Pentru barbatii tineri in aceste vremuri confuze
~sau atat cat am inteles eu din viata de barbat pana la 36 de ani~
Sunt atat de multe feluri in care te poti pierde in aceste vremuri, atat de multe feluri in care poate aparea ratarea … risipa unei vieti si a potentialului.
Vad foarte multa slabiciune in barbatii din ziua de astazi. Foarte multi care sunt nefericiti in relatiile de cuplu. Foarte multi care inca sunt dependenti de parinti. Foarte multi care nu fac nimic notabil din punct de vedere profesional. Foarte multi care pierd vremea si nu stiu de ce sunt nefericiti.
Mai grav de atat, vad foarte multi care AU NEVOIE sa fie salvati – de o femeie, de un guru, de o metoda, de orice.
Nu ai nevoie sa fii salvat. Ai nevoie sa devii!
Un barbat slab nu va fi respectat nici de femei, nici de barbati si nu va fi iertat de viata. Viata il va izbi si ceilalti il vor exploata. Este un adevar dur, dar nu vreau sa te mint.
Daca esti slab, vei intalni femei care te vor persecuta, barbati care te vor exploata si iti va fi frica sa iti asumi riscuri pentru a realiza ceva notabil cu viata ta.
Nu mai tanji atata dupa acceptare, dupa iubire, dupa ajutor. Esti barbat si asta inseamna ca trebuie sa oferi mai intai si apoi sa ceri. Iar pentru a oferi mult, trebuie sa devii mult.
Cel mai simplu este sa incepi sa te concentrezi pe cariera (profesie, antreprenoriat, whatever). Invata sa devii valoros in societate.
Apoi invata sa devii autonom. Ia decizii si asuma-ti consecintele 100%. Nu mai astepta validare de la parinti, iubita, prieteni etc.
Dezvolta-te personal cu un psiholog. Plateste un specialist sa te ajute sa iti pui gandurile in ordine si sa iti lucrezi slabiciunile.
Gandeste mai mult decat sa vorbesti. Nu intereseaza pe nimeni ca ai si tu “o opinie”. Ne intereseaza ca acea opinie sa fie bine gandita si argumentata si sa ne fie utila.
Nu mai alerga dupa femei – este degradant si pentru tine ca barbat, si pierzi si vremea. Barbatii valorosi sunt alesi de catre femei, ei doar observa semnalele subtile care le sunt trimise.
Din interior spre exterior
Viata de barbat este despre dominatie (dar nu despre tiranie) – sa iti domini pulsiunile, slabiciunile, sa domini “lumea”, sa domini provocarile care apar. Te inclini doar in fata codului tau interior (valorile si principiile tale cele mai profunde).
Pentru a domina, trebuie sa fii puternic, dar si intelept. Tot timpul vei intalni obstacole mai mari decat tine. Puterea nu este suficienta, trebuie sa ai intelepciunea si smerenia de a te retrage, de a ocoli, de a gasi o cale de mijloc atunci cand provocarea este peste puterile tale.
Atitudinea barbatului emana respect: de sine, pentru femei, barbati, parinti, copii, pentru cei mai capabili, mai puternici, dar si pentru cei mai slabi si vulnerabili. Nu esti un tiran si nici sef pe plantatia de bumbac, esti un membru valoros al societatii.
Rautatea, ura, invidia, gelozia sunt degradante pentru un barbat. Daca esti centrat in tine, nu vei trai astfel de emotii prea des. Daca esti tot timpul orientat spre ce se intampla in exterior, le vei trai des.
Vulnerabilitatea este prost inteleasa si prost transmisa barbatilor tineri – nu inseamna sa te plangi din orice si sa plangi ca “uite ce rea e viata”.
Vulnerabilitatea este atunci cand plangi de oboseala, cand cazi in genunchi si plangi dupa un mare esec sau dupa o mare reusita. Vulnerabilitatea este despre sensibilitatea autentica a barbatului in fata durerii, in fata frumosului, in fata bunatatii.
Scopul tau, ca barbat, este sa creezi un imperiu, un loc al belsugului, al sigurantei, al ordinii. Sa creezi “un loc” unde va dori sa traiasca femeia pe care o vei alege si te va alege pentru a domni impreuna ca imparat si imparateasa. “Imperiul” este metaforic, bineinteles – este contextul tau de viata pe care ti-l construiesti.
Stiu ca este greu, insa acum stii care este destinatia si, desi va fi un drum lung si greu, macar nu te vei mai rataci pe parcurs.
Mult succes!
Valentin
Inteleg exact ce spui, e ca si cum mi-ai citit gandurile! Comentam zilele trecute cu un prieten (barbat) ca, renuntarea la obligativitatea indeplinirii stagiului militar a creat un mare dezavantaj barbatilor, pentru motivele enumerate de tine in articol, dar si pentru ca i-a transformat pe multi dintre ei in “no action man”, iar cu totii stim cum stau lucrurile cu “actiunea”, pe toate planurile. Voiam doar sa dau feedback, mai mult pt “keep doing the great work!”.
sper sa introduca stagiul ala pentru femei mai bine, sa vezi ce de acord esti atunci si ce inteligent o sa ti se para ce ai spus.
Exact !
Salut! Nu stiu daca ce ai zis mai sus e impresia ta sau e impresia “prietenului barbat” dar omul fie nu a facut stagiul militar fie viseaza cai verzi pe pereti; eu am fost ultima generatie care a trecut prin procesul de recrutare si am “scapat” pentru ca eram la facultate; nu regret absolut nimic. Dar stiu de la fosti amici si de la colegi de scoala care au trecut prin asa-ceva si numai barbati adevarati nu au devenit; experienta ca sa fiu politicos a fost cel putin degradanta; au fost umiliti si batjocoriti si astia erau barbati care nu aveau nevoie de disciplinare…armata nu te face barbat asta e o idiotenie majora…armata si mai ales razboiul transforma un barbat intr-o bestie sau o fiara…atunci sa vedem ce mai spui daca ai avea un astfel de partener alaturi de tine…un barbat se transforma prin auto-control, prin stoicism, prin rabdare, prin cultivarea abilitatilor interne si externe etc…traindu-si viata cu onoare acolo unde se poate etc…adica fix ce se spune in articolul de mai sus!
@Catalin, mie nu mi se pare ca trasmite ceva nasol. Ce am inteles eu e o mica scuturare a baietilor care (inca) nu au devenit barbati. Deci da, in mare parte sunt de acord cu textul, cu asocierea barbatului cu acele actiuni sau acel mod de viata, insa cum bine stim, lucrurile nu sunt mereu doar albe sau negre.
Totul e de fapt un mix, trebuie doar sa gasesti mixul potrivit pentru tine (actiuni, atitudine etc).