Ne plac rezultatele! Dar ne place si procesul?
Acum vreo 10 ani, cand inca eram corporatist, am trecut printr-un proces amplu de reorganizare a corporatiei respective.
Scopul procesului de reorganizare era eficientizarea activitatii. Practic, insemna, printre altele, taiarea unui numar mare de posturi bine platite si ingramadirea muncii acestora pe capul mai putinor oameni care ori erau mai juniori (mai prost platiti) ori faceau munca a 3-4-5 fosti angajati.
Unul dintre posturile care dispareau era un post de director financiar din regiunea noastra (din Centrul Europei). Nu o sa mentionez tara exacta.
Ideea era ca in urma reorganizarii dispareau majoritata pozitiilor de genul director financiar din fiecare tara iar fostii directori ori erau mutati pe … altceva ori erau dati afara.
Tipul care a fost numit sa gestioneze procesul de tranzitie in regiunea noatra era un … fost director financiar din regiune (o tara din Centrul Europei) a carui pozitie disparea.
Eu si un numar de colegi din Romania eram in echipa de tranzitie. Si joburile noastre urmau sa fie “reorganizate” – asa ca era un pic de frica ca “unde ajung” sau “mai ajung undeva? sau ma dau afara”.
Procesul de restructurare a mers excelent si dupa vreun an am finalizat cu succes procesul.
Asa ca … evident … s-a organizat o masa in oras cu echipa de financiar unde seful cel mare (fostul director financiar) a fost invitat sa se bucure alaturi de echipa din Romania de realizare.
La masa respectiva au inceput discutiile despre fiecare unde a fost mutat sau ce job a primit. Toate bune, pana a ajuns randul fostului director financiar (seful nostru de proiect) … El era singurul de la masa care NU continua in firma.
A ales sa primeasca ceva salarii compensatorii (cred, nu sunt sigur) si sa se retraga din activitate definitiv … da, da, sa se retraga, desi avea in jur de 45 de ani.
Cum? De ce? Ce vei face mai departe?
Un pic de ingrijorare si tristate.
Dar tipul ne-a linistit pe toti cu un zambet relaxat. Guys, nu va faceti probleme, eu pot sa traiesc linistit din ce am acumulat pana acum. Mi-am investit banii si traiesc din investitiile respective.
Apoi a continuat cu faptul ca si-a implinit un vis, ca are o casa cu o curte mare, undeva la tara, unde a tot plantat si a crescut arbori rari si plante rare. Ca aia e oaza lui de liniste si ca si-a facut ca un fel de parc personal acolo si ca asta vrea sa faca de acum inainte: sa aiba grija de gradina lui.
Wow, ce frumos, gradina, plante rare, wow, ce frumos :)))))
Toate lumea cu wow, ce frumos … gradina…
M-am tot uitat, am tot asteptat …. NIMENI, dar absolu NIMENI nu a schitat vreun gest sa puna intrebarea evidenta: Cum ai ajuns acolo?
Nimeni … toti erau super dornici sa il multumeasca si sa il admire pe seful ca ce gradina, ce ce plante are acolo, ca ce arbori etc.
Pe mine ma manca limba. Aveam vreo 28 de ani (27-28, nu mai stiu exact). Avusesem pe la 20 de ani ideea si chiar facusem pasi consistenti pentru a ajunge independent financiar pana la 26 de ani. Am renuntat pe la 25 :))) in criza financiara din 2008-2009 cand tinta devenise foooarte departe (am pirdut multi bani atunci) si mi-am dorit numai sa supravietuiesc furtunii.
Acum aveam vreo 28 de ani si vedeam cu ochii mei, in carne si oase un om care realizase ceea ce si eu mi-am dorit odata …. asa ca l-am intrebat eu:
Si cum ai ajuns aici? Cum ai reusit sa strangi suficienti bani si sa ii investesti pentru a te putea retrage la varsta asta?
Sincer, nu mai tin minte tot ce ne-a spus pentru ca discutia a fost destul de “slab” primita de colegi si tipul nu a apucat sa dea prea multe detalii.
Lucrul pe care tin minte ca l-a spus a fost ceva legat de economisire. Ca a economisit bani si a dat un exemplu legat de camasi: ca el poarta camasi zilnic si a economisit multi bani cumparand camasi care nu sunt de firma, dar bune calitativ, in loc sa cumpere camasi de firma mai de fitze.
Reactia celor de la masa a fost asa … oarecum stanjenita … ihhh, economii la camasi, ihhh…
Si s-au intors la discutia despre gradina si arbori rari.
Cam asta este realitatea trista.
Ne plac rezultatele dar ne displace procesul.
Si totusi, cum a facut?
Acea discutie sumara, despre independenta financiara, mie mi-a reaprins dorinta.
A fost un moment in care ideea de independenta financiara a devenit ceva concret, realizabil, si nu doar ceva din mintea mea pentru ca am vazut, in carne si oase, un om care a realizat-o.
Si cel mai interesant 🙂 pe mine ma entuziasma procesul la fel de mult ca rezultatul final.
Pentru mine, a mai durat un pic pana sa reiau procesul, mai exact pe la 30 de ani si …. mi-am atins cifrele de independenta financiara la 36 de ani, cu 10 ani mai tarziu decat imi propusesem in adolescenta. 🙂
Eu nu stiu cum a facut colegul meu fost director financiar, dar pot sa va spun, pe scurt, cum am facut eu:
- Mi-am facut un buget personal si m-am asigurat ca economisesc luna de luna (pana atunci erau si luni in care nu reuseam sa economisesc).
- Mi-am stabilit un plan de investitii: La inceput era destul de rudimentar: Investitii lunare in: 1. un fond de obligatiuni + 2. actiuni listate la Bursa de Valori Bucuresti, la primele 6 companii din indicele BET.
- Apoi am cautat sa imi schimb jobul pentru a castiga mai mult. Mi-am dublat salariul
- Mi-am tot creat surse de venit extra job – aveam la un moment vreo 2-3 activitati extra.
- Una dintre aceste activitati extra a fost proiectul StiintaBanilor.
- Mi-am mentinut cheltuielile relativ constante pe TOATA perioada de acumulare (aproape 7 ani).
- Mi-am imbunatatit planul personal de investitii: am adaugat si ETF-uri internationale si imobiliate + … altele, pe masura ce invatam mai multe.
- Am reinvestit profiturile si veniturile din dobanzi, chirii si dividende
- Cand nu am mai facut fata cu jobul + StiintaBanilor – mi-am dat demisia de la job si m-am concentrat pe StiintaBanilor.
- Concentrandu-ma pe StintaBanilor am inceput sa fac bani seriosi din proiect incepand din toamna anului 2019 – la peste 3 ani de la startul proiectului.
- Cand au venit corectii mari pe bursa (ex. 2018, 2020) am cumparat mai mult
- Am tot repetat procesul de a castiga mai mult, a economisi si a investi pana cand mi-am atins cifrele pe la jumatatea anului 2020 🙂
Cam asta este povestea pe scurt.
Pe lung povestim miercurea viitoare, pe 15 februarie, de la ora 19, la Webinarul: “Drumul tau spre independenta financiara prin investitii pasive“.
Din acest webinar vei afla, la modul cel mai practic:
– ce inseamna independenta financiara, cu adevarat;
– cum sa calculezi suma de care ai nevoie pentru a deveni independent financiar;
– cum sa estimezi timpul necesar pentru a atinge acest nivel;
– care este primul si cel mai important lucru de facut cand pornesti pe drumul spre independenta financiara;
– care sunt cele 3 abilitati de care ai nevoie pentru a deveni independent financiar;
– care sunt principalele tipuri de investitii;
– cum sa-ti construiesti un portofoliu diversificat de investitii pasive;
– de ce este anul 2023 un an excelent pentru a incepe sa investesti.
Nu in ultimul rand, vei afla modul cel mai simplu si mai eficient de a avansa accelerat pe drumul tau spre independenta financiara.
Webinarul este gratuit, inscrie-te AICI.
Pe curand!
Valentin
