Sfatul meu pentru un tanar de 20 de ani

Am scris acest articol in urma unei intrebari vazute pe grupul StiintaBanilor – ceva de genul – am 21 de ani, am situatia cutare, cutare … si a urmat o intrebare legata de bani, investitii etc.

In acest articol nu voi raspunde la aceasta intrebare, ci voi oferi o perspectiva personala pentru toti cei aflati la inceput de drum, ca tineri adulti si care isi doresc sa aiba o viata prospera, independenta financiar, bogatie etc.

In primul rand, eu cred, cu tarie, ca orice om are datoria sa faca tot ce poate el (in limita moralitatii si legalitatii) pentru a-si asigura o viata prospera. Aici nu vorbesc de yachturi si masini de lux neaparat, ci vorbesc de acea prosperitate care sa ii asigure resursele suficiente de dezvoltare pentru el/ ea si familia sa, de a avea optiuni multiple in viata, de a experimenta ceea ce il/ o implineste.

In al doilea rand, eu cred in merit, adica, mai intai meriti ceva si apoi il obtii, mai intai este cauza si apoi efectul, mai intai plantezi si apoi culegi si asa mai departe.

Si, in al treilea rand, cred ca suntem egali ca valoare umana, dar nu suntem egali ca sanse de succes in viata si este o prostie sa nu fim constienti si/sau sa ne revoltam din cauza aceasta. Diferentele dintre noi sunt majore si lasa urme fantastice in viata: de la diferentele biologice (inteligenta, frumusete, inaltime etc.), la educatia primita de la parinti (realist vorbind, unii copii primesc din copilarie o educatie care ii propulseaza 30 de ani inaintea altora inca din start), la statut, bani si bunuri mostenite, relatii de familie si tot asa. Din acest motiv, eu cred ca este atat de important sa fim in concurenta doar cu noi si nu cu altii.

Cum am pornit eu pe la 20 de ani si cum s-au legat lucrurile

Ca idee, cand aveam eu 20 de ani, in 2004, salariul mediu pe economie in Romania era mai putin de 200 EUR, acum este vreo 700 EUR :), asta pentru a pune un pic in context.

A avut dorinta de  face bani inca de mic. Nu stiu de ce sau de unde pentru ca vin dintr-o familie destul de modesta si fara antreprenori sau oameni cu bani in anturajul meu din copilarie. Oricum, datorita acestei dorinte, am facut tot felul de lucruri inca din adolescenta: meditatii la engleza si matematica cu copii mai mici, comert cu parfumuri prin camine studentesti si apoi, cand am mai crescut, faceam pagini web simple pentru colegii mei de facultate + multe alte “bisnite” si prestari de servicii pe care nu mi le mai amintesc.

Ideea e ca, pe la 20 de ani, castigam mai mult decat parintii mei care erau angajati.

La 21 de ani, in ianuarie 2005, mi-am deschis cont la bursa cu vreo 700 EUR (un salariu mediu pe economie era 200 EUR). In acel an, am obtinut vreo 60% randament. JMa rog, am tot mers asa cu procente din astea nesimtite de profit pana in 2008 cand, la un portofoliu de 10,000 EUR, mi-am luat o pierdere de 80% J Bravo Vali! J

Aceasta mare pierdere timpurie a fost cea care mi-a schimbat definitv profilul de risc, devenind un investitor mai prudent. Mi-am luat invataturi care ma ajuta acum sa imi gestionez riscurile mult mai bine.

Tot la 21 de ani am plecat intr-un program studentesc gen Work and Travel in Marea Britanie timp de 5 luni (am lipsit si jumate dintr-un semestru la facultate), de unde am venit dupa 5 luni cu 5-6000 GBP economii. Ce am facut acolo? Primele 2-3 saptamani m-au trimis la cules de usturoi pe camp J, apoi au vazut ca stiu bine engleza si m-au facut vanzator in piata si in magazinul de suveniruri a fermei + my favourite, la bucatarie, la gatit chestii “bio” pe care le vindea fermierul respectiv.

De banii acestia mi-am cumparat un teren langa Bucuresti care era la momentul respectiv teren agricol (cu porumb pe el). Este terenul unde mi-am construit casa anul trecut si acum, acolo unde crestea porumbul, este o strada plina de case, intre alte strazi. 🙂

Apoi, la 22 de ani, am fost cu Work and Travel in SUA vreo 4 luni, unde accentul a cazut mai mult pe vizitat (la greu) si experienta vietii de american. M-am intors doar cu vreo 4000 de dolari din care mi-am luat un calculator nou si pe restul i-am investit la bursa.

La 23 de ani am facut un stagiu de practica la o firma de brokeraj si, la final, am primit o oferta sa ma angajez la ei ca analist financiar, dar, pana la urma, am ales o alta oferta primita de la Ernst & Young (una dintre BIG4-uri) in consultanta fiscala.

Ernst & Young, la fel ca si celelalte BIG4, vor sa ia crema oricarei generatii si, in acest sens, si-au creat o aura de super firma de super profesionisti. Isi testeaza foarte bine cadetii si ii triaza drastic de la an la an. Pe mine m-au acceptat in primul si in primul rand pentru ca stiam engleza foarte bine (dupa plecarile mele in US si UK si, btw, aveam ani de zile de predat englaza copiilor la meditatii, cu manuale, teme si tot tacamul) si pentru ca intelegeam mult peste majoritatea situatiile financiare (datorita experientei la bursa).

Ca si bani, la EY, la 23 de ani, salariul meu de junior era echivalentul a 2 salarii medii pe economie (echivalentul a 1400 EUR acum), salariu pe care mi-l cresteam cu 50-60% lunar prin faptul ca aveam platite orele suplimentare (dublu).

Ce a urmat dupa EY au fost pozitii foarte bune de specialist, apoi de manager si de senior manager la alte doua companii mari din Romania, pozitii foarte bine platite, mult peste ce aveau cei din generatia mea.

Faptul ca am lucrat la EY mi-a oferit o rigoare profesionala care, pur si simplu, era mult peste majoritatea celorlalti din domeniul financiar. Astia din BIG4 nu formeaza oameni, ci roboti. J

La EY mi-am format stilul de a scrie astfel incat sa pot explica lucruri foarte complexe intr-un limbaj care poate fi inteles si de un ne-specialist si, in acelasi timp, sa fie si corect si cuprinzator J Asta e deja arta J))

Totusi, “robotii” din BIG4 au o slabiciune – fiind foarte rigurosi in aplicarea normelor, standardelor, legislatiei sunt destul de slabi in a gasi solutii creative si tocmai aceasta haina foarte stramta m-a facut sa imi doresc sa plec din consultanta si sa ma fac “inhouse advisor” la firme din industrie. Acolo am putut sa imi exersez si creativitatea J

Si acum … unde voiam sa ajung cu toate aceste etape pe care le-am parcurs…

Avem asa:

  1. Adolescentul antreprenor/ bisnitar/ meditator/ culegator de usturoi prin tari straine – asa am invatat sa fac bani fara a depinde de un salariu;
  2. Investitorul la bursa arogant, care si-a luat-o in freza in 2008 – de aici am invatat, pe pielea mea, cu ce se mananca investitiile;
  3. Consultantul riguros din BIG4 – de aici am invatat arta scrisului si etica muncii bine facute;
  4. Managerul de departament de multinationala care isi conduce departamentul cu libertate, dar si responsabiliatate – aici am invatat sa fiu intraprenor si sa iau decizii de business pe care sa mi le asum.

Toate abilitatile invatate in toate etapele vietii (plus multe altele venite din alte arii ale vietii, pe care nu le detaliez aici) m-au ajutat sa imi deschid proiectul StiintaBanilor in anul 2016 si sa il aduc acum acolo unde este astazi – cel mai mare si mai de succes proiect de educatie financiara din Romania.

Si acum, in proiectul StiintaBanilor, sunt in plin proces de invatare: investitii, macroeconomie, vanzari, marketing, antreprenoriat, abilitati de IT etc.

Si nici nu mai mentionez cat de mult am folosit si m-au ajutat abilitatile si cunostintele capatate din arii ce pot parea cu totul si cu totul ne-legate de aria educatiei financiare: istorie, sah, spiritualitate, psihologie, coaching, mitologie si tot asa…

Concluzie

Si sfat pentru un tanar de 20 de ani: la inceput de viata ca adult tanar, este foarte important sa intelegi ca este datoria ta morala sa te dezvolti ca om si, in acelasi timp, dreptul tau din nastere sa ai o viata prospera si implinita. Singura conditie este ca cele doua, atat datoria, cat si dreptul, sa fie acceptate impreuna.

Daca depui efort si pui suflet in ceea ce faci, este aproape imposibil sa nu reusesti, mai ales in aceste vremuri (cele mai bune vremuri din istoria omenirii) si intr-o tara ca Romania (unde nu ai razboaie, foamete, dezastre naturale catastrofale etc.)

Nu exista retete, my way is not your way. Daca urmezi o reteta (de exemplu: fa-te antreprenor de tanar, ca asa e mai bine sau altele de genul asta), este posibil sa ai succes, dar sa te simti mizerabil pe parcurs. Bine, cel mai probabil ca nu vei avea succes si te vei simti si mizerabil J

Solutia este sa ai o tinta: vreau sa ajung asa si asa … Sa zicem “Independent financiar pana la x ani” si apoi sa mergi pe dezvoltarea de abilitati. Vor fi si oportunitati de a face bani, insa, la aceasta varsta, tu trebuie sa iti dezvolti abilitatile. Cu cat mai devreme, cu atat mai bine, pentru ca vei avea mai multi ani sa iti “culegi dividende” in urma acelor abilitati.

Cata vreme iti mentii in mintea ta o tinta, intr-o zi vei vedea ca toate abilitatile pe care le-ai acumulat se vor uni intr-un punct si te vor propulsa acolo unde iti doresti.

Pe curand!

Valentin

PS. Alatura-te comunitatii noastre StiintaBanilor pentru a te imbogati spiritual, mental si material.

Un comentariu la „Sfatul meu pentru un tanar de 20 de ani”

  1. Nu ai precizat cat ai investit per total pe bursa..pt ca daca ai bagat doar 700e si portofoliul tau a ajuns la 10k ..sa pierzi 80% parca nu e chiar asa grav. Plus ar trebui sa specifici ce inseamna pierderea aia..s-au desfiintat companiile? Companiile au fost cumparate de altele si ai luat-o de la o suma mai mica cu noile companii?
    In urmatorii 3-4 ani bursa si-a revenit..
    Plus util de stiut in ce fel de companii ai investit..companii consacrate sau din astea fara un istoric bun. (Istoric ma refer la ultimii 5-10 ani – ma indoiesc ca companiile bune nu si-au revenit chiar daca au avut cadere mare in 2008).

    Lumea se asteapta sa dea lovitura cu bursa cumparand ceva actiuni la o companie necunoscuta..risc e mare dar si castigurile pe masura.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *