I will be free scaled

I will be free

Era intr-o zi de marti, in vara anului 2015 si eu goneam pe autostrada Bucuresti-Pitesti.

Ma intalneam cu prietenul meu Victor, preot la o parohie din Pitesti.

Eram prieteni de 9 ani. Ne-am intalnit in Statele Unite in 2006, total intamplator. Amandoi eram studenti, el la teologie, eu la ASE si amandoi ne-am petrecut vara aceea in Statele Unite, muncind tot felul de munci de necalificati pentru a strange un ban.

Nu v-am povestit prea multe despre aventura mea din Statele Unite, insa va pot spune ca am fost la un pas sa raman homeless, pe strazi si fara niciun ban in buzunar. La mustata, prin puterea grupului de prieteni pe care mi l-am format acolo, am reusit sa evit asta.

Unul dintre ei a fost Victor. Am impartit cu Victor si alti doi prieteni, un polonez si un indian Navaho, o pivnita. Acolo am locuit timp de 4 luni in conditii greu de imaginat. Dar despre asta o sa povestesc alta data.

Am ramas prieten cu Victor pentru ca, vorba lui, am mancat impreuna o paine amara in vara aceea in Statele Unite.

Intre timp, destinele noastre s-au separat – el a devenit preot si avea parohia lui in Pitesti, eu eram corporatist, mare manager de corporatie, cu salariu bunicel.

Imi luasem concediu in ziua aia, special pentru a ma intalni cu Victor, la o cafea, in Pitesti, intr-o marti dupa-amiaza.

Pe masura ce goneam pe autostrada, aveam un sentiment straniu de libertate.

Nu il mai simtisem de mult.

Ma simteam liber pentru ca puteam, intr-o zi de marti, sa merg pana la Pitesti si sa beau o cafea cu un prieten si sa mai stam de vorba.

De ani de zile traiam la “program”: trezit fortat dimineata, apoi aglomoratie pana la job, la corporatie, de la 9 la 6, mancat la pauza dupa ceas, apoi iar aglomeratie, apoi acasa la 7, 8 seara, apoi niste alte chestii, somn si apoi repeat.

Traiam dramuindu-mi zilele de concediu… zilele de libertate…

3-4 intre Craciun si Revelion, 5-7 zile vara, inca 3-4 de Paste si mai ramaneau cateva in care imi mai rezolvam din problemele / treburile personale.

Apoi weekend, ce naiba sa faci mai repede sambata, ca sa iti ramana duminica de odihna? Si apoi, un pic de bucurie și de auto-convins că totul e bine când venea salariul pe 10 ale lunii si apoi iar de la inceput.
Aveam de toate, casa, masina … dar eram nefericit.

Eram mai nefericit decat am fost vreodata cand nu aveam nimic, chiar si cand eram un pusti de 21 de ani, cu 300 de dolari in buzunar, in nu stiu ce orasel din America, fara sa am unde sa locuiesc, fara telefon mobil, fara sa cunosc pe cineva si fara vreo sansa de a ma intoarce acasa.

La cativa ani dupa acea intalnire cu Victor, am organizat un workshop despre independenta financiara, cu prieteni si amici. Era un workshop in care voiam sa imi exersez abilitatile de trainer si imi chemasem toti prietenii si amicii pentru a ma sustine si a-mi da feedback.

Prietenii mei erau acolo ca la un spectacol, bine dispusi, binevoitori; intr-un fel, pentru ei era o combinatie de loialitate fata de prietenul lor pe care voiau sa il sustina, dar si amuzament pe ideea de … hai sa te ascultam, Vali si apoi iesim si la o bere :))

La un moment dat, unul dintre “cursanti” mi-a pus o intrebare, cu zambetul pe buze, asa, ca sa sustina trainerul, sa fie atmosfera. Cam cum ies socrii la dans in timpul nuntii ca sa ii mobilizeze si pe altii si sa iasa nunta copiilor frumoasa.

Intrebarea a fost cam asa: “Valentin, ce inseamna, mai concret, independenta financiara?”

Intrebarea m-a socat pe moment. Eram pregatit mental sa raspund intrebarilor mai tehnice, dar aceasta … m-a bagat direct in emotie.

Am raspuns rasufland greu, fara sa gandesc, cu vorbe rare si aproape soptite: “Sa poti sa te vezi cu un prieten la o cafea, in Pitesti, intr-o dupa-amiaza de marti, oricand doresti…’’

Si pe masura ce sopteam aceste vorbe, am simtit cum incep sa mi se umezeasca ochii si sa mi se stinga vocea exterioara pe masura ce vocea interioara a capatat forma:

–        Asta este ceea ce iti doresti, Vali?
–        Da!
–        Si ce esti dispus sa platesti pentru asta?
–        Totul!



Pentru tine … ce inseamna libertatea financiara?

Ce esti dispus sa platesti pentru asta?

Ce eforturi ești dispus sa faci ca sa fii liber?

Similar Posts

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *