The Four Pillars of Investing – William Bernstein

Lessons for building a winning portfolio

Un rezumat de Sorin Scorțan
24 iunie, 2024 —

Cartea “The Four Pillars of Investing: Lessons to Building a Winning Portfolio” este un ghid clasic de construcție a unui portofoliu solid.

Prima dată publicată acum două decenii, “The Four Pillars of Investing” a fost o resursă valoroasă pentru o întreagă generație de investitori. Această ediție actualizată din 2023 oferă cunoștințele fundamentale de care aveți nevoie pentru a evita cele mai frecvente capcane și pentru a construi un portofoliu în lumea actuală a investițiilor.

Neurologul pensionar și investitorul de succes William J. Bernstein a văzut totul de-a lungul carierei sale. Cumpărarea de investiții cu bani împrumutați. Alergatul după performanța din trecut. Supraestimarea propriei toleranțe la risc. Vizionarea știrilor financiare de la TV. Acestea sunt doar câteva dintre numeroasele greșeli pe care le-a văzut făcute de investitori inteligenți și serioși, în detrimentul portofoliilor lor. Adăugați la aceste erori comportamentale factori economici precum deflația, scăderile bruște ale acțiunilor, inflația în creștere și altele asemenea – iar investițiile pot părea ceva de evitat cu orice preț. Dar cu disciplina și cunoștințele potrivite, puteți construi și gestiona un portofoliu impresionant, de care să fiți mândri.

Am extras mai jos idei interesante din această carte:

  • Gestionarea riscurilor poate fi înșelătoare, mai ales pentru că suntem oameni. Ne luptăm să ne imaginăm toate lucrurile rele care se pot întâmpla și credem că știm despre viitor lucruri care pur și simplu nu pot fi știute. Cu toată ființa noastră, ne opunem să acceptăm incertitudinea și propria noastră lipsă de previziune;
  • Putem să proiectăm un portofoliu care să performeze rezonabil de bine, indiferent de ce ne rezervă viitorul. Ne putem economisi și investi în așa fel încât să știm că vom supraviețui financiar – și, sperăm, să prosperăm – în aproape orice mediu economic.  Sentimentul de siguranță financiară și liniște care vine odată cu acea cunoaștere te va face mai fericit decât aproape orice altceva ce poate fi cumpărat cu bani;
  • Cele mai strălucite minți din domeniul financiar au uitat de faptul brutal că piețele financiare tind să își piardă raționalitatea cu o frecvență alarmantă, distrugând relațiile anterior bine stabilite între prețurile activelor;
  • Dacă dobânda compusă este într-adevăr a opta minune a lumii, atunci cel mai rău lucru pe care îl poți face este să o scurtezi cu prostii: efectul de levier, alergarea după vedetele financiare ale momentului, supraestimarea toleranței la risc și urmărirea emisiunilor financiare de la TV, pentru a numi doar câteva exemple;
  • Profesioniștii din domeniul financiar și academicienii consideră adesea suboptim un portofoliu cu puține acțiuni, însă o strategie “suboptimă” care te ajută să depășești frica și panica sau, și mai bine, să nu le genereze deloc, este preferabilă uneia optime care implică riscuri inutile;
  • Riscul și câștigul sunt inseparabile. Nu te aștepta la profituri mari fără a experimenta din când în când pierderi zdrobitoare. O acțiune care crește cu 900% într-un an poate la fel de ușor să scadă cu 90% în anul următor;
  • De la vârful pieței din 2007 până la minimul din martie 2009, o investiție în S&P 500 a scăzut cu 55,2% (inclusiv dividende). Până la sfârșitul anului 2022, a crescut cu 644% față de acel punct minim;
  • Unul dintre cele mai importante secrete de investiții din această carte este faptul că cel mai puternic elixir al echilibrului financiar îl reprezintă un număr mare de active sigure – în cazul investitorului american, acestea fiind obligațiunile Trezoreriei Statelor Unite, plictisitoare și cu randament scăzut, care îți permit să te ții pe poziție atunci când lucrurile par cele mai sumbre;
  • Determinanții cheie ai riscului la bursă sunt, de fapt, vârsta investitorului și rata sa de cheltuieli (“burn rate”): cât de mult din portofoliu cheltuiește în fiecare an după pensionare;
  • Pe parcursul unor perioade care se pot întinde pe câțiva ani, piețele financiare pot să deraieze, exact cum s-a întâmplat la sfârșitul anilor 1990, când companiile aveau nevoie doar de utilizatori activi și clickuri pentru a obține prețuri astronomice, sau la începutul anilor 1930, când acțiunile unor companii se vindeau, incredibil, cu mai puțin decât valoarea numerarului pe care îl aveau disponibil;
  • Finanțele nu sunt o știință exactă precum fizica sau ingineria, ci mai degrabă o știință socială. Diferența este următoarea: un pod, un circuit electric sau un avion vor reacționa întotdeauna în același mod la un set dat de circumstanțe, în timp ce piețele financiare nu;
  • Un medic, fizician sau chimist care nu cunoaște istoria domeniului său nu are de suferit foarte mult din această cauză. Însă, un investitor care nu este familiarizat cu istoria financiară este iremediabil dezavantajat;
  • Un investitor de succes trebuie să fie familiarizat cu două concepte istorice:
    • Randamentele pe termen lung și volatilitățile pe termen scurt ale diferitelor clase de active;
    • Cum Mr. Market, așa cum se referea legendarul Benjamin Graham la masa agitată a investitorilor, suferă de o tulburare bipolară severă, oscilând periodic între extremele euforiei și depresiei.
  • Investitorii fără succes:
    • Sunt extrem de încrezători în ei înșiși, nu doar în ceea ce privește capacitatea lor de a anticipa piața și de a alege acțiuni și administratori de active de succes, ci, și mai rău, în ceea ce privește toleranța lor la risc;
    • Plătesc mai mult pentru anumite categorii de acțiuni;
    • Tranzacționează prea mult și la costuri prea mari;
    • Caută investițiile speculative cu probabilități scăzute de câștiguri mari, dar cu randamente reduse pe termen lung, cum ar fi achiziționarea acțiunilor la o ofertă publică inițială (IPO)
  • Mulți consultanți financiari și brokeri, de exemplu, dau dovadă de o ignoranță uluitoare față de fundamentele teoriei investițiilor. Motivul pentru această stare deplorabilă a lucrurilor este simplu: nici industria, nici guvernul nu impun cerințe educaționale pentru brokeri sau consultanți financiari, sau chiar pentru managerii fondurilor speculative, de pensii sau mutual, iar codul moral al industriei ar pune în dificultate chiar și industria tutunului;
  • Dacă nu poți economisi, nu contează cât de bine investești. Abilitatea ta de a acumula bani depinde în mare măsură de înțelegerea pe care o ai despre adevărata utilitate a acestora;
  • Capacitatea ta de a rămâne calm pe timp de turbulențe este direct proporțională cu valoarea activelor sigure pe termen scurt din portofoliu, exprimată în număr de ani de cheltuieli de trai. Cel mai important factor care determină succesul tău investițional este modul în care reacționezi în cele mai dificile momente, când lumea din jurul tău și multe dintre lucrurile pe care le considerai odată sigure se năruie în fața ta;
  • Vei experimenta astfel de clipe cel puțin de câteva ori de-a lungul carierei tale de investitor, iar nimic nu te va ajuta să le depășești mai bine decât titlurile de stat pe termen scurt și depozitele bancare, indiferent cât de mică le este rentabilitatea;
  • Dacă ai câștigat cursa pentru pensionare, atunci oprește-te din joc cu banii de care ai nevoie pentru locuință și mâncare. Recomand minim 10 ani de cheltuieli de bază ținuți în active sigure; chiar și 20 sau 25 de ani ar fi ideal;
  • Volatilitatea, măsurată cel mai frecvent prin deviația standard (DS), este un indicator destul de bun al riscului unui activ, însă îi lipsește o dimensiune importantă: momentul în care apar pierderile;
  • Chiar dacă un titlu de stat și o obligațiune corporativă au aceeași deviație standard (SD), cea corporativă prezintă un risc mult mai ridicat. Motivul? În timpul unei crize financiare, vei tânji după lichiditate pentru a achiziționa acțiuni la prețuri de nimic sau pur și simplu pentru a-ți putea pune mâncare pe masă;
  • Esența investițiilor nu constă în maximizarea profiturilor, ci mai degrabă în maximizarea șanselor de reușită, definite prin finanțarea pensionării, a cheltuielilor pentru educație, a achiziționării unei case sau prin banii lăsați moștenitorilor. Maximizarea profiturilor și maximizarea șanselor de reușită sunt două concepte complet diferite;

Pilonul 1 – Teoria investițiilor

  • Fără o înțelegere a relației dintre risc și recompensă, a modalității de a estima randamentele, a interacțiunii dintre alți investitori și ei înșiși, precum și a mecanismelor de construire a portofoliului pe parcursul ciclului de viață al investitorului, care durează în medie aproximativ o jumătate de secol, investitorii sunt condamnați la eșec, asemenea trupelor lui Napoleon;
  • Riscul și câștigul sunt inseparabile. Randamentele mari pot fi obținute doar asumându-ți riscuri mari și suportând din când în când pierderi semnificative, iar siguranța vine la pachet cu randamente reduse;

Ecuația lui Gordon: Expected Return = Dividend Yield + Dividend Growth

  • Valoarea reală a activelor tale nu este numărul de pe extrasul de cont de la broker, ci fluxul de venit pe care îl generează: în cazul obligațiunilor, plățile de dobândă, iar în cazul acțiunilor, plățile de dividende sau, poate mai poetic spus, propria ta mică parte din acea companie;
  • Rata de discount (discount rate) reprezintă rentabilitatea pe care o ceri pentru a compensa riscul de a deține un activ și este o modalitate bună de a înțelege legătura strânsă dintre risc și randament;
  • Indicele S&P 500 a returnat 7,35% per total (cu ajustarea inflației) între 1926 și sfârșitul anului 2021, cu 1,45% peste nivelul prezis de modelul Gordon;
  • Pe parcursul ultimului secol, randamentul oferit de titlurile de stat americane (T-bills), considerate active sigure de către majoritatea finanțiștilor, a fost de 3.26% pe an. Inflația, în schimb, a fost de 2.90%, ceea ce înseamnă că investitorii au obținut un mic profit real. Practic, o sumă de bani investită în titluri de stat și-a păstrat puterea de cumpărare în timp, chiar a crescut ușor, depășind inflația;
  • În ciuda creșterii economice fulminante, bursa chineză a avut randamente dezamăgitoare – 1,2% nominal între 1993 și 2021, ceea ce înseamnă un rezultat ușor negativ ajustat la inflație;
  • Tinerii care economisesc periodic ar trebui să se roage pentru o piață puternic descendentă (bear market) la începutul călătoriei lor ca investitori, pentru a putea achiziționa acțiuni la prețuri mici – presupunând, desigur, că pot găsi un loc de muncă suficient de bine plătit pentru a le permite să economisească în timpul perioadelor grele;
  • Pentru pensionarul care se confruntă cu randamente slabe inițiale, acțiunile sunt într-adevăr riscante, fenomen cunoscut sub numele de “riscul secvenței randamentelor” (sequence-of-returns risk). Din contră, pentru tânărul care economisește, atâta timp cât își păstrează calmul în timpul perioadelor de bear market pe care le vor întâlni inevitabil toți investitorii pe termen lung, riscul pieței de valori este minim;
  • Pierderile la obligațiunile corporative lovesc cel mai puternic atunci când ai cea mai mare nevoie de bani pentru a cumpăra acțiuni ieftine, pentru a achiziționa terenul superb de la colț pe care-l vinde vecinul tău supraîndatorat sau pur și simplu pentru a-ți plăti chiria și mâncarea după ce ai fost concediat. Niciodată nu e plăcut să cumperi acțiuni în plin bear market, însă e și mai neplăcut atunci când ești nevoit să vinzi obligațiuni care și-au pierdut din valoare pentru a face rost de bani;
  • Riscul nu înseamnă numai cât pierzi, dar și când anume pierzi;
  • Există doar două modalități de a participa la economia financiară: împrumutarea de bani cu dobândă (datoria) sau împărțirea proprietății (capitalul propriu). Deținătorii reziduali ai unei companii, acționarii săi, sunt ultimii care primesc plată și se află într-o poziție mult mai fragilă decât deținătorii de creanțe (creditorii). Acțiunile pe care le dețin aceștia se confruntă frecvent cu scăderi ale prețului, motiv pentru care se așteaptă la o rentabilitate mai mare pentru a compensa acest risc;
  • Rata de rentabilitate estimată pentru o datorie sau pentru capital propriu este o estimare probabilistică ce reflectă media ponderată a tuturor rezultatelor posibile privind rentabilitatea;
  • Rata de rentabilitate realizată a unei acțiuni sau a bursei este suma dintre rentabilitatea fundamentală și rentabilitatea speculativă, definită ca modificarea ratei dividendelor. Rentabilitatea speculativă poate fluctua semnificativ, iar pe perioade care se pot întinde chiar pe o generație, deseori depășește rentabilitatea fundamentală;
  • Ultima jumătate de secol din piața de capital a fost ca o petrecere lungă cu bere și pizza. Anul 2022 a adus o oarecare grijă față de greutate, iar atât istoria financiară, cât și prudența elementară sugerează posibilitatea ca acest trend să continue;
  • Investiția necesită perseverență și muncă grea, iar uneori vei înregistra pierderi substanțiale. Șansele sunt de partea ta dacă poți să rămâi pe drumul cel drept chiar și în cele mai grele momente. Crește-ți șansele de reușită prin acumularea unei rezerve consistente de „bani pasivi”: titluri de stat pe termen scurt și certificate de depozit;
  • Firmele care sunt percepute ca fiind atractive (sexy companies) se tranzacționează la prețuri mai mari raportat la profitul pe acțiune. În același timp, forța lor financiară aparentă scade randamentul pe care investitorii îl solicită în schimbul deținerii acțiunilor lor. Gândește-te astfel: dacă Amazon și Caterpillar ar veni la tine pentru a cere capital, ai cere o rată a rentabilității mult mai mare de la Caterpillar decât de la Amazon;
  • Acțiunile de valoare (value stocks) au înregistrat istoric randamente mai mari decât acțiunile de creștere (growth stocks). Însă acest randament suplimentar a venit la pachet cu un risc mai ridicat;
  • Acțiunile companiilor mici pot genera randamente mai mari decât media pieței, din simplul motiv că sunt mai riscante;
  • În ultimele decenii avantajul companiilor value și al companiilor mici pare să dispară. Există două explicații posibile pentru dispariția recentă a factorului „value” (acțiuni de valoare):
    • Prima explicație se referă la tendința de piață aglomerată („crowded trade”). Pe măsură ce tot mai mulți investitori au luat cunoștință de randamentele istorice superioare ale acțiunilor value, iar fondurile mutuale și ETF-urile le-au făcut mai accesibile publicului larg, prețurile acestora au crescut semnificativ. Această creștere a prețurilor a diminuat avantajul lor în ceea ce privește randamentul estimat. Altfel spus, cu cât mai mulți investitori caută același lucru (acțiuni value), cu atât mai puțin atractive devin acestea din punct de vedere al potențialului de profit;
    • A doua explicație alternativă pentru performanța recentă slabă a acțiunilor value este tendința investitorilor de a fi vrăjiți de perspectivele de creștere și puterea de monopol a marilor companii din domeniul tehnologiei. Acestea din urmă sunt aproape exclusiv acțiuni de creștere de dimensiuni mari. Investitorii și-au vândut acțiunile value pentru a cumpăra aceste companii cu perspective promițătoare, o dinamică ce s-a inversat parțial în 2022;
  • Datele susțin clar a doua explicație. Acțiunile de valoare au fost de fapt vândute la un nivel care probabil va genera randamente superioare în viitor;
  • Există două tipuri de riscuri în investiții:
    • Riscul superficial (“shallow risk”): pierderea temporară a capitalului real, care se recuperează relativ repede. Acest tip de risc a apărut în mod repetat în SUA, UK și în multe alte națiuni dezvoltate din lume,
    • Riscul profund (“deep risk”): pierderea permanentă a capitalului real.
  • Pentru a naviga cu succes prin perioadele de risc superficial (shallow risk) este esențială o lichiditate ridicată. Fără rezerve substanțiale de numerar în siguranță și ușor de valorificat (pentru investitorul mediu, acestea pot fi titluri de stat și depozite bancare), nu vei avea resursele necesare pentru a depăși piețele turbulente, pentru a cumpăra acțiuni la prețuri mici și pentru a-ți menține calmul atunci când este cel mai important;
  • Pentru majoritatea investitorilor, o definiție practică a riscului profund este o pierdere a portofoliului suficient de mare și de lungă durată pentru a afecta o retragere aparent sigură, planificată anterior – de exemplu, o scădere a valorii cu peste jumătate (ajustată la inflație) care durează o generație;
  • Inflația crește corelația dintre acțiuni și obligațiuni, ceea ce tinde să amplifice pierderile la acțiuni. (obligațiunile guvernamentale pe termen lung oferă cea mai bună apărare împotriva deflației, însă inflația, care le distruge valoarea, este un scenariu mult mai probabil);
  • E adevărat că prețurile acțiunilor scad pe măsură ce inflația crește. Însă, acțiunile reprezintă totuși o creanță asupra activelor reale (companii) și, pe termen foarte lung, par să își păstreze valoarea reală;
  • Acțiunile de valoare (value stocks) tind să performeze mai bine în perioade de inflație ridicată din cel puțin două motive:
    • Datorie mai mare: Acțiunile de valoare reprezintă companii mature, stabile, care tind să aibă niveluri mai ridicate de îndatorare comparativ cu companiile de creștere (growth stocks). Inflația erodează valoarea reală a datoriilor în timp. Pe măsură ce inflația crește, datoria pe care o are o companie de valoare devine mai puțin costisitoare. Aceasta îmbunătățește profitabilitatea companiei și poate duce la creșterea prețurilor acțiunilor;
    • Fluxuri de numerar mai rapide: Acțiunile de valoare sunt emise de companii care generează, în general, profituri mai repede și plătesc dividende mai mari decât acțiunile de creștere. În perioade de inflație, valoarea actuală netă (present value) a fluxurilor de numerar viitoare este mai importantă. Deoarece fluxurile de numerar ale acțiunilor de valoare sunt generate mai devreme, impactul actualizării (discounting) inflației asupra valorii lor este mai mic comparativ cu acțiunile de creștere, ale căror fluxuri de numerar sunt așteptate pe termen mai lung;
  • Cel mai important risc financiar de piață nu îl reprezintă corecțiile pieței (perioade scurte de scădere a prețurilor), ci evenimentele economice și geopolitice care pot duce la o pierdere a capitalului ajustat la inflație pe o generație. Inflația, care poate distruge valoarea obligațiunilor pe termen lung, este cel mai important dintre aceste riscuri;
  • Pe termen lung, aproape nimeni nu poate anticipa fluctuațiile pieței (market timing) sau alege constant acțiuni câștigătoare. Doar norocul chior (Lady Luck) determină de ce unele strategii de market timing sau unii manageri de fonduri mutuale performează mai bine decât alții, însă legea mediilor își joacă rolul nemilos în cele din urmă;
  • Performanța investițională trebuie ajustată în funcție de gradul de risc asumat – în esență, expunerea la acțiuni, care se manifesta prin volatilitatea portofoliului;
  • Managerii de fonduri profesioniști reprezintă, în esență, piața. Prin urmare, în medie, ei trebuie să obțină rentabilitatea pieței înainte de taxe. Clienții lor primesc această rentabilitate minus cheltuielile –  acest lucru a fost numit de academicianul William Sharpe “aritmetica managementului activ”;
  • Dacă ați investit în top 10% dintre fondurile cu cele mai bune performanțe din anul trecut, ați egala (dar nu ați depăși) performanța unui fond indexat cu costuri reduse în anul următor. Această „strategie” necesită o rulare aproape totală a fondului în fiecare an. Acesta este cel mai bun scenariu pentru fondurile mutual active: să vă rulați portofoliul o dată pe an și poate că veți egala indicele. Și asta înainte de impozite;
  • Managerii fondurilor mutuale sunt în mare parte foarte inteligenți, bine educați și muncitori. Ei dețin surse vaste și detaliate de informații despre companii. În ciuda acestor atuuri, ei nu depășesc performanța pieței dintr-un motiv simplu: toți concurează între ei, astfel încât în medie obțin rentabilitatea pieței, minus cheltuielile lor – aritmetica administrării active a lui Sharpe;
  • Ori de câte ori cumperi sau vinzi o acțiune, trebuie să te întrebi cine se află de partea cealaltă a tranzacției tale. Scenariul ideal este să fie vorba de cineva mai inteligent, care muncește mai mult și este mai bine informat decât tine, sau de un robotrader cu frecvență ridicată care îți va lua câțiva bani de fiecare dată când tranzacționezi;
  • În cel mai rău caz, tranzacționezi cu persoane ca Warren Buffett sau directorul financiar al companiei ale cărei acțiuni le cumperi sau le vinzi. E ca și cum ai juca tenis împotriva unui adversar invizibil; de cele mai multe ori, e vorba de Serena Williams;
  • Nu contează câte acțiuni dețineți, portofoliul dvs. nu va fi neapărat diversificat corespunzător.  În limbaj financiar, randamentele acțiunilor sunt distribuite asimetric spre dreapta (pozitiv), ceea ce înseamnă că un număr foarte mic de companii generează cea mai mare parte a randamentelor pieței;
  • Din 1926, majoritatea companiilor au performat mai slab decât T-bills iar performanța cumulată a celor mai slabe 96% dintre companii a ajuns abia la nivelul randamentului oferit de aceste bilete. Cu alte cuvinte, doar 4% din companii au generat întreaga primă de risc a acțiunilor;
  • Nu este o exagerare să spunem că pentru a egala performanța pieței, trebuie să găsiți acele puține ace din carul cu fân – cele 4% de acțiuni cu performanțe ridicate. Mai bine să dețineți pur și simplu întregul car cu fân;
  • În 1992, Fama și French au publicat o lucrare marcantă demonstrând că rentabilitatea unui portofoliu de acțiuni poate fi explicată prin expunerea la trei factori: piața generală de acțiuni, un factor al dimensiunii companiilor și un factor value. Factorii dimensiunii și valorii implică poziții long/short. Factorul dimensiunii deține cele mai mici cinci decile ale pieței bursiere (10% cele mai mici companii) și vinde în lipsă (short) cele mai mari cinci decile (10% cele mai mari companii), în timp ce factorul valorii deține cele mai ieftine 30% din piață bursieră în funcție de raportul preț/valoare contabilă și vinde în lipsă cele mai scumpe 30%. Factorul pieței este pur și simplu randamentul pieței bursiere generale minus rata fără risc: rata dobânzii la o plasare pe termen scurt la Trezorerie (T-bill pe 30 de zile).
  • Definiția statistică obișnuită a riscului este volatilitatea, măsurată prin deviația standard (SD). Însă deviația standard neglijează o dimensiune importantă a riscului: momentul volatilității. Un portofoliu de obligațiuni corporative și un altul de obligațiuni de stat pot avea aceeași volatilitate, însă primul vă va afecta cel mai probabil în timpul unei crize financiare, când nevoia de numerar este maximă, pe când cel de-al doilea vă poate proteja atât investiția, cât și starea emoțională;
  • O mare parte din succesul tău pe termen lung depinde de cum te comporți în cele mai grele momente. Charlie Munger, partenerul lui Warren Buffett la Berkshire Hathaway, a subliniat cu o frază celebră că regula de aur a dobânzii compuse este să nu o întrerupi niciodată. Investitorii încalcă cel mai adesea această regulă cedând nervos când lucrurile se complică;
  • Cele mai periculoase porțiuni de pe autostrada bogăției sunt trecerile montane ale piețelor bear market. Modul în care le gestionezi cu grijă va determina cel mai probabil dacă portofoliul tău va ajunge în siguranță la tine din viitor;
  • Pe lângă deviația standard (SD), există un alt număr pe care ar trebui să îl înțelegeți: coeficientul de corelație, adesea prescurtat la corelație. Această valoare variază de la +1,0 la -1,0;
  • La +1,0 înseamnă că prețurile celor două active se mișcă întotdeauna în aceeași direcție. De exemplu, dacă prețul activului A crește, prețul activului B crește și el și invers;
  • La -1.0 înseamnă că prețurile celor două active se mișcă întotdeauna în direcții opuse. Când prețul activului A crește, prețul activului B scade și invers;
  • Pe termen lung, efectele fluctuațiilor valutare tind să se inverseze (să revină la medie). Există încă un motiv pentru care aceste efecte se estompează în timp. Atunci când moneda unei națiuni se apreciază față de dolar, exporturile sale devin mai puțin competitive, ceea ce duce la scăderea profiturilor companiilor. Această scădere a profiturilor tinde să anuleze orice creștere a prețului acțiunilor denominate în dolari;
  • Investitorii ar trebui să dețină pur și simplu acțiuni din piețe externe prin fonduri fără acoperire valutară (unhedged), așa cum operează marea majoritate a fondurilor de acțiuni internaționale. Totuși, pentru obligațiunile din piețe externe, este recomandat hedgingul valutar din simplul motiv că volatilitatea cursului de schimb depășește semnificativ volatilitatea prețului obligațiunilor;
  • Investitorii își diversifică de obicei portofoliile de acțiuni în principal cu obligațiuni care au o corelație scăzută cu acestea. Desigur, această corelație scăzută vine cu prețul unor randamente mai mici;
  • Creșterea corelației dintre acțiunile SUA și cele externe sugerează că diversificarea pe diferite clase de active ale pieței de valori își pierde din valoare. Experiența cotidiană pare să confirme acest lucru;
  • Acțiunile cu corelație scăzută sunt valoroase pentru investitori, dar este dificil să le găsești. Aceste tipuri de acțiuni sunt foarte căutate, astfel că prețurile lor cresc, ceea ce duce la randamente estimate și obținute mai mici. Vestea proastă este că pe piețele financiare globalizate, corelațiile pe termen scurt între acțiuni au crescut. Vestea bună este că pe termen lung, diversificarea globală ar trebui să își păstreze beneficiile;
  • Cel mai important aspect al investițiilor este să determini cât de mult risc este necesar pentru a-ți atinge obiectivele financiare și cât de mult risc ești dispus să tolerezi în fiecare etapă a carierei tale de investitor;
  • După ce determini nivelul de risc pe care ești dispus să ți-l asumi în fiecare etapă a vieții, stabilirea modului precis de alocare a activelor tale între diferite clase de acțiuni și obligațiuni devine o sarcină mai ușor de gestionat;
  • Acțiunile prezintă un risc mai mic pentru tinerii care economisesc periodic comparativ cu investitorii mai în vârstă. Prin urmare, oricine care are sub 45 de ani ar trebui să își dorească o piață bear market pentru a putea achiziționa mai multe acțiuni la prețuri mici;
  • Acțiunile nu este probabil să ofere randamente reale nici pe departe apropiate de rata de 7% obținută în perioada post-1926 din studiul Trinity, astfel că rata de retragere sigură de 4% este cam optimistă și ar trebui redusă spre 3%;
  • Scopul economisirii și investițiilor pentru pensionare nu este îmbogățirea, ci minimizarea riscului de a ajunge la sărăcie;
  • La începutul carierei tale de investitor, accentul se pune pe acumularea rapidă a activelor. Veniturile salariale mari și capitalul uman ridicat (abilitățile și cunoștințele care vă permit să câștigați bani) reduc riscurile asociate cu deținerea de acțiuni. Pe măsură ce înaintați în vârstă, când capitalul uman scade, riscul secvenței de randamente (impactul ordinii evenimentelor de pe piață) devine mai important. La vârste înaintate, marja de eroare este mai mică;
  • Când treci de la o strategie de investitor tânăr la una de investitor pensionar? O variantă este să reduci alocarea pe acțiuni cu vârsta. Poate la 40 de ani te simți confortabil cu o alocare 70/30, dar la 70 de ani poate dorești maxim o alocare 25/75;
  • Momentul schimbării depinde de multe lucruri: rata de economisire, seria de randamente ale acțiunilor și randamentul total al portofoliului;
  • Preferința pentru acțiuni din companii mici și value reprezintă un pariu pe prime de risc; adică pe riscuri care și-au făcut simțită prezența puternic în ultimele decenii;
  • Pe de altă parte, acțiunile value se tranzacționează în prezent la o discount mai mare decât de obicei în comparație cu acțiunile din companii growth, ceea ce sugerează că investitorii ar putea fi recompensați pentru o orientare către value în viitor;
  • Decizia de a aloca o parte din portofoliu către acțiuni din companii mici și cu value depinde de toleranța ta la subperformanța pieței generale. Această subperformanță se poate referi la perioade scurte sau chiar la tendințe pe termen lung;
  • O mică alocare către REIT-uri ar putea fi benefică, ținând cont de faptul dacă fondurile index din portofoliul tău pentru acțiuni din SUA și internaționale le dețin deja;
  • Dacă prețurile acțiunilor scad la jumătate sau chiar mai mult, va trebui să vinzi o cantitate semnificativă de instrumente cu venit fix pentru a putea cumpăra acțiuni. Pe măsură ce o corecție severă și prelungită a pieței avansează, este probabil să cumpărați acțiuni la prețuri din ce în ce mai mici;
  • Unii oameni caută simplitatea, în timp ce alții se bucură de complexitate. Până la urmă, mai importantă decât a decide care abordare este superioară este păstrarea strategiei de alocare a activelor. Iar aceasta din urmă depinde de capacitatea ta de a rămâne calm sub presiune;

Pilonul 2 – Istoria investițiilor

  • Nu uita niciodată prima regulă a lui Charlie Munger privind acumularea: nu o întrerupe niciodată;
  • În trecut, perioadele cu creșteri exagerate (manii) și panici financiare apăreau aproximativ o dată la o generație. Cu toate acestea, în ultimul sfert de secol, doar în Statele Unite am asistat la nu mai puțin de trei astfel de episoade: bula internetului la finalul anilor 90, bula imobiliară în anii 2007-2008 și frenezia recentă din jurul criptomonedelor și al acțiunilor meme stocks;
  • A face față atât piețelor în creștere, cât și celor în scădere este o provocare, iar uneori nici măcar cei mai bine pregătiți nu pot rămâne pe drumul cel drept. Însă, dacă nu te pregătești deloc, ești sortit eșecului;
  • În lumea antică și medievală, populațiile care sufereau adesea de foame și care locuiau în condiții precare, având o speranță de viață scăzută, erau nerăbdătoare să își consume economiile. Drept urmare, cereau rate ale dobânzii mai mari pentru capitalul lor decât populațiile moderne care sunt mai bine hrănite și au o speranță de viață mai lungă. Acestea din urmă trebuie să economisească suficient pentru o pensionare care poate dura mai mult decât cariera lor profesională;
  • De-a lungul ultimelor secole, costurile de tranzacționare pentru toate tipurile de investiții au scăzut constant. Acest proces a cunoscut o accelerare dramatică în ultimele decenii, ajungând aproape de zero. Astfel, acum este posibilă achiziționarea, în mai puțin de un minut și pentru o cheltuială anuală de doar câteva sutimi de procent, a unui portofoliu diversificat global care include acțiuni și obligațiuni din întreaga lume;
  • Această accesibilitate crescută a valorilor mobiliare duce la o creștere a prețurilor lor și, în consecință, la o scădere a randamentelor lor anticipate;
  • Cea mai sensibilă abordare în fața bulelor speculative este să le ignori pur și simplu și să îți menții strategia pe termen lung cu o combinație prudentă de fonduri indexate pe acțiuni și obligațiuni guvernamentale. Această combinație va determina automat vânzarea unor active în timpul maniilor pieței;
  • Investitorul ar trebui să fie deosebit de atent la semnele clasice ale unei manii financiare: narative optimiste privind investițiile la nivelul întregii societăți, afluxul de investitori neprofesioniști care tranzacționează full-time, scepticismul este întâmpinat cu ostilitate, predicții nerealiste de profituri astronomice;

”În perioadele de bear market, acțiunile se întorc la proprietarii lor de drept” – JP Morgan

  • În perioadele de panică, pierderea încrederii generalizate în noile tehnologii considerate odinioară soluția la problemele economice, combinată cu o reducere a lichidității, duce la dezastre economice. Până în acel moment, chiar și cunoașterea faptului că redresările urmează perioadelor de declin este uitată, la fel ca amintirea bulelor speculative din trecut. În cele din urmă, investitorii care nu au putut evalua corect situația în perioadele de creștere nu reușesc în mod miraculos să identifice oportunitățile în timpul recesiunilor;
  • Perioada cuprinsă între 1966 și 1982 a reprezentat cea mai lungă durată din istorie în care piața bursieră americană a înregistrat randamente negative reale (pierderi ajustate la inflație). Această situație a fost agravată de inflația ridicată provocată de crizele petroliere succesive și de reticența Rezervei Federale de a combate inflația prin majorări necesare ale dobânzilor. Această eroare de politică monetară a fost corectată spectaculos în 1979 prin numirea lui Paul Volcker în funcția de președinte al Rezervei Federale;
  • Nu toate crahurile bursiere sunt precedate de bule speculative evidente. Spre deosebire de alte perioade, anii 1960 nu au fost marcați de o bulă speculativă clasică, ci mai degrabă de un entuziasm moderat pentru un grup select de companii (“Nifty Fifty”);
  • Aceste companii prestigioase aveau produse inovatoare și erau considerate crème de la crème a capitalismului american: McDonald’s, Disney, Polaroid, Hewlett-Packard și Xerox. Acțiunile acestor companii se tranzacționau la coeficienți P/E (preț/câștig) foarte ridicați, ajungând uneori la valori de peste 100;
  • La începutul de bear market din anii 1960, acțiunile acestor companii („Nifty Fifty”) și-au menținut valoarea pentru o perioadă. Cu toate acestea, în cele din urmă, și ele au fost afectate de scăderi;
  • De exemplu, raportul preț/câștig (P/E) al Disney a scăzut de la 76 la 11, al Polaroid de la 90 la 16, iar al Hewlett-Packard de la 65 la 18. Chiar și McDonald’s se tranzacționa la un P/E de 9 încă din 1980;
  • În timpul declinului accentuat al pieței, pierderile au fost și mai severe. Până la sfârșitul anului 1974, prețul mediu al unei acțiuni a coborât la un nivel de șapte ori profitul companiei, iar o treime din aceste companii puteau fi achiziționate la un raport preț/câștig sub 5;
  • Prețurile acțiunilor nu scad semnificativ fără un motiv. Scăderile dramatice ale prețurilor sunt, de obicei, însoțite de scenarii alarmante despre viitorul economiei. Atât în anii 1930, cât și în perioada 2008-2009, întreaga economie a intrat în stagnare și a părut că se îndreaptă spre o prăpastie;
  • În martie 2020, era ușor de imaginat o economie mondială devastată de o pandemie letală pentru care un vaccin părea a fi o perspectivă îndepărtată sau chiar imposibilă;
  • Nu subestimați curajul necesar pentru a păstra acțiunile în cele mai grele momente, ca să nu mai vorbim de a cumpăra mai multe. Păstrarea și cumpărarea activelor de care toată lumea fuge necesită o putere pe care mulți investitori nu o pot gestiona;
  • Concentrează-te pe calculele matematice din domeniul investițiilor și gestionează-ți emoțiile prin deținerea unei rezerve solide de active sigure. Pentru a depăși perioadele dificile ale pieței (cele mai mari pericole pe calea spre îmbogățire), vei avea nevoie de răbdare, numerar și curaj, în această ordine;
  • Activele sigure pot fi considerate o rezervă de curaj. În ciuda randamentului lor scăzut, pe termen lung, puterea pe care o oferă le transformă, cel mai probabil, în activele cu cele mai mari randamente din portofoliul tău;

Pilonul 3 – Psihologia investițiilor

  • Cel mai mare obstacol din calea succesului tău în investiții se uită la tine din oglindă;
  • Sistemul 1, rapid și instinctiv, are o influență mai puternică decât Sistemul 2, analitic și deliberat. Psihologul Daniel Kahneman susține că, adesea, Sistemul 2 doar justifică deciziile impulsive luate de Sistemul 1;
  • Psihologii Kahneman și Tversky au descoperit că, în fața complexității copleșitoare a deciziilor din viața reală, tendința noastră este să ignorăm această complexitate. În schimb, apelăm la euristice – scurtături mentale care ne ajută să evităm munca grea de a aduna și analiza datele;
  • Euristica disponibilității este cea mai frecventă modalitate prin care simplificăm procesul luării deciziilor. Aceasta presupune a ne baza pe informațiile care ne vin ușor în minte. De exemplu, oamenii sunt mult mai predispuși să cumpere o asigurare împotriva cutremurelor imediat după un seism major;
  • Domeniul financiar abundă în exemple legate de euristica disponibilității, în special în ceea ce privește optimismul/pesimismul generalizat față de o anumită clasă de active, ca urmare a unor perioade prelungite de randamente ridicate/scăzute;
  • Oamenii preferă poveștile în locul datelor și faptelor. Aceasta poate fi o abordare costisitoare. Industria financiară vinde adesea opinii și scenarii în loc de informații concrete. Investitorii ar trebui să ignore aceste scenarii și să se concentreze exclusiv pe date și analize concrete;
  • Un investitor inteligent nu se lasă influențat de știrile despre politicile Rezervei Federale, rata șomajului sau evenimente geopolitice. Motivul este simplu: dacă o informație ajunge pe prima pagină a ziarelor, impactul ei asupra prețurilor acțiunilor a fost deja luat în considerare;
  • Numeroase studii arată că investițiile în IPO-uri sunt riscante și oferă, în medie, randamente scăzute. Un studiu adesea citat arată că, în primii trei ani de la listare, companiile care își fac IPO-ul performează mai slab decât media pieței cu 27%;
  • Cu cât o companie este mai cunoscută publicului și cu cât povestea ei este mai populară și mai atrăgătoare, cu atât randamentele sale viitoare sunt susceptibile să fie mai scăzute. În schimb, companiile mai puțin cunoscute, care activează în domenii banale (denumite companii value), dețin adesea potențialul pentru cele mai mari randamente;
  • Unul dintre principiile majore ale economiei comportamentale este acela că pierderile ne afectează emoțional aproape dublu față de câștiguri. Astfel, pierderea a 1 dolar ne afectează la fel de mult ca un câștig de 2 dolari;
  • Căutăm distracție și statut într-un domeniu financiar care le penalizează pe amândouă și recompensează disciplina constantă și munca perseverentă. Ne concentrăm prea mult pe evenimente recente și importante, ignorând datele istorice (“rata de bază“) la fel de relevante. Ne supraestimăm propria abilitate, șansele de succes și, cel mai important, capacitatea de a gestiona riscul în momentele critice;

”Piețele bull market se nasc din pesimism, cresc în scepticism, se maturizează în optimism și mor în euforie. Momentul de maxim pesimism este cel mai bun moment ca să cumperi, iar momentul de maxim optimism este cel mai bun moment să vinzi” – Sir John Templeton

  • Investiția în clasele de active cu cele mai bune performanțe din ultimii 5-10 ani reflectă, de cele mai multe ori, înțelepciunea convențională care, de obicei, greșește. În mod contrar, achiziționarea clasei de active cu cele mai slabe performanțe din ultimul deceniu poate fi o strategie mai bună;
  • Istoria financiară și cercetările arată că firmele banale tind să genereze cele mai mari randamente investiționale. În realitate, creșterea spectaculoasă este adesea o iluzie care se evaporă rapid;
  • Este puțin probabil să identifici acțiuni câștigătoare din mulțimea companiilor cu performanțe aparente strălucitoare care, cel mai probabil, se vor prăbuși în curând;
  • Dacă sunteți în căutarea divertismentului, sporturile extreme și croazierele de lux sunt probabil mai ieftine decât fondurile speculative (hedge funds), imobiliare private, contracte futures pe mărfuri și colaborarea cu manageri de vedete;
  • Strategia de investiții de succes este plictisitoare. Investițiile atrăgătoare și interesante tind să fie supraevaluate și să atragă prea mulți bani, ceea ce duce la randamente mai scăzute în viitor;
  • Spune-ți în fiecare zi că obiectivul investițiilor nu este să devii bogat rapid, ci să eviți să ajungi sărac la bătrânețe. Cea mai bună modalitate de a face asta este printr-o abordare plictisitoare, ieftină și pasivă la bursă. Această abordare îți oferă liniște sufletească datorită portofoliului diversificat de active cu risc scăzut, garantate practic de stat;
  • Investitorii experimentați învață rapid să nu încerce să optimizeze trecutul. Majoritatea comportamentelor pieței sunt aleatorii, iar strategiile care au funcționat ieri, rareori funcționează și mâine;
  • Piețele financiare sunt imprevizibile. Presupunerea cea mai sigură și mai profitabilă pe piețele financiare este că nu există tipare previzibile. Deși există câțiva indicatori statistici ai performanței acțiunilor și pieței, aceștia sunt prea slabi pentru a fi folosiți practic;
  • Percepția ta asupra riscului este depășită. Sistemul 1 (intuitiv) asociază riscul cu pierderea imediată de bani: în acest an, lună, săptămână sau chiar azi;
  • Această definiție pe termen scurt a riscului ne ajuta în trecut când principalele pericole erau triburile vecine, animalele sălbatice, bolile mortale și plantele otrăvitoare;
  • Însă, în domeniul financiar, riscul principal este acela de a nu acumula suficiente active și de a nu le cheltui cu înțelepciune pe parcursul unei cariere de investitor care durează o jumătate de secol;
  • Indiferent de vârsta sau profesia investitorului, acesta este conștient că reacția viscerală la pierderile pe termen scurt reprezintă modul în care Sistemul 1 (intuitiv) îl determină să ia decizii greșite;
  • Un investitor experimentat învață să profite de perioadele de scădere a pieței (bear markets) spunându-și, de fiecare dată când portofoliul său scade, că prețurile mici înseamnă randamente mai mari în viitor;
  • De asemenea, își reamintește constant că nu va avea nevoie de activele sale din piața de valori pentru mulți ani, dacă nu chiar zeci de ani;
  • Oricare ar fi vârsta sau profesia investitorului, acesta știe că reacția viscerală la pierderile pe termen scurt este modul în care Sistemul 1 îl face să sărăcească. El învață să își folosească în avantaj perioadele de bear market spunându-și singură de fiecare dată când portofoliul lui este afectat, că prețurile scăzute înseamnă randamente viitoare mai mari. De asemenea, își reamintește că nu va avea nevoie de activele sale bursiere timp de mulți ani, dacă nu chiar decenii;
  • Un portofoliu diversificat de ETF-uri indexate poate să nu fie suficient de exclusiv sau interesant pentru gusturile tale, însă este foarte probabil să genereze randamente mai mari decât ale prietenilor tăi;
  • Primul pas pentru a evita supraîncrederea este să înveți să o recunoști. Crezi că ai o abilitate de conducere, abilități sociale și o condiție fizică peste medie? Probabil că nu. Dacă ai impresia că talentul tău de a selecta acțiuni te va ajuta să învingi piața, întreabă-te dacă ești cu adevărat mai inteligent decât persoanele din spatele tranzacțiilor tale. Bineînțeles, nu poți ști exact cine sunt ei, însă e sigur că sunt profesioniști iscusiți ale căror motivații, abilități și resurse le depășesc cu mult pe ale tale;
  • Evitarea supraîncrederii se realizează prin reamintirea constantă: “Piața este mult mai inteligentă decât voi fi vreodată. Milioane de alți investitori sunt mult mai bine echipați decât mine, toți căutând secretul tinereții financiare. Șansele mele de a fi primul care îl găsește nu sunt grozave. Dacă nu pot învinge piața, cel mai bun lucru pe care pot spera să îl fac este să mă alătur ei cât mai ieftin și eficient posibil.”
  • Cel mai eliberator aspect al unei abordări bazate pe indexare este obținerea randamentului pieței, care depășește majoritatea profesioniștilor din domeniul investițiilor implicați în sarcina costisitoare și sisifice de a încerca să-l depășească;
  • Ignoră randamentele clasei de active din ultimul deceniu. Concentrează-te în schimb pe “rata de bază”: cea mai lungă serie disponibilă de randamente ale acțiunilor și obligațiunilor;
  • Investiția eficientă ar trebui să fie plictisitoare. Dacă portofoliul tău ți se pare distractiv, e posibil să existe o problemă;
  • Înțelege că pierderile pe termen scurt, chiar și cele mai severe, nu reprezintă un risc financiar real, care este rezultatul forțelor macroeconomice și geopolitice care depășesc cu mult controlul tău. Îți recomand un portofoliu prudent format din acțiuni globale și instrumente cu venit fix pe termen scurt și de înaltă calitate;
  • Nu ești un investitor la fel de bun pe cat crezi. Persoana din spatele tranzacțiilor tale cu acțiuni nu e un investitor oarecare, ci mai degrabă cineva cu capabilități, informații și resurse redutabile. Cea mai sigură modalitate de a evita ca acea persoană să-ți decimeze portofoliul este să cumperi și să deții acțiuni care reflectă piața;

Pilonul 4 – Businessul investițiilor

  • Fondurile tranzacționate la bursă (ETF-uri) au revoluționat industria fondurilor mutuale, în mare parte in bine. ETF-urile le-au oferit clienților retail libertatea de a deține active printr-o gamă largă de societăți de brokeraj;
  • Agenții de bursă (brokeri) nu au o obligație fiduciară față de clienții lor.  Termenul “fiduciar” are o definiție legală complexă, dar pe scurt înseamnă obligația de a pune întotdeauna interesele clientului pe primul loc. Medicii, avocații, bancherii și contabilii trebuie să acționeze ca fiduciari. Agenții de bursă nu. Timp de decenii, industria bursieră a respectat un standard slab de “potrivire” pentru practicile de vânzări ale brokerilor. În ultimul deceniu, firmele de investiții și-au redenumit brokerii “consilieri de investiții” și au convins SEC să promulge Reg BI (“cel mai bun interes”), o structură de reglementare vagă care nu respectă standardul fiduciar, permițând firmelor să definească singure ce practici sunt sau nu acceptabile;
  • În cadrul unei relații cu un broker, clientul își dorește în mod rațional să minimizeze rulajul (turnover-ul), taxele și comisioanele, în timp ce pentru broker este în interesul său să maximizeze aceste cheltuieli;
  • Agenții de bursă sunt, în medie, agenți de vânzări, nu experți în finanțe. În general, recomandările lor de acțiuni provin direct din versiunea modernă a “squawk box-ului”, un difuzor care conecta fiecare sucursală la sediul central. De câteva ori pe zi, analiștii financiari ai firmei își raportează concluziile simultan către mii de agenți de bursă din toată țara. Ulterior, clienții primesc pontul fierbinte de la agentul lor de bursă;
  • Recomandările analiștilor erau și sunt viciate. Analiștii se simt supuși unei presiuni imense să recomande acțiunile companiilor pe care firmele lor le susțin financiar (adică vânzarea de acțiuni nou emise) sau pe care ar dori să le susțină financiar. Analiștii sunt adesea amenințați cu concedierea pentru recomandări nefavorabile despre aceste companii, astfel încât practic nu sugerează niciodată vânzarea acțiunilor lor. “Hold” este cea mai proastă recomandare pe care o dau. În 2017, de exemplu, doar 6% din ratingurile analiștilor erau “vânzare”. În perioada nebuniei dot-com de la sfârșitul anilor 1990, recomandările de vânzare au scăzut la doar 1% din total;
  • Clienții brokerilor/consilierilor de investiții din prezent, recent educați cu privire la beneficiile fondurilor indexate cu costuri reduse, se așteaptă ca portofoliile lor să reflecte aceste cunoștințe. Investitorul actual poate construi un portofoliu perfect funcțional cu doar unul sau două fonduri interne și unul sau două fonduri externe, iar mulți sunt acum nemulțumiți că li se percepe o taxă de 1% sau mai mult pentru astfel de portofolii simple;
  • Pentru cei care au nevoie de un consilier, taxele au scăzut dramatic. Dacă sunteți dispus să efectuați tranzacțiile pe cont propriu, plata consultanței pe oră este o modalitate eficientă;
  • Ai grijă la comisioane.  In funcție de mărimea portofoliului tău, refuză orice comision care se apropie chiar și de 1% din active. Daca ești confortabil sa efectuezi tranzacții pe cont propriu și ai nevoie doar de consultanță ocazională, plătește-o pe oră;
  • Asigură-te că acest consilier acționează ca un fiduciar. Cel mai simplu mod de a realiza acest lucru este ca acesta să își asume un jurământ fiduciar (căutați pe internet după ”fiduciary oath”). Dacă ezită, nu pleca, fugi;
  • Înghite-ți orgoliul și rămâi la fondurile indexate cu costuri reduse;
  • Să cumpărați asigurare înseamnă să vă protejați, nu să investiți. Singurul susținător financiar al unei familii ar trebui să achiziționeze o asigurare de viață temporară doar dacă nu are suficiente active pentru a-și asigura soțul/soția și copiii dependenți în caz de deces prematur;
  • Nu cumpărați produse de asigurare pentru investiții. Deși acestea beneficiază de impozitare fiscală amânată, ele vin cu taxe mari, costuri mari de renunțare și riscul reducerii plății;
  • Evită asigurările de viață unit link sau universale, care costă în general mult mai mult decât asigurările de viață simple. Din cauza taxelor complexe și a posibilelor penalități de retragere, e aproape întotdeauna mai avantajos să investești diferența de primă într-un portofoliu prudent, cu costuri reduse, format din fonduri indexate de acțiuni și obligațiuni;
  • Fundurile din sectoarele pieței cu performanțe ridicate tind să atragă o grămadă de active. În limbajul industriei, acest lucru este cunoscut sub numele de bani fierbinți (”hot money”): active aruncate de investitori naivi la performanțe istorice ridicate. Această performanţă este, de obicei, rezultatul a două selecții norocoase: performanța sectorială a industriei și selectarea acțiunilor de către manager;
  • Acumularea de bani fierbinți anunță, cel mai adesea, un preț maxim în sectorul său de piață. Chiar dacă nu o face, intrările excesive de bani fierbinți afectează cu siguranță performanța fondului, deoarece fondurile sunt forțate să aloce o cantitate mare de capital unui număr fix de acțiuni ale unor companii existente;
  • Deținătorii de unități în fonduri foarte performante cumpără scump și vând ieftin, alimentându-le cu numerar la vârfurile pieței și retrăgând bani în timpul prăbușirilor tehnologice, obținând astfel o rată internă a rentabilității mult mai mică decât fondul însuși;
  • Investitorii tind să cumpere când prețurile sunt mari și să vândă când prețurile sunt mici. Acest lucru duce la performanțe mai slabe cu 1%-1.5% decât ale fondului respectiv. Diferența de performanță este mai mare pentru clasele de active mai “fierbinți”;
  • Fluxurile fondurilor evidențiază conflictul de interese dintre investitori și companiile de fonduri. Similar firmelor de brokeraj care caută să determine clienții să tranzacționeze cât mai mult și companiilor de asigurări care vând produse cu costuri ridicate și complexe, rezultând inevitabil în performanțe slabe, companiile de fonduri mutuale au un singur scop: acumularea de active, indiferent de randamentul oferit;

”Performanța vine și pleacă, dar costurile rămân pentru totdeauna.” – Jonathan Clements

  • Un alt mit despre creșterea investițiilor indexate este că, la un moment dat, piețele vor deveni suficient de ineficiente pentru ca managerii activi să prospere. Din punct de vedere matematic, acest lucru este imposibil. Dacă investitorii pasivi dețin 99% din piața de valori, 1% rămas va fi în continuare identic cu piața generală. Managerul activ mediu va continua să obțină randamentul pieței pe 1% din acțiunile neindexate, minus cheltuielile sale;
  • O problemă mai serioasă din jurul succesului investițiilor indexate este pericolul politic și economic reprezentat de cei trei mari indicatori – BlackRock, Vanguard și State Street – care dețin aproximativ jumătate din piața bursieră americană. Chiar înainte de moarte, Bogle a recunoscut că este aproape imposibil ca noi participanți să conteste pe cei Trei Mari;
  • Mecanismul de răscumpărare al ETF-urilor evită, în general, distribuțiile de câștiguri de capital care pot afecta unele fonduri cu capital variabil indexate, fiind astfel mai eficient din punct de vedere fiscal. Pentru cei care doresc să se orienteze către companii value și mici, o gamă largă de familii de fonduri oferă ETF-uri care asigură expunere;
  • Faptul că ETF-urile pot fi tranzacționate pe tot parcursul zilei îi prezintă investitorului o problemă clasică de “paralizie prin analiză”: să decidă când să cumpere sau să vândă în timp ce urmărește prețul fluctuând pe ecran. Cu un fond tradițional deschis, acea decizie a fost deja luată pentru dvs. Obțineți prețul de la ora 4 p.m., indiferent dacă vă place sau nu. Pentru mulți investitori în ETF-uri, tranzacționarea continuă provoacă o stare de neliniște;
  • În mod ideal, nu vă recomand să investiți în fonduri cu management activ. Totuși, înțeleg că uneori tentația e mare. Dacă totuși decideți să mergeți pe această cale, alegeți fonduri cu cheltuieli mici, o rată scăzută de rotație și o prezență îndelungată pe piață, de zeci de ani;
  • Pornografia financiară“: conținut media despre investiții care perpetuează mituri și promisiuni false legate de alegerea activelor individuale (stock picking), predicția pieței (market timing) și poveștile alocării de active;
  • Din păcate, articolele raționale și pro-fonduri indexate nu se vând la fel de bine ca revistele, nu generează trafic pe website-uri și nici nu cresc ratingurile de audiență Nielsen;
  • Statutul jalnic al jurnalismului financiar din presa scrisă și mass-media sugerează că nu ar trebui să acordați prea multă atenție paginilor financiare din ziare, rețelelor sociale sau, Doamne ferește, programelor de știri financiare de la televizor;
  • Pe internet există totuși câteva site-uri web utile dacă sunteți foarte precaut. Printre cele mai importante se numără forumul de discuții și paginile wiki de pe bogleheads.org, precum și site-ul excelent humbledollar.com al lui Jonathan Clements. Moderarea atentă de către experți asigură atât conținut bazat pe informații corecte, cât și un mediu civilizat pentru ambele site-uri. Investopedia.com este o altă resursă de referință credibilă;
  • YouTube găzduiește de asemenea materiale video cu prelegeri susținute de nume importante din domeniul financiar. Aș căuta materiale de la John Bogle, Eugene Fama, Kenneth French, Jonathan Clements, Wiliam Sharpe, Burton Malkiel, Charles Ellis și Jason Zweig (notă: aș adăuga si pe Aswath Damodaran la această listă);

