face your fear

Cum iti infrunti frica de a ramane fara bani

Fac parte din generatia nascuta in anii ’80 si crescuta in Romania in perioada tulbure a anilor ’90. O perioada salbatica, de trecere de la comunism la un deceniu de distrugere economica si sociala barbara.

Nu stiu daca mai tineti minte, dar in anii 90 se inchideau fabrici, intreprinderi de stat si cam tot ce reprezenta “locuri de munca sigure” pentru parintii nostri. Se inchideau si se vindeau la fier vechi, se privatizau si a doua zi incepea procesul de restructurare in care jumatate din angajati urma sa isi piarda locurile de munca.

Frica de a ramane fara bani, fara jobul care asigurase pana atunci cele necesare traiului, era omniprezenta in mintea si inima parintilor nostri.

Imi amintesc si acum noptile tarzii in care parintii mei discutau despre restructurarile in curs de la locurile lor de munca si despre cati oameni vor fi dati afara. Dupa cateva luni, venea un alt val de restructurari si tot asa … ani de zile.

In aceste conditii, nu este de mirare ca generatia mea a crescut cu o frica excesiva de a ramane fara bani, frica atat de profunda, incat a intrat in ADN-ul nostru.

Poate din acest motiv avem atat de putini antreprenori si atat de putini investitori. De ce? Pentru ca in antreprenoriat si in investitii risti sa iti pierzi banii, adica sa se concretizeze exact una dintre cele mai mari frici ale tale.

Partea proasta a acestei frici

Sunt mai multe.

In primul rand, “frica” in sine de a ramane fara bani iti trezeste sentimente de anxietate, agitatie si stres inutil. Inutil, pentru ca, de cele mai multe ori, aceasta frica nu se bazeaza pe realitate.

In al doilea rand, atasamentul “anxios” fata de bani te face sa nu te mai bucuri de ei, ci sa ii strangi fara a face nimic concret cu ei (ii tii la banca unde se devalorizeaza).

In al treilea rand, iti naste o credinta ca “banii se fac greu” si te impiedica sa speri la mai mult decat ce se afla la o lungime de brat de tine. Nimic mai departe de atat.

Practic, privesti banii intr-un mod prea concret. Nu ii mai “creezi in minte”, ci preferi sa mergi pe drumul batatorit al lui “lucreaza din greu, avanseaza in cariera si vei primi mai multi bani”.

Si in al patrulea rand, si poate cel mai important, NU iti mai asumi riscuri. Mergi pe solutii “risk free”. Si fara sa iti asumi riscuri, nu vei avea niciodata o viata extraordinara, ci o viata banala, fara riscuri, dar si fara mari realizari.

Ceea ce nu intelegi tu este ca “fara riscuri” inseamna ca ai pierdut deja 100%, pe cand, “cu riscuri calculate”, inseamna ca ai o sansa calculata de a castiga.

Practic, iti pui singur un prag peste care nu poti spera si creste.

Partea buna a acestei frici

“Acolo unde se gaseste umbra ta, acolo se ascunde si stralucirea ta” parca Jung a spus asta, sau, ma rog, cu alte cuvinte.

O frica de genul “frica de a ramane fara bani” te poate ingenunchia si condamna la o viata de anxietate si saracie sau te poate mobiliza la maximum.

Foarte multi oameni au devenit foarte capabili, muncitori si profesionisti desavarsiti, fiind motivati exact de aceasta frica.

De asemenea, au ajuns sa economiseasca bani in mod constant si sa isi ia o serie de masuri de precautie bine gandite, cum ar fi sa isi faca asigurari de viata si de sanatate, sa se fereasca de credite, sa functioneze dupa un buget personal si chiar sa investeasca in active pe care le percep ceva mai sigure (cum ar fi, de exemplu, o proprietate imobiliara de inchiriat).

Altii au mers chiar un pas mai in fata si au tras din greu, au devenit profesionisti foarte bine platiti, au invatat sa investeasca si au ajuns independenti financiar.

Pentru multi independenti financiar, driverul inconstient a fost sau este “frica de a ramane fara bani”. Posibil sa reprezinte una dintre cele mai des intalnite motivatii in comunitatea oamenilor independenti financiar.

Este o frica, emotie care te pune cu burta pe carte si te face sa actionezi.

Cum poti folosi aceasta frica in avantajul tau

Frica de a ramane fara bani poate fi un obstacol in calea bunastarii tale sau poate reprezenta un motivant extraordinar. Tine de tine, in ce fel o folosesti.

Pentru a o folosi, in primul rand, trebuie sa accepti ca o ai,

si in al doilea rand sa te mobilizezi sa faci ceva in aceasta privinta.

Ce?

  1. Dezvolta abilitati pentru a deveni mai valoros pe piata muncii;
  2. Munceste (realitatea pe care multi nu o spun, din frica de a nu supara, este ca cel mai mare obstacol in calea visurilor tale este “lenea”);
  3. Economiseste;
  4. Gestioneaza riscurile: asigurari, surse multiple de venit, decizii financiare calculate;
  5. Educa-te continuu.

Frica este un motivator incredibil de puternic. Ea este inradacinata in mintea noastra, in sistemul limbic (creierul primitiv), cel care ne dicteaza actiunile, dincolo de ratiune.

Daca nu o recunosti, frica te va domina si te va impinge sa iei cele mai “sigure” decizii si cele mai proaste. Sigure, in sensul in care iti vor asigura “supravietuirea”, nu PROSPERITATEA.

Daca o recunosti, se intampla ceva magic, o poti gestiona si folosi in avantajul tau.

In al treilea rand, si cel mai important, trebuie sa iti infrunti si sa iti invingi fricile.

Frica iti ingusteaza orizontul, te face cinic, pesimist si nu te lasa sa iti traiesti viata asa cum ti-ai dori.

Cum iti infrunti frica de a-ti pierde banii?

In primul rand, inveti despre bani si investitii. De multe ori frica vine din ceea ce nu cunoastem. Cand incepem sa cunoastem “necunoscutul”, acesta incepe sa nu mai fie atat de infricosator.

In al doilea rand, incepi sa iti asumi riscuri mici, calculate.

De exemplu, in investitii, incepi cu investitii mici in instrumente mai sigure: titluri de stat, obligatiuni, apoi cresti investitiile, … apoi incepi sa investesti o suma mica si in actiuni si, usor, usor, din aproape in aproape, incepi sa te obisnuiesti cu riscul si il accepti.

In al treilea rand, faci un exercitiu de imaginatie: “Iti imaginezi ca ti-ai pierdut toti banii”. Cum te simti? Ti-a inghetat sangele in vene?

Mai imagineaza-ti o data. Si inca o data. Pana cand … nu va mai parea o asa mare tragedie.

Abia atunci poti spune ca incepi sa iti slabesti frica de a-ti pierde banii.

Frica pe care o privesti in fata, incepe sa isi piarda din putere, pe cand frica pe care o ascunzi in dulap, devine cosmarul tau cel mai mare.

Concluzie

Este in natura noastra sa ne fie frica, insa este de asemenea in natura noastra sa fim curiosi, curajosi si sa aspiram la mai bine, acel “pursuit of happiness”.

Acolo unde este frica cea mai mare, acolo trebuie sa te duci, sa iti infrunti frica si sa o cuceresti, pentru ca in urma acestei victorii iti vei gasi implinirea.

Pe curand!

Valentin

PS. Daca ti-a placut articolul si il gasesti util, te rugam sa il distribui si prietenilor tai.

Similar Posts

22 Comments

    1. Exact la acest capitol sunt acum. Experimentez împăcarea cu această frică. E nașpa rău dar, fac chestii care au hibernat în mine ani de zile. Mulțumesc pentru articol.

  1. Da, mi-a plăcut. Foarte bine punctat și scris „cu simț”. Majoritatea articolelor care aveau ca subiect banii, erau seci și aride, nu le puteai parcurge până la sfârșit. Poate și datorită faptului că erau simple traduceri luate de prin publicații vestice. Sau pentru că eu am o problemă cu asta… Da, pentru că eu am trăit pe pielea mea toate aceste deșurubări ale siguranțelor. Sunt din generația anilor 60-70. Acei părinți de care vorbea Marius. Cobaii societății politice. Ce a fost ieri, nu mai e azi și ce e azi, nu va mai fi mâine. Locuri de muncă? Preșuri care ți se trăgeau de sub picioare. Economisești în buzunar, se devalorizează banii; îi depui la bancă, îi pierzi; îi investești, așijderea. S-au destrămat bănci, fonduri de investiții, toate păreau construite din nisip. Așa că nimic nu-ți mai inspiră acum încredere. Este firesc să ai atitudinea asta, mai ales când acele economii au însemnat privațiuni. Privațiuni, nu inginerii financiare! Aș fi primul care mi-aș scoate pălăria în fața celor care i-au câștigat exclusiv prin muncă și nu altfel, sau măcar prin bun fler, dar știind că n-a fost nimic oneros în asta. Dar din păcate nu a fost așa. Ca să câștige unii, foarte mulți au păgubit și nu mi se pare cinstit. Tu te-ai zbătut o viață întreagă și n-ai vrut decât să asiguri copiilor tăi un trai mai bun, sau măcar liniștit. Așa cum ție nu ți-a fost sortit. Când nici măcar nu ai reușit…simți că ai trăit degeaba.

    1. Da, este trist ce s-a intamplat in Romania in anii de dupa revolutie. Nici nu pot sa imi imaginez ce ati trait pe pielea voastra in anii 90′. A fost genocid financiar. De abia de prin 2000 au inceput sa mearga lucrurile spre normalitate.

      Toate cele 200 de articole de pa blog (mai putin cele publicate de catre oaspeti) sunt 100% creatiile mele. Nu este nimic copiat, tradus si chiar si cele pentru care am folosit inspiratie externa sunt foarte putine. Dupa 14 ani de investitii si studiu zilnic de 2-3 ore pe zi pot compune si singur lucrari de complexitate medie 🙂

  2. Nascut in 76, am avut parintii profesori. Meseria lor a facut ca in anii 90 sa nu fie acest risc asupra lor ca se va inchide scoala. Este drept ca mama facea naveta si la alte scoli pt completare, pe alte sate dar cred ca in acea perioada se titulariza in satul nostru. Sa consideram ca meseria de profesor este matura atunci cand esti titular si in zilele noastre.
    Cred ca in momentul de fata as putea trai prin veniturile aditionale pasive in cazul in care as asjunge in situatia respectiva, reducand unele cheltuieli si schimband cumva modul de viata. APoi as putea sa le maximizez prin alocarea de mai mult timp acestor surse pasive.
    Alegerea unei meserii, perseverenta intr un domeniu si oras potrivit pregatirii profesionale sunt cheia evitarii acestor situatii.

  3. Foarte uril articolul, ma resit in totaliayate, iar ca sa incepi ceva nou in conditiile de zero din toate punctele de vedere, chiar daca este infricosator, este intotdeauna cale de iesire de dezvoltare. Eu sunt din 88 si m-am ocupat cu arta pana acum, sa zicem din toate cate putin, mai pronuntat in pictura, ia acum am ajuns intr-un stadiu in care nu ma mai multumeste pictura. Asta poate ca ii trebuie advertising, have no idea, cert este ca articolul tau trezest lumea la tealitate si imi dau seama acum ca eram destul de limitate cu credinte false. Un bun articol de retinut si pus in allicare.

  4. Valentin, iti multumesc pentru articol, m-ai ajutat sa constientizez aceasta teama care mi-a fost implantata acum 20 de ani de catre tatal meu, si care mi-a ghidat deciziile limitative
    Ai un loc in rai 🙂

  5. Salut. Mi-a plăcut teribil ceea ce am citit, sunt psihologi care nu pot lămuri oamenii atât de bine, succes in continuare!

  6. Nici cu stiu cu ce sa incep… tot ce ai scris in articol am simtit pe pielea mea, eu sunt generatia ’89, iar parintii au prins cele mai nasoale vremuri, am fost foarte saraci.
    Acum am un nivel financiar peste
    medie, iar pana acum 2-3 ani ceea ce ma motiva cel mai tare era dorinta de a nu muri in saracie, de a nu saraci din nou, pana cand am zis gata, nu se mai poate asa, si am constientizat ca tot ce am am obtinut prin eforturi proprii si asta nu imi poate lua nimeni. Pot zice ca acela a fost un moment de eliberare, efectiv am simtit ca mi s-a luat o greutate de pe umeri.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *