Drumul spre independenţa financiară: Pasul 6 – investiţii cu risc mic

Atunci când porneşti pe drumul spre independenta financiara trebuie să ştii să-ţi alegi cu atenţie sursele de informare, pentru că acum, în era internetului, este mai uşor ca niciodată să cazi în capcana informaţiilor false.

De exemplu, toată lumea “ştie” că investitiile sunt complicate si riscante.

Desi orice tip de investitie are un oarecare grad de risc (si sa stai in casa presupune un anumit grad de risc, poate sa vina un cutremur de exemplu), ei bine, exista instrumente mai riscante si mai putin riscante.

Da, există unele investitii foarte riscante (cum sunt cele în instrumente derivate, care se tranzacţionează în marjă), unde sumele investite pot fi pierdute în întregime foarte uşor.

Însă cele mai multe investitii nu au riscuri atât de ridicate.

Mai mult, există numeroase investitii cu risc mic, şi chiar investitii care sunt mai sigure decât clasicele depozite bancare, fiind în acelaşi timp şi mult mai profitabile decât acestea.

Important este să te informezi corect întotdeauna. Doar în acest fel vei avea şanse reale să îţi atingi scopurile pe termen lung.

Investitii cu risc mic – ce sunt şi cum funcţionează?

La modul cel mai general, există 2 tipuri de investitii: cele garantate şi cele care nu sunt garantate.

În mod evident, investitiile garantate vin cu riscuri intrinseci mai mici decât în cazul celorlalte.

Este vorba de investitii în titluri de datorie, numite obligaţiuni. Ele se mai numesc şi instrumente cu venit fix, dată fiind dobânda pe care o aduc investitorilor.

Mai concret, o anumită entitate – stat, municipiu, companie – decide să se împrumute şi se adresează investitorilor, oferindu-le obligaţiuni ce pot fi cumpărate de aceştia, în anumite condiţii.

Respectiva entitate garantează astfel că va returna investitorilor atât suma împrumutată (valoarea nominală a obligaţiunii) cât şi dobânda oferită, conform unui calendar stabilit încă de la început.

Bineinteles, garantia este atat de puternica pe cat este de puternic cel care o ofera. 🙂

Obligaţiunile sunt de câteva tipuri, în funcţie de emitentul lor, şi au anumite caracteristici, pe care le vom analiza în continuare.

1. Titlurile de stat

Acestea sunt investitiile cu riscul cel mai mic dintr-o anumită ţară. Entitate care se împrumută si garanteaza rambursarea banilor este chiar statul.

Titlurile de stat sunt considerate ca fiind mai sigure decât depozitele bancare, fiind garantate chiar de respectivul stat. Depozitele bancare sunt garantate de Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare).

In acest moment, titlurile de stat au dobanzi mai mari dect depozitele bancare. In plus, aceste dobanzi sunt scutite de impozitul pe venit.

În anul 2020 au loc în România lunar emisiuni de titluri de stat din programul Tezaur, dedicate în exclusivitate populaţiei, astfel:

– pe 1, 2, 3 si 5 ani cu o dobândzi intre 3.5% si 4.75% pe an.

În plus, dobânda este scutită de impozit, acesta fiind un avantaj important al titlurilor de stat.

De asemenea, investitorii care au disponibilitati ceva mai mari, pot investi direct in titluri de stat romanesti (in RON, EUR sau USD) pe piata primara sau secundara a titlurilor de stat. Diviziile de asset management ale celor mai imprtante banci din romania pot oferi acces la aceste piete.

De asemenea, dacă doreşti să investesti în titluri emise de alte state, poţi face acest lucru prin intermediul fondurilor de investitii specializate (numite ETF-uri, de la exchange traded fund) care ofera colectie de astfel de instrumente.

Sigur că cele mai puternice economii din lume (SUA, Japonia, Germania) îţi vor oferi dobânzi foarte mici.

Există şi posibilitatea de a investi în titluri de stat emise de ţări emergente (deci cu rating similar sau mai bun decât România), care aduc dobânzi nominale apropiate sau chiar mai mari ca cele Romanesti, dar exprimate în dolari.

