Greseli care m au costat mai mult decat pierderile din 2008 scaled

Greseli care m-au costat mai mult decat pierderile din 2008

Anul 2009 ma prindea cu o pierdere totala de 80% a portofoliului, luand in calcul maximul din iulie 2008.

Daca vorbim de banii mei bagati efectiv din 2005 pana in 2008, au fost cam 3000 de euro si acum, in 2009, mai aveam sub 2000.

Minimul pietei a fost in februarie 2009.

Dupa acel minim din 2009, a urmat un rally continuuuu de peste 200% pana in martie 2010.

200 crestere

L-am calarit DOAR cu banii pe care ii aveam deja in cont. Niciun leu in plus nu am mai investit. De frica.

In 2009-2010 se vorbea in presa internationala ca 2008 a fost doar prima etapa a scaderii. Ca ne asteapta ceva asemanator cu 1929-1932, adica 89% scadere (pe US). Asta pentru BVB ar fi insemnat cat? …pai dupa +80%, poate ca upside si apoi o prabusire din nou pana la cat? 99%?

In presa internationala se vorbea despre situatia din marea depresiune cand, in prima faza a prabusirii bursei, Dow Jones a scazut cu 50% in 1929 (cam cat a scazut si in 2008), apoi si-a revenit destul de bine, urmand ca abia apoi sa vina MAREA prabusire in 1930 si pana in 1932.

Dow 1928 1932

Inca 2 ani de ghinion :)), in care se vor intampla lucruri atat de rele, incat 2008 ar fi parut o mica adiere de vant.

Context 2009

  • In presa de specialitate internationala circula ideea asta ca de-abia dupa 2008 va veni adevarata prabusire (dupa ce eu incasasem -80% in 2008 si de-abia incepusem timid sa recuperez in 2009);
  • Eu eram in anul doi de juniorat la job, la Ernst&Young, in consultanta fiscala. Toti taiasera bugetele pentru consultanti. Nu mai era de lucru. Colegii mei erau dati afara pe capete;
  • Era sa fiu dat si eu afara – printr-o minune nu am fost dat afara. Efectiv m-am luptat cu sistemul ca sa nu fiu dat afara. Bine, recunosc ca am si plans un pic in perioada aia. A fost naspa.
  • Imi mai ardea si de insuratoare 🙂 M-am casatorit in 2009.

In acest context nu am mai pus niciun ban, nu am facut DCA, nici buy the dip … aproape ca nu mai voiam sa aud de bursa. Numai pasiunea ma mai tinea langa bursa.

La final de 2009, vazand ca bursa isi mai revenise + ma temeam ca vine marea Depresiune + ca ma insurasem … am luat stralucita idee sa vand mare parte din ce imi mai ramasese din portofoliu si sa dau avansul la un apartament de 3 camere. 🙂

Nu ma dadusera afara, deci eram creditabil. Aveam ceva bani stransi (pe care acum ii tineam in depozite care, btw, plateau in 2009 vreo 14% dobanda) + vindeam portofoliul pe bursa = avans apartament, ca pe ala nu mi-l mai putea lua nicio criza (ziceam eu). Aveam de gand sa platesc ratele si daca trebuia sa muncesc pe santier.

2010 -2013 – Criza PIIGS, criza gainilor nebune si mai stiu eu ce

Criza PIIGS – adica criza datoriilor statelor Portugalia, Italia, Irlanda, Grecia si Spania. Adica tarile astea nu prea mai puteau sa isi plateasca datoriile nationale si a fost nevoie sa le ajute Germania ca sa scape de problema.

Dupa ce mi-am luat apartamentul cu credit, am inceput din nou sa pun bani deoparte si sa reintru timid pe bursa. Eram oricum cu frica in san. Acum eram si proaspat tatic si principalul sustinator financiar in tanara mea familie. Deci nu prea eram dispus la riscuri.

Trecuse treaba cu …vine a doua MARE DEPRESIUNE, dar aparuse treaba asta cu PIIGS.

Cu frica in san imi zic asa: Voi schimba strategia. Nu mai pierd ca in 2008 niciodata in viata mea. Asa ca voi incepe sa tranzactionez cu stop loss-uri.

Dar cum mai exact?

Simplu: Pun un stop loss la 15-20% si il tot mut in sus pe masura ce cotatia creste. Astfel beneficiez de crestere, dar tot timpul cu stop loss-ul dupa mine, destul de larg ca sa nu se execute la orice adiere de vant, dar destul de aproape ca, daca mai vine un 2008, eu sa imi limitez pierderea la 20%.

Am conceput aceasta strategie pe baza a doua experiente recente: cresterea parabolica din 2009 si prabusirea monumentala din 2007-2008. Ideea era sa beneficiezi in continuare de cresteri parabolice (speram eu ca va continua trendul inceput in 2009) si cu stop loss-urile mutate din ce in ce mai sus ma voi proteja de o prabusire ca in 2007-2009.

Problema este ca 2010-2013 nu a semanat cu nimic din 2007, 2008 sau 2009.

Acum, uitati-va si voi pe graficul indicelui BET din 2010 pana in 2013 (perioada acoperita de linia verde orizontala):

PIIGS

Maxim to maxim crestere zero, dar o gramada de scaderi de 15-20%.

Cand prindeam si eu ceva randamente, aparea o scadere de 21%, imi executa stop loss-ul de la 20% si apoi crestea iar bursa.

Eu nu faceam pe indice treaba asta, ci pe companii individuale din BET, dar volatilitatea era cam la fel.

Tot ajustam stop loss-urile, ba la -20%, ba la -15%, ba si mai strans – parca ma urmarea NASA si mi le executa exact unde le puneam, dupa care, dupa o zi – doua, cresteau actiunile din nou.

La final de 2010, cam frustrate ca nu se mai termina minicrizele astea am mai retras din portofoliu si de un avans pentru o masina. 🙂 Ce este in mana nu-I minciuna :)) Plus ca si aveam nevoie.

Intre timp deveneam proaspat tatic pentru kinderul no. 2 🙂

Macar aici aveam randament pozitiv :))

2014 – anul in care am murit

NU mi-a ars de bursa.

Este anul in care am divortat si am lasat totul in urma. Mai putin copiii. Pe ei ii luam la mine cat de des puteam, in apartamentul meu inchiriat (prima data si ultima data cand am stat in chirie). Fii-mea avea 1 an, fii-miu 3.

A fost anul cel mai greu din viata mea.

Este o minune ca nu am ramas cu sechele grave in urma acelei perioade. Ajunsesem la o depresie atat de crunta incat erau momente in care efectiv stateam pe un scaun si nu mai puteam sa ma misc si sa respir de durere. Doar mintea imi functiona si tin minte si acum ce gandea: “Nu mai suport durerea, cum as putea sa scap de ea in afara de moarte?”

Si moarte a fost. L-am ucis pe Valentin cel vechi definitiv si am coborat in iadul personal atat de adanc, incat mi-am zis ca nu ma voi opri pana cand nu voi fi fata in fata cu toti demonii mei interiori. Imi voi infrunta toate fricile, vinovatiile si neputentile deodata si le voi ingenunchea pe toate.

Si nu m-am oprit. Am mers pana la capat.

2015 – Momentul de cotitura

Oricat de traumatizant a fost anul 2014 pentru mine, cu divort, depresie, mutat in chirie etc., obiceiurile mele financiare sanatoase m-au ajutat sa pastrez din instinct un nivel de siguranta financiara.

Cosmarul meu era ca poate imi voi pierde jobul si nu voi putea sa platesc pensia alimentara. Acest lucru m-a tinut pe linia de plutire la job. Normal ca am fost afectat si s-a vazut. Managerul imi spunea: “Vali, cateodata faci lucruri extraordinare si alte dati parca dispari”. Pai asa si faceam. Eram in depresie.

Bine ca acele obiceuri nu au mai introdus in ecuatie si o criza financiara personala.

Ideea este ca, dupa ce am murit, in termeni metaforici, trebuia cumva sa si renasc, nu?

Asa ca, dupa ce mi-am mai revenit din depresie, am inceput sa caut solutii .. pe toate ariile. Sa caut neobosit solutii si solutii. Motto-ul meu in viata a devenit “Ce pot eu sa fac in legatura cu situatia asta?”

Cautarile mele s-au dus in zona de spiritualitate, psihologie si abia in cele din urma mi-am reamintit .. visul meu din tinerete, de la 20 de ani, de a ajunge independent financiar.

Visul de a trai acel “endless perfect summer days”, intr-o lume in care sa existe pace, atemporalitate, in care sa am ragazul sa ma odihnesc.

In mintea mea, pentru a fi acolo, aveam nevoie de independenta financiara, acel nivel de venituri pasive care sa imi permita sa nu mai depind de nimeni, de niciun job, de niciun om.

Ciudata mintea mea, sa isi doreasca liniste si pace si sa isi zica ca Solutia = independenta financiara,  insa acum, uitandu-ma in urma, se trage undeva din copilaria mea, dintr-o trauma. Odata, cand eram copil, am inteles ca dependenta materiala de altii inseamna suferinta.

Si eu am decis ca nu voi mai lasa niciodata in viata mea pe nimeni sa ma faca sa sufar.

Concluzii

  1. Investitorul este, in primul rand, om. Drame personale se intampla. Situatii care ne scot din joc se intampla. Cand ne facem planurile de independenta financiara, trebuie sa luam in considerare ca vor fi si astfel de momente si sa ne punem la punct finantele personale pentru a trece cu bine prin ele.
  2. Cand ne facem strategiile de investitii, trebuie sa tinem cont de cel mai important factor din ecuatie = Noi. Statisticile si best practices nu sunt suficente. Ele trebuie aliniate cu noi, cu personalitatea si contextul nostru de viata.
  3. Ceva rezilienta la stres si frustrare nu strica unui investitor.
  4. Strategia cu stop loss-uri suna bine in teorie, insa, pentru mine, nu a functionat pe piata de actiuni.
  5. Daca tot retragi din portofolu de fiecare data cand ai nevoie sa iti mai cumperi ceva (masina, mobila, vacante etc.) atunci nu o sa se adune niciodata prea mult.
  6. Nu iti concepe strategia de astazi dupa ce s-a intamplat in ultimii 2-3 ani. Sunt sanse mari ca urmatorii 3 ani sa fie totali diferiti fata de ultimii 3 ani.
  7. Presa de specialitate, chiar si cea de buna calitate, nu este Mama Omida dar face predictii (gresite) pe banda rulanta. Cand lucrurile arata rau, tot timpul se va trezi cate un mare specialist/ analist care sa spuna ca va fi si mai rau.
  8. Sunt si ani in care bursa cam sta pe loc. Vezi anii 2010-2013.
  9. Cand treci printr-o pierdere mare la bursa, nu pierzi doar bani, ci de multe ori iti pierzi si dorinta si capacitatea de a mai risca. Multi parasesc definitiv bursa in urma unei perioade nefaste.

Maine iti voi trimite si ultima parte a povestii: Renasterea.

Cum mi-am dublat veniturile dintr-o singura miscare si am continuat sa mi le dublez de N ori.

Voi povesti cum mi-am schimbat fundamental strategiile de investitii astfel incat am batut la fundul gol indicele BET in perioada 2016-2021 cu un portofoliu mix de actiuni si obligatiuni.

Cum am cladit StiintaBanilor de la zero la cea mai mare si mai puternica comunitate de finante personale si investitii din Romania.

De asemenea, tot maine iti voi arata la ce am lucrat atat de intens in ultimele 3 luni, alaturi de colegul meu, Bogdan Dinu … Un proiect care mi-a testat limitele in straduinta de a reduce o mare complexitate la o structura usor de inteles si asimilat.

Pe curand!

Valentin

Similar Posts

6 Comments

  1. Felicitări pentru partea de storytelling! Ador să citesc articolele scrise de tine tocmai pentru că îmbină și partea personală, pe care nu ți-e frică să o arăți.

    Acum întrebare de începător: cum funcționează tehnic acest Stop Loss, îți pui tu opreliștea asta? Sau se poate pune și automat? Și ce exact se întâmplă când intră în funcțiune?

    O să studiez mai multe și pe cont propriu, dar acum m-ar ajuta să primesc o sămânță de info de la tine. Merci mult!

  2. Felicitari, esti un tip foarte puternic daca ai reusit sa treci singur prin toate astea. Mai ales partea cu divortul si statul singur in chirie intr-un moment atat de delicat. Eu as fi inebunit fara ajutor! Si eu sunt divortata si am trecut prin multe , dar n-am fost singura in acele momente – thank God. Cat despre lectiile financire, iarasi bravo tie. Interesante. Merci, esti un exemplu de urmat ptr copii tai si pentru toti. Dumnezeu sa-ti ajute pe masura acestor actiuni minunate. Multumesc ptr articole.

  3. Frumos articol. Citit cu sufletul la gura.
    Poate fi pentru faptul ca rezonez cu continutul lui. Si sunt pe aceiasi frecventa cu tine in acest moment.
    Intr-adevat, noi(eu) suntem dusmanul NR1 si tot noi(eu) suntem prietenul NR1. Personalitatea noastra ne baga in rahat precum tot ea si ne scoate.
    E bine ca ai avut sustinere, si, cum ai recunoscut aici public problemele prin care ai trecut, presupun ca le-ai recunoscut si in acea perioada sefilor tai.
    Cunosc persoane cu probleme asemanatoare, dar, din pacate (sau de frica de gura lumii, si din pastrarea demnitatii) – nu au putut impartasi aceste situatii cu sefii. Asa ca, le-a fost f. greu sa treaca la job peste aceasta etapa grea.
    Ma bucur nespus ca am avut ocazia pina la pandemie sa te cunosc si personal 🙂

    1. Exact in perioada aia am avut un proiect foate important la job. L-am dus pana la capat cu bine si apoi m-am prabusit. Am avut un sef foarte misto. Dupa proiect m-a observat si a venit el sa vorbeasca cu mine ca un prieten. M-a gasit intr-o pauza de masa. Eram intr-un restaurant singur cu privirea pierduta si a observat. Chiar a fost o discutie care mi-a ramas in memorie.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *