, comunicări greșite și altele de acest gen – șansele tale de a reuși în orice domeniu care necesită colaborarea cu alți oameni tind spre zero. Pur și simplu nu poți funcționa în această lume;
Cealaltă extremă a spectrului – acceptarea totală a fiecărei situații absurde sau problematice – este la fel de nocivă. Lumea te va devora;
O regulă bună pentru multe lucruri este să identifici prețul și să fii dispus să-l plătești. Prețul, pentru foarte multe lucruri, înseamnă a suporta o cantitate optimă de bătaie de cap;
Intrarea la bursă este considerată un semn că o companie și-a găsit un avantaj competitiv suficient de puternic pentru a se dezvolta într-o corporație mare. Paradoxal însă, aproape 40% din toate societățile cotate la bursă și-au pierdut toată valoarea între 1980 și 2014. Lista primelor zece companii din Fortune 500 care au dat faliment include nume grele precum General Motors, Chrysler, Kodak și Sears;
Succesul insuflă încrederea că nu poți greși niciodată, ceea ce este o trăsătură dezastruoasă într-o lume în care succesul neașteptat atrage atenția și concurența acerbă. Dimensiunea este asociată cu succesul, succesul este asociat cu aroganța (hubris), iar aroganța este începutul sfârșitului succesului;
Tendința succesului duce la creștere, de obicei intenționată, însă o organizație mare este o cu totul altă fiară decât una mică. Strategiile care conduc la succes pentru o companie de dimensiuni reduse pot fi imposibil de implementat la o scară mai mare;
Poți să muncești la fel de mult și să fii la fel de precaut ca întotdeauna, dar dacă lumea nu mai valorizează abilitățile tale, ești în pierdere. Specializarea într-o singură abilitate este o situație frecventă, deoarece oamenii și companiile care sunt foarte bune la un lucru specific tind să fie cele mai bine plătite în perioadele de boom economic;
Lehman Brothers a reușit să se adapteze și să prospere timp de 150 de ani și a traversat cu bine 33 de recesiuni, până a dat faliment. Chiar și o istorie lungă de succes nu garantează succesul pe viitor. Adaptabilitatea continuă și evitarea dependenței excesive de o singură strategie sau piață sunt esențiale pentru supraviețuirea pe termen lung;
Niciun avantaj competitiv nu este atât de puternic încât să te lase să te odihnești pe lauri – de fapt, companiile care par să facă asta tind să își semene singure distrugerea;
Pe undeva, chiar acum, cineva inventează sau descoperă ceva care va schimba radical viitorul. Dar probabil că nu vei afla despre asta ani de zile. Așa se întâmplă mereu;
Valoarea fiecărei tehnologii noi nu constă doar în ceea ce poate ea să facă, ci și în ceea ce o poate transforma, în cele din urmă, o persoană cu un set complet diferit de abilități și un punct de vedere distinct;
Un lucru plictisitor combinat cu alt lucru plictisitor poate duce la o realizare care schimbă lumea, într-un mod greu de imaginat dacă nu înțelegi creșterea exponențială. Același lucru se întâmplă și în cariere, când cineva cu câteva abilități mediocre, combinate la momentul potrivit, poate ajunge de mai multe ori mai de succes decât cineva care este expert într-un singur domeniu;
Totul se rezumă la vânzări. Acest lucru este prezentat de obicei ca un sfat de carieră – indiferent de rolul tău într-o companie, sarcina ta supremă este să contribui la vânzări;
Conceptul “totul se rezumă la vânzări” se aplică și la modul în care ne prezentăm pe noi înșine. Ne creăm o imagine pentru a ne “vinde” altora. Unii o fac mai agresiv decât alții, dar toată lumea joacă acest joc al imaginii, chiar și inconștient. Deoarece ne construim singuri această imagine, ea nu este completă. Există un filtru. Abilitățile sunt puse în evidență, defectele sunt ascunse;
Atunci când ești profund conștient de propriile tale lupte, dar orb la greutățile celorlalți, este ușor să presupui că îți lipsește o abilitate sau un secret pe care alții îl dețin. Cu cât îi descriem mai mult pe oamenii de succes ca având puteri supraomenești, cu atât mai mult se uită ceilalți la ei și spun: „Nu aș putea face asta niciodată.”
Atunci când cineva este perceput ca fiind mai extraordinar decât este în realitate, ești mai predispus să supraevaluezi opinia sa pe teme la care nu are talent special;
Doar atunci când cunoști pe cineva cu adevărat bine îți dai seama că cel mai bun lucru pe care îl poți face în viață este să devii expert în anumite domenii, rămânând în același timp nepriceput la altele – și asta dacă ești bun;
Toată lumea se confruntă cu probleme pe care nu le face publice, cel puțin până nu ajungi să îi cunoști cu adevărat. Ține cont de asta și vei deveni mai indulgent – cu tine însuți și cu ceilalți;
Ceea ce face ca stimulentele să fie puternice nu este doar modul în care influențează deciziile celorlalți, ci și cât de orbi putem fi la modul în care ne afectează pe noi înșine;
Foarte mulți bancheri au greșit în timpul crizei financiare din 2008. Dar prea mulți dintre noi subestimăm modul în care am fi acționat noi înșine dacă cineva ne-ar fi fluturat recompense enorme în față. Majoritatea oamenilor sunt orbi la propriile defecte;
Unul dintre cele mai puternice aspecte ale stimulentelor este dorința oamenilor de a auzi doar ceea ce vor să audă și de a vedea doar ceea ce vor să vadă;
Atunci când oameni buni și cinstiți pot fi motivați să aibă un comportament nebunesc, este ușor să subestimăm șansele ca lumea să o ia razna;
Totul, de la războaie la recesiuni, fraude, falimente ale firmelor și bule speculative, se întâmplă mai des decât cred oamenii pentru că limitele morale a ceea ce sunt oamenii dispuși să facă pot fi extinse odată cu anumite stimulente;
Lucrurile nesustenabile pot dura mai mult decât anticipați. Stimulentele pot menține tendințele nebunești și nesustenabile mai mult timp decât pare rezonabil, deoarece există motive sociale și financiare care îi împiedică pe oameni să accepte realitatea cât mai mult timp cu putință;
În domeniul investițiilor, zicala „Voi fi lacom când alții sunt fricoși” este mai ușor de spus decât de făcut, pentru că oamenii subestimează cât de mult li se pot schimba părerile și obiectivele atunci când piețele se prăbușesc;
Recesiunile nu apar izolat. Motivul pentru care acțiunile ar putea scădea cu 30% este pentru că grupuri mari de oameni, companii și politicieni au greșit ceva, iar greșelile lor mi-ar putea zdruncina încrederea în capacitatea noastră de a ne recupera. Prin urmare, prioritățile mele de investiții s-ar putea schimba de la creștere la păstrare. Este dificil să înțelegem această schimbare mentală atunci când economia este înfloritoare;
Jim Carrey a spus odată: „Cred că toată lumea ar trebui să devină bogată și faimoasă și să facă tot ce a visat vreodată, pentru a putea vedea că asta nu este răspunsul.”
Gândirea pe termen lung este mai ușor de crezut decât de pus în practică. Majoritatea oamenilor știu că este strategia corectă pentru investiții, carieră, relații – orice domeniu în care acumularea are loc în timp;
Tot ce merită are un preț, iar prețurile nu sunt întotdeauna evidente. Prețul real al pe termen lung – abilitățile necesare, mentalitatea necesară – este ușor de minimalizat și adesea rezumat prin fraze simple precum „Fii mai răbdător”, ca și cum asta ar explica de ce nu reușesc atât de mulți oameni;
Pe termen lung, lucrurile sunt doar o colecție de perioade scurte pe care trebuie să le înduri. Faptul că spui că ai un orizont de timp de zece ani nu te scutește de toate prostiile care se întâmplă în următorii zece ani. Toată lumea trebuie să treacă prin recesiuni, piețe în scădere, crize, surprize și meme-uri;
Oamenii râd de cât de multă gândire pe termen scurt există în domeniul financiar, și pe bună dreptate. Dar îi și înțeleg. Motivul pentru care mulți profesioniști din domeniul financiar se îndreaptă spre termeni scurți este pentru că acesta este singurul mod de a conduce o afacere viabilă atunci când clienții fug la primul semn de probleme. Dar motivul pentru care clienții fug este adesea pentru că investitorii au comunicat atât de prost modul în care funcționează investițiile, care este strategia lor, la ce ar trebui să se aștepte ca investitori și cum să facă față volatilității și ciclicității inevitabile;
Gândirea pe termen lung poate deveni o scuză pentru cei care greșesc, dar nu vor să își recunoască eroarea;
Gândirea pe termen lung necesită atât răbdare, cât și adaptabilitate. Identificarea constantelor din domeniul tău te ajută să stabilești o bază solidă pentru strategia pe termen lung, în timp ce adaptarea continuă la variabile îți permite să profiți de noi oportunități și să gestionezi provocările;
Timpul este elementul magic al acumulării, iar importanța lui nu poate fi subestimată;
Informația permanentă este mai greu de observat pentru că este îngropată în cărți, în loc să fie prezentată cu litere mari în titluri. Dar beneficiul ei este uriaș. Nu doar că informația permanentă nu expiră niciodată, permițându-ți să o acumulezi, ci se și amplifică în timp, valorificând ceea ce ai învățat deja;
Informația expirată îți spune ce s-a întâmplat, în timp ce informația permanentă îți dezvăluie de ce s-a întâmplat acel lucru și care este probabilitatea să se repete. Acest „de ce” se poate traduce și poate interacționa cu ceea ce știi deja despre alte subiecte, iar aici intervine acumularea;
Dacă citești cărți bune, îți va fi mai ușor să înțelegi la ce știri din actualitate ar trebui sau nu ar trebui să fii atent;
În finanțe, să cheltuiești mai puțin decât produci, să economisești diferența și să rămâi calm este 90% din ceea ce ai nevoie pentru a te descurca bine. Dar ce s-a învățat la facultate? Cum să evaluezi derivativele și cum să calculezi valoarea prezentă netă;
Complexitatea oferă o impresie reconfortantă de control, în timp ce simplitatea este greu de diferențiat de lipsa de cunoștințe;
Lucrurile pe care nu le înțelegi creează o aură de mister în jurul celor care le înțeleg;
Dacă spui ceva ce nu știam, dar pot înțelege, aș putea să cred că ești deștept. Dacă spui ceva ce nu pot înțelege, aș putea să cred că ai o capacitate de a te gândi la un subiect în moduri la care eu nu pot, ceea ce stârnește un tip cu totul diferit de admirație. Când înțelegi lucruri pe care eu nu le înțeleg, îmi este greu să judec limitele cunoștințelor tale în domeniul respectiv, ceea ce mă face mai predispus să îți accept opiniile ca fiind adevărate;
O componentă importantă a comportamentului uman este aceea că oamenii cu experiențe diferite de ale tale vor gândi diferit față de tine. Aceștia vor avea obiective, perspective, dorințe și valori diferite. Așadar, cele mai multe dezbateri nu sunt dezacorduri reale; ele reprezintă oameni cu experiențe diferite care vorbesc unii peste alții;
Oamenii tind să aibă o memorie pe termen scurt. De cele mai multe ori, pot uita experiențele negative și nu reușesc să învețe din lecțiile învățate anterior;
Cu cât internetul îi expune pe oameni la noi puncte de vedere, cu atât mai furioși devin oamenii pentru că există opinii diferite. Dezacordul are mai puțină legătură cu ceea ce știu oamenii și mai mult cu ceea ce au experimentat.
Iar din moment ce experiențele vor fi întotdeauna diferite, dezacordul va fi constant. La fel ca dintotdeauna.
Așa cum va fi întotdeauna.
Așa cum a fost întotdeauna.

Idei culese din carte de Sorin Scorțan