opusul lui rasfatat
| |

Opusul lui răsfățat: Cum să creștem copii chibzuiți, generosi și inteligenți când vine vorba de bani, de Ron Lieber – rezumat

Deoarece astazi este ziua de 1 iunie, ziua internationala a copiilor, va ofer un rezumat din cartea “Opusul lui răsfățat: Cum să creștem copii chibzuiți, generosi și inteligenți când vine vorba de bani”, de Ron Lieber. Este o carte pentru parinti, ai carei beneficiari sunt copiii. Ron Lieber are convingerea ca un parenting bun inseamna sa le vorbesti deschis copiilor despre bani, argumentand ca discutiile timpurii pe teme financiare ii vor ajuta pe acestia sa fie mai chibzuiti, mai rabdatori si mai cu picioarele pe pamant.

Mai jos gasesti cateva idei interesante din aceasta carte:

  • Deciziile pe care le luam in legatura cu banii, cu sumele pe care le castigam si de care dispunem in orice moment sunt legate de o multime de sentimente. Pe de o parte, simtim adesea mandrie, bucurie si entuziasm pentru lucrurile pe care ni le putem permite. Uneori, insa, se strecoara si indoiala, rusinea, stinghereala si invidia;
  • Oamenii nu sunt impartiali in privinta banilor si cu siguranta nu sunt calmi si rationali in privinta copiilor lor. Asadar, aceasta combinatie formidabila face adesea ca parintilor sa le fie incredibil de greu sa vorbeasca deschis si sincer cu copiii lor despre asta;
  • Subiectul este complicat indiferent de nivelul socio-economic al familiei. Parintii bogati, cu mai multi bani decat au nevoie pentru a trai, le vor stabili copiilor lor prin definitie limite artificiale aproape in fiecare zi. Prin urmare, deciziile lor cu privire la cat sa cheltuiasca cu cei mici si cand sa le taie din portie adolescentilor sunt mai mult emotionale decat financiare;
  • Parintii din clasa mijlocie si cea muncitoare se lupta adesea cu greutatile practice de a trai de la un salariu la altul, incercand in acelasi timp sa le ofere copiilor cat mai multa diversitate si distractie. Dar si aici intra in joc emotiile atunci cand copiii pun intrebari despre motivul pentru care familia lor nu are mai multi bani, iar pentru parinti intrebarile suna ca niste acuzatii;
  • Criza economica din 2008-2009 a aratat clar faptul ca multi adulti nu se pricep la finante, de la milioanele de oameni care au imprumutat mai multi bani decat ar fi trebuit si pana la creditorii ipotecari care i-au indrumat catre bancherii de investitii care le-au transformat imprumuturile in titluri de valoare despre care stiau ca vor sari in aer;

Copiii rasfatati tind sa aiba in comun 4 lucruri principale, desi nu e obligatoriu sa fie prezente concomitent:

  • au putine treburi casnice sau alte responsabilitati,
  • nu trebuie sa respecte prea multe reguli in privinta comportamentului sau programului,
  • parintii si ceilalti din jur sunt excesiv de generosi cu timpul si ajutorul lor,
  • au o multime de bunuri materiale.
  • Nu trebuie sa cheltuiesti prea multi bani pentru a rasfata un copil, iar 3 dintre cei 4 factori din definitia mea data “rasfatului” nu costa nimic. Chiar si ultimul – excesul de posesiuni – poate fi valabil si in cazul copiilor care sunt departe de a fi bogati, in functie de cate rude tin nebuneste la acel copil. Parintii copiilor din clasa de mijloc si cea muncitoare se ingrijoreaza la fel de mult in privinta materialismului si a privilegiilor, tinand seama ca toti copiii sunt expusi aceleiasi culturi acaparatoare;
  • In loc sa presupunem ca discutiile despre bani rastoarna valorile, sunt nepoliticoase sau lipsite de tact, ar trebui sa facem exact invers si sa acceptam aceste discutii cu scopul de a creste copii virtuosi;
  • Banii sunt de maxima importanta, dar sunt si un instrument pe care-l putem folosi pentru a le insufla copiilor nostri valorile pe care dorim sa le adopte: curiozitate, rabdare, cumpatare, modestie, generozitate, perseverenta si perspectiva;
  • Orice conversatie referitoare la bani este si despre valoriBanii de buzunar se refera si la rabdare. Daruirea se refera la generozitate. Munca se refera la perseverenta. Negocierea dorintelor si nevoilor lor si diferenta dintre cele doua are mult de-a face cu prudenta si cumpatarea. Iar trecerea prin toate aceste discutii reprezinta dorinta copiilor de a avea o perspectiva – sa stie de ce au poate mai mult decat majoritatea oamenilor din lume, dar nu vor avea probabil mai mult decat toti colegii lor. Si de ce nu este nicio rusine sa ai mai mult sau mai putin, atat timp cat esti recunoscator pentru ceea ce ai, imparti generos cu ceilalti si cheltuiesti inteligent pe lucrurile care te fac cel mai fericit. Este valabil pentru copiii nostri, dar si pentru noi;
  • Copiii sunt extrem de curiosi. Banii fac parte din viata de zi cu zi si sunt unul dintre lucrurile pe care multi oameni le pretuiesc cel mai mult. Prin urmare, copiii vor cauta informatii despre ei prin toate modalitatile posibile. Vor face cautari pe Google si ne vor prezenta descoperirile. Ori ne vor aborda cu mintea plina de cifre auzite, care sunt corecte, dar de neinteles la varste fragede, ori vor vorbi cu o convingere specific adolescentina despre cifre inexacte pe care le-au invatat din alta parte. Si vor intreba despre o gramada de subiecte sensibile. Cat castigi? Suntem bogati? Putem sa ii cumparam o locuinta omului acela fara adapost?
  • Multi parinti mai cred ca nu este potrivit sa vorbeasca despre bani cu copiii din cauza varstei acestora. Nu stiu destula matematica incat sa adune numere mari, sustin ei, prin urmare este mai bine sa le igonore intrebarile decat sa incerce sa discute cu ei de la egal la egal. “Nu e treaba ta” este raspunsul tipic, care nu e nici prea amabil, nici prea adevarat. La urma urmei, este treaba lor sa fie curiosi. Si, ca membri ai familiei, sunt fara indoiala interesati de veniturile si profiturile acesteia;
  • Tacerea instinctiva din jurul banilor poate fi si un raspuns la opusul ei – certurile aprinse pe care parintii nostri poate ca le-au avut in legatura cu finantele familiei. Aceste argumente pot intipari invataturi specifice: banii sunt rai. Banii sunt inspaimantatori. Nu sunt bani suficienti. Discutiile despre bani duc inevitabil la sentimente puternice si la conflict. Aceste concluzii pot fi adevarate in anumite contexte, dar nu trebuie sa fie astfel daca vorbim cu grija despre subiect. Prin urmare, ar trebui sa nu le transmitem aceste convingeri copiilor nostri;
  • O modalitate prin care va asigurati ca ai vostri copii stiu ca intrebarile sunt binevenite este sa ii laudati de fiecare data cand pun intrebari, astfel incat acestea sa devina un obicei;
  • Copiii curiosi, in special cei mai mari, tanjesc sa inteleaga mai bine modul in care parintii lor se gandesc la deciziile importante care le afecteaza viata. Nu au prea multa putere, astfel incat cunoasterea este cel mai bun lucru pentru ei. Prin urmare, daca este posibil, trebuie sa incercam sa ii facem sa inteleaga cum luam deciziile importante de acest fel;
  • Copiii ne urmaresc cu atentie si contestandu-ne cheltuielile, ne contesta prioritatile si valorile. Dar curiozitatea nu este decat un alt cuvant pentru incercarile lor din rasputeri de a intelege cum functioneaza lumea si cum iau adultii deciziile. Daca va suparati si deveniti defensivi din aceasta cauza, copiii nu vor deveni mai inteligenti. Si desi raspunsurile noastre s-ar putea sa nu fie mereu satisfacatoare, ar trebui sa incercam sa oferim in orice caz unul;
  • Copiii ne pot intreba cat castigam si trebuie sa fim pregatiti cu un raspuns. Iar cel mai bun mod de a o aborda este sa le explicam ca noi vrem sa le spunem salariile noastre inainte sa ajunga la liceu, dar ca mai intai trebuie sa invete mult mai multe despre cat costa efectiv lucrurile pe care familia le are si le face. La urma urmei, nu cifra venitului este importanta aici, cat contextul. Cat trebuie sa cheltuim in fiecare luna si pe ce sa alegem sa cheltuim? Cat mai ramane la sfarsit, daca mai ramane ceva, si pentru ce economisim acei bani?
  • Acestea nu sunt intrebari retorice? Incepeti cu facturile lunare mai mici, la cablu, telefoane mobile, electricitate. Invatati-i cum sa faca un tabel simplu pentru a tine evidenta;
  • Vorbiti-le despre asigurari. Pentru cel fel de evenimente improbabile, dar costisitoare sunt totusi asigurarile? Asigurarea de sanatate, a locuintei, a masinii, asigurarea de viata;
  • Daca aceasta conversatie nu le descurajeaza curiozitatea, sunt pregatiti sa stie ce chirie, ipoteca sau rata lunara a creditului imobiliar sau de nevoi personale aveti si cati ani le veti mai plati. Pentru a-i implica si mai mult, puneti-i sa estimeze suma tuturor acestor costuri sau sa efectueze niste cercetari online in loc sa le dati informatiile. Explicati-le si plata impozitelor;
  • Cand le spuneti adolescentilor venitul familiei, reamintiti-le ca informatia s-ar putea sa nu aiba prea multa valoare pentru prietenii lor. Multi dintre noi traiesc intr-o comunitate si isi trimit copiii la scoli in care majoritatea oamenilor se afla intr-o nisa de venit reltiv ingusta si nu sunt deosebit de interesati de cat castiga alte familii;
  • Cat castigam si cum castigam sunt doua elemente atat de esentiale pentru viata noastra incat pare fundamental gresit sa le invaluim in mister si tacere. Iar daca discutam dintotdeauna despre bani, sa raspundem intrebarilor atunci cand apar si sa le dam copiilor nostri contextul real va fi ceva firesc, si nu o surpriza sau un privilegiu;
  • Banii de buzunar pe care ii dam copiilor nu ar trebui sa fie de sine statatori, nu un salariu, ci un instrument de predare care devine din ce in ce mai precis si mai puternic de-a lungul unui deceniu de mariri anuale ale sumei si de responsabilitate crescuta;
  • Banii de buzunar ii ajuta pe copii sa invete sa economiseasca si sa cheltuiasca, deprinderi pe care nu au ocazia sa le exerseze in foarte multe alte moduri in timpul copilariei. Se afla intr-un moment din viata in care mizele sunt destul de scazute, astfel incat greselile inevitabile nu conteaza prea mult. In plus, virtutea principala cu privire la banii de buzunar este ca invata sa aiba rabdare;
  • O parte importanta a scopului nostru global este sa ii invatam pe copii capacitatea de a astepta, iar lucrul cel mai important in privinta banilor de buzunar este ce se va intampla atunci cand vor fi prea mari ca sa ii mai primeasca;
  • Noi, parintii, lucram la formarea unor adulti si ar trebui sa facem tot posibilul sa nu irosim oportunitatea de a crea oameni mari cu 15 sau 20 de ani de experienta in administrarea banilor;
  • Cu suficienta practica, copiii nostri pot dezvolta genul de cumpatare care ii va tine departe de necazuri, dar care le va permite totusi sa cheltuiasca suficient pentru lucrurile care le aduc cea mai mare bucurie;
  • Pentru un calcul legat de cati bani ar trebui sa primeasca un copil in fiecare saptamana, in cazul copiilor sub 10 ani, 2-5 lei/saptamana inmultit cu numarul de ani este un bun inceput, cu o marire in fiecare an, de ziua lor de nastere. Vrem sa vada cum se inmultesc banii si sa nazuiasca spre un scop, asadar ar trebui sa aiba destul cat sa-si cumpere cate ceva din ce isi doresc, dar nu atat de mult incat sa nu fie nevoiti sa faca o multime de alegeri dificile;
  • Faptul ca incepem cu putin ne permite sa acordam mariri mai frecvente sau mai importante daca suma initiala nu pare potrivita (si evitam sa o reducem, lucru care poate da impresia de pedeapsa);
  • Banii de buzunar se pot imparti in 3 recipiente transparente din plastic: unul pentru cheltuieli, unul pentru donatii si unul pentru economii. Acesta este efectiv un prim buget;
  • Impartirea banilor le prezinta ideea ca unii bani sunt destinati cheltuirii imediate, pe unii ii dam oamenilor care poate au nevoie de ei mai mult decat noi, iar pe altii ii pastram pentru momentele cand avem nevoie sau ne dorim ceva mai tarziu;
  • Recipientul pentru Cheltuieli pastreaza banii pentru cumparaturile ocazionale impulsive. Este fascinant sa vedem ce ii impinge pe copii sa cumpere ceva, odata ce banii sunt ai lor. Vor adesea fleacuri la intamplare, dar asta face parte din procesul prin care lasam sa exerseze. La urma urmei, cum putem sa ii invatam sa isi controleze impulsurile daca nu ii observam in conditiile lumei reale, cu bani adevarati?
  • Al doilea este recipientul de Donatii. La fel cum ne impartim jucariile cu prietenii, ne impartim o parte din bani cu oamenii care au nevoie de ei, doar ca in cazul banilor nu ne asteptam sa ii primim inapoi. Chiar si cei mai mici copii inteleg ca pe masura ce pui mai multi bani in recipientul pentru Donatii, cu atat poti ajuta mai mult. Faptul ca asteapta pana cand recipientul este plin inainte sa doneze banii le va da un sentiment de adevarata implinire. Familiile care depun multa munca voluntara ar trebui sa discute si despre asta, de vreme ce banii nu sunt singura modalitate prin care pot darui;
  • Ultimul recipient este borcanul de Economii. Pentru copiii mai mici, un obiectiv al economiilor ar trebui sa fie la inceput pe termen relativ scurt. Mentinand obiective modeste, sunt sanse mai mari sa le indeplineasca;
  • Ce anume vrem sa-si cumpere copiii nostri si ce fel de cheltuieli ar trebui sa interzicem? Inca de la varsta de 5 ani, copiii sunt pregatiti sa tina seama de dorinte si nevoi si sa cunoasca diferenta;
  • Avem nevoie de alimente ca sa mancam, de haine sa ne imbracam, o casa in care sa dormim, de doctori si medicamente ca sa fim sanatosi;
  • Apoi vin lucrurile pe care le dorim, cum ar fi dulciurile, echipamentul sportiv, jucariile si vacantele;
  • Unii parinti hotarasc de la inceput ca tot ce isi doreste copilul – spre deosebire de ceea ce are nevoie – va fi platit din banii lui pusi deoparte;
  • Vom avea nevoie si de o lista cu lucruri interzise, care se schimba cu timpul, odata ce copiii isi dezvolta interese noi si companiile inventeaza moduri tot mai nepotrivite de a le satisface. Cateva exemple: achizitii din aplicatii, bomboane, bricege, caini, iPhone-uri, jocuri video violente, papusi Barbie, tatuaje si trambuline;
  • Multi parinti leaga banii de buzunar de treaba facuta prin casa. Acesti parinti cred ca plata treburilor din casa este o buna pregatire pentru lumea reala, in care compensatia va depinde de realizarea prompta si in mod competent a sarcinilor atribuite. Le mai este teama si de faptul ca, daca le dau pur si simplu bani de buzunar fara sa ceara nimic in schimb, copiii vor deveni lenesi si vor crede ca li se cuvine;
  • Este o adevarata bucurie sa cheltuim banii pe obiecte si experiente care aduc fericire si amintiri de durata. Aceasta placere nu este ceva de care sa ne rusinam sau pentru care sa ne mustram copiii, ba chiar ar trebui sa o incurajam;
  • Copiii nostri se afla in permanenta in ceea ce se numeste “economia demnitatii”. Astfel, sentimentele lor privind propria valoare cresc sau scad adesea in functie de standardele care se schimba in permanenta in privinta posesiunilor si experientelor care conteaza in micile lor universuri;
  • Copiilor le plac evenimentele speciale si noua ne place sa le sarbatorim impreuna cu ei. Cum facem, asadar, aceste momente unice si memorabile, fara sa fie incredibil de extravagante? Ocazia primului dinte cazut este un bun punct de plecare, deoarece copiii anticipeaza adesea mai mult dect isi asteapta ziua de nastere sau sosirea lui Mos Craciun. Este, de asemenea, una dintre primele ocazii care cer in mod expres bani gheata;
  • Una dintre cheltuielile cu cea mai rapida crestere in bugetul familiilor se refera la sporturile pentru tineret. Antrenorii ii incurajeaza pe copii sa se antreneze tot timpul anului si sa se specializeze de la varste din ce in ce mai mici. Dar din ce in ce mai multi oameni se intreaba daca nu cumva sunt pacaliti sa sprijine o noua forma de rasfat, in special daca pustii nu se mai distreaza atat de mult atunci cand joaca, asa cum o faceau candva;
  • Cu cat familiile cheltuiesc mai mult pentru participarea copiilor la diverse sporturi, ca procent din venitul lor, cu atat exista sanse mai mari ca acei copii sa perceapa o presiune, se bucura mai putin de sport, avand sanse mai mici sa fie motivati sa continue;
  • Parintii joaca un rol esential in formarea generozitatii, iar cercetatorii au aratat ca, daca parintii doneaza, copiii tind sa doneze si ei. Cel mai important, este util daca parintii le si vorbesc despre donatii copiilor lor. Si cu cat parintii doneaza mai mult, cu atat este mai mare posibilitatea ca ei sa discute cu copiii despre donatii. Acelasi lucru este valabil si pentru voluntariat;
  • Cea mai buna modalitate de a-i ajuta pe copii sa invete despre donatii este sa le oferim la propriu un loc la masa de discutii atunci cand adultii iau decizii in aceasta privinta. Acest lucru s-ar putea sa presupuna cateva schimbari in rutina noastra. Mai inseamna si sa facem un buget efectiv al casei pentru donatii si sa ne gandim la ei ca la o placinta mare pe care o impartim constient si in mod constiincios;
  • In 1998, aproximativ 45% dintre copiii americani cu varste cuprinse intre 16 si 19 ani aveau o slujba, procent care a ramas cam acelasi timp de o jumatate de secol;
  • Slujbele cu jumatate de norma sunt corelate cu perspectivele inalte la facultate si medii generale bune, daca adolescentul nu lucreaza mai mult de 15 ore pe saptamana;
  • Ceea ce pot invata copiii nostri dintr-o slujba platita este o etica a muncii, acea expresie vaga care capteaza capacitatea de a asculta, de a depune efort, de a coopera, de a ne da toata silinta si de a ne tine de o sarcina pana cand o terminam si o facem cum trebuie;
  • In Japonia, elevii prepara pranzul si fac curat dupa aceea in fiecare zi. Traducerea in engleza a ritualului zilnic este “respectata ora de masa”, care vrea sa transmita sesiozitatea a ceea ce ar fi altminteri o rutina anosta. Profesorii pleaca din sala la ora stabilita, iar elevii desemnati pentru ziua aceea isi pun haine albe de bucatari si merg in bucataria scolii. Se intorc aducand oale uriase cu tocana si orez, isi servesc colegii si cara vasele goale inapoi la bucatarie;
  • Nu este usor sa ii determinam pe copiii nostri sa faca mai multe si mai devreme in materie de preparare, gatit si facut curat prin casa. Este nevoie de exercitiu si perseverenta, in acelasi fel in care s-ar putea sa fie nevoie sa stam dupa ei in primele luni de lectii de muzica, pe cand se vaita si comenteaza atunci cand lucrurile nu ies cum trebuie;
  • Fiecare copil este capabil sa contribuie la prepararea meselor intr-un mod semnificativ si nu ar trebui sa ii platim pentru a pune masa, a fierbe pastele sau a face curatenie. Nu e ca si cum am fi lipsiti de autoritate: in primul rand, noi controlam desertul. Dar intalnirile de joaca, timpul petrecut in fata televizorului si privilegiile privind folosirea masinii sunt instrumente pe care le putem folosi in cazul in care copiii nostri au nevoie de mai mult decat un indemn delicat pentru a-si termina treaba obisnuita prin casa si in bucatarie;
  • Daca vrem ca fiii nostri sa devina mai sensibili la faptul ca nu toata lumea are tot ce au ei, este util sa cautam prieteni dincolo de clasa sociala, atat pentru copiii nostri, cat si pentru noi. Un motiv bun pentru ca ei sa-si petreaca timpul cu persoane diferite este sa isi dea seama ca nimeni nu are monopol pe fericire si ca este adesea o distractie extraordinara sa intri intr-o lume care nu seamana cu a ta;
  • Sa ai mai multi bani decat suficient este un lucru minunat. Ceea ce nu ne dorim, totusi, sunt niste copii care nu au nicio curiozitate legata de oamenii diferiti de ei si nu inteleg ce inseamna sa ai mai putin. Incercam sa le insuflam sensibilitate si sa nu presupuna ca toata lumea e la fel din punctul de vedere al resurselor si optiunilor disponibile;
  • Copiii nu se nasc cu prea mult autocontrol. De la o varsta frageda, vor lua jucariile altora, vor manca dulciuri pana le vine rau si vor sta afara in soare toata ziua, pana ajung rosii ca racii. Mai tarziu, vor juca jocuri video pana cand li se incetoseaza privirea, daca ii lasam si vor sta treji pana rasare soarele;
  • Dar, in acelasi timp, copiii sunt extrem de constienti de faptul ca legea economica ce le guverneaza viata in cel mai direct mod este legea lipsei: in general, nimic nu este de ajuns;
  • Prin urmare, copiii sunt obisnuiti cu limitele. Acasa este de dorit sa le stabilim intr-o masura rezonabila si sa o facem consecvent. Asta poate fi extrem de dificil atunci cand multe dintre limitele pe care le stabilim sunt complet nascocite. Multi copii vor mult mai mult decat suntem noi dispusi sa le dam. Aceia dintre noi care au crescut cu mai putin decat avem acum s-ar putea sa nu poata sa-si inabuse dorinta ca proprii copii sa nu duca lipsa de nimic. “Nu vreau” necesita o convingere mult mai mare decat “nu pot”;
  • Una dintre cele mai profunde provocari atunci cand ai copii este aceea ca educatia lor nu se refera doar la modelarea valorilor financiare si deprinderilor de a lua decizii. Sa ii invatam inseamna sa punem la indoiala si prioritatile noastre, lucru benefic in orice situatie. Asa ca, pentru adulti, definirea a cat este suficient trebuie sa aiba loc cat mai devreme posibil in procesul cresterii si educarii copiilor;
  • Nu putem avea sau face tot ce ne dorim si aceasta este o lectie pe care trebuie sa le-o reamintim des copiilor. Chiar daca sunt bani suficienti, nu este timp suficient. La baza, intrebarea referitoare la cat inseamna suficient se reflecta in alegerile pe care le facem aproape in fiecare zi. Si multe dintre alegeri sunt compromisuri;
  • Unul dintre cele mai elementare si totusi complexe compromisuri din punct de vedere emotional pentru adulti este sa cheltuiasca mai putin acum pentru a avea mai multi bani mai tarziu;
  • Nu trebuie sa vorbim tot timpul despre bani. Inteligenta, bunatatea, devotamentul, sanatatea – acestea sunt pe primul loc. Vrem sa fie interesati, dar nu obsedati de bani. Ar fi dezamagitor daca banii ar fi primul lucru la care s-ar gandi in fiecare zi;
  • Asa ca, in cei aproape 20 de ani in care copiii locuiesc cu noi, ar trebui sa incercam sa avem destule conversatii despre bani si despre valorile din spatele deciziilor noastre financiare. Numai atunci vom avea o imagine completa a situatiei noastre, a ceea ce sustinem si a modului in care luam deciziile financiare;
  • Nu depinde de noi cati bani vor castiga copiii nostri. Dar le putem influenta atitudinea fata de ceea ce au fiind sinceri in privinta a ceea ce facem cu banii nostri acum. Ar trebui sa stie cum sa economiseasca, dar si cand si cum sa se rasfete. Ar trebui sa stie si cum sa se apere de propriile sentimente privind banii si de cele ale altora, care ar putea sa ii manipuleze;
  • Este o parte esentiala a cresterii si educarii copiilor, chiar mai importanta decat sa ii pregatim pentru examenele standard sau pentru obtinerea permisului de conducere;
  • Nu avem prea mult timp, iar anii trec atat de repede. Avem totusi aceste conversatii, pentru ca rezista in timp. Sunt o parte esentiala a formarii unor adulti plini de succes si multumiti.

Rezumat realizat de Sorin Scortan.

Daca doresti sa comanzi cartea , o poti face AICI.

Similar Posts

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.