Ascensiunea roboților – Martin Ford

Tehnologia și viitorul fără joburi

În cartea “Ascensiunea roboților. Tehnologia și viitorul fără joburi” (publicată în 2015) autorul Martin Ford afirmă că, pe măsură ce tehnologia va progresa într-un ritm tot mai accelerat, mai puțini oameni vor mai fi utili economiei. Și, cum deja inteligența artificială (IA) a început să ocupe multe dintre ”joburile bune” râvnite și considerate cândva imposibil de automatizat (precum acelea de asistent al unui avocat, programator, radiolog, funcționar sau chiar ziarist), previziunile lui Ford, deși sumbre, devin tot mai plauzibile cu fiecare zi care trece.

Am extras mai jos idei interesante din această carte:

• La 2 ianuarie 2010, The Washington Post titra că prima decadă a secolului al XXI-lea nu a dus la apariția niciunui loc de muncă nou. A niciunuia! Ceea ce nu s-a mai întâmplat de la Marea Criză Economică, fiindcă nu a mai existat niciun alt deceniu postbelic în care să se producă o creștere sub 20% a locurilor de muncă disponibile;
• Inegalitatea distribuției veniturilor a urcat la un nivel nemaiatins din 1929, devenind clar că resursele obținute din creșterea productivității, care în anii 1950 ajungeau în buzunarele muncitorilor, de acum sunt reținute, aproape integral, de către patroni și investitori. Cota din venitul național brut care revine muncii (lucrătorilor) spre deosebire de aceea care revine deținătorilor de capital, s-a diminuat dramatic și pare să fie în continuă scădere;
• În prezent, mașinile se transformă ele însele în muncitori, iar diferența dintre muncă și capital devine mai ambiguă ca niciodată;
• Așadar, putem pariu (fără teama că îl vom pierde) că vom fi surprinși cu toții de progresele care se vor face în deceniile viitoare. Surprizele nu se vor limita doar la natura inovațiilor tehnice per se, căci impactul pe care accelerarea progresului îl are asupra pieței muncii și asupra economiei în general este gata să desfidă majoritatea convingerilor populare despre felul în care se întrepătrund tehnologia și economia;
• Mulți profesioniști cu studii înalte, așa-numitele ”gulere albe”, vor descoperi că și meseriile lor sunt periclitate, devenind țintele atacurilor, pe măsură ce se dezvoltă capacitățile programelor de automatizare și algoritmii predictivi;
• Ar putea o altă persoană să vă învețe meseria doar studiind o înregistrare detaliată a tot ceea ce ați făcut? Sau ar putea cineva să devină un specialist doar repetând sarcinile pe care deja le-ați îndeplinit, la fel cum un elev dă teste care să-l pregătească pentru examen? Dacă răspunsul este ”da”, atunci există mari șanse ca, într-o bună zi, un algoritm să poată învăța să facă o parte sau chiar toată munca dumneavoastră;
• Consecința este că, în viitor, simpla dobândire a mai multor ani de studiu și a unor înalte calificări nu va mai oferi, în mod necesar, o protecție eficientă împotriva pericolului reprezentat de automatizarea unei anumite meserii;
• În general, calculatoarele devin din ce în ce mai pricepute în dobândirea de noi abilități, mai ales dacă au la dispoziție cantități mari de date informatizate cu ajutorul cărora să se antreneze. Iar locurile de muncă pentru începători, în mod special, au toate șansele să fie periclitate, existând chiar dovezi că acest lucru se întâmplă deja. Salariile celor care abia au absolvit o facultate (în SUA) s-au redus constant în ultimul deceniu și până la 50% dintre aceștia au fost chiar obligați să accepte locuri de muncă pentru care studiile universitare nu sunt necesare;
• Posibilitățile de a se angaja ale unor profesioniști calificați – inclusiv ale avocaților, ziariștilor, oamenilor de știință și farmaciștilor – se reduc deja, în mod semnificativ, din cauza progreselor din domeniul tehnologiei informației. Iar aceștia nu sunt deloc singurii afectați, căci majoritatea meseriilor sunt, într-o oarecare măsură, rutiniere și predictibile, pentru că foarte puțini oameni sunt plătiți în principal pentru a desfășura o activitate cu adevărat creativă sau neconvențională;
• Practic, toate ramurile economiei actuale se vor baza din ce în ce mai puțin pe munca salariată, pe măsură ce noile tehnologii vor fi asimilate în modelele de afaceri, iar această tranziție s-ar putea să fie foarte, foarte rapidă. În același timp, ramurile industriale noi care tot apar vor încorpora, de la bun început, tehnologii care vor face economie de brațe de muncă;
• Toate acestea ne sugerează că ne îndreptăm spre o perioadă de tranziție care va pune o presiune enormă atât pe economie, cât și pe societate în ansamblu. Și că mare parte din sfaturile oferite, în mod tradițional, muncitorilor și studenților care se pregătesc să intre pe piața muncii vor deveni, probabil, ineficiente. Realitatea crudă este că mulți vor face tot ceea ce trebuie – cel puțin, în ceea ce privește formarea profesională superioară și dobândirea de înaltă calificare – dar nu vor reuși totuși să obțină o poziție stabilă, un loc de muncă sigur, în noua economie;
• Mecanismul de bază cu ajutorul căruia banii și, implicit, puterea de cumpărare ajung în buzunarele consumatorilor îl reprezintă locurile de muncă. Dacă acesta continuă să se deterioreze, vom fi puși în situația de a avea prea puțini consumatori viabili care să stimuleze în continuare creșterea în economia noastră de piață care se bazează pe producția în serie;
• Așa cum se va demonstra în această carte, inovațiile făcute în domeniul tehnologiei informației ne tot împing către un punct critic după depășirea căruia întreaga economie se ba vaza mult mai puțin pe utilizarea forței de muncă;
• Dacă nu recunoaștem și nu ne adaptăm la impactul inovațiilor tehnologice, riscăm să ne confruntăm cu o ”furtună perfectă”, în care efectele creșterii inegalității, acelea ale șomajului tehnologic și ale schimbărilor climatice se vor manifesta în paralel și, în același timp, se vor amplifica și se vor consolida reciproc;
• Pe măsură ce roboții vor deveni tot mai capabili și mai îndemânatici, iar tehnologii precum printarea 3D vor ajunge să fie folosite pe o scară tot mai largă, pare foarte probabil ca tot mai multe fabrici să devină complet autonome;
• Progresul tehnologic are deja un impact dramatic asupra locurilor de muncă din fabricile chineze: astfel, între 1995 și 2002, acolo s-au pierdut aproape 16 milioane de joburi, adică aproximativ 15% din forța de muncă din producție;
• Roboții au capacitatea de a lucra continuu și pe măsură ce devin mai flexibili și mai ușor de antrenat pentru a întreprinde acțiuni noi, vor deveni o alternativă tot mai atrăgătoare față de muncitori, chiar dacă salariile acestora din urmă vor rămâne mici;
• Automatizarea în creștere este considerată și o metodă de eliminare a criticilor cu privire la condițiile inumane de muncă impuse, adesea, în fabricile de haine din lumea a treia;
• Este ușor de imaginat că un fast-food obișnuit ar putea, în viitor, să-și reducă numărul angajaților cu 50% sau chiar cu mai mult. Iar în Statele Unite nișa acestora este deja atât de saturată, încât pare foarte puțin probabil că se vor mai deschide suficient de multe restaurante noi care să absoarbă forța de muncă disponibilizată de o reducere atât de mare a numărului de angajați din fiecare local existent;
• O altă forță care va transforma piața locurilor de muncă o reprezintă, după toate probabilitățile, creșterea explozivă a sectorului de autoservire și chioșcurilor inteligente;
• Automatele reduc în mod substanțial trei dintre cele mai importante cheltuieli pe care le presupune vânzarea cu amănuntul: chiria proprietății imobiliare, salariile muncitorilor și acoperirea furturilor comise de către clienți sau de către angajați;
• Răspândirea automatelor pentru vânzări și a chioșcurilor cu autoservire va elimina locurile de muncă tradiționale din comerțul cu amănuntul, dar, în același timp, va crea locuri de muncă noi în domenii precum întreținerea, refacerea stocurilor și reparațiile. Dar numărul joburilor create va fi mult mai limitat decât v-ați putea aștepta;
• O altă forță majoră care va periclita joburile în sectorul vânzărilor cu amănuntul va fi introducerea crescută a automatizării și a roboticii în magazinele tradiționale, pe măsură ce acestea se vor strădui să rămână competitive;
• Culoarele care le permit clienților să se autoservească, să își scaneze singuri produsele și să le plătească apoi, precum și chioșcurile care oferă informații în magazine vor fi tot mai ușor de folosit și mai frecvente. Iar dispozitivele mobile vor deveni instrumente tot mai importante pentru autoservire, căci, în viitor, cumpărătorii își vor folosi tot mai mult telefoanele pentru a face cumpărături, a plăti, a primi informații și a cere ajutor chiar și atunci când se vor afla în spațiile de vânzări tradiționale, off-line;
• Robotica de cloud este posibilă datorită accelerării dramatice a vitezei cu care pot fi transmise datele informatizate: în prezent, fiind fezabilă ”descărcarea” unei mari părți din puterea de calcul necesară roboților avansați și comasarea procesoarelor necesare în imense centre de prelucrare a datelor, care oferă acces fiecărui robot la resursele din întreaga rețea. Impactul roboticii de cloud va fi pregnant în domenii precum recunoașterea vizuală care necesită accesul la baze de date vaste, precum și o putere de procesare uriașă;
• Folosirea roboților agricoli avansați reprezintă o soluție atractivă în special în țările cu acces restrâns la forță de muncă ieftină, formată din imigranți, cum ar fi Australia sau Japonia;
• Automatizarea are potențialul enorm de a eficientiza și producția agricolă, reducând necesarul de resurse, deoarece calculatoarele au capacitatea de a supraveghea și a gestiona culturile, analizând plantele la un nivel al fineții detaliilor pe care muncitorilor umani le este de-a dreptul imposibil să îl aibă;
• Este dificil de închipuit cum vor reuși multe dintre țările în curs de dezvoltare să facă față tuturor acestor disfuncționalități provocate de tehnologie, fără a trece prin crize majore provocate de numărul mare al șomerilor;
• Pe măsura ce robotica și tehnologiile avansate care permit autoservirea vor fi implementate în aproape fiecare sector economic, acestea vor periclita, în special locurile de muncă plătite care necesită un nivel scăzut de educație și de calificare profesională. Numai că tocmai acest tip de slujbe reprezintă, în prezent, majoritatea celor noi, pe care le generează economia;
• În perioada 1948-1973 creșterea productivității a avansat aproape în paralel cu compensația financiară, adică prosperitatea a crescut și s-a răspândit în mod universal tuturor celor care au contribuit la dezvoltarea economiei. După 1975, roadele inovării din întreaga economiei au fost culese aproape în totalitate de către deținătorii de capital (proprietarii de afaceri și investitori), nu de către muncitori;
• De-a lungul Marii Recesiuni (2007-2009), în timp ce milioane de lucrători rămâneau șomeri sau acceptau slujbe plătite cu salarii infime sau cu un program redus, corporațiile au ieșit din impas ”mai productive”, mai profitabile, mai pline de bani și cu mai puține datorii;
• O altă tendință letală o reprezintă scăderea gradului de ocupare a forței de muncă. Din cauza crizei economice din 2008-2009, s-a întâmplat adesea ca rata șomajului să scadă nu pentru că ar fi fost create mai multe locuri de muncă noi, ci pentru că lucrătorii descurajați au încetat să își mai caute un loc de muncă;
• Dovezi tot mai clare arată că, în ultimele decenii, ori de câte ori o recesiune taie avântul economiei, pieței muncii îi ia din ce în ce mai mult timp să-și revină. Concedierile temporare de demult au făcut lor redresărilor economice fără creare de locuri de muncă;
• Marea Recesiune a dus la o redresare economică fără creare de locuri de muncă absolut monstruoasă, care a durat până în mai 2014 – adică exact 6 ani și jumătate de la începutul scăderii economice -, lună în care numărul de angajați a revenit la nivelul dinaintea recesiunii;
• Prăpastia care îi desparte pe bogați de restul lumii s-a adâncit în mod constant din anii 1970. Între 1993 și 2010, peste jumătate din creșterea venitului național al Statelor Unite a ajuns în cele mai bogate 1% gospodării;
• Din perspectivă individuală este greu de perceput această inegalitate. Cei mai mulți oameni au tendința să fie atenți doar la ce se întâmplă în jurul lor, făcându-și griji doar în legătură cu cât de bine o duc comparativ cu vecinii, nu cu administratorul unui fond de investiții, pe care, probabil, nici nu-l vor întâlni vreodată;
• Creșterea rapidă a averilor celor din vârful piramidei veniturilor reprezintă, în cele din urmă, o amenințare la adresa guvernării democratice înseși. Totuși, cele mai presante probleme ale majorității celor din clasa de mijloc și din clasa muncitoare sunt că oportunitățile oferite de piața muncii se tot deteriorează;
• Cei care abia au absolvit facultatea pot fi și ei șomeri. Conform anumitor statistici, jumătate din absolvenți nu reușesc să-și găsească un loc de muncă în care educația lor să fie folosită corespunzător, unul care să le ofere acces la primul pas crucial pe scara avansării în carieră. Multora dintre acești absolvenți ghinioniști le va fi foarte greu să avanseze pe traiectorii care să-l plaseze în mod cert în clasa de mijloc;
• Locurile de muncă rutiniere sunt eliminate din motive economice în timpul unei recesiuni, dar organizațiile descoperă apoi că progresul continuu al tehnologiei informației le permite să funcționeze cu succes, fără să îl reangajeze pe muncitorii disponibilizați de îndată ce începe redresarea economică;
• Pe măsură ce numărul locurile de muncă din industria prelucrătoare a scăzut ca procent din numărul total de angajări, valoarea ajustată la inflație a mărfurilor fabricate în Statele Unite a crescut în mod spectaculos în decursul timpului. Producem mai multe lucruri, dar facem acest lucru cu tot mai puțini lucrători;
• Inegalitatea este în creștere în aproape toate țările industrializate, în timp ce procentele din veniturile naționale revendicate de forța de muncă sunt, în general, în scădere. Polarizarea pieței muncii a fost observată în majoritatea națiunilor europene;
• Pe măsură ce știința și tehnologia avansează, cucerind noi frontiere, multe locuri de muncă pe care le considerăm astăzi ca nefiind de rutină și, prin urmare, protejate de automatizare, vor fi, în cele din urmă, incluse în categoria celor previzibile și rutiniere. Zona mediană, deja golită de joburi, a polarizatei piețe a muncii se va extinde, pe măsură ce roboții și tehnologiile care vor înlesni autoservirea vor devora, practic, joburile cu salarii mici, în timp ce algoritmii din ce în ce mai inteligenți vor amenința slujbele care presupun înalte calificări;
• Progresul nu este întotdeauna lin și uniform: el poate avansa brusc, apoi se oprește pentru ca noile capacități să poată fi asimilate de organizații și pentru a permite consolidarea unei fundații care va fi necesară pentru noua etapă de progres accelerat;
• Există foarte puține aspecte ale vieții noastre de zi cu zi și ale modului de funcționare a întreprinderilor și organizațiilor de toate mărimile care să nu fi fost influențate în mod hotărâtor de tehnologia informației sau care să nu fi ajuns chiar să depindă, într-o uriașă măsură, de aceasta. Computerele, rețelele de toate tipurile și internetul sunt, de acum, integrate iremediabil în sistemele noastre economice, sociale și financiare. Tehnologia informației este peste tot și e dificil să-ți mai imaginezi viața fără ea;
• Mulți comentatori au comparat tehnologia informației cu electricitatea, cealaltă tehnologie de uz general revoluționară, care a transformat societatea și a fost folosită pe scară largă în prima jumătate a secolului al XX-lea;
• Unul dintre paradoxurile progresului în era calculatoarelor este că, pe măsură ce munca devine din ce în ce mai specializată, ar putea, în multe cazuri, să devină mai susceptibilă de automatizare;
• Piețele de bunuri și servicii care sunt susceptibile la digitalizare, evoluează, în mod inevitabil, spre tipul de distribuție ”câștigătorul ia totul”. Vânzările de cărți, de muzică și de mica publicitate sunt dominate din ce în ce mai mult de un număr mic de centre de distribuție on-line, iar unul dintre rezultatele evidente ale acestui fenomen l-a reprezentat eliminarea unui număr mare de locuri de muncă pentru oameni precum jurnaliștii și funcționării magazinelor de vânzare cu amănuntul;
• Capacitatea unică a IT-ului de a extinde inteligenta artificială în cadrul organizațiilor, în așa fel încât aceasta să îi înlocuiască pe muncitori, precum și predispoziția sa de a crea peste tot scenarii de tipul ”câștigătorul ia totul” vor avea implicații spectaculoase atât pentru economie, cât și pentru întreaga societate;
• Deoarece meseriile bazate pe cunoaștere pot fi automatizate exclusiv prin intermediul software-ului, ele pot fi, în multe cazuri, mai vulnerabile chiar decât meseriile care necesită puțină calificare și care presupun manipularea fizică (a unor obiecte);
• Un algoritm de învățare automată recomandă pe Amazon.com, filme pe Netflix și în întâlniri pe Match.com;
• Pentru prima dată în istorie, în mod gratuit și instantaneu, aproape oricine poate să obțină o traducere brută a aproape oricărui document în aproape orice limbă;
• Big data și algoritmii inteligenți care le însoțesc au un impact imediat asupra locurilor de muncă și asupra carierelor, deoarece angajatorii, în special corporațiile mari, monitorizează tot mai mult o multitudine de indicatori și de date statistice referitoare la interacțiunile de la locul de muncă și la acelea sociale ale angajaților lor. Companiile se bazează tot mai mult pe așa-numitele ”analize ale oamenilor” (people analytics) atunci când iau decizii referitoare la angajarea, concedierea, evaluarea și promovarea salariaților. Cantitatea de date colectate despre persoane și munca pe care acestea o îndeplinesc este absolut uimitoare;
• Uriașele seturi de date informatizate și algoritmii predictivi au potențialul de a transforma natura și numărul meseriilor care se bazează pe cunoaștere din organizații și industrii la absolut toate nivelurile. Predicțiile extrase din date vor ajunge, treptat, să fie folosite pentru a substitui calități umane precum experiența sau discernământul;
• Pe măsură ce managerii de top vor lua tot mai multe decizii pe baza datelor obținute cu ajutorul uneltelor automatizate, se va reduce nevoia de structuri de analiză și de management umane. Și, deși în prezent există într-o firmă o întreagă echipă de experți care colectează informații și prezintă analize și rapoarte managerilor de la diferite paliere, în viitor s-ar putea să nu mai existe decât un manager ajutat de un algoritm puternic. Toate nivelurile intermediare ale managementului vor dispărea și multe dintre meseriile îndeplinite acum de funcționari și analiști experimentați nu vor mai exista;
• Dispariția a mii de locuri de muncă înalt calificate în IT este, probabil, un precursor pentru impactul mult mai larg asupra capacității de a se angaja al muncitorilor din domeniul cunoașterii. După cum spunea celebrul capitalist și cofondator al Netscape, Marc Andreessen: ”Software-ul mănâncă lumea”;
• Și, de acum, softul respectiv va fi, adesea, găzduit în cloud. Iar din această poziție îi va fi, în cele din urmă, cu putință să ia cu asalt practic toate locurile de muncă și să înghită aproape orice meserie așa-zisă ”a unui guler alb” care implică statul în fața unui computer pentru a manipula informații;
• Dacă într-adevăr calculatoarele pot crea compoziții muzicale sau proiecta componente electronice, atunci pare probabil că în curând vor putea să formuleze o nouă strategie legală sau să creeze un mod inedit de a aborda o problemă de management;
• Deocamdată, locurile de muncă ale ”gulerelor albe” care prezintă cel mai mare risc de a fi automatizate continuă să fie cele care sunt de rutină sau șablonizate, dar ștacheta se ridică încontinuu și noi domenii sunt cucerite repede;
• După unele estimări, algoritmii de tranzacționare automatizați sunt responsabili în prezent pentru realizarea a cel puțin 50% sau, poate, chiar 70% dintre tranzacțiile bursiere;
• Acești comercianți robotizați încearcă să obțină profit detectând și apoi înșfăcând acțiuni înaintea derulării tranzacțiilor uriașe inițiale de fondurile mutuale sau de acelea de pensii. Ei încearcă să înșele alți algoritmi prin inundarea sistemului cu oferte-capcană, de natură să deruteze, pe care apoi le retrag în fracțiuni de secunde;
• Atât Bloomberg, cât și Dow News Service oferă produse speciale care pot fi citite de mașini și care sunt astfel concepute, încât să alimenteze nesațul algoritmilor pentru știri financiare pe care aceștia pot – uneori, în decurs de microsecunde – să le transforme în tranzacții profitabile;
• Viteza – în unele cazuri, măsurată în milionimi sau chiar miliardimi de secundă – este atât de importantă pentru succesul tranzacționărilor efectuate de algoritmi, încât firmele de pe Wall Street au investit împreună miliarde de dolari pentru a construi facilități de procesare și căi de comunicații menite să le aducă avantaje din obținerea unor viteze mai mari;
• Impactul tuturor acestor valuri de automatizare este limpede: chiar dacă bursa de valori și-a continuat traiectoria ascendentă în 2012 și 2013, băncile mari de pe Wall Street au anunțat deja că vor face disponibilizări masive, care adesea vor duce la eliminarea a zeci de mii de locuri de muncă;
• La începutul secolului XXI, în firmele de pe Wall Street erau angajați aproape 150.000 de lucrători financiari numai în New York City. Până în 2013, numărul acestora abia-abia dacă trecea de 100.000 – chiar dacă atât volumul tranzacțiilor, cât și profiturile obținute în branșă nu făcuseră decât să crească;
• Locurile de muncă din domeniul cunoașterii sunt strămutate, prin mijloace electronice, în țările unde salariile sunt (mai) mici. Profesioniști cu înalte calificări și bine educați (precum avocații, radiologii și programatorii și lucrătorii în domeniul IT) au resimțit deja un impact puternic;
• În India, de exemplu, există armate de profesioniști IT, de lucrători în call centere, de contabili care cunosc ca pe apă codul fiscal american și s-au specializat în completarea declarațiilor de venit americane, precum și de avocați special instruiți nu în sistemul juridic al țării lor, ci în dreptul american și care sunt oricând gata să efectueze cercetări juridice la preț redus pentru firmele americane implicate în litigii interne;
• Relocarea este un precursor al automatizării, iar locurile de muncă pe care le creează în țările cu salarii mici se pot dovedi a fi de scurtă durată pe măsură ce tehnologia avansează;
• Mi se pare ironic faptul că mulți conservatori din Statele Unite sunt de neclintit în decizia lor de a securiza granițele împotriva imigranților (care, probabil, vor ocupa doar locuri de muncă pe care prea puțini americani și le doresc), deși, în același timp, nu manifestă decât o foarte mică îngrijorare în legătură cu frontierele virtuale care sunt lăsate complet deschise pentru lucrători cu înalte calificări care înșfacă toate locurile de muncă pe care americanii chiar și le doresc;
• Orice job care presupune manipularea informațiilor și nu este ancorat într-un fel pe plan local (de exemplu, necesitând interacțiunea față în față cu clienții) este în pericol de a fi relocat în viitorul (relativ) apropiat și apoi chiar automatizat complet, pentru că, pur și simplu, această digitalizare totală este, din punct de vedere logic, pasul următor;
• Pe măsură ce tehnologia avansează, ne putem aștepta ca tot mai multe dintre sarcinile de rutină efectuate în acest moment de lucrătorii din întreprinderile delocalizate să ajungă să fie realizate pe de-a-ntregul de mașini;
• Pe măsură de sisteme IA care operează în limbaj natural cu adevărat puternice vor începe să fie folosite în domeniul serviciului cu și pentru clienți (customer service), foarte multe locuri de muncă din centrele de apeluri relocate vor fi pe care de dispariție;
• Un tânăr muncitor inteligent din întreprinderea delocalizată peste mări și țări care va utiliza astfel de instrumente s-ar putea ca, în curând, să intre în concurență cu profesioniști mult mai experimentați din țările dezvoltate care, desigur, pretind și salarii foarte mari;
• Nevoia de interacțiune față în față este un alt factor care se presupune că ancorează în deplină siguranță un loc de muncă la nivel local. Cu toate acestea, roboții cu sisteme de teleprezență integrate ridică ștacheta și în acest domeniu și au fost deja folosiți cu succes pentru a oferi cursuri de învățare a limbii engleze în școlile coreene din Filipine;
• În viitorul nu prea îndepărtat, mediile avansate de realitate virtuală le vor permite lucrătorilor să se deplaseze fără probleme peste granițele naționale și să interacționeze direct cu cumpărătorii sau clienții;
• Pe măsură ce procesul relocării se va accelera, absolvenții de facultate din SUA și din alte țări avansate se vor confrunta cu o concurență de-a dreptul descurajatoare din partea lucrătorilor de peste mări și țări care nu vor mai avea de partea lor doar salariile mici, ci și capacități cognitive extraordinare;
• Tehnologii precum rețelele neurale de învățare profundă sunt în măsură să transpună traducerea vocală instantanee de pe tărâmul literaturii SF în lumea reală – iar acest lucru s-ar putea întâmpla în următorii ani;
• Cei mai inteligenți oameni vor avea un avantaj semnificativ și nu vor ezita să privească dincolo de granițele naționale. Dar, în absența stavilelor puse în calea imigrației virtuale, perspectivele de angajare ale absolvenților de facultate de nivel mediu din țările cu economii dezvoltate s-ar putea dovedi destul de sumbre;
• Cursa continuă dintre tehnologie și educație pare să se apropie de final: mașinile sunt pe punctul să acapareze și locurile de muncă de înaltă calificare;
• Dacă veți ajunge să lucrați împreună cu un sistem software inteligent sau sub îndrumarea unuia, puteți pune pariu cu destule șanse de câștig că dumneavoastră nu faceți altceva decât să pregătiți inteligența artificială respectivă pentru a vă lua, în cele din urmă, locul de muncă;
• Printre primele locuri de muncă ale așa-ziselor ”gulere albe” care vor fi victimele automatizării se vor număra, cu siguranță, slujbele entry-level, aflate la baza piramidei ierarhice, ocupate de cei care abia au absolvit facultatea;
• Între 2003 și 2012, venitul median anual al absolvenților americani de facultate a scăzut de la aproape 52000 de dolari la puțin peste 46000 de dolari, sumă măsurată în valoarea dolarului din 2012. În aceeași perioadă, valoarea totală a datoriei reprezentate de împrumuturile de studii s-a triplat, ajungând de la aproximativ 300 de miliarde de dolari la 900 de miliarde dolari;
• Piața muncii în domeniul IT, în special, a fost transformată prin sporirea gradului de automatizare, căreia i s-au asociat atât tendința de a găzdui procesarea în cloud, cât și aceea de delocalizare. Credința foarte răspândită că studierea ingineriei sau a informaticii garantează obținerea unui loc de muncă nu mai este, în mare parte, decât un mit;
• Este din ce în ce mai clar că o mulțime de oameni vor face tot ceea ce trebuie pentru a obține o educație avansată, dar, cu toate acestea, nu vor reuși să-și găsească un loc în economia viitorului;
• Evaluarea automată va fi, cel puțin pentru viitorul apropiat, folosită în special în cadrul cursurilor introductive care predau abilități de comunicare de bază;
• Avantajele IT-ului nu s-au răspândit încă în sectorul învățământului superior. Aceste lucru explică, fi și parțial, creșterea extraordinară a costurilor educației superioare în ultimele decenii (în SUA);
• Una dintre schimbările cu cel mai perturbator impact va veni, cu siguranță, de la cursurile on-line oferite de instituțiile de elită;
• Cursurile gratuite oferite pe internet, precum acelea ale EdX, se înscriu în tendința de a iniția MOOC-uri (massive-open online courses) care au explodat în conștiința publică la sfârșitul verii lui 2011;
• Un studiu pe un milion de oameni care se înscriseseră la cursurile oferite de Coursera și constatase că MOOC-urile: ”au relativ puțini utilizatori activi, iar ”dedicarea” utilizatorului scade dramatic – mai ales după prima sau a doua săptămână a unui curs și puțini continuă până sfârșitul cursului”;
• Cam jumătate dintre persoanele care se înscriseseră la cursuri au urmărit fie și numai o singură prelegere. Procentul de finalizare a cursurilor variase de la 2% la 14%, iar media fuseseră de aproximativ 4%;
• În perioada 1985-2013, costurile pentru urmarea unei facultăți au crescut cu 538%, în timp ce indicele general al prețurilor de consum (CPI) a crescut cu doar 121%. Chiar și costurile medicale au rămas mult în urma celor ale învățământului superior, crescând cu aproximativ 286%, în aceeași perioadă;
• Mulți observatori și-au exprimat părerea că învățământul superior a devenit o ”bulă speculativă” sau, cel puțin, un castel din cărți de joc exagerat de mare, care e pregătit pentru aceeași anihilare digitală care a transformat deja industria cărții și a publicațiilor;
• MOOC-urile oferite de instituțiile de elită sunt considerate mecanismul prin care se va impune, cel mai probabil, scenariul de tipul ”câștigătorul ia totul” care, în mod invariabil, intră în joc de îndată ce un sector al economiei se digitalizează;
• Cursurile introductive pentru materii precum economia și psihologia sunt vitale ca generatoare de venituri pentru facultăți, deoarece necesită relativ puține resurse pentru a învăța sute de studenți – dintre care cei mai mulți plătesc pentru tot pachetul. Dacă la un moment dat studenții vor avea opțiunea de a alege un MOOC gratuit sau cu costuri scăzute, predat de un profesor celebru de la o instituție de elită, doar acest lucru singur și ar putea constitui o lovitură majoră pentru stabilitatea financiară a multor școli de rang inferior;
• Dacă sectorul învățământului va sucomba, în cele din urmă, atacului digital, transformarea va fi, foarte probabil, o sabie cu două tăișuri. O diplomă de facultate poate deveni mai puțin costisitoare și accesibilă multor studenți, dar, în același timp, tehnologia ar putea distruge un domeniu care este el însuși un centru major de angajare pentru muncitorii foarte bine educați;
