Mitul iesirii din zona de confort
In anii mei de corporatie (vreo 11) si multi ani de dezvoltare personala am auzit de atatea ori cuvinte precum “iesirea din zona de confort” si “provocari” (adica “challenges”), incat am dezvolat un fel de alergie la astfel de cuvinte.
Am impresia ca aceste cuvinte, dupa ce ca au ajuns banale, au ajuns sa aiba ca principala utilitate manipularea si minciuna impachetate cu fundita.
In corporatii
“Rolul oferit de corporatie va fi o noua provocare” – te-au mutat undeva unde poti sa le aduci mai multi bani.
“Sa preiei temporar si pozitia x, pe langa pozitia ta veche, va fi o provocare”– un om care sa munceasca in locul a doi oameni, pe acelasi salariu + 10%.
“Va fi o provocare sa lucrezi cu X” – adica te pun sa lucrezi cu oameni dificili, care iti vor diminua din productivitate si calitatea vietii. Bravo!
“Sa faci acest proiect de voluntariat in organizatie te va scoate din zona de confort” – avem nevoie de “neste” oameni ca sa lucreze gratis pe diverse proiecte de voluntariat, ca noi sa ne laudam apoi cu pozele facute si sa ne facem imagine.
In dezvoltare personala
“Accepta provocarea de a termina un maraton in X zile” – WTF pentru ceeeee???? Sa prind din urma autobuzul???? Sa alerg spre nicaieri toata ziua pentru a-mi distrage atentia de la adevaratele provocari ale vietii? Am terminat cu provocarile adevarate ale vietii: cariera, bani, familie, implinire personala, stil de viata sanatos, vocatie, echilibru interior, spiritualitate …. ?
“Daca faci programul nostru vei iesi din zona de confort” – suna sexy “sa iesi din zona de confort” – mizez ca esti plictisit de atata rutina si lipsa de sens si vei scoate banii pentru a face exercitii jucause de dezvoltare personala, exercitii pe care nici eu nu le inteleg, nu le pun in contextul potrivit si nu au niciun rezultat pentru ca NU AM PREGATIRE DE SPECIALITATE SI FUG SI EU DE PROBLEMELE MELE REALE CA DRACUL DE TAMAIE. Dar te voi mangaia pe cap ca ai iesit din zona de confort.
“Sa vorbesti in public este o provocare si iesire din zona de confort” – NUUUUU – si Adi Minune vorbeste in public de cand era mic (si mai mic), si un copil de 3 ani vorbeste in public cand isi spune poezia de la serbarea de la grupa mica. Acolo vrei sa te intorci? La 3 ani? O provocare este SA AI CE SA SPUI, sa vinzi ceva in urma vorbitului in public, sa obtii REZULTATE in urma vorbitului in public.
Adevarul din spatele acestor texte
Dragilor, nu va lasati amagiti. Acestea nu sunt provocari, nu sunt iesiri din zona de confort, ci sunt, in cel mai bun caz, mici manipulari prin care tu sa capeti un mic sentiment de importanta, in schimbul unei actiuni dorite de manipulator.
Cu totii vrem sa fim importanti, sa contam, chiar daca nu suntem importanti si nu contam, pentru manipulator. Si manipulatorul stie acest lucru si il foloseste impotriva ta.
Exista o mare lipsa de sens in societatea de astazi, o mare lipsa de incredere in sine, de valorizare personala si de “razboinici” autentici moderni.
Vad in jurul meu o mare masa de oameni care adera zilnic la “provocari” mici, care ii fac si mai mici.
Vad in jurul meu cum “mediocritatea” devine mai periculoasa decat “ignoranta”. Mai exact, observ cum o persoana in totala ignoranta face alegeri mai bune in viata decat o persoana mediocru pregatita.
Vrem “easy wins”, vrem sa fim mangaiati pe cap, vrem sa fim parte din trend, citam “citate”, citim “almanahe”, urmam modele populare, vrem sa fim mintiti frumos.
Problema numarul unu a omului, dupa parerea mea, este lenea. Iar lenea duce la superficialitate.
Ne este lene sa gandim, sa invatam, sa ne concentram, sa ne miscam fundul, sa ne infruntam adevaratele provocari ale vietii. De ce? Pentru ca este greu, s-ar putea sa doara, ne este frica, nu stim cum si este mai usor sa nu…
Adevaratele provocari ale vietii
Sa aveti, fratilor, scopuri ambitioase!!!!
Sa ridici un business, sa ajungi liber financiar, sa ajungi No. 1 expert in domeniul tau, sa fii un tata grozav sau o mama grozava, sa ai o relatie minunata, sa fii un om bun … SA CONTEZI PE LUMEA ASTA! Sa fii un PLUS in lume, nu un alt minus.
Si fie ca nu crezi, sau crezi, daca ar fi ca dupa moartea ta sa ajungi in fata Barbosului si sa te intrebe: Ce ai facut in viata asta, fiule/ fiica mea? Sa nu iti fie rusine de ce ai de spus.
Poate ca Barbosul voi fi (si) eu, cum se spune ca Dumnezeu este in noi sau este Sinele nostru superior, si tot mi-ar fi rusine sa ii spun: N-am facut nimic, pentru ca mi-a fost frica, ca mor de foame, ca ce spune lumea, ca raman singur, ca nu ma mai place nimeni … Mi-a fost mai frica de LUME decat mi-a fost frica de TINE, sa te dezamagesc.
Nu, nu imi este mai frica de LUME, decat imi este mai frica de MINE, sa nu ma dezamagesc, atunci cand voi da ochii cu MINE.
Numai bine,
Valentin
PS. Daca ti-a placut articolul si il gasesti util, te rugam sa il distribui si prietenilor tai.
PPS. Alatura-te comunitatii noastre StiintaBanilor pentru a te imbogati spiritual, mental si material.
11 ani! wow! Eu una nu am rezistat mai mult de 3 ani dupa ce m-am prins de cum sta treaba cu sistemul corporatist! Nu stiu daca sa ma rusinez sau sa ma mandresc cu asta dar, extrem de rebela din fire nu suportam ideea de a fi un numar in dosarul HR. Nu simteam ca ma indentific cu mai nimic acolo… Realizam ca ce pot face eu poate face oricine si daca cel oricine accepta sa faca acelasi lucru pe bani mai putini, voi zbura in secunda 2 fara drept de apel, indiferent cat de bine iti faci treaba sau nu. Nu faci o diferenta in adevaratul sens, nu contezi ca uman si, doar ca numar.
Ma dezumanizam zilnic. Asa am decis sa renunt la salariul de 1000Euro/lunar si sa plec pe mult mai putine cifre tocmai pt a putea sa incep sa fac o diferenta-sa imi dezvolt, cumva, pasiunile , sa ma dezvolt personal si profesional.
Probabil ca angajandu-ma la o varsta destul de inaintata pt modelarea corporatista, nu au reusit sa ma prinda prea mult :)))) Am schimbat in 3 ani 4 corporatii :)) Nu mi-am gasit locul in niciuna.
Minunat acest articol. 🙂
Si eu sunt o corporatista tot cu 11 ani vechime, dar care incearca sa “iasa din zona de confort” prin dezvoltarea personala si educatie financiara!
Un articol cu impact pentru mine, multumesc. Nu stiu ce inseamna sa lucrezi in corporații. Dar stiu ce inseamna sa iesi din zona de confort si sa accept provocări pentru viata mea personala si profesionala. Si rezultatele sunt din ce in ce mai plăcute.
Am lucrat peste 44 de ani , in aceeasi itreprindere socialista , apoi privata , iar in ultimii ani am fost cel mai bun . Dar dupa ultima schimbare de patroni , am inceput sa nu-mi mai gasesc locul si am iesit la pensie.
Excepțional modul în care spui lucrurilor pe nume…si iesi din “zona de confort” a materialelor de dezvoltare personală! Ca întotdeauna, scurt si la obiect, fără fasoane si vorbe gonflate.
Multumesc Valentin, a fost o lectură care mi-a mers la inima!
Grozav articolul. M-a facut si sa rad si sa ma gandesc la ce fac acum (intr-o corporatie). Felicitari!
Foarte tare articolul F tare !
Eu am ajuns sa îmi doresc din nou un job într-o companie/corporație cu valori bune, oameni bine pregătiți. Vreau sa lucrez 8 sau ideal 6 ore, cu salar fix, aparent suna plafonare, dar îmi doresc timp și energie pentru mine pentru familie. Pe cont propriu, la patron, la firme mici am avut mari greutăți. Am avut și 12 ani de corporație dar în medii toxice, în care am lucrat foarte mult peste program și cu prea multe responsabilități pentru un singur post.
Excelent. Experimentam, vedem si apoi alegem ceea ce ni se potriveste cel mai bine.
Mi-a fost mai frica de LUME decat mi-a fost frica de TINE, sa te dezamagesc – fraza asta a atins un punct sensibil. f bine punctat
ma bucur ca a atins o coarda sensibila.