Daca ai copii adolescenti si vrei sa reuseasca in viata
Voi scrie aceasta postare din perspectiva unui educator financiar, nu din perspectiva unui parinte de adolescent pentru ca … ai mei sunt inca mici si mai au un pic pana la adolescenta.
Nu am pretentia ca stiu mai bine decat altii – si eu sunt in proces de a invata treaba asta cu “parenting-ul”.
Adolescentii de astazi sunt asa numitii generation Z.
Mie imi plac. Din ce am observat eu, au o dorinta de libertate incredibila, de a-si trai viata conform propriilor valori si vor sa se dezvolte si sa exploreze lumea si sunt dispusi sa munceasca si sa invete pentru asta.
Bineinteles ca fac si tampenii – este varsta la care le tropaie hormonii, au acces la o infinitate de surse de informatii, fara a avea, inca, capacitatea de a distinge ce e bun pentru ei si ce nu e si au o lipsa acuta de experienta de viata.
In plus, neocortexul lor nu este dezvoltat complet … abia pe la 25 de ani se va dezvolta (asa spun cercetatorii in neurostiinte).
Legat de ei, observ doua mari greseli pe care le fac adultii:
- Critica a intregii generatii
In primul rand, nu ii critica doar pentru ca nu sunt ca tine. Ei sunt in formare si trec prin multe schimbari biologice si psihologice.
Sunt usor influentabili si expusi la ce spune lumea (adica cercul lor de prieteni).
Lasa-le spatiu sa se exprime, sa experimenteze si sa isi foloseasca creativitatea.
Aud critici de genul: sunt o generatie de snowflakes, nu au rezilienta la frustrare, stau toata ziua cu ochii pe tiktok, ecrane etc, nu mai citesc, nu au ‘’attention span’’ ridicata, sunt deprimati etc.
Eu inteleg de unde vin criticile. Parintii, de multe ori, au avut conditii mult mai grele in care au copilarit si au razbatut in astfel de conditii.
Pai sunt o generatie nascuta in prosperitate, siguranta si cu totul de-a gata. Tu ce ai vrea sa fie? Rambo?
Rolul tau nu este sa ii critici, ci sa le creezi, in spatiul sigur al familiei, mediul in care sa capete si rezilienta la frustrare, si responsabilitatea propriilor actiuni, sa invete ce inseamna meritocratia, autoritatea pe care sa o urmeze din respect, nu tirania etc.
Ofera-le totul, o viata buna, educatie, haine, libertate … dar cere-le totul, responsabilitate, respect, studiu, tarie de caracter, asa, dupa puterile lor, pe fiecare interval de varsta etc.
Tu trebuie sa ii faci puternici. Altfel ii va face viata sau … mult mai probabil, o sa ii doboare viata si o sa traiasca in neimpliniri, alegeri proaste si frustrare.
Aici exista insa o mare conditie: nu poti cere de la cineva ceva ce nici tu nu ai.
Si tu trebuie sa fii un om ,,lucrat’’.
- Cat de integru iti traiesti viata?
- Cat de onest esti cu tine si cu cei din jur?
- Cat de responsabil esti?
- Cat de autonom esti?
- Cat de structurat esti in gandire?
- Cat de echilibrat emotional esti?
Si tu trebuie sa fii un arbore falnic, daca vrei ca la umbra ta sa creasca campioni.
2. Ridicarea in slavi
A doua mare greseala este sa ii ridici in slavi ca … noua generatie, ca uite ce mentalitate, ce gandire au … una, alta.
Pai normal ca este o mentalitate mai buna decat credintele limitative ale parintilor tai sau credintele limitative ale generatiei tale. Sau diferita, poate nici macar mai buna.
Dar sunt tot niste credinte limitative. Sunt luate din ,,cultura populara’’ a generatiei copilului. Din nu stiu ce cantece, show-uri, de la nu stiu ce titktokeri, youtuberi, whatever.
Tu trebuie sa cultivi in el/ea capacitatea de a gandi singur, sa ii ajuti sa isi cultive propriile ganduri, propriile concluzii.
Sa puna la indoiala orice, chiar si ce spui tu.
Sa ii explici in detaliu orice sfat ii dai si DE CE consideri ca e bine cum spui tu.
Sa ii ceri sa argumenteze orice credinta, mentalitate, idee pe care o are … pentru a o analiza in ce masura ii este utila sau nu.
Sa ii explici la ce este buna scoala. Ca ii este lui/ei de folos ca sa dezvolte un mod de a comunica clar, corect gramatical si ingrijit – aka va face bani din asta, va fi respectat si multe altele.
Si ca matematica te invata …. sa rezolvi probleme urmarind o anumita procedura … aka asa se rezolva problemele in orice profesie.
Orice ii ceri, trebuie sa aiba sens si pentru adolescent. Explica si iar explica.
In acelasi timp, nu ii da apa la moara la toate tampeniile … ca, vai, ce minunat esti. Rolul tau este sa si corectezi, nu doar sa incurajezi.
Trebuie un echilibru intre incurajare si directionare. Acesta este rolul unui educator de orice fel.
Nu poti sa ajungi sa conduci daca nu ai invatat sa urmezi.
Daca vrei ca al tau adolescent sa ajunga, intr-o zi, sa isi CONDUCA viata cu intelepciune, echilibru si integritate, atunci va trebui sa il inveti ca, mai intai, trebuie sa invete sa urmeze un CONDUCATOR intelept, echilibrat si integru.
Ideal ar fi ca acesta sa fii tu.
Mult succes!
Valentin