Asamblarea celor patru piloni

  • A economisi pentru pensie și a cheltui banii la pensie se aseamănă foarte mult cu atingerea obiectivelor tale legate de carieră și familie. Ambele domenii se bazează pe anumite reguli generale, însă imprevizibilitatea vieții și a piețelor financiare fac imposibilă chiar și o prognoză aproximativă. O persoană harnică și analitică are mai multe șanse de reușită decât una care nu este așa, însă uneori un norocos leneș poate ajunge la o sinecură confortabilă pe viață, sau dimpotrivă, un angajat de 60 de ani de încredere și strălucit poate ajunge, în ciuda eforturilor sale, la o companie falimentară cu o pensie micșorată;
  • Cu cât economisiți mai mult în timpul carierei și cu cât cheltuiți mai puțin la pensie, cu atât aveți mai multe șanse de reușită. Însă cheltuitorul nechibzuit poate totuși să aibă noroc cu o serie favorabilă de randamente (scăzute în timpul economisirii, ridicate la pensie), iar pensionarul disciplinat se poate confrunta cu o secvență inversă a randamentelor;
  • Multe calculatoare online presupun că viitoarele randamente ale acțiunilor și obligațiunilor vor fi la fel de generoase ca în trecut, o prognoză a cărei probabilitate se situează undeva între sosirea lui Moș Crăciun și a iepurașului de Paști;
  • În primul rând, calculați-vă cheltuielile anuale reziduale de trai (RLE), care reprezintă nevoile dvs. de cheltuieli pe lângă pensia primită. Planificați și depuneți eforturi pentru a acumula aproximativ 25 de ani din acele cheltuieli RLE. Apoi, calculați cât de mult trebuie să economisiți pentru a ajunge acolo. În cele din urmă, măriți această estimare cu un grad mare de incertitudine, cu cel puțin un factor de doi în ambele sensuri;
  • Chiar dacă ați putea investi la fel de bine ca Warren Buffett sau James Simons, acest lucru nu vă ajută cu nimic dacă nu puteți economisi. Societatea noastră de consum încurajează pe omul de rând să cheltuiască mult mai mult decât este necesar sau sănătos. Dacă întâmpinați dificultăți în a economisi, atunci aveți o problemă;
  • Dacă plănuiești să cumperi o locuință în următorii 5 ani, trebuie să-ți plasezi banii în titluri de stat, depozite bancare sau fonduri monetare;
  • Cu o oarecare teamă, aș recomanda alocarea a maximum 30% până la 40% din fondul pentru facultate în acțiuni, urmată de o trecere treptată către obligațiuni pe măsură ce admiterea se apropie. Când cheltuielile pentru facultate devin scadente, puteți vinde acțiunile rămase pentru taxe de școlarizare în anii buni și puteți vinde obligațiunile în anii mai puțin favorabili;
  • Nu vă bazați prea mult pe calculatoarele de pensie online, care adesea conțin estimări nerealistice ale randamentelor și subestimează riscurile inerente condiției umane. În cel mai bun caz, tratați rezultatele lor ca fiind estimări foarte aproximative;
  • Investițiile reprezintă o operațiune prin care bogăția se transferă de la cei care nu au o strategie pe care o pot pune în practică către cei care o au;
  • Nu poți ști cu exactitate ce fel de adversități economice, politice sau chiar militare se va confrunta portofoliul tău. De exemplu, dacă ai ști cu siguranță că inflația va crește rapid în generația următoare, te-ai concentra pe acțiuni la resurse naturale, imobiliare, TIPS (Titluri de Trezorerie Protejate la Inflație) și numerar, precum și pe o cantitate decentă de acțiuni value. Dacă ai ști că ne vom confrunta cu o depresiune deflaționistă similară celei din anii 1930, ai deține o cantitate mare de obligațiuni de stat pe termen lung. Iar dacă ai ști că lumea va suferi o pierdere catastrofală a încrederii în leadershipul industrial al SUA, ți-ai dori un portofoliu încărcat cu acțiuni ex-SUA;
  • În stadiile incipiente si medii ale perioadei tale de economisire, în aproape orice condiție de piață, rebalansarea portofoliului se va realiza in principal prin intermediul fluxurilor de numerar noi. Dacă o clasă de active performează slab în comparație cu restul portofoliului, vei direcționa o parte mai mare din economiile tale către această clasă pentru a o readuce la nivelul dorit. Daca o clasă de active performează bine în comparație cu restul portofoliului, vei direcționa o parte mai mică din economiile tale către aceasta;
  • Rebalansarea unui portofoliu tipic format din acțiuni și obligațiuni va duce la o scădere a randamentului pe termen lung, însă va menține pierderile periodice la un nivel pe care îl puteți suporta și va permite portofoliului să supraviețuiască. Rebalansarea între clasele de active ale acțiunilor, care ar trebui să aibă randamente pe termen lung aproximativ egale, poate de fapt să ofere un mic impuls de randament pentru partea de acțiuni a portofoliului dumneavoastră;
  • Rebalansarea vă obligă să cumpărați ieftin și să vindeți scump. Pentru majoritatea investitorilor, sunt necesari mulți ani și cicluri multiple de rebalansare pentru a internaliza din punct de vedere emoțional această rezistență la înțelepciunea convențională;
  • La fel ca și condiția fizică, condiția financiară necesită exercițiu constant. Rebalansarea periodică a portofoliului dvs. este o modalitate excelentă de a vă menține în formă;
  • Rebalansarea o dată la câțiva ani este probabil optimă din cauza comportamentului diferit pe termen lung și scurt al acțiunilor. La urma urmei, rebalansarea este un pariu pe faptul că unele active (cele cu cea mai slabă performanța din trecut) vor avea randamente viitoare mai mari decât altele (cele cu cea mai bună performanța din trecut);
  • Având în vedere acest lucru, nu rebalansați prea des. O metodă alternativă este rebalansarea cu prag, prin care rebalansați portofoliul atunci când alocarea unui activ depășește o limită bine definită;
  • Odată ce ți-ai stabilit strategia de alocare a activelor, cheltuirea portofoliului devine un proces ușor și intuitiv. Dintr-o perspectivă practică, în perioadele cu randamente ridicate ale acțiunilor, vei vinde acțiuni pentru a te menține la țintele de alocare. În bear market vei vinde din obligațiuni;
  • Problema principală pe care o vei întâmpina este dacă și când să îți reduci alocarea generală la acțiuni la pensionare. Aceasta depinde de trei factori: rata cheltuielilor tale, toleranța la risc și modul în care gestionezi compromisul dintre lăsarea de moșteniri și menținerea siguranței financiare;
  • Succesul investițional se bazează pe o politică de alocare a activelor clar definită, pe care o puteți menține indiferent de circumstanțe. Nu lăsați perfecțiunea să devină dușmanul binelui; o alocare a activelor “suboptimală” pe care o puteți urma este mai bună decât una optimă pe care o veți abandona când lucrurile devin înfricoșătoare – ceea ce se va întâmpla cel puțin o dată la câțiva ani;
  • O alocare eficientă a activelor poate fi la fel de simplă precum utilizarea unui singur fond cu dată țintă sau la fel de complexă precum una cu o duzină de clase diferite de active bursiere. Poziția dvs. pe acest spectru al complexității depinde de cât de bun sunteți la matematică și cât de bine tolerați un portofoliu complicat. Aderarea la strategia aleasă contează mult mai mult decât politica exactă de alocare a activelor;
  • Rebalansarea portofoliului se face în principal pentru a reduce riscul, dar și pentru a acumula și menține forța emoțională necesară, după cum spunea faimosul Warren Buffett, să fii “temător când alții sunt lacomi și lacom când alții sunt temători”;
  • Tranzacționați întotdeauna ETF-urile prin ordine cu limită (limit order) și evitați să cumpărați sau să vindeți în primele și ultimele 30 de minute ale programului de tranzacționare, când prețurile și spread-urile pot fi fluctuante;
  • Pentru investitorul individual, mecanismele detaliate de construcție a indicilor contează puțin. În loc să te concentrezi pe criteriile precise de selecție ale unui furnizor de indici, acordă atenție caracteristicilor generale ale unui fond, dintre care cele mai importante sunt capitalizarea medie de piață și poziționarea acțiunilor sale pe dimensiunea valoare/creștere, reflectată de raporturile preț/valoare contabilă, câștiguri, fluxuri de numerar, vânzări și dividende;
  • Cel mai important factor în decizia de a face un tilt în portofoliul și cu cât anume este disciplina necesară pentru a menține aceste portofolii cu tilt pe parcursul perioadelor lor de performanță relativ mai slabă. Randamentul factorului value din SUA a fost negativ în cea mai mare parte a ultimelor două decenii. Spreadul ridicat al valorii dintre companiile growth și cele value sugerează că acesta va reveni, însă nu există nicio garanție. Până la urmă, factorul value este un factor de risc, iar cel mai mare risc este că primele sale de risc pot să nu se mai returneze niciodată. Dacă înclini portofoliul și situația se inversează, te vei simți confirmat; dacă nu, pregătește-te pentru o avalanșă de reproșuri de tipul “ți-am spus eu”;
  • Alocările tale către acțiuni ar trebui să presupună riscuri și, prin urmare, să ofere randamente ridicate estimate (dar nu întotdeauna obținute). Obligațiunile ar trebui să îți mențină calmul și să te lase să dormi liniștit. Atât companiile, cât și guvernele pot intra în faliment, iar puține surprize financiare sunt mai alarmante decât să descoperi că activele pe care le credeai sigure nu sunt. Cea mai mare parte a randamentului tău pe termen lung la investiții va fi determinată de modul în care te comporți în cele mai proaste 2% dintre momente. Gestionează-ți activele cu venit fix având acest lucru în minte;
  • Fondurile cu efect de levier și cele inverse reprezintă o altă categorie de ETF-uri periculoase. Un fond cu efect de levier utilizează fonduri împrumutate și instrumente derivate pentru a multiplica randamentul zilnic al unui indice, de obicei, de două sau trei ori. Noțiunea de “eroziune a varianței”, sau modul în care volatilitatea erodează randamentul, transformă această strategie într-o idee cu adevărat dezavantajoasă;
  • Portofoliile cu tilt spre acțiuni cu capitalizare mică și value pot sau nu să ofere randamente mai mari, însă la un cost mai ridicat din punct de vedere al complexității și al comisioanelor. Indiferent de calea pe care o alegeți, vor exista perioade în care vă veți regreta decizia. Pe termen lung, disciplina de a vă menține strategia aleasă este mult mai importantă decât ținta exactă de alocare a activelor;
  • Puteți estima aproximativ randamentul pe termen lung al pieței bursiere prin însumarea creșterii câștigului pe acțiune pe termen lung (care probabil nu depășește 2% după inflație) la randamentul dividendelor (care în prezent este de aproximativ 1,7%), obținând un total de 3,7%;
  • Piața ar trebui văzută ca fiind mult mai inteligentă decât chiar și cei mai înțelepți participanți individuali. Stock pickingul și market timing-ul sunt metode costisitoare, riscante și în cele din urmă inutile. Prin definiție, randamentul scontat al unui administrator profesionist de bani este randamentul pieței minus cheltuielile sale.  Este adevărat: performanța din trecut nu este un indicator al rentabilității viitoare – nici pe departe. Campionul deceniului trecut are șanse mari să devină perdantul acestui deceniu. Mai mult, aproape sigur nu îi poți învinge pe acești participanți profesioniști la selectarea acțiunilor;
  • Doar un procent mic din acțiuni generează cea mai mare parte a randamentului pieței. Acestea sunt acele ace în carul cu fân, și chiar dacă dețineți acțiuni la o sută de companii diferite, le veți rata pe cele mai multe dintre ele. Pariul cel mai sigur este să dețineți întregul car cu fân;
  • Nu poți identifica compoziția portofoliului care va avea cele mai bune performanțe în viitor, iar cea mai prudentă cale este, probabil, deținerea unui portofoliu diversificat pe scară largă. Cei care își doresc mai multă complexitate și doresc să obțină un randament mai mare pot încerca să facă acest lucru asumându-și riscul de a deține acțiuni cu capitalizare mică și value;
  • Vor fi momente când noile tehnologii vor promite să ne refacă economia și cultura, iar sirenele lor te vor ademeni să investești de la bun început. Când auzi această melodie, ține-ți bine portofelul. Alteori, cerul pare că se prăbușește. Acestea sunt de obicei cele mai bune momente pentru a cumpăra;
  • În timp ce istoria nu se repetă identic și nici măcar nu rimează, există doar un număr limitat de traiectorii ale pieței de-a lungul istoriei. Mai ales când vine vorba de bule speculative, este util să realizezi că ai mai văzut filmul ăsta și știi cum se termină;
  • Ești cel mai mare dușman al tău. Cel mai probabil ești prea încrezător în abilitatea ta de a selecta acțiuni și administratori de fonduri. Nu uita că piața este o gorilă de 363 de kilograme al cărei scop principal este să facă cât mai mulți investitori să pară cât mai ridicoli. Și mai rău, ești prea încrezător și în toleranța ta la risc atunci când cerul pieței se întunecă;
  • Instinctele tale sociale îți vor eroda bogăția, determinându-te să deții ceea ce deține toată lumea. Dacă ești investit în aceleași sectoare de piață ca vecinii și prietenii tăi, este probabil să obții randamente scăzute. Investiția de succes este o activitate solitară;
  • Ignoră ultimii 5-10 ani de randamente ale investițiilor și concentrează-te pe datele pe termen lung. Da, acțiunile din companii mari aflate în creștere au avut randamente foarte ridicate în ultimii ani, însă istoria sugerează că acestea încă subperformează atât acțiunile din companii mari value, cât și pe cele din companii mici value. Deși nu există garanții că acest lucru va fi valabil și pe viitor, probabilitatea favorizează întotdeauna datele adunate pe cele mai lungi perioade de timp;
  • Rezistă tentației umane de a imagina modele acolo unde nu există. Randamentele claselor de active sunt în esență aleatorii, iar modelele aparente în retrospectivă aproape niciodată nu se repetă pe viitor;
  • Educă-te, dar fii atent: când vine vorba de investiții, 99% din ceea ce vezi în reviste, ziare și rețele sociale este mai rău decât fără valoare. Singura excepție o reprezintă „știrile” financiare de la televiziunea prin cablu, unde această cifră crește la 100%;
  • Majoritatea jurnaliștilor financiari învață rapid că este mult mai ușor să genereze un flux continuu de informații superficiale despre strategi și administratori de fonduri norocoși temporar, decât să facă analize serioase;
  • Mesajul principal al acestei cărți este puternic și simplu: cu un efort relativ mic, puteți construi un portofoliu de investiții cu o diversificare largă și cheltuieli minime, care se va dovedi superior celor mai multe conturi gestionate profesional. Nu aveți nevoie de o inteligență sclipitoare și noroc. Caracteristicile esențiale ale investitorului de succes sunt disciplina și rezistența de a “păstra direcția”, așa cum a spus John Bogle.
  • Securitatea dumneavoastră financiară se bazează pe patru piloni: cunoștințele despre teoria, istoria, psihologia și afacerile investițiilor. Învățați-i bine și folosiți-i cu înțelepciune.

Idei culese din carte de Sorin Scorțan