Nu confunda norocul cu priceperea

Nu confunda norocul cu priceperea

Cea mai mare greseala pe care o poti face in investitii si cea care are potentialul sa devina “the ultimate money killer” este sa confunzi norocul cu priceperea.

In momentul in care incepi sa te informezi despre un domeniu si faci cateva tranzactii castigatoare, beneficiind de un bull market sau de un context favorabil, incepi sa crezi ca “you got it”, ai inteles, tu stii si ceilalti care nu au facut ca tine sunt fraieri.

In momentul in care ti-au iesit cateva miscari profitabile incepi sa devii increzator in propriile abilitati si uiti de managementul riscului, uiti de diversificare, uiti sa iti pastrezi smerenia in fata imprevizibilului.


Pietele sunt imprevizibile. Nimeni nu stie viitorul, insa cumva cei care au reusit sa prinda un trend crescator, din noroc, ajung sa confunde acel noroc cu propria pricepere.


 
Momentul in care uitam de managementul riscului


 “Mi-am vandut ETF-urile si am reinvestit banii in crypto” – este comentariul care mi-a atras atentia zilele trecute.

In acelasi comentariu apare ca pe autor nu l-a multumit profitul de 14% obtinut anul acesta din ETF-uri, pe ideea ca este un profit insignifiant.

Vorbim de un profit obtinut pasiv – buy and hold si iti vezi de viata ta.

In realitate, un profit de 14% pe an in dolari este extraordinar. Nu o spun eu, ci o spun oameni mult mai destepti decat mine care gestioneaza miliarde de dolari, cum ar fi Warren Buffett sau Ray Dalio.

Fondul lui Ray Dalio a scos in ultimii 28 de ani un randament mediu de 12%.

Warren Buffett undeva la 20% randament mediu anual din 1965 si pana astazi.

Peter Lynch, ca manager al Magellan Fund at Fidelity Investments intre 1977 si 1990 a scos 29% randament mediu pe an.

Oamenii astia au ajuns legende, scotand profituri ceva mai mari decat media SP500, care a fost de 10% pe an.

Cumva, investitorii experimentati au asteptari rezonabile si sunt super multumiti cu randamente un pic peste medie (daca le ies).

Cand au un an extraordinar, recunosc ca a fost un noroc si nu isi aroga nu stiu ce merite.

Sa aloci 100% din portofoliul tau pe crypto este stupid. Bine, din punctul meu de vedere, si sa aloci mai mult de 10% din portofoliu este neintelept, exceptia fiind cazul in care de fapt NU ai un portofoliu, ci doar ceva bani de joaca.

Motivul este simplu: monedele in care ai investit pot disparea intr-o dimineata and you can do nothing about it.

Eu nu stiu cate criptomonede din perioada 2017 mai exista astazi.

OK, BTC exista si ETH exista. Acesta este si motivul pentru care si eu am o mica parte din portofoliu in crypto, preponderent in aceste 2 monede.

Personal, eu imi asum posibilitatea unei daune totale pentru orice investitie in crypto. Da, vreau randamentele alea mari de sute si mii de procente si chiar le-am si obtinut in ultimii 4 ani, insa din noroc si atat.

Si poate ceva strategie care nu este atat de complicata – diversificarea portofoliului, cu anumite limite de risk management (de exemplu: nu mai mult de 5% in crypto).

Ideea succesului in investitii este sa pornesti tot timpul de la premiza ca s-ar putea sa te inseli. Ce se intampla daca te inseli?

In eventualitatea in care te inseli, te asiguri ca aterizezi in picioare.

Doar in acest fel “supravietuiesti” in lumea investitiilor zeci de ani de zile si ajungi sa beneficiezi de dobanda compusa si chiar ajungi la acele milioane de euro si ramai acolo.

 


Efectul Dinning-Kruger


 Eu cred ca cel mai nociv lucru pe care il poate face o persoana care investeste banii in diverse instrumente este sa creada ca stie.

Adica sa sufere de Efectul Dunning-Kruger – care este o eroare de apreciere în care persoane incompetente apreciază eronat competența lor, ca fiind mai mare decat in realitate.

Cunosc foarte bine acest efect pentru ca l-am avut si eu in primii mei ani de investitii.

Intre anii 2000 si 2007 bursa din Romania a trecut printr-o perioada foarte buna, avand si randamente de peste 100% pe an. Eram in procesul de adeziune la NATO si UE si cumva ne credeam noii tigri ai Europei.

Bineinteles ca in acel context favorabil am intrat si eu pe BVB 🙂

Si nu oricum, ci in ianuarie 2005, nimerind niste minime locale:

200 2007

Dupa ce am cumparat, actiunile mele au crescut in acel an cu undeva peste 100%.
 
Dupa mai putin de 3 ani de investitii pe bull market crescator, deja ma credeam un geniu al investitiilor. Eram foarte increzator. Eram all in pe BVB si ii consideram niste fraieri pe cei care tin banii la banca.
 
Anul 2008 m-a prins alocat 100% pe actiuni si cu zero rezerve.
 
Am avut o pierdere de aproape 80% in acel an.
 
O lectie dura in care piata m-a smerit si m-a invatat de ce investitorii experimentati dau atata atentie managementului riscului.
 
Evita acest efect pentru ca bucuria randamentelor mari (din noroc) sa nu se transforme in disperarea daunei totale, asa cum a fost la mine.
 
Mult succes!
Valentin

PS. Dupa 17 ani de experienta pe bursa cred ca am trait destul de multe momente care mi-au aratat ce functioneaza si ce nu functioneaza pe pietele de capital. Un lucru l-am dezvalut aici si anume ca “norocul” nu trebuie confundat cu priceperea. Este greseala fatala care scoate cei mai multi incepatori din joc dupa 2-3 ani de bursa. Intrati pe bull market si anihilati de urmatorul bear market. De peste 3 luni pregatesc, impreuna cu Bogdan Dinu, un super proiect prin care vom transmite mult mai multe din cele invatate in ultimii 17 ani, respectiv ultimii 10 ani (cat are Bogdan pe burse) .. despre ce functioneaza si ce nu. Ne auzim in cateva zile…

Similar Posts

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.