Deşi ideale pentru investitorii cei mai conservatori, totuşi titlurile de stat, la modul general, nu aduc randamente prea mari, fiind în mod tradiţional doar puţin mai mari decât inflaţia din ţara respectivă.

2. Obligatiuni municipale

În acest caz, entitatea care se împrumută este autoritatea locală, adică primăria unui municipiu, motiv pentru care obligaţiunile se numesc obligaţiuni municipale.

În România există numeroase primării care s-au finanţat de-a lungul timpului prin astfel de obligaţiuni, iar marea majoritate a lor şi-au achitat datoriile la timp. Pentru puţinele cazuri în care nu şi-au respectat promisiunile şi s-a ajuns la executarea silită, s-au recuperat datoriile în întregime (inclusiv dobânzile respective), deci investitorii nu au înregistrat pierderi.

Cel mai uşor mod de a cumpăra obligaţiuni municipale este de a subscrie în cadrul unor oferte publice, deci este util să urmăreşti publicaţiile de specialitate, unde poţi găsi astfel de informaţii.

Şi ele sunt scutite de impozit, iar dobânda adusă este destul de apropiată de cea a titlurilor de stat, sau chiar puţin mai mare în unele cazuri.

3. Obligatiuni corporative

Acestea sunt printre cele mai populare instrumente cu venit fix si au asociat un risc mediu, in functie de marimea si bonitatea emitentului.

Sunt obligaţiuni emise de diferite companii, deci garantate de către ele. Prin urmare, gradul de siguranţă adus de o astfel de investitie este dat de bonitatea (şi practic profitabilitatea) companiei emitente.

Există numeroase astfel de obligaţiuni corporative disponibile atât în România cât şi pe pieţele din străinătate. Ele sunt practic de 2 tipuri:

– Obligatiuni corporative investment grade: emise de companii mari şi foarte mari, nume recunoscute naţional sau internaţional, care ocupă o poziţie importantă în industria în care activează, motiv pentru care dobânzile oferite investitorilor sunt ceva mai mari decat cele oferite de titlurile de stat din economia respectivă;

– Obligatiuni corporative high yield (dobanda mare): emise de companii medii sau mici, caz în care dobânzile oferite investitorilor sunt semnificativ mai mari decât cele ale titlurilor de stat. De exemplu, astfel de companii din România emit în mod obişnuit obligaţiuni cu dobânzi de 7-10% anual, însă pot ajunge chiar şi la 12%.

De asemenea, există şi cazuri în care obligaţiunile sunt denominate în euro, când dobânzile sunt puţin mai mici, însă tot ajung la 5-6% anual sau chiar si la 10%.

De mentionat ca obligatiunile de tipul high yield sunt considerate instrumente cu risc mediu din cauza faptului ca emitentii sunt companii de dimensiuni mici si medii.

Foarte numeroase sunt şi fondurile de investitii în obligaţiuni, atât din România cât mai ales din străinătate, pentru că şi interesul investitorilor pentru astfel de instrumente este unul crescut.

Concluzii

Atunci când începi să investesti în mod constant, organizat, pe termen lung, pentru a-ţi crea surse de venit pasiv, este foarte important să fii bine informat.

În primul rând trebuie să te cunoşti pe tine şi să cauţi instrumente în care poţi să investesti în conformitate cu profilul tău de risc.

Doar în felul acesta vei putea trece cu succes, fără să te stresezi, atât prin perioadele de creştere economică cât şi prin recesiunile ce le vor urma.

Iar în doilea rând trebuie să cunoşti instrumentele pe care le ai la dispoziţie, cu plusurile şi cu minusurile lor caracteristice.

În acest articol am prezentat cele 3 tipuri de obligaţiuni, cu principalele lor caracteristici.

Spor la invetitii!

Valentin şi Dan

PS. In urmatorul articol vom trata investitiile un pic mai riscante dar care aduc si un randament mai mare.

PSS. Dacă ţi-a plăcut articolul şi îl gaseşti util, te rugăm să îl distribui şi prietenilor tăi.