The Essays of Warren Buffett –  Lawrence A. Cunningham

Lessons for Investors and Managers

O carte clasică, ”The Essays of Warren Buffett: Lessons for Corporate America” este cartea pe care Warren Buffett semnează cele mai multe autografe și pe care o îndrăgește cel mai mult. Popularitatea și longevitatea cărții pe parcursul a trei decade atestă că ideile lui Warren Buffett sunt comprehensibile, non repetitive și ușor de digerat. Cititorii începători și cei experimentați vor câștiga o educație informală inestimabilă din acest compendiu din cele mai bune scrieri ale lui Warren Buffett.

Când Warren Buffett vorbește, întreaga lume ascultă. Și pe bună dreptate: Buffett este cel mai de succes investitor-manager din istorie. A stabilit recorduri mondiale prin atingerea unei averi personale nete de peste 80 miliarde USD și o înaltă valoare pentru holdingul său, Berkshire Hathaway, care a ajuns la 600 miliarde USD. Revista Time l-a descris pe Buffett ca pe unul dintre cei mai influenți oameni din lume, și cu siguranță este.

Cartea lui Lawrence A. Cunningham asamblează cel mai bine filosofia lui Warren Buffett începând din 1997, prin prezentarea concepțiilor lui Buffett despre investiții și management, sub forma unui compendiu organizat tematic al scrisorilor anuale ale acestuia, împreună cu comentariile lui Cunningham.

”The book on Buffett. A superb job.” – Forbes

”A classic on value investing and the definitive source on Buffett.” – Financial Times

”One of the smartest books we know” – Fortune

Am extras idei interesante pentru micul investitor, din această carte excepțională încă netradusă în limba română (din ediția a 6-a în limba engleză, publicată în 2021):

• Cititorii experimentați ai scrisorilor lui Warren Buffett către acționarii Berkshire Hathaway au câștigat o enormă educație informală. Scrisorile distilează în limbaj natural toate principiile celor mai bune practici de afaceri. De la selectarea managerilor și a investițiilor, la evaluarea afacerilor și construirea unei culturi corporatiste, scrierile sunt largi în țeluri și înțelepciune. Prin aranjarea acestor scrieri sub formă de eseuri tematice, această colecție prezintă o sinteză a întregii filosofii de afaceri și de investiții a lui Warren Buffett, pentru a fi diseminată de o audiență generală;
• Buffett a aplicat aceste principii tradiționale ca Chief Executive Officer (CEO) al Berkshire Hathaway, o companie cu rădăcini într-un grup de operațiuni textile care au început în anii 1800s. Buffett a preluat Berkshire în 1965, când avea o valoare contabilă per acțiune (book per share) de 19,46 USD, iar valoarea intrinsecă per acțiuni mult mai mică. Astăzi (în 2021) valoarea book per share depășește 200.000 USD, iar valoarea sa intrinsecă este mult mai mare. Rata de creștere pentru valoarea book per share pe această perioadă a fost de 19% pe an;
• Berkshire este acum un holding angajat în 80 de linii distincte de afaceri. Cea mai importantă afacere este cea din asigurări, prin intermediul mai multor companii, incluzând GEICO Corporation, deținută în procent de 100%  și printre cei mai mari asiguratori auto din SUA, și General Reinsurance Corporation, unul dintre cei mai mari reasiguratori din lume;
• În 2010 Berkshire a cumpărat Burlington Northern Santa Fe Railway Company, printre cele mai mari companii de căi ferate din SUA, și operează mari companii energetice;
• Anumite filiale ale Berkshire sunt imense: zece dintre ele ar putea fi incluse in Fortune 500 dacă ar fi companii separate. De altfel Buffett scria: ”Când privești la Berkshire, privești prin corporațiile Americii”;
• Exemple: alimente, îmbrăcăminte, materiale de construcții, echipamente, ziare, cărți, servicii de transport și produse financiare. Berkshire  deține acțiuni importante la companii majore – American Express, Coca-Cola, Moody’s și Wells Fargo;
• Valoarea Berkshire poate fi aproximată prin cinci elemente separate:
  • Câteva duzini de companii de asigurări ale căror activități generează fonduri de investiții din abundență – 115 miliarde USD;
  • Filiale operaționale, incluzând o duzină din cele mai mari companii americane, majoritatea deținute integral, care valorează cam 300 miliarde USD;
  • O selecție concentrată de investiții în acțiuni ordinare reprezentând procente importante din companii americane majore, care valorează cam 200 miliarde USD;
  • Dețineri de US Treasuries și alte echivalente de numerar, care depășesc 100 miliarde USD;
  • Câteva parteneriate de investiții, cum ar fi Berkadia și proprietatea parțiala a Kraft Heinz, împreună valorând cam 15 miliarde USD;
• Buffett vede Berkshire ca un parteneriat între el, Munger și alți acționari, și virtual întreaga sa avere este în acțiuni Berkshire. Obiectivul său este pe termen lung – să maximizeze valoarea intrinsecă per acțiune a Berkshire prin deținerea parțială sau integrală a unui grup diversificat de afaceri care generează cash și randamente peste medie. În atingerea acestui țel, Buffett renunță la expansiune de dragul expansiunii și renunță la vinderea afacerilor atât timp cât generează cash și au un bun management;
• Berkshire reține și reinvestește câștigurile atunci când asta poate livra creșteri cel puțin proporționale ale valorii de piață per acțiune în timp. Folosește îndatorarea cu moderație și vinde acțiuni numai atunci când primește atât de mult în valoare cât dă. Buffett penetrează convențiile contabile, în special cele legate de câștiguri economice obscure;
• Cei care sunt CEO la diverse companii operaționale ale Berkshire se bucură de o poziție unică între corporațiile Americii. Li se dă un set simplu de comenzi: să execute afacerile ca și când (1) ar fi singurul proprietar, (2) ar fi singurul activ pe care îl dețin, și (3) n-ar putea să-l vândă pentru 100 de ani;
• Aceasta permite acestor CEO să gestioneze având un orizont pe termen lung, ceva diferit de al altor CEO de companii publice care au acționari cu obsesie pentru obiective pe termen scurt de genul estimărilor de câștiguri trimestriale. Rezultatele pe termen scurt contează, desigur, dar abordarea Berkshire evită orice presiune pentru a le obține, permițând în schimb întărirea avantajelor competitive pe termen lung;
• Cele mai revoluționare idei din ultimii 40 de ani au fost cele denumite colectiv ”teoria modernă a finanțelor”, care consideră că este o pierdere de timp să studiezi oportunități de investiții individuale. Această teorie menționează că poți elimina riscul specific oricărei acțiuni prin deținerea unui portofoliu diversificat. Riscul rămas poate fi măsurat printr-un termen matematic simplu denumit beta, care arată cât e de volatilă acțiunea în raport cu piața;
• Mulți profesioniști încă mai cred că prețurile din piață reflectă cu acuratețe valoarea fundamentală, și că singurul risc care contează este volatilitatea prețurilor, iar cel mai bun mod de a gestiona acest risc este investiția într-un grup diversificat de companii;
• Buffett crede că majoritatea piețelor nu sunt pur eficiente și că a egala volatilitatea cu riscul este o gravă distorsiune. Buffett sfătuiește să se ignore teoria modernă a finanțelor și alte puncte de vedere sofisticate și să se țină cont de împletirea investițiilor. Aceasta se poate realiza de către mulți oameni printr-o investiție pe termen lung într-un fond de index, sau prin analize aprofundate ale afacerilor, pe baza competențelor de evaluare ale investitorilor. În acest caz, riscul care contează nu este beta sau volatilitate, ci posibilitatea de a pierde dintr-o investiție;
• Evaluarea acestui risc necesită analiza managementului companiei, a produselor, competitorilor și nivelului de îndatorare. Factorii primari relevanți sunt caracteristicile pe termen lung ale afacerii, calitatea și integritatea managementului, nivelurile viitoare de inflație și taxare;
• Buffett subliniază absurditatea lui beta observând că ”o acțiune care a scăzut abrupt în comparație cu piața… devine mai riscantă la un preț scăzut decât era la un preț mare” – așa măsoară beta riscul;
• Succesul in investiții pe termen lung nu depinde de studierea beta și menținerea unui portofoliu diversificat, ci în recunoașterea că, fiind investitor, devii proprietarul unei afaceri;
• Buffett consideră că termenul ”value investing” este o redundanță. Orice investiție trebuie să se bazeze pe evaluarea relației dintre preț și valoare. Strategiile care nu se bazează pe această comparație nu țin de investiții, ci de speculație, de speranța că prețul va crește, mai degrabă decât de faptul că prețul plătit este mai scăzut decât valoarea obținută;
• Termenul de ”value investing” se referă la cumpărarea de acțiuni care au atribute precum rație mică a prețului per valoare contabilă, rație mică P/E și un randament ridicat al dividendului;
• Buffett consideră eronată și distincția dintre ”growth investing” și ”value investing”. Creșterea și valoarea nu sunt distincte, ci sunt legate, din moment ce creșterea trebuie tratată ca o componentă a valorii, constituind o variabilă a cărei importanță variază de la neglijabilă la extrem de importantă și al cărei impact poate fi negativ sau pozitiv;
• Creșterea unei afaceri spune puține despre valoare. E adevărat că creșterea are adesea un impact pozitiv asupra valorii, uneori de proporții speculative. Dar acest efect e departe de a fi sigur. De exemplu, investitorii au tot pus bani în companiile aviatice interne pentru a finanța o creștere fără profituri. Cu cât industria a crescut mai mult, cu atât a fost mai mare dezastrul pentru proprietari;
• Investitorii beneficiază de creștere numai atunci când fiecare dolar folosit pentru a finanța creșterea creează mai mult de un dolar în valoarea de piață pe termen lung. În cazul afacerilor cu randament scăzut care cer fonduri incremental, creșterea dăunează investitorilor;
• Cercul de competență este o altă caracteristică importantă a investițiilor, împreună cu Mr. Market și marja de siguranță. Această regulă instruiește investitorii să considere doar investițiile in afaceri pe care sunt capabili să le înțeleagă cu un efort rezonabil. Asta îi permite lui Buffett să evite greșelile pe care alții le fac repetat, mai ales cele bazate pe fantezii de îmbogățire rapidă promise de diverse descoperiri tehnologice care au tot invadat piețele speculative de secole;
• Politica de dividende a unei companii este o alocare majoră a capitalului, mereu în interesul investitorilor, dar rareori explicată acestora. Din 1998, acțiunile Berkshire au fost evaluate de piață la peste 50.000 USD per acțiune (între timp au depășit 500.000 USD per acțiune), iar valoarea contabilă a companiei (book value), câștigurile și valoarea intrinsecă au crescut treptat peste mediile anuale. Totuși compania nu a efectuat niciodată un split și nu a mai plătit dividende în bani de peste trei decenii;
• Politica de dividend a Berkshire reflectă convingerea lui Buffett că rata de plată a câștigurilor versus decizia de păstrare trebuie să se bazeze pe un singur test: fiecare dolar din câștiguri trebuie reținut dacă retenția va crește valoarea de piață cu cel puțin aceeași cantitate, altfel trebuie plătit sub formă de dividende. Retenția câștigurilor este justificată numai când capitalul reținut produce câștiguri egale sau mai mari cu cele general disponibile investitorilor;
• Politica de achiziții a Berkshire este dată de o dublă abordare: cumpărarea de porțiuni de afaceri sau afaceri integrale cu caracteristici economice excelente și gestionate de manageri pe care Buffett și Munger îi plac, îi admiră și au încredere în ei;
• Buffett consideră ca valoarea intrinsecă reprezintă ”valoarea de discount a numerarului care poate fi obținut dintr-o afacere pe durata rămasă a vieții acesteia”. Deși e ușor de spus, calcularea valorii intrinseci nu este nici ușoară, nici obiectivă. Depinde de estimarea fluxului viitor de numerar și a mișcărilor dobânzilor. Dar asta e ceea ce contează într-o afacere. Valoarea contabilă este ușor de calculat, dar are utilizare limitată, la fel ca și prețul pieței;
• Buffett subliniază că declarațiile financiare trebuie să permită unui utilizator să răspundă la trei întrebări de bază despre afacere: aproximativ cât valorează compania, care este abilitatea sa de a-și îndeplini obligațiile viitoare și cât de bun este managementul său în operarea afacerii;
• În mare parte, companiile obțin grupul de acționari pe care îl caută și îl merită. Dacă își concentrează gândirea și comunicarea pe rezultatele pe termen scurt sau pe consecințele asupra pieței pe termen scurt, vor atrage majoritar acționari care se concentrează pe aceiași factori;
• Deși  noi suntem o corporație, atitudinea noastră este de parteneriat. Charlie Munger și cu mine ne gândim la acționarii noștri ca la proprietari-parteneri, și la noi înșine ca manageri parteneri. Noi nu vedem compania ca un proprietar al activelor noastre, ci în schimb vedem compania ca un vehicul prin care acționarii noștri dețin activele;
• Nu vedem acționarii Berkshire ca pe niște membri fără înfățișare dintr-o grămadă mereu în schimbare, ci ca parteneri care ne-au încredințat fondurile lor pentru ceea ce ar putea fi restul vieții lor;
• Noi ne măsurăm succesul prin progresul companiilor pe care le deținem pe termen lung, nu prin mișcările lunare ale acțiunilor acestora. Nu ne-ar păsa dacă timp de câțiva ani nu ar mai exista tranzacții sau cotații ale prețurilor acestor companii. Dacă avem așteptări bune pe termen lung, modificările prețurilor pe termen scurt sunt lipsite de importanță pentru noi, cu excepția cazului când ne oferă o oportunitate de a crește deținerea la un preț atractiv;
• În linie cu orientarea Berkshire, majoritatea directorilor noștri au o porțiune semnificativă a averii lor nete investită în companie. Mâncăm ceea ce gătim;
• Familia lui Charlie are majoritatea averii nete in acțiuni Berkshire, Buffett are peste 98%. În plus, multe rude – surorile mele și verii, de exemplu – păstrează o proporție mare din averea netă în acțiuni Berkshire;
• Charlie și cu mine ne simțim confortabil cu această situație de a avea toate ouăle într-un singur coș deoarece Berkshire însăși deține o varietate de afaceri cu adevărat extraordinare;
• Charlie și cu mine nu putem să vă promitem rezultate. Dar putem să vă garantăm că deținerile voastre se vor mișca în tandem cu ale noastre pentru orice perioadă alegeți să fiți partenerii noștri. Nu ne interesează salariile mari sau opțiunile sau alte mijloace de a câștiga un avantaj în raport cu voi. Vrem să facem bani numai când o fac și partenerii noștri și în exact aceeași proporție. Când fac ceva prostesc, aș vrea să fii conștient de faptul că suferința mea financiară este proporțională cu a ta;
• Preferința noastră este să ne atingem scopul prin deținerea unui grup diversificat de afaceri care generează cash și randamente consistente de capital peste medie. A doua opțiune este să deținem părți din afaceri similare, atrase în primul rând prin achiziția de acțiuni de pe piață prin intermediul filialelor noastre de asigurări. Prețul și disponibilitatea afacerilor, ca și nevoia de capital pentru asigurări determină alocarea anuală de capital;
• În general, Berkshire și acționarii săi pe termen lung beneficiază de scăderea bursei la fel ca un cumpărător obișnuit de declinul prețului alimentelor. Când piața se prăbușește – și asta se întâmplă din când în când – nu e nici panică, nici doliu. E o veste bună pentru Berkshire;
• În timp, majoritatea afacerilor noastre ne-au depășit așteptările. Dar uneori mai avem dezamăgiri și vom încerca să fim la fel de sinceri în a vă informa cu privire la ele, așa cum suntem în descrierea experiențelor fericite;
• Ideile bune de investiții sunt rare, valoroase și subiect de avantaj competitiv. De aceea în mod normal nu vom vorbi despre ideile noastre de investiții, nici măcar despre acțiunile pe care le-am vândut (fiindcă poate le vom cumpăra din nou);
• Când Charlie și cu mine citim rapoarte, nu ne interesează pozele cu personalul, fabricile sau produsele. Referințele la EBITDA ne cutremură. Suntem foarte suspicioși legat de metodologia contabilă care e vagă sau neclară, din moment ce prea des asta înseamnă că managementul dorește să ascundă ceva;
• Notele de subsol neinteligibile indică management lipsit de încredere. Fii suspicios și la companiile care declamă proiecții ale câștigurilor sau așteptări de creștere. Afacerile operează rareori într-un mediu liniștit și lipsit de surprize, iar câștigurile nu avansează treptat;
• Nu ne concentrăm niciodată pe rezultatele trimestrului curent. Berkshire poate că este singura companie din Fortune 500 care nu pregătește rapoarte financiare lunare sau fișe de balanță. Desigur că eu analizez rapoartele financiare lunare ale filialelor. Dar câștigurile globale ale Berkshire sunt aflate numai la nivel trimestrial;
• La Berkshire audiența noastră nu sunt nici analiștii, nici comentatorii. Charlie și cu mine lucrăm pentru acționarii-partenerii noștri. Numerele care curg către noi vor fi cele pe care noi le vom trimite către voi;
• Charlie și cu mine suntem interesați să atragem și să păstrăm manageri grozavi pentru diversele noastre operațiuni. Asta n-a fost așa de dificil. De obicei managerii au venit împreună cu companiile pe care le-am cumpărat, demonstrându-și talentele prin intermediul carierelor care s-au întins pe diferite circumstanțe de afaceri. Ei erau staruri manageriale înainte să ne cunoască pe noi, și principala noastră contribuție a fost să nu le stăm în cale;
• Intenționăm să continuăm practica de a lucra cu oameni care ne plac și pe care îi admirăm. Această politică ne maximizează șansele la rezultate bune. Pe de altă parte, să lucrezi cu oameni cu care ți se strânge stomacul seamănă cu o căsătorie pentru bani – probabil o idee proastă în orice circumstanțe, dar o nebunie absolută dacă ești deja bogat;
• Le dăm managerilor noștri o misiune simplă: Doar acționează în afaceri (1) ca și cum ai deține 100% din ea; (2) ar fi singurul activ din lume pe care tu și familia ta îl ai sau îl vei avea vreodată; și (3) Nu poți să o vinzi sau să fuzionezi pentru cel puțin N ani.
• Când poziția noastră competitivă pe termen lung se întărește ca rezultat al acestor acțiuni, noi descriem fenomenul ca ”lărgirea șanțului de protecție” (moat). Iar asta e esențial dacă dorim să avem acest tip de afacere și peste 1-2 decade. Sperăm să câștigăm mai mulți bani pe termen scurt, dar când termenul scurt și termenul lung intră în conflict, lărgirea șanțului de protecție va avea prioritate;
• Dacă vrei să capeți o reputație de bun om de afaceri, asigură-te că intri într-o afacere bună;
• La finalul fiecărui an, mai mult de 98% dintre acțiuni sunt deținute de oameni care erau acționari și la începutul acelui an. Acest angajament pe termen lung reflectă o mentalitate de proprietar pe care eu doresc să o păstrez în orice mod posibil;
• Ne permitem să pierdem bani – chiar să pierdem mulți bani. Dar nu ne putem permite să ne pierdem reputația – chiar și o fărâmă de reputație. Trebuie să continuăm să măsurăm fiecare act nu numai prin prisma legalității dar și prin prisma faptului dacă am putea fi fericiți să se scrie despre asta pe prima pagină a unui ziar național într-un articol scris de un reporter neprietenos, dar inteligent;
• Am învățat de la Ben Graham că cheia investițiilor de succes este cumpărarea de acțiuni la companii bune când piața era la un discount mare în raport cu valoarea acelor afaceri;
• Nu trebuie să fii un expert pentru a obține randamente satisfăcătoare din investiții. Dar dacă nu ești, trebuie să îți recunoști limitele și să păstrezi lucrurile simple. Când ți se promit profituri rapide, răspunde cu un ”nu” rapid;
• Concentrează-te pe productivitatea viitoare a unui activ pe care îl iei în considerare. Dacă nu te simți confortabil să faci o estimare grosieră a câștigurilor viitoare ale companiei, renunță și treci mai departe. Nimeni nu are abilitatea de a evalua fiecare posibilitate de investiții;
• Dacă în schimb te concentrezi pe modificarea prețurilor unei achiziții, atunci faci speculă. Nu e nimic rău în asta. Totuși știu că nu sunt capabil să speculez cu succes și sunt sceptic că cei care clamează succesul sistematic chiar obțin asta. Jumătate din cei care aruncă o monedă vor câștiga din prima încercare, dar niciunul dintre acești câștigători nu are așteptări de profit dacă va continua să joace acest joc. Doar faptul că un activ s-a apreciat în trecutul recent nu reprezintă niciodată un motiv de a-l cumpăra;
• Formarea de macro opinii sau ascultarea de predicții ale pieței este o pierdere de timp. Într-adevăr, este periculos deoarece îți poate afecta viziunea asupra faptelor care sunt cu adevărat importante;
• Deținătorii de acțiuni permit unor comportamente iraționale ale colegilor acționari să îi facă să se comporte și ei la fel de irațional. Deoarece este atâta vâlvă în jurul piețelor, economiei, ratelor dobânzilor și comportamentului prețurilor, anumiți investitori cred că este important să-i asculte pe analiști și, mai rău, să acționeze pe baza comentariilor acestora;
• Acei oameni care stau liniștiți timp de decenii atunci când dețin o fermă sau un apartament devin prea frenetici atunci când sunt expuși la un torent de cotații ale acțiunilor și ale comentatorilor care le transmit mesajul implicit ”nu sta degeaba, fă ceva”. Pentru acești investitori, lichiditatea se transformă dintr-un beneficiu necalificat într-un blestem;
• Căderea piețelor poate fi utilă adevăratului investitor dacă are cash disponibil atunci când prețurile deviază mult față de valoare. Un climat de frică este prietenul tău atunci când investești, o lume euforică este inamicul tău;
• De câte ori Charlie și cu mine cumpărăm acțiuni pentru companiile de asigurări ale Berkshire, abordăm tranzacția ca și cum am cumpăra o afacere privată. Ne uităm la perspectivele economice ale afacerii, la oamenii care o conduc și la prețul pe care trebuie să-l plătim. Nu avem în minte nici un moment sau preț la care să vindem. Suntem dispuși să păstrăm acțiune pe durată nedefinită atât timp cât ne așteptăm ca afacerea să-și mărească valoarea intrinsecă la o rată satisfăcătoare. Când investim, ne vedem ca niște business analiști, nu ca niște analiști ai pieței, nici ca analiști macroeconomici, nici ca analiști ai acțiunilor;
• Mr. Market apare în fiecare zi și stabilește un preț la care fie va cumpăra acțiunile tale, fie va vinde acțiunile lui. Dar pe Mr. Market nu îl deranjează să fie ignorat. Dacă acea cotație de astăzi nu e interesantă pentru tine, el se va întoarce cu alta mâine. Tranzacțiile sunt strict la latitudinea ta. În aceste condiții, cu cât comportamentul lui e mai maniaco-depresiv, cu atât mai bine pentru tine. Dacă nu ești sigur că înțelegi și că poți evalua afacerea ta mult mai bine decât Mr. Market, atunci nu faci parte din joc;
• Pe termen scurt, piața e o mașină de vot, dar pe termen lung este un cântar. Viteza cu care succesul unei afaceri este recunoscut nu este atât de important, dacă valoarea sa crește cu o rată corespunzătoare. De fapt amânarea recunoașterii poate fi un avantaj, îți poate da șansa să cumperi mai mult dintr-un lucru bun la un preț de chilipir;
• Uneori este posibil ca piața să judece o afacere ca fiind mai valoroasă decât ar indica-o faptele. În acest caz, vom vinde deținerile noastre. Uneori vom vinde acțiuni care sunt corect evaluate sau chiar subevaluate dacă avem nevoie de fonduri pentru o investiție și mai subevaluată sau une pe care credem că o înțelegem mai bine;
• Nu vindem dețineri doar pentru că s-au apreciat sau fiindcă le-am păstrat pe termen lung. Suntem chiar mulțumiți să păstrăm o deținere pe termen nedefinit, atât timp cât randamentul capitalului investit este satisfăcător, managementul este competent și cinstit, și piața nu supraevaluează afacerea;
• Dacă vrei să fii un net saver pentru următorii 5 ani, speri la o bursă mai sus sau mai jos în această perioadă? Mulți investitori dau răspunsul greșit. Chiar dacă vor fi cumpărători neți pe mulți ani de-acum încolo, ei sunt încântați când bursa crește și deprimați când scade. Numai cei care vor fi vânzători de acțiuni în viitorul apropiat trebuie să fie fericiți când prețurile cresc. Cumpărătorii prospectivi trebuie să prefere prețuri în scădere;
• Acționarii Berkshire economisesc în mod automat chiar și dacă cheltuiesc tot ce câștigă. Berkshire ”economisește” pentru ei reținând toate câștigurile, astfel utilizând aceste economii pentru a cumpăra afaceri și acțiuni. Cu cât aceste cumpărături sunt mai ieftine, cu atât mai profitabile aceste economisiri vor fi pentru acționarii noștri;
• Prin intermediul Berkshire deții poziții majore în companii care își răscumpără acțiunile în mod consistent. Beneficiul acestor programe cresc atunci când prețurile scad. Când prețurile sunt jos, fondurile pe care acești investitori le cheltuiesc pentru răscumpărări măresc procentul nostru de proprietate asupra acelei companii cu o sumă mai mare decât dacă prețurile ar fi mai sus;
• Așa că zâmbește când citești titluri de genul ”Investitorii pierd când piețele cad”, schimbă în minte în ”Dezinvestitorii pierd când piețele scad – dar investitorii câștigă”;
• Când deținem porțiuni din afaceri grozave cu management excepțional, perioada noastră favorită de deținere este pentru totdeauna. Suntem în opoziție față de cei care se grăbesc să vândă și să încaseze profituri când companiile performează bine, dar se țin cu tenacitate de companiile care dezamăgesc;
• Charlie și cu mine am decis demult că în investiții o viață este prea mult pentru a lua sute de decizii inteligente. Aceasta a devenit și mai dificil pe măsură ce capitalul Berkshire a crescut și universul investițiilor care ne-ar putea afecta în mod semnificativ a scăzut dramatic. Am adoptat strategia de a fi inteligenți numai de câteva ori. Acum ne mulțumim cu o idee bună pe an;
• Noi credem că politica de concentrare a portofoliului ar putea reduce riscul, deoarece ar crește intensitatea cu care un investitor se gândește la o afacere și nivelul de confort pe care trebuie să-l simtă cu privire la caracteristicile sale economice înainte de a o cumpăra. Noi definim riscul ca fiind ”posibilitatea unei pierderi”;
• După ce cumpărăm o acțiune, nu ne-ar deranja dacă piețele s-ar închide pentru 1-2 ani. Nu avem nevoie de cotația zilnică a poziției noastre de 100% în See’s Candy sau H.H. Brown pentru a ne valida că o ducem bine;
• O situație care necesită o diversificare largă este atunci când un investitor care nu înțelege specificul economic al unei afaceri crede totuși că e în interesul său să fie un proprietar pe termen lung al industriei americane. Acel investitor trebuie să dețină un număr mare de acțiuni și să facă operațiuni de cumpărare regulate. Prin investițiile în fonduri pe index, de exemplu, un investitor care nu știe nimic poate de fapt să supra performeze majoritatea profesioniștilor din investiții. Paradoxal, atunci când ”dumb money” își dă seama de propriile limite, încetează să mai fie stupizi;
• Dacă ești un investitor care știe ceva, capabil să înțeleagă noțiuni economice și să găsească 5-10 companii cu preț sensibil care posedă avantaje competitive pe termen lung, diversificarea convențională nu mai are sens pentru tine;
• Scopul nostru este să găsim afaceri grozave la un preț bun, nu afaceri mediocre la un preț de chilipir;
• Cea mai bună afacere de deținut este cea care pe o perioadă extinsă de timp poate folosi cantități mari de capital incremental la o rată foarte mare a randamentului. Din păcate acest tip de afacere este foarte greu de găsit. Majoritatea afacerilor cu randament mare au nevoie de puțin capital. Acționarii acestor afaceri vor beneficia mai mult dacă se va plăti majoritatea câștigului sub formă de dividende sau se vor face răscumpărări semnificative de acțiuni;
• Ceea ce contează pentru majoritatea investitorilor nu este cât de mult știu, ci mai degrabă cât de realist definesc ceea ce nu știu. Un investitor trebuie să facă foarte puține lucruri corect atât timp cât evită marile greșeli;
• Ne interesează marja de siguranță a prețului la care cumpărăm. Dacă noi calculăm că valoarea unei acțiuni e doar puțin mai mare decât prețul acesteia, nu suntem interesați să cumpărăm;
• Inactivitatea ni se pare un comportament inteligent. Nu dorim să tranzacționăm filialele noastre foarte profitabile din cauza unei mișcări mici previzionate în ratele Fed sau pentru că anumiți analiști de pe Wall Street și-au exprimat punctul de vedere despre piață;
• În studierea investițiilor pe care le-am făcut în filialele companiei și în acțiuni individuale, vei observa că favorizăm afacerile și industriile care probabil nu vor experimenta schimbări majore. Noi căutăm operațiuni despre care credem că posedă în mod sigur avantaje competitive enorme pentru următorii 10-20 de ani. O industrie cu schimbări rapide poate oferi șansa unor câștiguri masive, dar anulează siguranța pe care o căutăm noi;
• Ca și cetățeni, Charlie și cu mine apreciem schimbarea: idei proaspete, noi produse, procese inovative au permis creșterea standardului de viață, și asta e bine. Ca investitori, totuși, reacția noastră la o industrie efervescentă este ca atitudinea noastră cu privire la explorarea spațială: aplaudăm inițiativa dar preferăm să nu participăm;
• Investitorii într-o piață supraîncălzită trebuie să recunoască faptul că probabil e nevoie de o perioadă extinsă de timp pentru ca valoarea chiar și a unei companii grozave să ajungă din urmă prețul care s-a plătit pentru ea;
• Majoritatea investitorilor, atât instituționali, cât și individuali, își vor da seama că cea mai bună cale pentru a deține acțiuni este printr-un fond de index cu costuri minime. Cei care urmează această cale pot fi siguri că vor bătea (după scăderea taxelor și comisioanelor) rezultatele nete ale marii majorități a investitorilor profesioniști;
• Dacă mergi pe acțiuni individuale, trebuie înțeles că investițiile inteligente nu sunt complicate. Un investitor trebuie să evalueze corect afacerile selectate. Trebuie doar să poți evalua companiile din cercul tău de competență. Mărimea acestui cerc nu este importanță, însă cunoașterea marginilor sale este vital;
• Ca să investești cu succes, nu trebuie să înțelegi factorul beta, piețele eficiente, teoria modernă a portofoliului, opțiunile sau piețele emergente. Ai putea chiar să nu știi nimic despre astea. Trebuie să știi doar ceea ce s-ar preda la cursurile – Cum să evaluezi o afacere și Cum să gândești despre prețurile de pe piață;
• Scopul tău ca investitor trebuie să fie să cumperi, la un preț rațional, părți din afaceri ușor de înțeles ale căror câștiguri sunt virtual sigure că vor fi mai mari peste 5-10-20 de ani de acum încolo. În timp vei găsi doar câteva companii care respectă aceste standarde – așa că atunci când vezi una care se califică, trebuie să cumperi o cantitate semnificativă de acțiuni. Trebuie să reziști tentației de a te abate de la planul tău. Dacă nu ești dispus să deții o acțiune pentru 10 ani, nici măcar nu te gândi să o deții pentru 10 minute;
• Dacă este să alegem între o afacere discutabilă la un preț confortabil și o afacere confortabilă la un preț discutabil, preferăm ultima variantă. Ceea ce ne atrage atenția este totuși o afacere confortabilă la un preț confortabil;
• Dacă vei cumpăra o acțiune la un preț suficient de redus, vor fi de obicei câteva hopuri în calea succesului afacerii care îți pot da șansa de a vinde cu un profit decent, chiar dacă performanța pe termen lung a afacerii ar fi groaznică. Numesc această abordare ca fiind a ”mucurilor de țigară”. Un muc de țigară găsit pe stradă mai are un singur puf, dar ”chilipirul” va face din acest puf un profit;
• Timpul este prietenul afacerilor grozave și inamicul celor mediocre;
• Când un management cu o reputație grozavă se întâlnește cu o afacere cu o proastă reputație, reputația afacerii este cea care rămâne intactă;
• După zeci de ani de cumpărat și supervizat o mare varietate de afaceri, Charlie și cu mine nu am învățat cum să rezolvăm probleme complicate de afaceri. Ceea ce am învățat este cum să le evităm. Am avut succes deoarece ne-am concentrat pe identificarea gardurilor de 30 centimetri pe care să le sărim, în loc să ne creăm abilitatea de a sări garduri de doi metri;
• Nu dorim să ne asociem cu manageri cărora le lipsesc calitățile admirabile, indiferent cât de atractive ar fi afacerile lor. N-am reușit niciodată să facem o afacere bună cu o persoană rea;
• Deținem un portofoliu mare de investiții a cărui valoare de piață ar putea cădea rapid și dramatic în anumite condiții (cum s-a întâmplat în 19 octombrie 1987). Când va apărea asta, Berkshire va avea valoarea netă, fluxurile de câștiguri și lichiditatea de a gestiona problema cu ușurință. Orice altă abordare este periculoasă. De-a lungul anilor, mulți oameni foarte inteligenți au învățat că un număr impresionant multiplicat cu zero va face întotdeauna zero. Nu este o ecuație ale cărui efecte aș dori să le experimentez personal;
• Unii oameni au devenit foarte bogați prin intermediul banilor împrumutați. Totuși, asta poate fi o cale de a deveni foarte sărac. Când lucrează levierul, va amplifica toate câștigurile tale. Soția va crede că ești mai deștept, iar vecinii vor deveni invidioși. Dar levierul creează dependență. O dată ce am profitat de minunile sale, foarte puțini oameni se mai retrag în practici conservatoare. Istoria ne arată că levierul prea des produce rezultate zero, chiar și când este folosit de oameni foarte inteligenți;
• Cei care se împrumută constată că creditul e ca oxigenul. Când e din abundență, prezența sa trece neobservată. Dar când lipsește, este tot ceea ce se observă. Chiar și o mică absență a creditului poate pune o companie cu datorii mari în genunchi. În septembrie 2008 dispariția sa peste noapte în multe sectoare ale economiei poate pune o țară întreagă în genunchi;
• La Berkshire vom păstra cel puțin 10 miliarde USD în cash. Datorită acestui angajament, păstrăm cel puțin 20 de miliarde USD în mână astfel încât să susținem atât pierderi imense din asigurări (cea mai mare pentru noi fiind 3 miliarde de dolari după uraganul Katrina) și să putem achiziționa rapid oportunități de investiții, chiar în cele mai proaste momente financiare;
• Păstrăm acest cash în special în US Treasury bills și evităm instrumente pe termen scurt. Având foarte multe lichidități, ne permitem să dormim liniștiți. Pe durata episoadelor de haos financiar care apar ocazional în economia noastră, vom fi echipați financiar și emoțional să jucăm ofensiv atunci când alții se zbat pentru supraviețuire;
• Asta ne-a ajutat să investim 15,6 miliarde USD în cele 25 de zile de panică ce au urmat falimentului Lehman în 2008;
• Când apar momente de declin major, acestea oferă oportunități extraordinare celor care nu au handicapul îndatorării;
• Investițiile denominate într-o anumită monedă includ fondurile monetare, bonduri, ipoteci, depozite bancare și alte instrumente. Majoritatea acestor instrumente cu venit fix sunt privite ca ”sigure”. În realitate ele sunt printre cele mai riscante active. Factorul lor beta poate fi zero, dar riscul lor este imens;
• În ultimul secol aceste instrumente au distrus puterea de cumpărare a investitorilor în multe țări, chiar dacă deținătorii au continuat să primească regulat plăți ale dobânzilor și ale principalului;
• Chiar și in SUA unde dorința de o monedă stabilă este puternică, valoarea dolarului a căzut cu 86% din 1965 și până în 2011. Ai nevoie de 7 USD azi ca să cumperi ceea ce cumpărai cu 1 USD în 1965. O instituție scutită de taxe ar fi avut nevoie de o dobândă anuală de 4,3% din investițiile in bonduri numai pentru a menține puterea de cumpărare. Managerii lor s-ar fi fraierit singuri dacă ar fi crezut că orice porțiune din acea dobândă reprezintă ”venit”;
• A doua categorie de investiții ce implică active care nu vor produce niciodată nimic, sunt cele cumpărate cu speranța că altcineva, care și el știe că acel activ va fi mereu neproductiv, va plăti pentru ele în viitor. Un astfel de activ este aurul, care are două caracteristici, ambele neproductive: ca utilitate de decorator, dar cererea este limitată și incapabilă să absoarbă noi producții, precum și faptul că dacă deții o uncie de aur pentru eternitate, vei deține doar o uncie de aur și atât;
• Cauza cea mai întâlnită a prețurilor scăzute este pesimismul, uneori omniprezent, alteori specific unei companii sau industrii. Noi vrem să facem afaceri într-un astfel de mediu, nu pentru că ne place pesimismul, ci pentru că ce plac prețurile pe care le produce. Optimismul este inamicul cumpărătorului rațional;
• Charlie și cu mine vedem derivatele și activitățile de trading care le însoțesc ca fiind bombe cu ceas, atât pentru părțile din afacere, cât și pentru sistemul economic;
• În anii trecuți, anumite fraude la scară mare au fost facilitate de tranzacționarea derivatelor. În sectorul de energie și electricitate, companiile utilizau derivate și activități de trading pentru a raporta ”câștiguri” grozave – până ce s-a prăbușit acoperișul când au încercat să convertească derivatele din balanță în cash;
• Largi cantități de risc, în particular credit risc, au fost concentrate în mâinile câtorva dealeri de derivate, care în plus tranzacționează mult între ei. Problemele unuia pot ușor infecta pe ceilalți;
• Când Charlie și cu mine terminăm de citit lungile note de subsol care detaliază derivatele băncilor mari, singurul lucru pe care îl înțelegem este că nu înțelegem cât risc își asumă aceste instituții;
• Charlie și cu mine considerăm Berkshire ca fiind o fortăreață a puterii financiare – pentru proprietarii, creditorii, deținătorii de acțiuni și pentru angajați. Încercăm să fim alerți la orice fel de risc mega-catastrofic, și de aceea avem aprehensiune pentru cantitățile imense de contracte cu derivate pe termen lung și a creanțelor necolateralizate care cresc pe lângă ele. În viziunea noastră, derivatele sunt arme financiare de distrugere în masă, purtând cu ele pericole care pot fi potențial fatale;
• Noi considerăm că trăim într-o țară extraordinar de bogată, produsul unui sistem ce apreciază economia de piață, domnia legii și egalitatea de oportunități. Economia noastră este de departe cea mai puternică din lume și va continua să fie. Suntem norocoși să trăim aici;
• Dar practicile comerciale ale SUA reduc puterea dolarului. Declinul valorii sale a fost deja substanțial și probabil că va continua. Fără modificări ale politicilor, piețele monetare pot deveni dezordonate și pot genera efecte de contagiune, atât politice, cât și financiare. Acest scenariu este posibilitatea nu foarte îndepărtată pe care politicienii trebuie s-o ia în considerare acum;
• Deținerea unei locuințe este un lucru minunat. Familia mea și cu mine ne bucurăm de casa noastră de peste 50 de ani. Dar satisfacția și utilitatea trebuie să fie motivele primare pentru cumpărare, nu profitul. Iar casa cumpărată trebuie să se potrivească cu veniturile cumpărătorului;
• Epidemii ocazionale de frică și lăcomie vor apărea în comunitatea de investitori. Momentul acestor epidemii este imprevizibil, iar aberațiile produse de epidemii pe piețe vor fi și ele impredictibile, atât ca durată, cât și ca intensitate. De aceea nu vom încerca să anticipăm venirea sau plecarea lor. Scopul nostru e mai modest: vom încerca să fim temători când alții sunt lacomi și lacomi când alții sunt temători;
• Cu mult timp în urmă, Sir Isaac Newton a definit cele trei legi ale mișcării, dar talentele sale nu s-au extins la investiții. A pierdut mulți bani in Bula Mării Sudului, explicând mai târziu: ”Pot calcula mișcarea stelelor, dar nu și nebunia oamenilor”. Dacă n-ar fi fost traumatizat de pierderea sa, Sir Isaac ar fi putut descoperi A Patra Lege a Mișcării: Pentru investitori luați ca un grup, randamentul scade pe măsură ce mișcarea crește;
• Am oferit public 500.000 USD pentru un pariu că nici un investitor profesionist n-ar putea selecta măcar 5 fonduri de hedging (foarte populare și cu comisioane mari) care să bată pe termen lung un fond de index cu costuri reduse care urmărește S&P 500. Am sugerat un pariu pe 10 ani și un fond Vanguard S&P pentru aceasta;
• Pariul s-a derulat în perioada 2008-2017 , când fondul de index pe S&P 500 a avut un randament de 125.8%, cu o medie anuală de 8,5%. Prin comparație, cele 5 fonduri au avut randamente de 21,7%, 42,3%, 87,7%, 2,8% și 27%;
• Practic investiția virtual fără comisioane într-un fond de index pe S&P 500 ar livra în timp rezultate mai bune decât cele obținute de majoritatea investitorilor profesioniști;
• Deși piețele sunt în general raționale, ocazional pot face lucruri nebunești. Sesizarea oportunităților din acele momente nu necesită o inteligență deosebită, o diplomă în economie sau familiarizarea cu jargoane de Wall Street precum alfa și beta. Investitorii au nevoie să ignore sentimentele de frică sau entuziasm și să se concentreze pe câteva fundamente simple. Disponibilitatea de a părea lipsit de imaginație pe o perioadă lungă, sau chiar să pari un prost, este de asemenea esențială;
• Există desigur anumiți indivizi foarte îndemânatici  care au probabilitate mare să bată S&P 500 pe durate lungi. Totuși pe durata vieții mele, am identificat doar vreo 10 astfel de profesioniști care ar putea realiza asta;
• Când trilioane de dolari sunt gestionate de cei de pe Wall Street care cer comisioane mari, de obicei managerii vor obține profiturile, nu clienții. Investitorii mari și mici ar fi bine să se lipească de un fond de index cu costuri reduse;
• Când o persoană cu bani întâlnește o persoană cu experiență, persoana cu experiența rămâne cu banii și persoana cu banii rămâne cu experiența;
• Noi nu dorim să maximizăm prețul la care Berkshire se tranzacționează, ci dorim să se tranzacționeze într-un interval strâns centrat pe valoarea intrinsecă a afacerii (ceea ce sperăm să crească la o rată rezonabilă);
• Ne dorim foarte puțină activitate de trading. Scopul nostru este să atragem proprietari pe termen lung, care la momentul cumpărării nu au o țintă de preț sau termen de vânzare, ci care să stea cu noi pe termen nedefinit. Nu înțelegem acel CEO care dorește multă activitate pe piață, care poate fi obținută numai dacă mulți dintre investitori vând și ies;
• Desigur că anumiți proprietari de acțiuni Berkshire vor fi nevoiți sau vor dori să vândă din când în când, și sperăm să fie înlocuiți de alții care vor plăti un preț corect. De aceea dorim prin politică, performanțe și comunicare să atragem noi acționari care ne înțeleg operațiile, împărtășesc orizontul nostru de timp și ne măsoară așa cum ne măsurăm noi înșine. Dacă putem continua să atragem astfel de acționari, acțiunile Berkshire trebuie să se vândă în mod consistent la prețuri rezonabile corelate cu valoarea afacerii;
• Unul din obiectivele noastre este ca acțiunile Berkshire să se vândă la un preț aflat în relație rațională cu valoarea intrinsecă a afacerii. Cheia o reprezintă acționarii raționali, de acum sau din viitor. Dacă deținătorii acțiunilor unei companii și cei prospectivi sunt dispuși să ia decizii iraționale sau bazate pe emoții, periodic vor apărea variații aberante ale prețurilor;
• Ne dorim acționari care se gândesc la ei ca la proprietari de afaceri și investesc în companii cu intenția de a sta un timp îndelungat, și care își păstrează ochii concentrați pe rezultatele afacerii, nu pe prețurile din piață;
• Avem o colecție excepțională de astfel de investitori. Cred că peste 90-95% din acțiuni sunt deținute de cei care erau acționari ai Berkshire și acum un an de zile;
• Vom încerca să evităm politicile care atrag cumpărători cu o atenție pe termen scurt asupra prețului acțiunilor noastre și vom încerca politici care atrag investitori informați pe termen lung care se concentrează pe valoarea afacerii;
• Companiile în care suntem implicați s-au angajat în răscumpărări ale acțiunile în momentele când existau discrepanțe mari între preț și valoare. Răscumpărările masive la prețuri mult sub valoarea intrinsecă a afaceri per acțiune vor mări imediat acea valoare;
• Prin aceste operațiuni managementul demonstrează că acționează pentru creșterea avuției acționarilor, mai degrabă decât să acționeze pentru expansiunea domeniului managerilor, dar fără să facă nimic pentru acționari;
• Dacă o să fii un cumpărător net de acțiuni în viitor, fie direct cu banii tăi sau indirect (prin proprietatea asupra unei companii care răscumpără acțiuni), vei fi afectat când prețurile cresc. Tu beneficiezi când prețurile cad. Totuși emoțiile complică lucrurile. Majoritatea oamenilor, incluzându-i pe cei vor fi cumpărători neți în viitor, se simt confortabil când prețurile cresc;
• Există două ocazii când răscumpărările nu trebuie să aibă loc, chiar și dacă prețurile companiei sunt subevaluate. Prima este atunci când compania are nevoie de toți banii disponibili pentru a-și proteja sau extinde operațiunile și nu este confortabil să mai adauge alte datorii. Aici nevoia de fonduri trebuie să aibă prioritate. Această excepție asumă că afacerea are un viitor decent;
• A doua ocazie este când o achiziție de afaceri oferă o valoare și mai mare decât acțiunile subevaluate ale unei răscumpărări potențiale;
• Câștigurile unei companii trebuie reținute (și nu distribuite sub formă de dividende) atunci când pentru fiecare dolar reținut de companie, cel puțin un dolar de valoare de piață va fi creat pentru proprietari. Aceasta se va întâmpla numai dacă acel capital reținut produce câștiguri incrementale egale cu, sau mai mare decât cele general disponibile investitorilor;
• O companie profitabilă își poate aloca din câștiguri în diferite moduri (care nu sunt mutual exclusive). Managementul poate examina posibilitățile de reinvestire oferite de afacerile curente – proiecte care să devină mai eficiente, extindere teritorială, extinderea și îmbunătățirea liniilor de produse sau lărgirea șanțului de protecție economic care separă compania de competitorii săi;
• Prioritatea noastră cu fondurile disponibile va fi să examinăm dacă acestea pot fi folosiți inteligent în afacerile noastre. Chiar dacă și așa, Berkshire va genera regulat o mulțime de cash adițional. Următorul pas este să căutăm achiziții care nu sunt legate de afacerile noastre curente;
• Am făcut o mulțime de greșeli în achiziții și vom face și în continuare. Chiar și așa, rezultatul nostru este satisfăcător, ceea ce înseamnă că acționarii noștri sunt mult mai bogați astăzi decât ar fi fost dacă fondurile pe care le-am utilizat pentru achiziții ar fi fost destinate răscumpărării de acțiunii sau dividendelor;
• Performanța trecută nu garantează rezultatele viitoare. Datorită mărimii noastre curente, să facem achiziții importante și sensibile este acum mai dificil decât a fost în trecut pentru noi;
• Cea mai plăcută activitate pentru Charlie și pentru mine este achiziția de afaceri cu caracteristici economice excelente și un management care ne place, îl admirăm și în care avem încredere. Aceste achiziții nu sunt simplu de făcut, dar ne uităm după ele constant. Mereu am încercat să cumpăr afaceri bune la un preț satisfăcător, mai degrabă decât afaceri satisfăcătoare la un preț bun;
• Indiferent de impactul asupra câștigurilor imediate, mai degrabă am cumpăra 10% din Compania Grozavă T la X per acțiune decât 100% din T la 2X per acțiune;
• La Berkshire, managerii noștri vor continua să aducă randamente extraordinare din ceea ce par afaceri obișnuite. Ca un prim pas, acești manageri vor căuta căi de a folosi câștigurile în mod avantajos in afacerile lor. Ce rămâne vor trimite la Charlie și la mine. Noi vom încerca să folosim aceste fonduri în moduri care măresc valoarea intrinsecă per acțiune. Scopul nostru este să achiziționăm părți din sau afaceri întregi pe care credem că le înțelegem, care au fundamente economice stabile și care sunt gestionate de manageri care ne plac, pe care îi admirăm și în care avem încredere;
• Creșterea unei companii poate distruge valoarea dacă necesită intrări de cash în primii ani ai companiei care depășesc valoarea cu discount a cash-ului pe care aceste active o vor genera în anii următori. Comentatorii bursei care se referă la stilurile ”growth” și ”value” ca fiind abordări contrastante își manifestă ignoranța, nu gradul de sofisticare. Creșterea este o componenta – de obicei un plus, uneori un minus – al ecuației valorii;
• Speculația – în care atenția nu e pe ce va produce acel activ, ci mai degrabă pe ce va plăti următorul investitor – nu e nici ilegală, nici imorală, nici anti-americană. Dar este un joc pe care Charlie și cu mine nu dorim să-l jucăm;
• Linia care separă investiția de speculație, care nu e niciodată clară și luminoasă, se estompează și mai mult când majoritatea participanților s-au bucurat recent de un triumf. Nimic nu sedează raționalul precum o doză mare de bani obținuți fără efort;
• O bulă pe piață a permis crearea de companii de tip bulă, entități proiectate mai degrabă pentru a face bani de la investitori decât pentru ei. Dar un ac este în așteptarea fiecărei bule. Și când cele două se întâlnesc, un nou val de investitori învață niște lecții vechi: că Wall Street va vinde investitorilor orice doresc aceștia să cumpere, și că specula este cea mai periculoasă atunci când pare cea mai ușoară;
• Valoarea intrinsecă este un concept important care oferă singura abordare logică pentru evaluarea atractivității relative a investițiilor și afacerilor. Valoarea intrinsecă poate fi definită simplu: este valoarea cu discount a cash-ului care poate fi obținut dintr-o afacere până la sfârșitul existenței sale;
• Calculul valorii intrinseci nu este simplu. Ea este o estimare mai degrabă decât un număr precis, și trebuie modificată dacă ratele dobânzilor se modifică sau dacă previziunile viitoare de cash sunt revizuite;
• Istoric acțiunile Berkshire s-au vândut la un preț puțin sub valoarea intrinsecă a afacerii. Cumpărătorii pot fi siguri că experiența personala de investiții ar fi cel puțin egală cu experiența financiară a afacerii. Dar recent acest discount a dispărut, iar ocazional un premium modest a prevalat;
• Pe termen lung a existat o relație mai consistentă între valoarea de piață a Berkshire și valoarea afacerii decât a existat pentru orice altă companie publică cu care sunt familiarizat. Asta este un tribut adus investitorului în Berkshire. Deoarece am fost rațional, interesat și orientat către investiții, prețul de piață al Berkshire a fost aproape mereu sensibil. Acest rezultat neobișnuit a fost realizat de un grup de acționari cu o demografie neobișnuită: practic toți acționarii noștri sunt indivizi, nu instituții. Nicio altă companie de mărimea noastră nu poate pretinde același lucru;
• Cu cât acționarul deține acțiunile mai mult timp, cu atât experiența sa financiară va purta marca rezultatelor companiei, și cu atât mai puțin va conta ce premium sau discount față de valoarea intrinsecă va prevala atunci când va cumpăra sau va vinde acțiunile. Este motivul pentru care sperăm să atragem acționari cu un orizont pe termen lung și credem că am reușit în acest demers;
• Calculul valorii intrinseci este de regulă imprecis și adeseori complet greșit. Cu cât viitorul unei afaceri e mai nesigur, cu atât e mai posibil ca acel calcul să fie mai incorect. Aici Berkshire are câteva avantaje: o mare varietate de fluxuri de câștig relativ stabile, combinate cu o mare lichiditate și o datorie minimă. Acești factori înseamnă că valoarea intrinsecă a Berkshire să poată fi calculată mai precis decât valoarea intrinsecă a altor companii;
• Anumiți manageri de companii consideră că este OK să manipuleze câștigurile pentru a satisface dorințele Wall Street, ba mai cred că e chiar de datoria lor să facă asta. Ei pornesc de la presupunerea că treaba lor este să încurajeze cel mai mare preț posibil al acțiunilor (o premisă pe care nu o agreăm). Pentru a umfla prețul, ei se străduiesc să obțină excelența operațională. Dar când operațiunile nu produc rezultatul sperat, acești CEO recurg la stratageme contabile puțin admirabile. Fie fabrică acele ”câștiguri” dorite sau setează scena pentru a le obține în viitor;
• O parte mare din costurile care în mod normal ar trebui atribuite unui număr de ani sunt băgate într-un singur trimestru, de regulă unul care oricum are soarta de a dezamăgi investitorii;
• O mare parte din succesul Berkshire a fost produsul a ceea ce numesc ”Vântul din pupa american”. În ultimii 240 de ani, americanii au combinat ingeniozitatea umană, un sistem de piață, un val de imigranți talentați și ambițioși și domnia legii pentru a livra abundență dincolo de orice vis al strămoșilor noștri;
• Realizările economice ale Americii au condus la profituri deosebite pentru acționari. Pe durata secolului XX, indicele Dow Jones a avansat de la 66 la 11497 de puncte, un câștig de capital de 17.320%, care a fost amplificat de creșterea treptată a dividendelor;
• Inovația, câștigurile de productivitate, spiritul antreprenorial și abundența capitalului vor contribui și la creșterile viitoare;
• Pentru ultimii 240 de ani a fost o greșeală groaznică să pariezi împotriva Americii, iar acum nu e timpul să începi. Gâsca de aur a Americii în comerț și inovare va contribui să facă ouă și mai mari;
• Mi-am început investițiile în 1942 cu 114,75 USD. Dacă acești bani ar fi fost investiți într-un fond de index pe S&P 500, cu toate dividendele reinvestite, aș fi ajuns în 2019 la 606.811 USD înainte de taxe. Asta ar fi fost un câștig de 5288 de ori;
• În cei 77 de ani din 1942 și până în 2019 deficitul bugetar a crescut de 400 de ori, adică 40.000%. Dacă te-ai fi panicat la gândul acestui deficit, poate că ai fi renunțat să cumperi acțiuni și ai fi cumpărat 3,25 uncii de aur cu cei 114.75 USD. Ai fi ajuns la un total de 4200 USD în 2019, adică mai puțin de 1% din ceea ce ai fi realizat investind in afacerile americane. Metalul magic nu se potrivește cu temperamentul american;
• La Berkshire putem mișca sume mari de bani dintr-o afacere cu oportunități limitate de creștere incrementală către alte sectoare cu oportunități mai mari;
• Un alt avantaj major este abilitatea de a cumpăra bucăți din afaceri grozave sub formă de acțiuni la bursă. Aceste afaceri care ni se oferă la bursă sunt mult mai atractive decât afacerile care ni se oferă integral. Câștigurile pe care le-am realizat din acțiunile tranzacționate ne-au ajutat să facem niște achiziții mari care altfel ar fi fost peste capabilitățile noastre financiare;
• Suntem desigur limitați la afacerile ale căror prospecte economice le putem evalua. Orice afacere pe care o cumpărăm își crește în mod dramatic puterea financiară și abilitatea de a se mări;
• Vom continua să ignorăm previziunile economice și politice, care sunt o distracție costisitoare pentru mulți investitori și oameni de afaceri. Acum 50-60 de ani nimeni nu ar fi  putut prevedea extinderea războiului din Vietnam, două șocuri petroliere, demisia unui președinte, dizolvarea Uniunii Sovietice, căderea de o zi a indicelui Dow cu 508 puncte, sau titluri de trezorerie cu dobânzi fluctuând între 2,8% și 17,4%;
• Un set diferit de șocuri majore vor avea loc în următorii zeci de ani. Nu vom încerca nici să le prezicem, nici să profităm de pe urma lor. Dacă putem identifica afaceri similare cu cele pe care le-am cumpărat în trecut, surprizele externe vor avea un efect redus asupra rezultatelor noastre pe termen lung;
• Nu vom expune Berkshire la datorii cu maturități pe termen scurt, nici nu vom intra în contracte cu derivate sau alte aranjamente de afaceri care ar necesita colaterale mari;
• Astăzi Berkshire deține (1) o colecție inegalabilă de afaceri, majoritatea lor având prospecte economice favorabile; (2) un grup de manageri grozavi care, cu câteva excepții, sunt complet devotați filialei pe care operează precum și Berkshire; (3) o diversitate extraordinară de câștiguri, ocean de lichiditate pe care îl vom păstra în orice circumstanțe; (4) locul întâi in alegerea proprietarilor și managerilor care au în vedere vânzarea afacerilor lor; și (5) o cultură, distinctă în multe feluri de cea a altor companii mari, pe care am dezvoltat-o în 50 de ani și care acum e tare ca piatra. Aceste puteri ne furnizează o fundație minunată pe care să construim;
• Pentru a asigura continuarea culturii noastre, am sugerat ca fiul meu, Howard, să mă succeadă ca Președinte non executiv. Singurul motiv ale acestei dorințe este de a face schimbarea mai ușoară dacă un CEO nepotrivit ar fi folosit și ar exista nevoia pentru Președinte să mute forțat. Vă pot asigura că aceasta problemă are o probabilitate foarte redusă de a se întâmpla la Berkshire. În serviciul meu în boardurile a 19 companii publice, totuși, am văzut cât este de greu să înlocuiești un CEO mediocru dacă acea persoană este și Președinte;
• Berkshire este ideal poziționată să trăiască mult după ce Charlie și cu mine vom părăsi scena. Avem oamenii potriviți în locurile potrivite – directorii potriviți, managerii și succesorii prospectivi ai acestor manageri. Cultura noastră e încapsulată înăuntrul lor. Sistemul nostru este regenerativ. Proprietarii de afaceri și managerii de operațiuni cu valori similare cu ale noastre vor continua să fie atrași de Berkshire ca o casă unică și permanentă.

Idei culese din carte de Sorin Scorțan