The little book of Big Dividends – Charles B. Carlson

A Safe Formula for Guaranteed Results

Un rezumat de Sorin Scortan
21 octombrie, 2022 —

Cartea “Minighid de investiţii cu dividende mari” (“The Little Book of Big Dividends – A Safe Formula for Guaranteed Returns”) de Charles Carlson (expert în acţiuni care oferă dividende) prezintă investitorilor dornici de dividende un plan de acţiune. Veţi afla cum să evitaţi capcanele, să găsiţi oportunităţi şi să construiţi un portofoliu care generează dividende mari şi sigure cu uşurinţă, prin intermediul formulei DMS (Dividende Mari şi Sigure).
Dacă aveţi un spirit de aventură, Carlson vă oferă ce vă doriţi şi să vă învaţă cum să găsiţi dividende mari şi sigure provenind din acţiuni de pe piaţa internaţională, REIT-uri şi altele.

Am extras idei interesante din această carte (exemplele de companii sunt menţionate de autor şi nu reprezintă recomandări de investiţie din partea mea):

• Din 1926 şi până în 2010, dividendele au constituit 43% din rentabilitatea totală a S&P 500;

• Dividendele au căzut în dizgraţie până de curând, deoarece directorilor corporatişti li se acordau bonusuri pe baza performanţei acţiunilor. Astfel, aceştia erau motivaţi să folosească surplusul de numerar al companiei pentru a răscumpăra acţiuni, în loc să plătească dividende cu aceştia. Răscumpărările de acţiuni au stimulat creşterea importanţei parametrului vital al câştigurilor pe actiunie (EPS – Earnings Per Share);

• În această epocă a gratificării imediate este greu de acceptat că un dividend anual de 3%, reinvestit gratuit, vă poate aduce o avere în timp;

• Un randament extraordinar al dividendelor este o tentaţie periculoasă, care vesteşte necazuri în viitor. Perspectiva este critică: cei care râvnesc la randament în absenţa calităţii vor afla în curând adevărul vechii zicale: “Nu mă îngrijorează atât rentabilitatea banilor mei, cât mă îngrijorează recuperarea capitalului investit!”;

• Prin urmare, înainte de a considera ideea de a înveşti în dividende drept învechită şi lipsită de speranţă său complet plictisitoare, amintiţi-vă de vechea fabulă cu broasca ţestoasă şi iepurele. Ţestoasa a ajuns la o vârstă venerabilă şi se bucură de pensie în Florida;

Randamentul unei acţiuni este determinat de două lucruri – dividendul şi preţul acţiunii. Dacă preţul unei acţiuni scade, randamentul acesteia creşte (cu condiţia că, desigur, compania să continue să plătească dividendul). Când acţiunile au fost strivite, în 2008 şi la începutul lui 2009, scăderile imense ale preţurilor au ridicat randamentul dividendelor la niveluri pe care, în numeroase cazuri, nu le-am mai văzut din 1982;

• Dacă doriţi o reţetă pentru a vă îmbogăţi pe piata de capital, iat-o: găsiţi acţiuni cu un potenţial de apreciere peste medie şi dividende în creştere şi cumpăraţi-le la preţuri atrăgătoare;

• Americanii îmbătrânesc. Odată cu vârsta vine o nevoie sporită de fluxuri regulate de numerar. Unul dintre motivele pentru care acţiunile plătitoare de dividende reprezintă o sursă excelentă pentru fluxul de numerar este abilitatea de a sincroniza plăţile dividendelor cu nevoile curente de cash;

• Acţiunile plătitoare de dividende, acţiunile preferenţiale, REIT-urile sau ETF-urile cu distribuţie sunt doar câteva dintre numeroasele vehicule investiţionale la care recurg investitorii în vederea obţinerii dividendelor;

• Acţiunile scad din cauza ştirilor proaste – o piaţă în scădere, câştiguri modeste, greşeli legate de noi lansări de produse. Evitarea ştirilor proaste este întipărită în ADN-ul nostru. Pentru a profita totuşi de scăderile pieţei, cu scopul de a cumpăra la un preţ convenabil, aveţi nevoie de o strategie care elimină emoţiile din procesul decizional, o strategie care vă forţează să cumpăraţi acţiuni chiar şi atunci când vă temeţi. Există o astfel de strategie investiţională: reinvestirea dividendelor;

Cum câştigăm din investiţii:

  1. Valoarea investiţiei noastre creşte. Cumpăraţi o acţiune cu 10 USD şi ajunge să valoreze 20 USD. Aţi obţinut un profit de 10 USD din investiţie. Acest profit se numeşte câştig de capital. Dacă vindeţi şi păstraţi profitul, aveţi o marcare de câştig de capital. Dacă păstraţi acţiunea, aveţi un profit nerealizat de capital;
  2. Primim o parte din profiturile companiei în mod regulat. În calitate de acţionar al companiei, sunteţi proprietar. În calitate de proprietar, aveţi dreptul de a revendica profiturile companiei în raport cu ceea ce deţineţi. Consiliul director al companiei poate alege să păstreze profiturile şi să le reinvestească din nou în companie. Pe de altă parte, consiliul poate decide să distribuie o parte sau tot profitul către proprietari. Partea din profit pe care o primiţi poartă denumirea de “dividend”. Dividendele sunt plătite trimestrial, semestrial sau anual. Cunoaşterea datelor de plată poate fi folositoare în construirea unui portofoliu de dividende care să furnizeze fluxuri regulate de numerar, în vederea îndeplinirii obiectivelor financiare.

Rentabilitatea totală a unei acţiuni – suma totală pe care o primiţi în urma investiţiei – rezultă din câştigurile de capital plus dividende;

• În jur de 40% din rentabilitatea totală pe termen lung a pieţei provine din dividende;

Procter & Gamble plăteşte dividende în fiecare an, încă din 1891. Preţul acţiunilor Procter & Gamble însă nu a crescut în fiecare an din 1891. Cu toate acestea, posesorii de acţiuni au fost plătiţi chiar şi în anii în care s-au înregistrat scăderi. Nu au depins doar de câştigurile de capital pentru a fi plătiţi;

Johnson & Johnson şi-a crescut dividendul în fiecare an, de peste 45 de ani. Acţionarii au primit dividendele acelea în creştere, indiferent de ce se întâmplă cu preţurile acţiunilor într-un an dat, iar fluxul în creştere al dividendelor nu numai că a protejat împotriva inflaţiei, ci a şi accelerat rentabilitatea investiţiei;

• Dacă aţi fi investit 5000 de dolari în Johnson & Johnson la începutul anului 1985, păstrând acţiunile până în 2010 şi reinvestind dividendele pe parcurs, dividendele dumneavoastră din acţiunile J&J în 2010 ar valora peste 7100 de dolari. Cu alte cuvinte, rentabilitatea investiţiei iniţiale prin intermediul dividendelor este de peste 100% în fiecare an;

Piaţa de capital este de fapt o piaţă a companiilor mici, care plătesc rar dividende. Dividendul reprezintă un transfer de lichidităţi către acţionari. Odată cu plata dividendelor, banii se duc, iar firma nu mai poate folosi banii respectivi pentru a-şi finanţa dezvoltarea. Firmele mici, aflate în creştere, aleg deseori să-şi păstreze profiturile cu scopul de a avea numerar pentru a-şi finanţa dezvoltarea;

• Implementarea unui dividend iniţiază un contract implicit cu acţionarii, contract care stipulează faptul că poţi conta pe acest dividend indiferent de fluctuaţiile pieţei;

• Istoric vorbind, companiile au fost extrem de ezitante în privinţa tăierii sau omiterii dividendului. Prin urmare, dacă o firmă nu este încrezătoare în stabilitatea şi siguranta fluxului său de profituri, e puţin probabil să iniţieze un dividend;

În general, dividende plătesc firmele mari, relativ consacrate. Companiile care plătesc dividende au depăşit probabil cea mai importantă fază de creştere şi nu au nevoie de toate fluxurile lor de numerar pentru a-şi finanţa operaţiunile. Astfel de companii au o încredere rezonabilă că viitoarea lor profitabilitate va susţine plata dividendelor;

• Dacă o companie nu generează profituri, probabil că nu generează fluxul de numerar care poate fi folosit pentru a plăti dividende;

• E posibil să fi deţinut acţiuni ale unor companii care au avut un an prost, dar care şi-au plătit totuşi dividendul, însă acesta nu este un joc care poate fi jucat pe termen nedefinit. Companiile pot împrumuta bani pentru a-şi plăti dividendele. Pot recurge la rezervele de numerar pentru a le plăti. În schimb, la un moment dat, o firmă care nu-şi câştigă dividendele din profituri curente, nu le va mai putea plăti;

Rata de distribuţie a unei acţiuni (stock payout raţio) reflectă procentajul din câştigurile unei companii, care este plătit sub formă de dividende. O firmă care are profituri de doi dolari pe acţiune şi care plăteşte un dolar pe acţiune în dividende are o rată de distribuţie de 50%;

Cu cât rata de distribuţie este mai mare, cu atât mai mult creşte pericolul ca firma să reducă sau să elimine dividendele dacă, în viitor, vor apărea probleme. Rata de distribuţie este singurul şi cel mai puternic factor de analiză a sănătăţii, stabilităţii şi potenţialului de creştere al dividendului unei acţiuni;

Randamentul dividendului unei acţiuni se calculează împărţind suma dividendelor plătite în ultimele 12 luni la preţul acţiunii. De exemplu o actiunie care se tranzacţionează cu 10 dolari şi a adus 0,50 dolari pe acţiune sub formă de dividende pe ultimele 12 luni are un randament de 5%;

• Deși este important, randamentul nu ar trebui să constituie factorul determinant în selectarea acţiunilor. Investitorii ignoră prea des faptul că randamentul este în directă corelaţie cu riscul. Un randament neobişnuit de mare poate anticipa probleme serioase în cadrul unei companii. De fapt, un randament mare este un bun predictor al tăierilor sau omiterilor totale ale viitoarelor dividende;

• Banii pe care o companie îi plăteşte acţionarilor săi nu mai fac parte din baza de active a companiei. Sunt bani care nu mai pot fi folosiţi pentru noi investiţii şi dezvoltarea companiei. Reducerea aceasta a “averii” companiei trebuie să se reflecte în micşorarea preţului acţiunii, care în mod normal scade atunci când se plătesc dividende;

• Această scădere a preţului acţiunii survine la o dată denumită ex-dividend. În general, data ex-dividend are loc cu două zile lucrătoare înainte de data de înregistrare. Elementul esenţial al datei ex-dividend este că reprezintă punctul de scădere a preţului cu valoarea dividendului. Trebuie să deţii o acţiune înainte de data ex-dividend pentru a putea primi banii aferenţi următorului dividend. Dacă achiziţionaţi o acţiune la data ex-dividend sau după, nu aveţi dreptul la următoarea plată a dividendului;

Preţul acţiuni scade, reflectând valoarea dividendului. Prin urmare, deşi nu aveţi dreptul să primiţi dividendul dacă achiziţionaţi la dată sau după data dividendului precedent, plătiţi un preţ mai mic decât cotaţiile recente ale acţiunii;

• Ideea esenţială este că nu există mese gratuite. Strategiile de obţinere a dividendelor nu prezintă doar avantaje. Având în vedere comisioanele, impozitele şi ajustările care au loc la plata dividendelor, nu este uşor să profiţi de pe urma strategiilor de plasament în vederea obţinerii dividendelor fără o expunere la riscul de fluctuaţie a pieţei de acţiuni;

• Când vine vorba de investiţiile în dividende, dacă pare prea bun pentru a fi adevărat, de obicei aşa şi este. Randamentul dividendelor reflectă setul de bine riscul unei investiţii;

• Dacă randamentul unei acţiuni este semnificativ mai mare decât randamentul unei acţiuni tipice sin sectorul respectiv, depăşindu-l cu trei procente sau mai mult, e un avertisment că ceva s-ar putea să nu fie în regulă;

Randamentul unei acţiuni va creşte în două situaţii:
1) dividendul creşte şi/sau
2) preţul acţiunii scade

• De obicei randamentele extraordinar de mari ale dividendelor nu rezultă din creşterea dividendelor, ci din prăbuşirea preţurilor acţiunilor;

• Dacă acţiunea se prăbuşeşte, randamentul dividendelor creştere (preţurile acţiunilor reacţionează mai repede la riscul investiţional decât consiliul director, motiv pentru care preţul acţiunii va scădea brusc, înainte ca dividendul să fie tăiat sau omis. Investitorii care aleg să ignore comportamentul preţului unei acţiuni în evaluarea siguranţei dividendelor fac o greşeală uriaşă;

• Cei care vânează randamente mari însă vor continua să facă aceeaşi greşeală şi în viitor. Nu fiţi unul dintre aceşti investitori;

• Nu puteţi ignora perspectivele unei acţiuni privind câştigurile de capital atunci când evaluaţi calibrul unui dividend şi al randamentului acestuia. Ce contează dacă o companie are un randament “mare” de 8%, atunci când investiţia îşi pierde jumătate din valoare?

Nu puteţi alege acţiuni bazându-vă doar pe nevoile financiare personale. Acest lucru se întâmpla adesea şi constituie o greşeală capitală. Trebuie să alegeţi acţiunile plătitoare de dividende pe baza meritelor lor, nu în funcţie de nevoile dumneavoastră;

Dacă o acţiune are un randament mai mare cu 3% decât acţiunile competitorilor şi de 5 ori mai mare decât randamentele dividendelor pentru S&P 500, pur şi simplu refuzaţi-o;

Evitaţi lăcomia. Selectarea unui univers de investiţii redus la acţiunile cu randamentele cele mai ridicate constituie o cale sigură către dezastru. Întrebaţi pe oricine a făcut acest lucru în 2008;

Formula Dividendelor Mari şi Sigure (DMS)

Formula de bază începe cu două premise simple:

  1. O companie nu poate plăti dividende dacă nu are banii necesari pentru a le plăti;
  2. Trebuie să alegeţi acţiunile care au un potenţial atrăgător al veniturilor totale, nu doar al veniturilor din dividende;

Formula DMS de bază examinează doar două componente:

  1. Rata de distribuţie
  2. Punctajul general Quadrix

Rata de distribuţie a unei acţiuni măsoară cât din profitul unei companii este plătit sub formă de dividende. Dacă o companie plăteşte o parte mică din profiturile sale sub formă de dividende, există posibilitatea ca dividendul să crească sau cel puţin să fie menţinut, hiard aca profiturile scad pentru o perioadă ;

Rata de distribuţie « sigură » nu trebuie să depăşească 60%. Rata de distribuţie este poate cel mai puternic instrument care vă ajută să vă formaţi rapid o părere cu privire la capacitatea unei companii de a-şi menţine şi creşte dividendul ;

Sistemul de evaluare a acţiunilor Quadix evaluează peste 4000 de acţiuni, pe baza a peste 100 de variabile diferite din 6 categorii :

  1. Trendul activităţii companiei (creşterea câştigurilor, a fluxului de numerar şi a vânzărilor) ;
  2. Calitatea (rentabilitatea investiţiei, rentabilitatea capitalurilor proprii, rentabilitatea activelor) ;
  3. Valoarea (prêt/vânzări, prêt/câştiguri, prêt/valoare contabilă) ;
  4. Forţă financiară (nivelurile de îndatorare) ;
  5. Recomandările analiştilor în privinţa câştigurilor estimate ;
  6. Performanţa (performanţa relativă a preţului acţiunii).

• Pentru a calcula punctajul general, Quadrix foloseşte o medie ponderată a punctajelor celor şase categorii. Punctajul general se bazează pe o clasificare procentuală, ceea ce înseamnă că o acţiune căreia Quadrix îi acorda un punctaj general de 90 se clasifica mai bine decât 90% din acţiunile din universul Quadrix. Se vor căuta acţiuni cu punctajul general Quadrix de 75 sau mai mare ;

• Nu examinaţi randamentul până nu aţi analizat siguranţa dividendului, abilitatea dividendului de a creşte şi valoarea intrinsecă a acţiunii ;

Exemple de companii cu rata de distribuţie de maxim 0,6 şi punctaj general Quadrix peste 75 : Abbot Labs (ABT), Automatic Data Processing (ADP), Clorox (CLX), general Mills (GIS), Johnson & Johnson (JNJ), Kellogg (K), Lockheed Martin (LMT), McDonald’s (MCD), PepsiCo (PEP), Procter & Gamble (PG) ;

Procter & Gamble oferă dividende remarcabile, în fiecare an încă din 1944, mărindu-şi dividendele în fiecare an din ultimii 59 de ani ;

Exxon plăteşte dividende în fiecare an din 1882 şi şi-a mărit dividendele anuale în ultimii 40 de ani ;

Coca-Cola plăteşte dividende continuu din 1893, mărindu-şi dividendele în ultimii 59 de ani ;

Kellogg plăteşte dividende de peste 90 de ani ;

• Pe internaţional autorul preferă acţiuni ca : AstraZeneca (AZN), Fresenius Medical (FMS), Novartis (NVS), Novo Nordisk (NVO), PetroChina (PTR), Sanofi-Aventis (SNY), Unilever (UL)

• Atunci când cumpăraţi acţiuni cu dividende mari şi sigure, asiguraţi-vă că includeţi acţiuni aparţinând atât unor companii mari, medii, cât şi mici. Vă veţi diversifica portofoliul ;

Inamicul nr. 1 al investitorilor este inflaţia. Dacă inflaţia ajunge la o medie anuală de 3% pe an, în 12 ani puterea de cumpărare a banilor este redusă cu 30%, iar în 25 de ani cu peste 50% ;

• Cum pot lupta investitorii împotriva inflaţiei ? Deţinând investiţii care produc venituri ce depăşesc rata inflaţiei în fiecare an ;

• O modalitate de a vă proteja de inflaţie este să vă concentraţi asupra acţiunilor care îşi vor mari dividendele în mod regulat;

• Dacă o acţiune vă aduce dividende în valoare de 200 de dolari pe an, iar dividendul creşte cu 3% pe an, veţi primi peste 400 de dolari în dividende de pe urma acestei acţiuni în 25 de ani de acum înainte;

• Dacă dividendele pot măcar să ţină pasul cu inflaţia – şi să sperăm că pot depăşi rata inflaţiei – puterea dvs. reală de cheltuire poate fi menţinută sau mărită de-a lungul timpului;

• Nu vă pot spune de câte ori mi-au povestit investitorii despre cum şi-au mutat banii dintr-o investiţie într-o altă investiţie mai riscantă, cu scopul de a genera un randament suplimentar de 1%. Susţin fără ezitare ideea că trebuie să scoţi o rentabilitate cât mai mare din banii câştigaţi cu greu, dar mult prea des se iau decizii proaste în numele unor randamente ridicate. Reţineţi că randamentul aşteptat este un bun indicator al riscului. Când transferaţi banii într-o investiţie cu un randament mai mare, aveţi toate şansele să fie o investiţie mai riscantă;

• Când o companie îşi ia angajamentul să plătească dividendul, dă dovadă de încredere că va fi capabilă să continue să se achite de acest angajament pe care şi l-a luat în faţa acţionarilor;

• Când o companie îşi măreşte dividentul, există convingerea că viitorul acesteia este suficient de puternic pentru a susţine o creştere a fluxurilor de numerar către acţionari. Astfel de decizii nu sunt luate cu uşurinţă. Ultimul lucru pe care şi-l doreşte o companie este să mărească dividendul într-un trimestru, pentru ca apoi să-l tăie sau să-l omită în trimestrele următoare;

Mărirea dividendului nu înseamnă neapărat că viitorul e luminos. Un exemplu în acest sens îl constituie băncile care şi-au mărit dividendele în 2006 şi în 2007, pentru ca maiapoi, în 2008, să se prăbuşească în prăpastie;

• Cumpărarea acţiunilor ale căror dividende cresc nu este o idee bună doar pentru că ne protejează de inflaţie, este o idee bună deoarece acţiunile al căror dividend se măreşte, luate ca grup, depăşesc performanţele pieţei (ex. cu 2% în perioada 1994-2010);

• Majoritatea investitorilor examinează două acţiuni şi o selectează pe aceea despre care cred că are cele mai mari şanse de-a lungul timpului. Acest fapt plasează accentul în întregime pe răsplată. Calcularea răscumpărării unei acţiuni pe baza fluxului dividendului vă forţează să vă adresaţi următoarea întrebare: dacă această acţiune nu-mi va aduce nicicând bani ca urmare a aprecierii preţului de piaţă, cât mă dura până când încasarea dividendelor va amortiza investiţia iniţială?

• O rată de distribuţie de 60% (un dolar în dividende, plătit pentru fiecare 1,66 dolari obţinuţi din profituri) sau mai mică reflectă faptul că o companie are şanse mai mari de a-şi menţine sau mari dividendul faţă de una care îşi plăteşte deja majoritatea profiturilor sub formă de dividende;

Pentru investitorii care caută dividende cu o creştere consecventă, următoarele acţiuni ar trebui să se ridice la înălţimea aşteptărilor:

  • Aflac (AFL)
  • Automatic Data Procesing (ADP)
  • Colgate-Palmolive (CL)
  • Johnson & Johnson (JNJ)
  • Medtronic (NDT)
  • PepsiCo (PEP)
  • United Technologies (UTX)
  • Wal-Mart Stores (WMT)

Toate acestea acţiuni au punctaje Quandrix de cel puţin 70 şi îndeplinesc următoarele criterii:

  • Dividende mai mari în fiecare an, timp de cel puţin 10 ani;
  • O creştere anuală a dividendului care atinge o medie de cel puţin 10% în ultimii 10 ani;

• Petreceţi cea mai mare parte a vieţii strângând bani. Dar ce se întâmplă când trebuie să începeţi să folosiţi fondurile respective? Care este cea mai bună modalitate de a vă întreţine, asigurându-vă că banii vă ajung pentru întreaga viaţă?

• Cercetările sugerează că o rată iniţială de retragere de 3-4%, cu o alocare a activelor de 50-75% în acţiuni, iar restul în obligaţiuni şi numerar vă oferă cea mai bună şansă de a vă finanţa pensia;

• Luaţi în considerare o retragere iniţială de 3-4%, în special dacă vă aşteptaţi să trăiţi 20 de ani sau mai mult. Dacă investiţiile dvs. o duc bine în primii ani de pensionare, vă puteţi mari apoi rata de retragere. Invers, puteţi limia retragerilor, dacă rentabilitatea este slabă;

• Avem garanţia că acţiunile cu randamente de 2% le vor depăşi pe cele cu randament de 5%? Nu. Acţiunile cu randament mare au, însă, în general, pespective de creştere mai scăzute, în parte deoarece plătesc mai mult decât profiturile obţinute sub formă de dividende, lăsând astfel o sumă mai mică de reinvestit în companie, cu scopul dezvoltării;

• Medtronic, Bristol-Myers Squibb şi Microsoft îşi achită dividendele în luni diferite. Dacă aţi considera acesta un “mini” portofoliu de trei acţiuni, aţi descoperi următorul lucru: deţinând toate cele trei acţiuni, un investitor ar primi bani aferenţi dividendelor în fiecare lună a anului;

Trusturile de investiţii imobiliare (REITs) sunt titluri de valoare care se tranzacţionează asemenea acţiunilor. Există două mari tipuri de trusturi imobiliare:

  • Acţiunile – sunt investite în proprietăţi şi în administrarea acestora (ex. complexe comerciale, clădiri de birouri, facilităţi industriale şi din domeniul îngrijirii sănătăţii), venituri provenind în mare măsură din chirii
  • Trusturile ipotecare – au ca obiect de actvitate impotecile, generând venituri din dobânzile pe împrumuturi.
    Ambele au în general, randamente ridicate, dat fiind că trebuie să distribuie investitorilor cel puţin 90% din profituri către investitori;

• REIT-urile au rate de distribuţie extrem de ridicate, care le fac să fie vulnerabile la tăierile şi omisiunile dividendelor, în cazul în care survin probleme;

• Majoritatea oamenilor au făcut deja un mare pariu pe imobiliare prin intermediul deţinerii unei case. Deţinerea unei serii de acţiuni REIT măreşte această expunere;

• Asiguraţi-vă că REIT-ul îşi plăteşte dividendele cu numerar, nu cu acţiuni;

Acţiunile preferenţiale sunt oarecum similare atât acţiunilor obişnuite, cât şi obligaţiunilor. Deţinătorii acţiunilor preferenţiale au un statut mai bun decât acţionarii obişnuiţi, situându-se însă sub deţinătorii de obligaţiuni atunci când vine vorba de prioritate, în eventualitatea în care o companie dă faliment. Totodată, se bucură de un tratament preferenţial atunci când ne referim la dividende. Acestea din urmă sunt plătite deţinătorilor de acţiuni preferenţiale înaintea acţionarilor obişnuiţi. Dacă un dividend pentru o acţiune preferenţială nu este plătit, se acumulează de la an la an. În plus, înainte ca dividendul să fie plătit acţionarilor obişnuiţi, dividendele cumulative trebuie achitate deţinătorilor de acţiuni preferenţiale;

• Dat fiind că acţiunile preferenţiale se comportă mai mult ca instrumente cu venit fix, tind să fie mult mai sensibile la evoluţia ratelor de dobândă decât acţiunile obişnuite;

Dacă Apple şi-ar vinde iPod-urile, iPhone-urile şi Mac-urile la jumătate de preţ, consumatorii ar lua magazinele cu asalt pentru a profita de reduceri. Nu însă şi pe piaţa de capital. Indicele DJIA s-a prăbuşit cu aproximativ 50% din mai 2008 şi până în martie 2009. Câţi v-aţi fi grăbit să daţi bani pe acţiuni? Nimeni nu vrea să cumpere o acţiune doar pentru a o vedea prăbuşindu-se, dar dacă ne uităm la averile creată pe piaţa de capital, majoritatea aparţin unor oameni dispuşi să cumpere mai ales pe parcursul perioadelor mai dificile ale pieţei;

• Cumpărarea unor acţiuni de calitate – aparţinând unor companii cu poziţii financiare puternice, poziţii de vârf în industria din care fac parte şi fluxuri de dividende sigure şi constante – într-o perioadă în care piaţa se află pe o pantă descendentă poate face parte dintr-o reţetă câştigătoare pentru a avea succes pe termen lung pe piaţă;

Emoţiile ne fac deseori să comitem greşeli. Reinvestirea dividendelor este cea mai apropiată formă de investiţie “fără emoţii” dintre toate câte există;

• Este posibil ca reinvestirea dividendelor să fie singura modalitate prin intermediul căreia unii dintre noi pot achiziţiona acţiuni pe timpul pieţelor în scădere;

• În 2008 a existat o mare discrepanţă la nivelul profiturilor claselor de active. Acţiunile de pe pieţele emergente s-au prăbuşit cu 55%. Acţiunile americane cu o capitalizare mare au scăzut cu 37%. Obligaţiunile cu randament ridicat au scăzut cu 26%. Obligaţiunile municipale pe termen scurt n-au fost afectate. Titlurile de stat emise de SUA au crsecut cu aproape 9%;

Utilizând diversificarea corect, investitorii pot reduce riscul portofoliului, fără a-şi sacrifica rentabilitatea;

Formula DMS avansată utilizează 10 factori pentru a evalua stabilitatea şi creşterea dividendului:

  1. Rata de distribuţie (30%) – are 30% pondere în formula;
  2. Sarcina financiară a companiei (10%) – Companiile cu un grad mare de îndatorare se pot lupta să-şi plătească dividendele dacă se deteriorează condiţiile de afaceri. Gradul de îndatorare măsoară cât de bine vor acoperi profiturile companiei plăţile aferente dobânzii curente;
  3. Raportul flux de numerar – câştig net (5%) – arată relaţia dintre numerar şi profituri;
  4. Randamentul dividendului (5%)
  5. Indicatorul tehnic “Relative Strength” pentru un interval de 6 luni (10%) – măsoară performanţa relativă a preţului unei acţiuni pe ultimele şase luni;
  6. Schimbarea tangibilă în valoarea contabilă pe parcursul unui an (10%) – furnizează o idee clară asupra calităţii bilanţului companiei;
  7. Creşterea aşteptată a profitului pe termen lung (10%) – examinează creşterea aşteptată a profitului pe următorii 5 ani, pe baza estimărilor câştigurilor făcute de analiştii de pe Wall Street, care urmăresc evoluţia companiei;
  8. Creşterea pe trei ani a fluxului de numerar (5%) – parametru retrospectiv care arăta în ce măsură a reuşit compania să-şi mărească fluxul de numerar;
  9. Creşterea pe trei ani a dividendului (10%) – companiile care au tendinţa de a-şi mari dividendul vor încerca să o facă în continuare, cu excepţia cazului în care survine o catastrofă;
  10. Creşterea pe trei ani a câştigurilor (5%) – parametru retrospectiv care vă ajută să vă creaţi o imagine cu privire la succesul înregistrat de companie în privinţa creşterii câştigurilor nete;

Dacă doriţi să vă constituiţi averea în timp, încasarea dividendelor nu este calea potrivită, ci reinvestirea lor. Investind dividendele, profitaţi de ceea ce Einstein se spune că numea a opta minune a lumii – multiplicarea. Aceasta înseamnă să folosiţi dividendele pentru a cumpăra noi acţiuni, pentru ca acele acţiuni să producă mai multe dividende care vă vor permite să achiziţionaţi alte acţiuni şi aşa mai departe.

Idei culese din carte de Sorin Scorțan