Școala vieții – Jim Rogers

Aventuri din călătorii și din piețele financiare

În cartea “Școala vieții: Aventuri din călătorii și din piețele financiare”, autorul Jim Rogers, asociat al lui George Soros în fondul Quantum oferă analize economice și politice bazate pe propriile observații din călătorii și din piețele financiare, după o viață de aventură, marcată de curiozitatea de a experimenta și de a înțelege lumea din jurul său.

Autorul ne poartă printre momentele esențiale din viața sa, începând cu studiile la Yale și la Oxford până la debutul sau pe Wall Street și anii în care a înregistrat un succes extraordinar ca asociat al lui Soros.

Totodată, Rogers avertizează cu privire la pericolele economice care amenință lumea de astăzi. El explică de ce Asia va fi forța economică dominantă a secolului XXI, de ce America și Uniunea Europeană sunt în profund declin.

Idei despre finanțe la nivel global

1. M-am mutat în Asia în 2007 și, chiar mai important, mi-am mutat și copiii aici. Pe parcursul vieții lor, cunoașterea Asiei va fi indispensabilă succesului și stăpânirea dialectului mandarin se va dovedi, în întreagă lume, la fel de importantă ca stăpânirea englezei astăzi;
2. Puterea și influența în lume s-au mutat din Marea Britanie în Statele Unite în anii 1920 și 1930. Pierderea supremației de către britanici a fost exacerbată de o criză financiară și de un management politic deficitar și a trecut neobservată de mulți, timp de 20 sau 30 de ani. Puterea și influența la nivel mondial se mută acum din Statele Unite spre Asia, o pierdere a supremației americane accelerată de aceleași forțe și o schimbare ce, la fel, trece neobservată de majoritatea oamenilor;
3. Experiența de lucru în tinerețe îți oferă beneficii cuantificabile. Învățându-te valoarea banilor, te ajută și să îți construiești o identitate; învățând să administrezi finanțele, dobândești un nivel tangibil de autonomie. Cel mai important factor predictiv al unei vieți fericite la vârsta adultă era să fi avut o slujbă plătită în adolescență;
4. În 1976, incapabilă să vândă obligațiuni de stat, Marea Britanie a suferit umilința de a cere să fie salvată de FMI. După ce controla în 1918 un imperiu asupra căruia soarele nu apunea niciodată, țara a alunecat în haos economic în decursul unei singure generații și a ajuns la faliment în decursul a trei generații;
5. Sub guvernarea Thatcher, City-ul londonez a redevenit un centru financiar internațional și de atunci Marea Britanie a avut 20-25 de ani grozavi. Însă acum petrolul din Marea Nordului e pe sfârșite. Regatul Unit este, încă o dată, un importator net de petrol. Și în condițiile în care lumea se îndepărtează de finanțe ca mobil al prosperității – finanțele vor fi un context groaznic de a face banii în următorii 20-30 de ani – City-ul londonez e și el pe sfârșite. Țara suferă sub povara datoriilor enorme și este încă o dată în declin;
6. Mișcarea inteligentă pentru toți absolvenții programelor MBA ar fi fost să obțină diplome în agricultură și minerit. Mai mulți oameni studiază astăzi relațiile publice decât studiază agricultură; mai mulți studiază educația fizică sau managementul în sport decât studiază ingineria minieră. Dar agricultura, în viitor, va fi un sector mai rentabil al economiei decât finanțele;
7. Pe Wall Street este obligatoriu să muncești din greu. Dar puțini sunt cei care reușesc. Mulți oameni câștigă o groază de bani pe parcursul anilor când piața este în creștere, dar să faci acest lucru în condiții normale este mai dificil, iar pe o piață în scădere, chiar și mai greu. Majoritatea oamenilor sunt expulzați din această industrie. Persistența și perseverența sunt absolut esențiale pentru supraviețuire, dar la fel de importantă este judecata;
8. Pentru a reuși pe Wall Street, trebuie să fii extrem de curios. Cine știe, când ridici o piatră, ce ar putea ieși de sub ea și unde va duce acest lucru? Mai mult, trebuie să fii sceptic. Cele mai multe lucruri care ți se spun, după ce întorci acea piatră, vor fi inexacte, reflectând lipsa cunoașterii sau distorsionarea informației, indiferent că este din partea guvernului, a unei companii sau a unei persoane. Nu poți lua de bune vorbele nimănui. Trebuie să cercetezi totul singur, să dovedești totul singur. Trebuie să explorezi fiecare sursă. O sută de oameni pot să între într-o cameră și să audă aceleași informații în același timp, dar numai 3-4% dintre ei vor ieși de acolo și vor emite judecata corectă;
9. Sfatul pe care îl dau tuturor, sfatul pe care îl voi da copiilor mei, este acesta: înainte de a întreba cu cât vei fi plătit pentru slujbă, decide-te mai întâi dacă este slujba potrivită, dacă este locul potrivit pentru tine, deoarece, dacă acela este locul potrivit și ai slujba potrivită, banii vor veni. Banii te vor găsi, te asigur. Banii trebuie să fie ultima dintre întrebările tale;
10. “Norocul ajută doar mintea care este pregătită” – Louis Pasteur
11. Majoritatea oamenilor cumpără o valoare, să zicem, la prețul de 10 și o vând, să zicem la 25. Ei cumpără și vând pentru a face un profit. Vânzarea în lipsă inversează procesul prin care se obține profitul. Vinzi valoarea cu 25 și apoi o cumperi cu 10. Cum o vinzi dacă, pentru început, nu o deții? Împrumuți valoarea de la cineva. Mă duc la J.P. Morgan și împrumut 100 de acțiuni din acea valoare și vând valoarea cu 25, prețul sau actual pe piață. O vând deoarece cred că se va devaloriza. Astfel că, atunci când prețul ajunge la 10, cumpăr 100 de acțiuni și le dau lui J.P. Morgan. Banca își primește înapoi cele 100 de acțiuni, eu am profitul meu și Pământul continuă să se învârtă;
12. Vânzarea în lipsa este, de fapt, indispensabilă pieței. Îi conferă atât lichiditate, cât și stabilitate. Piața are nevoie atât de cumpărători, cât și de vânzători. Fără vânzători, prețurile vor exploda, fără cumpărători, prețurile se prăbușesc. Să presupunem că toți oamenii, prinși în mania dot-com, vor să cumpere o companie cum e Cisco. Prețul valorii urcă de la 20 la 80. Vânzătorii în lipsă încep să-și facă apariția. Prețul ar putea ajunge apoi la 90. Fără vânzătorii în lipsă, ar ajunge la 110. Fără vânzătorii în lipsă, nu ar exista niciun fel de vânzători – nu ar exista lichiditate, lucrurile ar scapă de sub control. Vânzătorii în lipsa temperează mania;
13. Deci vânzătorii în lipsă sunt benefici pentru piață. Te-au salvat ca să nu ajungi să cumperi valoarea depreciată cu 110 – în schimb, dacă o cumpărai la prețul maxim, o cumpărai cu 90- și când renunți la tot, mulțumită vânzătorului în lipsă, vei putea scapă cu prețul de 8, în loc de 3. Vânzarea în lipsă s-a perpetuat timp de aproximativ 400 de ani, deoarece, după ce a fost testată în mod repetat pe piață, s-a dovedit a fi valoroasă;
14. Vânzarea în lipsă nu este pentru jucătorul obișnuit de pe Wall Street. Cere ceva mai multe cunoștințe; cere să-ți faci mai conștiincios temele. Numai cei bine informați ar trebui să aplice. O valoare pe care ai putea să o cumperi la prețul de 10 poate scădea doar până la zero. Poți pierde doar 100%. Dar vinde o valoare în lipsă la prețul de 10 și pierderile tale sunt teoretic nelimitate – prețul poate ajunge la 20, la 30, la 40, la 50; ar putea ajunge la 1000. Să vinzi în lipsă te poate afecta foarte rău și foarte repede dacă dai greș;
15. “Dacă ești așa de deștept, de ce nu ești bogat?” “Piețele pot rămâne iraționale mai mult decât poți rămâne tu solvabil” – John Maynard Keynes
16. Nu va temeți că veți face greșeli în viață. Este bine să pierzi bani, să ajungi falit cel puțin o dată și, de preferat, de două ori. Dar dacă o veți face, faceți-o devreme în carieră. Este mai bine să ajungi falit pornind de la 20000 de dolari decât de la 20 milioane. Faceți-o devreme și nu va fi sfârșitul lumii;
17. Să pierzi totul poate fi o experiență benefică, fiindcă te învață cât de mult nu știi. Și dacă îți poți reveni după un eșec sau două, sunt șanse să ai mai mult succes pe termen lung;
18. În 2007, înainte de criza financiară, 65% dintre americani spuneau că au bani investiți la bursa de valori, conform unui sondaj Gallup. În 2011 procentul mai era de 54%;
19. Este de-a dreptul surprinzător cât de puține știu atât de mulți dintre ei, cât de numeroși sunt cei care habar nu au ce fac. Nu e de mirare că pierd bani – nu știu nimic despre investiții și totuși se hazardează și investesc și o fac sperând să obțină averi. Sfatul meu pentru ei este acesta: puneți-vă banii la bancă și câștigați 1-2% dobândă. Este mai bine decât să pierzi 1-2% dobândă;
20. Concentrează-te pe ceea ce cunoști și extinde-ți cunoștințele. Învață să gândești în termeni adecvați: acesta este un lucru nou; acesta este un lucru diferit; acesta este o schimbare de direcție. Orice lucru nou sau diferit duce la consecințe pe parcurs. Trebuie să înveți să gândești liber;
21. Din timp în timp vine momentul când cea mai înțeleaptă cale este să nu faci nimic. De fapt, cei mai de succes investitori nu fac nimic în majoritatea timpului. Nu confunda mișcarea cu acțiunea. Trebuie să știi când să stai și să aștepți;
22. Dacă ți-aș spune că ai putea face doar 25 de investiții în viață, probabil că vei fi extrem de precaut în privința investițiilor. Majoritatea oamenilor sar dintr-o parte în alta – trebuie să facă asta, trebuie să facă cealaltă, pe de o parte, au auzit un pont tare, pe de alta, cumnatul le-a spus și el ceva… Dacă ești trader pe termen scurt, cu ziua, atunci, sigur, dă-i înainte, dar traderii de acest fel sunt puțini și la distanță unul de altul. Dacă, pe de altă parte, ești investitor, trebuie să fii la fel de precaut cum ai fi dacă ai avea doar 25 de investiții de făcut pe tot parcursul vieții tale. Așa fac investitorii bani;
23. Calea să te îmbogățești este să găsești un lucru bun, să te axezi asupra lui și să îți concentrezi resursele acolo. Dar asigură-te, dincolo de orice îndoială, că ai dreptate. Fiindcă este și un mod rapid de a ajunge falit;
24. Nimic nu-i face pe oameni să se creadă deștepți ca o piață în creștere. Este remarcabil cât de mulți oameni confundă piața în creștere cu inteligența;
25. Chiar acum, Oxfordul și-ar putea umple sălile de curs cu o mulțime de studenți chinezi instruiți, ale căror familii, în unanimitate, ar plăti cu plăcere și cu destulă ușurință taxa completă. Dar un copil american care trebuie să facă un împrumut pentru a urma una dintre aceste școli se confruntă, la absolvire, cu o datorie de 200.000 USD. Nu este chiar viitorul măreț pe care aceste instituții îl promit exclusiv în baza numelui lor. Împrumuturile în scopuri educaționale nu pot fi radiate în baza legilor insolvenței în vigoare în SUA. Dacă dai faliment, poți radia aproape totul, mai puțin împrumuturile pe care le-ai primit pentru educația ta, însăși datoria pe care, în prima instanță, probabil te-a lansat pe traiectoria spre faliment;
26. Dacă vrei să știi câte ceva despre o țară, poți învață mai multe vorbind cu un speculant de pe piața neagră decât vorbind cu un ministru din guvern;
27. Cum treci cu mașina de graniță, imediat observi starea drumurilor. Există magazine propriu- zise sau doar niște dughene ce se străduiesc să treacă drept magazine? Există hoteluri adevărate sau doar cazare la gazdă? Abia treci granița și deja știi o mulțime de lucruri despre o țară. Și indiferent cât de sofisticat te crezi, uneori descoperi câte ceva care te dă pe spate;
28. Principalul vis pe care îl au oamenii este să renunțe la tot, să se suie în mașină și să călătorească în jurul lumii;
29. Prețul petrolului a crescut cu peste 1000% în anii 1970. Și apoi rezerve de petrol nou descoperite au început să vină pe piață. Petrolul din Marea Nordului a început să curgă. Petrolul din Alaska și cel mexican au început să între pe piață. În același timp lumea, în înțelepciunea ei, a început să reducă din consum. Mașinile mici au început să apară în întreagă lume. Cererea s-a domolit, oferta a crescut și prețul petrolului a scăzut pentru 18 ani. Piața în scădere a materiilor prime s-a extins pe toată durata anilor 1990;
30. Despre Brazilia – țara își datorează prosperitatea aproape exclusiv creșterii din piața mărfurilor, care, ca toate piețele în creștere, va lua sfârșit. Restricțiile privind deținerea de terenuri către străini, controalele asupra tranzacțiilor valutare, impunerea tarifelor ridicate și intensificarea protecționismului – prostia la care politicienii ajung inevitabil – toate prevestesc probleme legate de productivitatea Braziliei în viitor. Poporul brazilian are o vorbă: “Brazilia este următoarea mare țară a lumii. Întotdeauna a fost și întotdeauna va fi”;
31. Despre Rusia – are o rată a natalității foarte scăzută, populația îmbătrânește rapid, iar numărul celor care părăsesc țara crește și mai mult. Problema ar fi și mai gravă dacă atât de mulți etnici ruși, care nu sunt bine-veniți acolo unde trăiesc, adică în fostele republici socialiste sovietice, nu ar fi forțați să se întoarcă în Rusia. Aceasta este deja cu un picior în groapă, va continua să se dezintegreze. Multe dintre zonele periferice ale Rusiei, cu grupuri etnice, religii și limbi diferite, au mișcări de secesiune;
32. Despre India – rata crescută a natalității în India poate mai degrabă să cauzeze decât să rezolve probleme. Se preconizează că populația Indiei o va depăși pe cea a Chinei, o țară cu o suprafața de 3 ori mai mare. Și India nu este capabilă să hrănească oamenii pe care ii are deja. India ar trebui să fie una dintre țările lumii cu o productivitate agricolă superioară, dar politica guvernului împiedică acest lucru. Fermierii indieni nu pot deține mai mult de 5 hectare, astfel că producția de masă și economia la scară mare sunt aproape imposibile. Infrastructura, în multe zone agricole, a fost neglijată sau este inexistentă, așa încât recolta, chiar și în anii mai roditori, se strică înainte de a ajunge pe piață. Țara este prinsă fără nădejde într-o birocrație mai sufocantă ca oriunde altundeva în lume, iar guvernul este deopotrivă corupt și de o incompetență cronică;
33. Există o bucurie palpabilă atunci când te afli în Asia. Ieși afară din casă și simți că ești parte dintr-un loc care progresează. Există o pulsație în Asia, un dinamism care nu mai există în America, același sentiment pe care îl aveam cândva în New York, dar pe care New York-ul nu îl mai creează. Mergi într-un loc cum e Hong Kong-ul, întră în restaurante, plimbă-te pe străzi și vei avea sentimentul fantastic că aici se întâmplă totul. Ai putea avea acest sentiment și în New York, când și când, dar nu la fel ca în Asia, unde sentimentul este generalizat;
34. New York-ul este capitala economică și culturală a ceea ce reprezintă acum cea mai mare națiune datornică a lumii, cea mai mare națiune datornică din istoria lumii. Cele mai mari națiuni creditoare ale lumii sunt în Asia. Acolo se află averile, acolo se află dinamismul și energia: China, Japonia, Taiwan, Coreea, Singapore, Hong Kong. Rata lor de economisire și investiții este mare. În China este de 30%, în Singapore este de peste 40%, contribuind la povestea de succes pentru Singapore de astăzi;
35. Rata de economisire a Americii, la ora actuală de 4%, a oscilat în jurul a 2% în ultimul deceniu și chiar a ajuns negativă de câteva ori. Ne consumăm capitalul într-un ritm rapid, urmând calea Marii Britanii după Primul Război Mondial. Dacă tu ca națiune, doar consumi, în loc să investești și să economisești, banii împrumutați te ajută prea puțin. Și mai rău este că oamenii cărora le-am încredințat responsabilitatea de a aborda această problemă – consum prea mare, datorii prea mari – au decis că soluția rezidă într-un consum și mai mare și în datorii și mai mari;
36. “Capitalismul fără faliment este asemenea creștinismului fără iad”
37. La sfârșitul anilor 1990, Suedia, cu o bulă imobiliară similară, s-a confruntat cu propriul colaps. Dar guvernul s-a abținut să acorde asistență financiară de urgență tuturor. Mulți oameni au ajuns faliți, a fost o perioadă groaznică de doi sau trei ani. Dar de atunci Suedia a înflorit, iar acum are una dintre cele mai solide economii ale lumii. Valuta să este astăzi mult mai puternică decât majoritatea, în parte datorită suferinței îndurate de țară pe parcursul acelei perioade grele;
38. La începutul anilor 1990, Japonia a trecut printr-o mare bulă imobiliară și a acțiunilor. În cele din urmă bula a explodat și totul s-a prăbușit. Și guvernul a refuzat să lase vreun om să falimenteze. După câțiva ani rata sinuciderilor era mai ridicată decât în oricare țară dezvoltată. Toți erau deznădăjduiți, căutând siguranța. După două decenii de la prăbușire, bursa de valori din Japonia este cu 75% sub nivelul la care era în 1990. Senzația de nesiguranța și lipsa încrederii de a merge înainte nu s-a domolit. Sprijinind entitățile falimentare ale țării, guvernul japonez a prelungit criza. Și această este tactica pe care au ales Statele Unite s-o aplice în 2007-2009;
39. Unul dintre secretele succesului statului Singapore rezidă în rata sa ridicată de economii și investiții. Are cea mai mare rată de economisire pe cap de locuitor din lume. Toți economisesc și investesc pentru viitor, așa cum se întâmplă în multe țări din Asia. În Singapore oricum economisirea este obligatorie. Ți se solicită să contribui cu 20% din venitul tău la Fondul Central de Economii, un fond național de pensii, plus o contribuție de 16% făcută de angajatorul tău;
40. Când guvernele rămân fără bani, nu încetează să cheltuiască. La fel stăteau lucrurile și acum 2000 de ani. Politicienii nu cunosc limite. Dacă Roma rămânea fără argint, dacă economia sa era prost gestionată și imperiul avea deficite comerciale, singura modalitate de a ține vremurile bune în loc era să creeze mai mulți bani;
41. Tratatul de la Maastricht stipula că niciun guvern membru nu poate rula un deficit mai mare de 3% într-un an, oricare ar fi acesta. Francezii, pentru a respecta contractul, au fost primii care au instituit contabilitatea falsă. “Nu ne vom plăti obligațiile legate de pensii în acest an, le vom plăti anul viitor. Anul acesta lucrurile se vor prezenta bine, anul viitor se vor prezenta rău, dar anul viitor e anul viitor și nu ne vom face griji în privința asta.” Apoi italienii au început să-i imite pe francezi, înaintând cu propria lor rețetă consacrată de a falsifica registrele;
42. Toți dau cu pietre în greci acum, dar la sfârșitul anilor 1990 toți falsificau conturile pentru a se conforma termenilor tradiționali;
43. Lumea va vedea prețuri mai mari la alimente în viitorul apropiat deoarece stocurile la nivel mondial sunt în scădere. Politicienii vor da vina pentru această creștere pe speculanții cei răi, dar de fapt, dacă prețurile nu cresc, fermierii nu vor veni cu o producție nouă;
44. Comuniștii din URSS au încercat să omită legile cererii și ofertei, și rezultatul a fost că nu au avut acces la nimic. Cei care au încercat să manipuleze piața nu au reușit niciodată. Niciun papa, niciun imam nu are puterea de a nega legile cererii și ofertei. Dar asta nu îi va opri pe politicieni să instituie controale ale prețurilor. Politicienii fac acest lucru de o mie de ani și continuă să-l facă, deși nu a funcționat niciodată;
45. Dacă prețul cuprului crește, nu vor ști pe moment prea mulți oameni. Dar dacă prețurile grâului și zahărului cresc, toți vor ști în acea zi și toți vor fi nefericiți. Și acest lucru duce adesea la tulburări sociale. Tunisia, Egipt, Libia, Yemen, Siria, sunt doar începutul. Odată cu creșterea prețurilor la alimente, în întreagă lume, vom vedea mai multă nemulțumire, vom vedea mai multe căderi de guverne, vom vedea mai multe țări dezintegrându-se;
46. Protestele din Piața Tiananmen din Beijing au început în primăvară lui 1989 ca proteste împotriva inflației și a prețurilor în creștere. Abia atunci când a apărut presa occidentală, studenții au început să strige cuvinte ca “democrație”;
47. Toate imperiile au sfârșit rău pentru că au cheltuit pur și simplu prea mulți bani. Au făcut datorii, au decăzut și s-au prăbușit. Din nefericire, legat de declinul Americii, nu văd nicio soluție imediată. După cel de-al Doilea Război Mondial, Statele Unite erau în ascensiune, cea mai bogată, cea mai puternică națiune a lumii. Suntem la 3 generații de acel apogeu. Marea Britanie, când se îndrepta spre dezintegrare, o pierdere a imperiului sau, cedarea coloniilor sale, nu prea și-a înțeles situația până când națiunea nu a ajuns la pământ. Și nu văd nimic care să poată salva America înainte de a face la fel;
48. Țările de succes nu impozitează economiile și investițiile. Ele își încurajează cetățenii să economisească și să investească. Ele impozitează consumul. În America procedăm invers; încurajăm consumul. Orice dobândă pe care o plătim este deductibilă din impozit. Suntem încurajați mai curând să consumăm decât să economisim și să investim. Unul dintre principiile economice de bază este că economiile egalează investițiile. Se regăsește probabil în primul capitol al oricărui manual de economie. Pentru a prospera, trebuie să ne inversăm ordinea priorităților;
49. Dacă erai deștept la începutul secolului XIX-lea, te îndreptai spre Londra. Dacă erai deștept la începutul secolului XX, îți făceai bagajele și te mutai la New York. Dacă ești deștept la începutul secolului XXI, te vei muta în Asia.

Idei culese din carte de Sorin Scorțan