apus

Cati ani merita sa sacrifici?

Zilele trecute m-am intalnit cu un prieten foarte smart, independent financiar de multi ani si care si-a aranjat foarte frumos cam toate aspectele vietii. Am discutat despre investitii, despre educatia copiilor, despre viata, despre calatorii si … un subiect foarte interesant  … “Ce se intampla dupa independenta financiara?”

Una dintre concluzii a fost ca independenta financiara te face mult mai atent la unde iti investesti timpul. Cumva, constientizezi cat de frumoasa este viata si incepi sa calculezi, statistic, cati ani, luni, saptamani mai ai de trait (bineinteles, statistic, pentru ca nu stii niciodata :))).

A doua concluzie a fost ca emotiile si amintirile frumoase sunt cele care merita sa le cumperi cu bani, nu obiectivele care tin de ego, de genul … sa mai acumulez inca un milion, sa ajung cel mai mare si mai tare etc.

Si o ultima concluzie a discutiei pe care o scriu aici este legata de faptul ca a fost nevoie de ani multi pentru a ajunge independent financiar, dar, in acelasi timp, acesti ani au fost necesari pentru a ajunge sa intelegi cat de cat viata si ce este important pentru tine.

Fara a intelege ce este important pentru tine, nu vei fi implinit nici cu bani, nici fara bani. Banii in sine nu cumpara fericirea daca ii dai pe lucruri care nu sunt cu adevarat implinitoare pentru tine.

Daca ai sti ca poti obtine tot ce iti doresti, sa iti indeplinesti toate visurile, toate dorintele, sa fii mai liber decat ai fost vreodata, mai implinit decat ai fost vreodata … cati ani ai fi dipus sa sacrifici in schimb?

5 ani? 7 ani? 10 ani?

Si daca ti-as spune ca nu trebuie sa sacrifici niciunul. Ca poti sa ajungi acolo unde iti doresti fara sa “sacrifici”, ci sa “traiesti si sa te dezvolti” 5-7-10 ani, doar ca vei avea nevoie de o schimbare de perspectiva.

Cei 5-7-10 ani sau chiar mai multi, necesari pentru a ajunge independent financiar, sunt o investitie, nu un sacrificiu. Sunt anii necesari pentru ca tu sa evoluezi suficient ca om astfel incat banii pe care ii vei avea chiar sa iti aduca implinirea.

Importanta libertatii de alegere

Este foarte greu (dar nu imposibil) sa fii implinit cata vreme optiunile tale sunt foarte limitate.

Banii sunt doar un mijloc de a avea mai multe optiuni. Usile ti se deschid cand ai bani, poti sa investesti in educatie de calitate, in servicii medicale de calitate, sa vezi locuri frumoase.

Apoi, insa, intervine cea mai importanta resursa pe care o avem: timpul. Si timpul este mai pretios decat banii pentru ca este finit.

Si de aici avem combinatia de Bani + Timp = Optiuni, iar optiunile ne sporesc implinirea si fericirea.
Problema este ca majoritatea oamenilor fac bani vanzand timp. Iar timpul este limitat.

Astfel, pentru o libertate de alegere cat mai mare, vei avea nevoie de 2 lucruri:

  1. O modalitate de a face bani in mod activ (investind timp), facand o activitate care iti place si nu te suprasolicita.
  2. Venituri pasive care sa iti genereze bani tot timpul, si cand faci bani in mod activ, si cand te relaxezi, dormi sau faci orice altceva.

Activitatea de la punctul 1 poate sa fie un job, o activitate vocationala, freelancing sau antreprenoriat – cata vreme iti place, este foarte bine. Singurele aspecte care iti mai raman de imbunatatit sunt sa nu te suprasolicite activitatile si sa iti produca un venit cat mai mare.

Daca nu iti place, atunci eu cred ca ai fi mai castigat sa iti faci un plan si sa iti schimbi activitatea. Este foarte greu sa tintesti mare cand fiecare zi la job este neplacuta.

Legat de punctul 2 – daca nu iti faci un portofoliu care sa iti produca venituri pasive, atunci va veni momentul in care chiar si activitatea aceea vocationala, de la punctul 1, va deveni sufocanta pentru ca pentru orice ban va trebui sa prestezi, din nou si din nou, si cand este obosit, si cand esti bolnav, si cand ai alte prioritati etc.

Cat timp investesti pentru a ajunge acolo?

Ne nastem tabula rasa (nu stim nimic), apoi petrecem 20 de ani cu parintii, scoala si anturajul si invatam de-a valma tot felul de lucruri si apoi petrecem N ani pentru a ne dezvata de lucruri nefolositoare si a invata lucruri folositoare.

Astfel, nu ne va lua putin timp  pentru a ajunge independenti financiar. 🙂

La fel, ne ia mult timp pana sa ajungem sa ne cunoastem pe noi insine, sa ne acceptam asa cum suntem, sa ne detasam de tot felul de lucruri fara importanta si sa intelegem viata cat de cat. Unii spun ca adevarata viata incepe pe la 40 de ani. J Pana atunci, a fost doar cautare.

Acum, indiferent de varsta pe care o ai, sper ca esti constient ca atat acumularea de capital (pentru independenta financiara), cat si dezvoltarea ta personala iti vor lua timp si efort.

De ce nu le-ai face impreuna, in acelasi timp?

Ambele necesita sacrificii, in teorie, dar sunt oare chiar sacrificii?

Ce sacrifici cu adevarat pentru a le obtine?

  • Perseverenta;
  • Pragmatism;
  • Rabdare;
  • Sa iti infrunti fricile;
  • Sa fii smerit;
  • Sa inveti, sa citesti, sa studiezi;
  • Sa te cunosti.

Adevarul este ca procesul de obtinere a independentei financiare este in sine o scoala de dezvoltare personala.

In niciun caz nu este un sacrificiu, ci este proces de evolutie. Orice proces de evolutie, de invatare presupune si durere, renuntare. Asa este viata. Daca cresti, va trebui sa rupi niste scoarta si cateva ramuri. Altfel, ramai pe loc si te usuci. Exact ca un copac.

Pentru a te bucura cu adevarat de banii tai, trebuie sa ajungi la un nivel de dezvoltare personala egal cu nivelul tau financiar.

Calea sigura spre o viata neimplinita si haotica este sa ai mai multi bani decat nivelul tau de dezvoltare. Daca nu ma crezi, cauta sa vezi cati copii de bani gata isi distrug viata si cati castigatori la loto ajung in cativa ani mai saraci si nefericiti decat erau inainte sa castige.

Procesul de obtinere a independentei financiare te va pune sa inveti perseverent timp de ani de zile; sa ai rabdare pana sa vezi rezultatele; sa elimini risipa de bani, timp si energie pentru a folosi banii, timpul si energia in scopuri pragmatic; sa iti infrunti frica de a investi, de a face ceva nou; de a suporta si perioadele de criza sau recesiune; sa constientizezi ca nu esti perfect si nu le stii pe toate; sa studiezi; sa fii constient de limitarile tale si, pe parcusul intregului proces, sa ajungi sa te cunosti pe tine, sa intelegi ce este important pentru tine, ce te face fericit pe tine.

Mie mi-a luat 7 ani sa pornesc de la aproape zero (ca avere) si pana la nivelul de independenta financiara.

Ceva mai mult mi-a luat pentru a ajunge omul care am devenit acum  (adica de cand m-am nascut :), insa evolutia mea personala a accelerat fantastic atunci cand mi-am setat ca obiectiv independenta financiara si am inceput sa lucrez constant si perseverent la acest obiectiv.

Partea buna este ca am documentat de-a lungul anilor toate cunostintele teoretice si practice acumulate si care m-au dus la rezultatele de astazi prin intermediului cursurilor noastre de educatie financiara si investitii.
Incepand de luni, voi avea reduceri substantiale la toate cursurile StiintaBanilor si ale partenerilor mei.

Cursurile noastre acopera toate ariile importante pe care ar trebui sa le stapanesti pentru a ajunge independent financiar:

  1. Mindset si gestionarea banilor;
  2. Investitii la bursa in ETF-uri;
  3. Investitii la bursa in actiuni;
  4. Investitii la bursa pentru dividende;
  5. Investitii imobiliare.

Tineti aproape!
Valentin

PS. “Fericirea este sensul și scopul vieții, traiectoria și finalul existenței umane.”
Aristotel

Similar Posts

4 Comments

  1. Salut Valentin și oricine mai citește asta.

    Recent am ajuns la o concluzie. Poate e temporară, poate e greșită. Acum, consider că e bazată pe experiența personală cu diverși oameni de toate felurile, dincolo de experiența cu mine, în măsura în care încep să-mi văd punctele oarbe cu ajutorul altora.

    Lumea zice des lucruri ca “Lider nu te naști, devii.”, “Bărbat nu te naști, devii.” etc.

    Mie mi se pare că “Prost nu te naști, devii.”

    Și nu cred că are legătură cu IQ-ul și nici cu capacitatea de procesare, ci cu condiționarea prin socializare. Un prieten pe care-l admir mai mult decât se admiră el mi-a amintit cum ni se zicea “Tu ești de 2 oricum!” la școală. Dar nu specific, nu într-un mod matur de tipul “Tu ești de 2, azi, la Geografie!”, ci într-un mod global, absolut: “ești”. E doar un exemplu, aparent banal, dar cred că în realitate nu-i banal deloc.

    Ce mi se pare fain aici, și dureros când realizez cât greșesc, e că nu am neapărat de adăugat la mine, ci mai mult de eliminat ce nu-i al meu. Aici ajută enorm cu cine îmi petrec timpul, atât online/cărți etc. cât și în viața reală. Ultimii 3 ani cred că m-o trezit mai mult și mai des, deși mai adorm, că-s om și-s limitat. De aia mă bucur că există oameni ca voi și că începem să vorbim sincer și să ne oferim perspectivele experiențelor noastre venite din practică, dureri și bucurii.

  2. Este un aspect interesant pe care l-ați subliniat – ideea că acei ani de efort și muncă nu sunt neapărat un sacrificiu, ci mai degrabă o investiție în noi înșine. Acești ani de creștere personală și dezvoltare sunt necesari pentru a ne aduce într-un punct în care banii pe care îi avem să ne aducă cu adevărat împlinirea și fericirea.

    Sunt profund inspirat de perspectiva pe care o împărtășiți și de ideea că nu trebuie să sacrificăm ani pentru a atinge ceea ce ne dorim, ci să trăim și să ne dezvoltăm în mod conștient. Este un mod de a privi independenta financiară ca pe o oportunitate de creștere și transformare personală.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *