The Little Book of Value Investing – Christopher H. Browne

Un rezumat de Sorin Scortan
17 august, 2022 —

“The Little Book of Value Investing”, tradusă în română cu titlul “Minighid de investiții bazate pe valoare” este o carte scrisă de Christopher H. Browne, care a lucrat alături de Benjamin Graham și Warren Buffett.

Autorul ne explică modul cum funcționează investițiile bazate pe valoare (value investing), cum să recunoaștem valoarea dintr-o acțiune și cum să folosim aceste informații pentru a ne spori valoarea portofoliului.

Sfaturi și idei pentru a avea succes în investiții

  1. Investiția bazată pe valoare este ușor de descris, chiar dacă nu este întotdeauna ușor de pus în practică. Constă în cumpărarea titlurilor de valoare la un preț mai mic decât valoarea lor intrinsecă – în cumpărarea acestora pe baza valorii fundamentale a afacerii, care este distinctă de ceea ce se întâmplă la nivelul superficial al pieței de capital;
  2. Gândiți-vă la căutarea acțiunilor valoroase ca la cumpărarea alimentelor, când urmăriți să găsiți produsele de cea mai bună calitate, la cel mai bun preț disponibil. Acest minighid vă va explica fundamentele filosofiei de investiție a investitorilor absolut remarcabili, astfel încât să puteți învăța cum să va umpleți rafturile magazinului de valori cu marfă de cea mai bună calitate, la cel mai scăzut preț la care o puteți găsi;
  3. Dat fiind că miza jocului constă în preț și valoare – adică în a plăti mai puțin decât primești- nu este surprinzător că investitorii orientați spre valoare înclină spre titluri de valoare depreciate;
  4. Investițiile bazate pe valoare sunt atât de neconvenționale, deoarece e de fapt o chestiune de temperament. Având în vedere instabilitatea piețelor, nimeni nu știe dacă va fi nevoie de o săptămână, o luna, un an sau mai mulți pentru ca valoarea reală a unei acțiuni să fie recunoscută. Mulți oameni nu au răbdarea necesară; sunt dornici să primească recompensa imediată sau validarea semenilor;
  5. Pe piața de capital există un entuziasm irezistibil, iar oamenii cad în mrejele acțiunilor fierbinți despre care vorbește toată lumea. Oamenii cred că vor rata o minunată oportunitate, dacă nu întră în posesia acestor acțiuni superinteresante;
  6. Când acțiunile sunt în ascensiune, rapoartele de analiză de pe Wall Street urlă: “Cumpărați!” Când acțiunile scad, experții ne spun: “Păstrați-le”, când de fapt vor să spună “Vindeți-le” (“Vindeți” e considerat nepoliticos în lumea acțiunilor, cu excepția circumstanțelor extreme. Toată lumea pare a crede că trebuie să cumpere acțiuni în creștere și să le vândă pe cele aflate în scădere);
  7. Investitorii se tem să fie lăsați în urmă și le place ideea de a deține acțiunile fierbinți și populare despre care vorbește toată lumea. Totodată, găsesc un oarecare confort în a ști că o mulțime de alți oameni au făcut aceleași alegeri (că suporterii care aclamează aceeași echipa sportivă). Însă nu doar investitorii obișnuiți, individuali, cad pradă acestei mentalități de turmă; li se întâmplă și managerilor de portofolii profesioniști;
  8. Investitorii se pot simți confortabil când pierd bani, atâta timp cât acest lucru li se întâmplă tuturor celorlalți;
  9. Momentul pentru a cumpăra acțiuni este atunci când acestea sunt la reducere, nu când sunt costisitoare pentru că toată lumea dorește să le dețină;
  10. Acțiunile fierbinți (sau “cu potențial”, în argoul financiar) au fost întotdeauna considerate cea mai atrăgătoare și mai interesantă formă de investiții. Dar sunt acestea cele mai profitabile? Când oamenii investesc în acțiuni cu potențial, speră să investească în companii care au un produs sau un serviciu aflate la mare căutare și care se vor dezvolta mai rapid decât restul pieței. Investitorii care mizează pe potențial tind să dețină favoritele zilei – produse noi la modă sau companii extrem de atrăgătoare;
  11. Tind să fie cei mai buni din grupul din domeniul lor și inovatori în sectorul respectiv. Nu este nimic rău în a deține o afacere grozavă, care poate crește într-un ritm rapid. Neajunsul acestei abordări rezidă în prețul pe care îl plătesc investitorii. Nimic nu crește într-un ritm super accelerat la nesfârșit;
  12. În cele din urmă, hipercreșterea stagnează. Între timp, investitorii licitează deseori acțiuni fierbinți și pe val, care ajung la prețuri amețitoare, nesustenabile. Când rata creșterii scade, rezultatul poate pune în pericol bunăstarea financiară a investitorului;
  13. Frumusețea investițiilor bazate pe valoare constă în simplitatea logică a acestora. Se bazează pe două principii: cât valorează cu adevărat (valoarea intrinsecă) și cum să nu pierdeți bani (marja de siguranță). Aceste concepte au fost introduse de către Benjamin Graham în 1934 și sunt la fel de relevante astăzi pe cât erau pe atunci;
  14. Graham a definit valoarea intrinsecă drept prețul care ar fi plătit dacă o companie ar fi vândută de către un patron avizat unui cumpărător avizat, în cadrul unei tranzacții negociate pe picior de egalitate;
  15. Puțini investitori, individuali sau profesionali, acordă o mare atenție valorii intrinseci, dar aceasta este importantă din două motive: le permite investitorilor să stabilească dacă o anumită acțiune constituie un chilipir în raport cu prețul pe care l-ar plăti cumpărătorul întregii companii și le permite investitorilor să-și dea seama dacă o acțiune pe care o dețin este supraevaluată;
  16. Este adevărat că, din când în când, acțiunile se vor vinde la un preț mai mare sau mai mic decât valoarea lor intrinsecă. Unor investitori le place să fenteze piața, repezindu-se la tendințele prețurilor acțiunilor. Acest stil poartă denumirea de investiție bazată pe dezvoltare (growth). Dacă o acțiune crește, le place să cumpere, sperând că vor ști când să se retragă înainte că acestea să se prăbușească. Cu toate acestea, aceste tip de investiție poate să necesite cunoștințe mai curând divine decât pământești;
  17. Valoarea intrinsecă este importantă deoarece îi permite investitorului să profite de avantajul erorilor temporare de preț care survin în cazul acțiunilor. Dacă o acțiune se vinde la un preț mai mic decât valoarea intrinsecă, există șansele ca aceasta să fie în cele din urmă recunoscută, iar prețul pieței va crește, ridicându-se la un nivel care va indica cu mai multă acuratețe valoarea companiei;
  18. În primăvară anului 2000 s-a spart bula companiilor din tehnologie, media și telecomunicații. Investitorii și-au dat seama că o mulțime din acțiunile aparținând unor companii din nouă epoca a internetului nu aveau nicio șansă să se dezvolte în afaceri adevărate, cu profituri reale, care să justifice prețul piperat al acțiunilor. Rezultatul a fost o reevaluare radicală, care a retezat valoarea multora dintre acțiunile din categoria “trebuie să le am”;

Cum determin valoarea intrinsecă?

  • prima este în mare măsură statistică și implică un set de rapoarte financiare care sunt buni indicatori ai valorii. Observând caracteristicile financiare ale acțiunilor care au o performanță bună, putem construi un model pentru acțiunile ieftine, de calitate;
  • a două este metoda evaluării, care implică realizarea unei estimări specifice a unei companii, care arată cât ar valora acțiunile, dacă societatea ar fi vândută unui cumpărător avizat, în cadrul unei licitații deschise;
  • Într-o lume perfectă, toate acțiunile s-ar vinde la valoarea lor intrinsecă. Dar nu trăim într-o lume perfectă, ceea ce e bine. Creează oportunități de investiții. Prețurile acțiunilor, din numeroase motive, se tranzacționează la un preț mai mare sau mai mic decât valoarea lor intrinsecă. Majoritatea investitorilor sunt călăuziți de emoții care ating extremele, de la pesimism acut la optimism triumfal. Aceste emoții pot face ca prețurile acțiunilor să atingă extremele atât în supraevaluare, cât și în subevaluare. Treaba investitorului inteligent este să recunoască aceste momente și să profite de oscilațiile emoționale ale pieței;
  • Investitorii raționali care mizează pe valoare rămân calmi și așteaptă ca piața să ofere acțiuni la un preț mai mic decât valoarea lor, ca apoi să vândă aceleași acțiuni la un preț mai mare decât valorează;
  • Dacă va gândiți la indicele de acțiuni S&P 500 ca la un conglomerat gigant cu 500 de divizii, veți observa că, pe perioade lungi, câștigurile acestuia au crescut în medie cu 6% pe an. În mod tipic, 3% din creștere provine de la creșterea PIB, iar 3% din inflație. Prin urmare, valoarea intrinsecă a S&P 500, perceput că o companie unică, crește cu aproximativ 6% pe an. În plus, S&P 500 plătește un dividend, iar profitul dividendelor s-a încadrat istoric între 3-4%. Se obține astfel o rată compusă de creștere anuală pentru S&P 500 de aproximativ 10%. Acesta e profitul pe care investitorii într-un fond de investiții de tip index se așteaptă să-l facă pe termen lung. Și dacă rămân membri ai fondului respectiv un interval suficient de timp, ar trebui să obțină profitul respectiv;
  • Investițiile în acțiuni nu seamănă cu plasarea banilor într-un cont de economii, care va aduce un câștig anual de 10%. Profiturile vor fluctua de la an la an, uneori în mod radical. Profitul de 10% este doar media anilor buni și a celor nefericiți. Ceea ce va doriți este un mecanism care vă propulsează pe piață când acțiunile sunt ieftine și vă facilitează ieșirea când acestea devin scumpe. Pătrunderea pe piață în momentul în care ciclul pieței de capital atinge pragul de jos produce rezultate mai bune decât pătrunderea în momentul în care acestea se situează în punctul culminant;
    Ben Graham dorea să cumpere acțiuni care se vindeau la 2/3 sau mai puțin din valoarea lor intrinsecă. Este o marjă de siguranță din două motive:
    1. dacă estimarea valorii intrinseci pe care o făcea era corectă, acțiunea putea crește cu 50%, fără a fi supraevaluată;
    2. dacă piața de capital traversa o perioadă dificilă, se consola cu gândul că ceea ce deținea valora în ultima instanța mai mult decât prețul pe care îl plătise.
  • Cel mai bun moment pentru a cumpără acțiuni este atunci când acestea sunt ieftine. Cu toate acestea, când acțiunile ating prețul cel mai scăzut, există de obicei o mulțime de motive pentru care nu ar trebui să le cumpărăm. În anii 1970 la primul șoc al petrolului indicii pieței au scăzut cu 50%, iar în 1981, după 4 ani de administrație Carter, rată dobânzilor în SUA a explodat. Numai nebunii ar fi cumpărat acțiuni. Însă anii care au urmat după 1974 și 1981 au fost câțiva dintre cei mai buni ani în care se putea investi;
  • Urmând principiile investițiilor bazate pe valoare, dacă acțiunile sunt ieftine, trebuie să le cumpărați. Uitați tot zgomotul care bruiază atmosfera din jur și profitați de acțiunile la reducere. Și inversul este valabil. Dacă acțiunile sunt scumpe, dacă evaluările ating sau depășesc valoarea intrinsecă și nu există marja de siguranță, vindeți. Mai mult ca sigur, veți vinde în clipa când toată lumea cumpără. Nu va faceți griji, acesta este lucrul pe care trebuie să-l facă un investitor de succes;
  • Aceste două principii simple de investiții, valoarea intrinsecă și marja de siguranță, vă furnizează curajul și siguranța că cel mai bun drum de urmat este să cumpărați în momente grele și să vindeți în momente bune;
  • Principalul factor care determină prețurile acțiunilor sunt câștigurile. Cu cât plătesc mai puțin pentru o acțiune, în comparație cu câștigurile aduse de acestea, cu atât mai bun ar trebui să fie profitul meu. Evaluez în primul rând câștigurile în raport cu prețul acțiunilor, comparând raportul preț-câștiguri (P/E) cu alte companii și cu indicii pieței de capital luată în ansamblu. Cu cât este mai scăzut raportul P/E, cu atât este mai ridicat randamentul acțiunilor;
  • Dacă inflația este de 3%, 1000 USD investiți astăzi trebuie să valoreze 1344 USD în 10 ani, doar pentru a vă menține puterea de cumpărare. Titlurile de Trezorerie nu pot face acest lucru, dar acțiunile pot;
  • Raportul P/E anticipat (Forward P/E) rezultă din împărțirea prețului acțiunii la estimările analiștilor cu privire la câștigurile unei companii în următorul an sau următoarele 4 trimestre;
  • Un studiu pe perioada 1957-2006 confirmă că achiziționarea unor acțiuni mai ieftine și mai puțin populare aduce profituri mult mai mari. Acest fapt este valabil în cazul tuturor sectoarelor economice și piețelor dezvoltate;
  • EBITDA – câștigurile înainte de deducerea dobânzii, a impozitelor, deprecierii și amortizării – este o valoare de referință ce redă câștigurile, care arată câți bani numerar ar avea la dispoziție patronul întregii afaceri pentru a plăti dobânda sau a reinvesti în afacere;
  • La începutul anilor 1980 ratele inflației au atins cote foarte ridicate (14%), iar președintele Fed Paul Volcker a trebuit să ducă ratele de dobânda la valori de două cifre pentru a doborî inflația. Pe durata acestor perioade dificile, stabilitatea companiilor s-a dus pe apa sâmbetei. Însă vremurile respective au furnizat unele dintre cele mai bune oportunități de intrare pe piața de acțiuni;
  • Astfel de oportunități nu însoțesc vremurile bune, sunt condiționate de existența unor condiții grele cu multe incertitudini. Investitorii au așteptări scăzute cu privire la creșterea profitului;
  • Când căutăm acțiuni care constituie un chilipir în raport cu valoarea lor ca active, începem cu acele companii care sunt cotate sub valoarea contabilă pe acțiune (P/BV<1). Acesta era unul dintre criteriile principale de investiție ale lui Graham;
  • Acțiunile care se vând la multipli scăzuți, în raport cu valoarea contabilă, au avut rezultate semnificativ mai bune în comparație cu numele celebre, depășindu-le cu valori între 6,3% și 14,3% anual, în perioada 1967-2007, în SUA și pe piața internațională;
  • Ratele crescute ale dobânzii sunt cel mai periculos dușman al pieței de capital;
  • Așa-numitele piețe emergente au tendința de a nu se dezvolta de-a dreptul niciodată și rămân locuri nesigure și instabile pentru investiții. Deși pot fi sursa unor profituri speculative enorme din când în când, pot fi totodată și sursa unor pierderi uriașe, vezi cazurile Venezuela, Mexic sau Argentina. Investițiile în astfel de țări ignoră conceptul necesității de a avea o marjă de siguranță, constituind un joc pe care eu nu doresc să îl joc;
  • În 1997 criza asiatică a lovit puternic țări ca Malaysia, Singapore și Thailanda. În Thailanda piața de capital s-a prăbușit cu 75%, în Malaysia cu 50%, iar în Singapore cu peste 60%. Piața filipineză a pierdut peste o treime, iar în 3 zile din octombrie 1997 piața din Hong Kong a pierdut 23%. Nu consider că aceste riscuri pot fi acoperite de o marjă de siguranță;
  • Se pare că există un ciclu de creștere explozivă-declin accentuat pe toate aceste piețe mai puțin dezvoltate. Investitori precoce strâng profituri rapide, iar apoi noianul de investiții străine și cash împinge economia locală până în punctul unei bule speculative. Este un mod periculos de a investi, căci cei care rămân ultimii cu portofoliul în geantă vor constata că geantă e goală (a se vedea și cazul României din perioada 2005-2008);
  • Un indiciu care ne arată că soarta unei companii este pe punctul de a se schimba în mai bine poate fi găsit examinând achizițiile făcute de oamenii din companie. Membrii conducerii, directorii sunt de obicei primii care știu că operațiunile companiei se îmbunătățesc și este posibil astfel să crească și câștigurile. Dacă încep să cumpere acțiuni pe piața deschisă, este un pariu sigur, care vă sugerează că lucrurile merg spre bine;
  • Numeroase studii de cercetare confirmă că achizițiile și răscumpărările de acțiuni realizate de membrii din conducerea companiilor tind să survină în cazul acțiunilor cu un preț scăzut în comparație cu câștigurile, un raport scăzut P/BV și un preț care a scăzut considerabil;
  • Acțiunile și sectoarele individuale se prăbușesc deseori atunci când câștigurile sunt mai slabe decât cele așteptate sau când apar evenimente neprevăzute. În momentul în care prețurile cad, exact în clipa în care investitorii ar trebui să-și ascută creioanele pentru a selecta acțiuni pe care să le cumpere la prețuri mai scăzute, aceștia cedează panicii și dau fuga în căutarea siguranței iraționale oferite de banii cash. Riscul rezidă mai des în prețul pe care îl plătești, decât în acțiunea în sine;
  • În vreme ce mulți din jurul dvs. vând, ca urmare a reacției la știrile care apar, vă puteți ticsi portofoliul cu oportunități de valoare, care vă pot aduce beneficii, ca urmare a revenirii ulterioare ale prețului. Este important să înțelegeți că prețurile companiilor solide, cu bilanțuri și câștiguri puternice, își revin de obicei;
  • Nu încercați să prindeți un cuțit în cădere, dacă reducerea cotației acțiunii este doar o justă corecție pentru o companie supraevaluată;
  • Când prețurile acțiunilor s-au prăbușit în medie cu 60% în perioada 1973-1975, mulți investitori au fost decimați. Warren Buffett pe de altă parte, a fost încântat de toate chilipirurile pe care le-a descoperit ca urmare a colapsului, declarând în Forbes în noiembrie 1974 că se simte ca un “tip supradotat într-un harem”, afirmând că acum era momentul să investești în acțiuni și să te îmbogățești;
  • Activele anuale nete pe acțiune (net assets per share) constituiau unul dintre parametrii preferați ai valorii, în viziunea lui Graham. Acesta începea cu activele curente din bilanțul unei companii: toți banii numerar, inventarul de marfă și creanțele, activele care, credea el, puteau fi vândute pentru cash într-o perioadă scurtă. Apoi scădea din activele actuale tot ceea ce datora compania. Dacă rămânea ceva, împărțea suma rămasă la numărul de acțiuni aflate în circulație, pentru a obține activele curente nete pe acțiune. Dacă acțiunile se vindeau la 2/3 sau mai puțin din această valoare atunci le cumpăra;
  • Analiștii de pe Wall Street par a se concentra mai mult pe profiturile obținute pe termen scurt, decât pe succesul viitor pe termen lung. Nenumărate sisteme de investiție sunt construite pe conceptul achiziționării acțiunilor atunci când o companie depășește estimările analiștilor și pe vânzarea acțiunilor în situația contrară;
  • Această gândire este des întâlnită, deși estimările trimestriale sau anuale ale câștigurilor s-au dovedit a fi nefezabile. Acuratețea acestor cifre contează puțin în calcularea compensațiilor analiștilor. Mai curând, analiștii sunt plătiți pe baza dolarilor din comision, generați pentru firma lor, sub formă de acțiuni pentru care emit rapoarte de analiză;
  • Deși am avut recesiuni de diverse durate și gravități, economiile națiunilor industrializate și-au revenit întotdeauna. Este important să notăm că, în vremuri grele, companiile ciclice cu datorii mari se pot confrunta cu ușurință cu probleme insurmontabile. Aderând la o strategie de a evita companiile cu grad mare de îndatorare veți trage multe foloase;
  • Cele mai bune candidate pentru portofoliu sunt companiile din domeniile pe care omul obișnuit le înțelege și, după cum îi place lui Buffett să spună, companiile care sunt înconjurate de un șanț de protecție în față concurenței (“moat”) sunt și mai bune;
  • Șanțul poate lua formă protecției patentelor la un produs esențial de care avem nevoie sau a unui brand care se bucură de o recunoaștere largă din partea consumatorilor, sau sub formă dimensiunii afacerii. Șanțurile de protecție tind să sperie concurența. Întotdeauna va exista competiție și niciun șanț de protecție nu durează pentru totdeauna. Însă acesta poate permite unei companii să facă profituri semnificative pentru mulți ani;
  • Că să ne dăm seama cât de valoroasă este o companie trebuie să începem cu bilanțul, care este un rezumat al condiției financiare a companiei la un moment dat. Arată cât de solventă este compania și în ce formă se află aceasta mai exact – bună sau proastă;
  • Bilanțurile arată ce active pot fi convertite rapid în numerar și ce active fixe, cum ar fi fabricile și echipamentele, sunt deținute;
  • Bilanțul vă spune, totodată, câți bani datorează compania și care este activul net al acesteia. Practic este similar cu toată documentația necesară atunci când aplicați pentru un credit;
  • Unul dintre cele mai importante aspecte ale bilanțului este lichiditatea, care este suma de bani numerar pe care compania îi are la îndemână pe termen scurt. Lichiditatea furnizează flexibilitatea de a face față ciclurilor economiei, de a le plăți dividendele acționarilor, de a răscumpăra acțiuni și de a profita de oportunități viitoare;
  • A câștiga în jocul investițiilor înseamnă să nu pierzi. Un bilanț puternic este un bun indicator al forței unei companii, al abilității acesteia de a supraviețui când situația devine grea;
  • Declarația de venituri a companiei înregistrează câți bani au intrat într-o companie de- a lungul unei perioade date (vânzările sau veniturile acesteia) și cât a plătit (cheltuielile) de-a lungul aceleași perioade;
  • privire la creșterea veniturilor înregistrate ne oferă o idee referitor la progresul afacerii. Veniturile care cresc de-a lungul timpului sunt un indicator căutat. În mod similar, veniturile în declin pot constitui o sursă de îngrijorare;
  • După deducerea costului bunurilor vândute, ajungeți la profitul brut. Procentajul profitului brut împărțit la vânzări reprezintă marja profitului brut. Această cifra e bine să fie cât mai stabilă;
  • Cel mai revelator aspect al declarației de venit este identificarea tendinței pe o perioada de 5-10 ani. Veniturile cresc sau scad? Cheltuielile se aliniază cu veniturile? Profiturile sunt consecvente sau fluctuează? Există un tipar ciclic al câștigurilor, după cum se întâmplă în cazul companiilor ciclice? Sunt în creștere profiturile? Există o mulțime de venituri sau cheltuieli nerecurente, care indică faptul că societatea s-ar putea să nu raporteze corect profitul net?
  • Rentabilitatea capitalului (ROC – return on capital) este calculată împărțind câștigurile la capitalul existent la începutul anului, la capitalurile proprii plus datoria. Acesta parametru arată câți bani poate câștiga compania de pe urma capitalului pe care îl utilizează;
  • companie cu o rentabilitate mare a capitalului are o șansă mult mai mare de a-și finanța creșterea din surse proprii decât una care are o rentabilitate scăzută;
  • Marja profitului net reprezintă câștigurile împărțite la veniturile totale. Dacă o companie își poate crește marja de profit de-a lungul timpului, fiecare nou dolar rezultat din bunurile vândute are un impact de multiplicare a vânzărilor;
  • Valoarea contabilă, câștiguri viitoare la un preț avantajos, analiză bilanțului – toți acești parametri sunt necesari în identificarea candidaților buni. Dar dacă investițiile de succes ar fi la fel de simple că o formulă matematică, toată lumea ar deține doar acțiuni câștigătoare în portofoliile sale;

Pași pentru a recunoaște o investiție cu potențial

  1. Care este perspectiva în stabilirea prețului produsului companiei? Poate compania impune o creștere a prețurilor pentru produsele și serviciile oferite? Fiecare dolar adăugat la preț va crește venitul dinainte de impozitare cu un dolar, în cazul în care costurile nu cresc;
  2. Poate compania vinde mai mult? Care este perspectiva capacităților de producție? O creștere cu 10% va conduce la creșterea profiturilor brute cu 10% dacă marja de profit brut nu se schimbă. Venitul preimpozitare va crește cu aceeași suma, dacă celelalte costuri nu cresc;
  3. Poate compania să-și crească profiturile pe baza vânzărilor existente? Care este perspectiva pentru marja de profit brută, ca procentaj al vânzărilor? Cât se așteaptă să crească marja de profit brut, sau să descrească, drept urmare a schimbărilor de preț, a mixului afacerii sau a costurilor specifice care alcătuiesc costul bunurilor vândute?
  4. Poate compania să-și controleze cheltuielile? Care este perspectiva pentru costurile administrative, că procentaj de vânzări?
  5. Dacă societatea își crește vânzările, cât din acestea se vor reflectă în rubrica de profit? Dacă vânzările pot fi sporite fără costuri adiționale, fiecare dolar va apărea direct în rubrica de profituri;
  6. Poate compania să fie la fel de profitabilă pe cât era în trecut sau cel puțin la fel de profitabilă precum competitorii săi?
  7. Are compania cheltuieli nerecurente, care nu vor mai fi plătite în viitor? Deseori veți găsi situații în care câștigurile sunt temporar scăzute din cauza unei cheltuieli sau taxe singulare;
  8. Are compania operațiuni neprofitabile de care se poate lipsi?
  9. Compania se simte în largul sau cu estimările supra câștigurilor făcute de analiștii financiari? Situarea câștigurilor sub estimări va conduce probabil la scăderea prețurilor acțiunilor, în vreme ce un rezultat care depășește estimările va face deseori ca prețul acțiunilor să crească;
  10. Cât de mult poate o companie să crească în decursul următorilor 5 ani? Cum va fi realizată creșterea? Îmi place să știu că managementul are un plan în atingerea obiectivelor sale de dezvoltare și stăpânește cu o mână fermă costurile și cheltuielile de care va avea nevoie pentru a se dezvolta. Nu este suficient să crești veniturile, dacă acestea nu generează profituri suplimentare;
  11. Ce va face compania cu banii generați de afacere? Pentru fiecare dolar din profit, care nu le este oferit acționarilor sub formă de dividende, va fi reținut de către companie. Ce intenționează conducerea să facă cu acești bani? În cazul în care compania este profitabilă și generează numerar suplimentar, ce face cu acesta? Plănuiește să crească dividendele acordate acționarilor? Va investi în noi magazine sau fabrici, va cumpără alte companii sau își va răscumpăra acțiuni din piață?
  12. La ce se așteaptă compania de la competitorii săi? Orice competiție a unei companii este hotărâtă să-i răpească vânzările și profiturile;
  13. Cum se compară compania din punct de vedere financiar cu alte companii din același domeniu? Cum e evaluată compania de către piață? Ce văd alți investitori, iar mie s-ar putea să-mi scape?
  14. Cât ar valora compania dacă ar fi vândută? Ori de câte ori iau în considerare un pachet de acțiuni, mă uit să văd la ce nivel al câștigurilor și al valorii contabile au avut loc preluările și vânzările recente de divizii;
  15. Plănuiește compania să-și răscumpere acțiunile?
  16. Ce fac membrii companiei? Cumpără, vând?
    Parcurgând această lista, obțin o înțelegere mult mai profundă asupra companiilor care au trecut testele mele inițiale asupra valorii. Pot vedea care sunt companiile ale căror acțiuni își vor mari prețul prin dezvoltarea afacerii și controlarea cheltuielilor. Pot determina încrederea conducerii în viitorul companiei. Acțiunile care fac față acestor întrebări și au un potențial favorabil de creștere sunt cele care își găsesc locul în portofoliul meu;
  • Pe termen de 10 ani sau mai mult, statistica arată că rezultatele investiționale tind să fie similare fie că alegem să ne protejăm cu un contract pe rată de schimb sau nu (hedging). Rezultatele de la un an la altul pot înregistra diferențe semnificative, însă pe termen lung mișcările valutei tind să se anuleze;
  • Investițiile sunt un maraton, nu un sprint. Ceea ce contează este timpul petrecut pe piață (“time în the market”), nu sincronizarea cu piața (“market timing”);
  • În cei 35 de ani pe care i-am petrecut în domeniul investițiilor, nu am găsit încă o strategie de sincronizare pe termen scurt care să funcționeze;
  • Este pur și simplu mai bine să te afli pe piață, să investești în acțiunile de valoare care oferă cea mai mare rentabilitate potențială decât să joci jocul sincronizării cu piață;
  • În calitate de investitor pe termen lung, adevăratul pericol și adevărata amenințare pentru averea dvs. este a vă situa în afară pieței atunci când au loc mișcările importante. Trebuie să acceptați pur și simplu că trebuie să îndurați anumite declinuri temporare ale pieței;
  • Dacă portofoliul dvs. este bine construit, apariția unor ușoare turbulențe pe piață nu constituie un motiv de a da bir cu fugiții. Va veți atinge țelurile financiare;
  • Cele mai mari părți ale câștigurilor provin din intervalele scurte de timp, însă încercarea de a identifica aceste perioade și coordonarea achizițiilor de acțiuni în raport cu ele este aproape imposibilă;
  • Sincronizarea cu piața pe termen scurt nu funcționează și cea mai mare rentabilitate este obținută prin învestirea totală în piață, în aproape toate momentele, astfel încât să puteți surprinde momentele în care acțiunile cresc cel mai mult. Trebuie să iei parte la joc pentru a câștiga!
  • Studiile au dovedit că marea majoritate a investitorilor cumpără la un preț ridicat și vând la un preț scăzut. Peter Lynch, legendarul manager de mare succes al Fondului Fidelity Magellan, remarcă faptul că a calculat că mai mult de jumătate din investitorii în fondul său au pierdut bani, deoarece banii abundau după câteva trimestre bune și dispăreau după câteva trimestre mai puțin bune;
  • William Sharpe (câștigător al Premiului Nobel) a descoperit că cei care urmăresc sincronizarea cu piața trebuie să aibă dreptate într-un procent copleșitor de 82% din situații, pentru a ajunge la nivelul unei achiziții și pentru a păstra profitul, ceea ce înseamnă o grămadă de muncă pentru a obține ce ar putea fi realizat trăgând un pui de somn;
  • Unul dintre factorii mai dificili în menținerea unei abordări pe termen lung este acela că prețurile sunt disponibile pe scară largă. Putem verifică valoarea tuturor acțiunilor deținute zi de zi, minut de minut. Putem vedea cum fluctuează în raport cu factorii pe termen scurt și în multe cazuri aceste informații ne pot induce o stare de nervozitate;
  • Cum ați reacționa dacă prețul locuinței dvs. ar fi stabilit în fiecare zi și cotațiile ar fi listate în ziarul local? V-ați panica și v-ați muta, dacă ați pierde 2% din valoarea casei, deoarece un vecin nu și-a tuns gazonul? V-ați bucura și ați vinde-o, daca prețul acesteia ar urcă cu 5% într-o zi, deoarece un alt vecin și-a vopsit în sfârșit casa?
  • Investitorii care mizează pe valoare au o siguranță în plus, care provine din faptul că știu că dețin acțiuni ce au una sau mai multe dintre caracteristicile câștigătorilor pe termen lung și că au acordat o mare atenție învestirii păstrând și o marjă de siguranță;
  • Toată lumea vrea să dețină cele mai sexy acțiuni. Acțiunile care mizează pe valoare sunt cam la fel de interesante ca și când ai privi cum crește iarba. Însă ați observat vreodată cam cât de mult crește iarba într-o săptămână?
  • Majoritatea oamenilor caută gratificația imediată în aproape tot ceea ce fac, inclusiv în investiții. Când majoritatea investitorilor cumpără un pachet de acțiuni, se așteaptă ca prețul acestuia să urce imediat. Dacă nu se întâmplă astfel, vând și cumpără altceva;
  • Investitorii care mizează pe valoare seamănă mai curând cu fermierii. Plantează semințe și așteaptă să crească recoltele. Dacă porumbul întârzie să crească din cauza vremii reci, nu întorc câmpul cu susul în jos, plantând altceva. Nu, stau și așteaptă răbdători ca porumbul să iasă din pământ, încrezători că în cele din urmă va germina;
  • Trebuie să investiți, însă nu e nevoie să fiți un geniu pentru a o face în mod inteligent. Capacitatea de a lua decizii investiționale avizate poate avea un impact semnificativ asupra vieții dvs. vă poate furniza o pensie confortabilă, vă poate permite să vă trimiteți copiii la o facultate bună, oferindu-vă libertatea financiară de a vă satisface tot felul de fantezii;

“Nu e nevoie să ai un IQ mai mare de 125 pentru a fi un investitor de succes. Ce trece peste se irosește” – Warren Buffett

Idei culese din carte de Sorin Scortan