• Educația superioară este una dintre cele mai mari industrii americane care, până în prezent, au fost relativ imune la impactul progresului tehnologiei digitale. Cu toate acestea, inovații precum MOOC-urile, algoritmii automatizați de evaluare și sistemele de învățare adaptivă oferă o cale relativ promițătoare către o eventuală perturbatoare produsă de tehnologie;
• În 1960, sănătatea reprezenta mai puțin de 6% din economia Statelor Unite. Până în 2013, contribuția serviciilor medicale ca pondere din PIB aproape că se triplase, ajungând până aproape de 18% iar cheltuielile medicale pe cap de locuitor în SUA crescuseră până la un nivel aproape dublu față de cel al majorității celorlalte țări industrializate;
• Cantitatea totală de informații care ar putea fi utile unui medic care încearcă să pună un diagnostic unui pacient sau să aleagă planul de tratament optim este uluitoare. Doctorii se confruntă cu un flux continuu de noi descoperiri, tratamente inovatoare și studii clinice publicate în reviste medicale și științifice peste tot în lume;
• Unul dintre cele mai importante beneficii ale folosirii inteligenței artificiale în medicină este, probabil, evitarea erorilor potențial fatale atât în diagnosticare, cât și în tratament;
• De îndată ce aplicațiile IA medicale vor evolua până când sistemele vor putea acționa ca adevărați consilieri, capabili să ofere în mod constant o a doua opinie de calitate medicilor, tehnologia va putea contribui, de asemenea, la reducerea costurilor exorbitante asociate cu malpraxisul;
• Când mașinile vor demonstra că pot oferi un diagnostic precis și un tratament eficient, probabil că nu va mai fi nevoie de supravegherea directă a unui medic în fiecare consultație a fiecărui pacient;
• În unele domenii ale medicinei, în special în cele care nu necesită interacționarea directă cu pacienții, progresele din domeniul inteligenței artificiale sunt în măsură să ducă la creșteri spectaculoase ale productivității și, în cele din urmă, la o automatizare completă;
• Cum tehnologia de procesare și recunoaștere a imaginilor progresează repede în prezent, va fi, în curând, capabilă să îndeplinească rolul tradițional al radiologului. Software-ul poate recunoaște deja persoanele din fotografiile postate pe Facebook și poate chiar ajuta la identificarea potențialilor teroriști din aeroporturi;
• Printre sistemele dezvoltate se vor număra roboți cu rol de sprijinire în mers pentru a-i ajuta pe bătrâni să se deplaseze și roboți ieftini, capabili să aducă medicamente, pahare cu apă sau să găsească obiecte rătăcite, cum ar fi ochelarii de vedere;
• Dat fiind că este puțin probabil să apară în viitorul apropiat roboți destinați îngrijirii vârstnicilor, unii cu adevărat capabili și autonomi, pare rezonabil să ne așteptăm ca deficitul îngrijorător de personal din domeniul îngrijirii medicale și al ajutorului oferit la domiciliu să compenseze, într-o măsură semnificativă, orice hemoragie produsă de tehnologie pe piața muncii din alte sectoare ale economiei;
• Senzorii medicali implantați vor deveni o altă sursă importanță de date informatizate. Aceste dispozitive vor produce un flux continuu de informații biometrice care pot fi utilizate atât în diagnosticarea, cât și în tratarea bolilor cronice;
• Noile tehnologii de îngrijire a sănătății duc, adesea, la apariția mai multor cheltuieli, mai degrabă decât la o îmbunătățire a productivității. Motivul principal este acela că nu există nici un mecanism eficient de stabilire a prețurilor pe piață care să conducă la creșterea eficienței. Or, în absența presiunii impuse de o piață funcțională, furnizorii vor fi tentați, adesea, să investească în tehnologii menite să le crească veniturile, nu eficiența, iar, acolo unde vor obține o productivitate crescută, ei vor tinde să păstreze, pur și simplu, profiturile în loc să scadă prețurile;
• Pentru cei care caută o carieră care poate fi relativ protejată de automatizare, o specializare în medicină care necesită interacțiune directă cu pacienții rămâne un pariu excelent. Desigur, toate aceste calcule ar putea fi infirmate în viitorul îndepărtat. Este imposibil de precizat cu certitudine ce s-ar putea să fie posibil din punct de vedere tehnologic, peste 20-30 de ani;
• YouTube a fost fondată în 2005 de trei persoane. După mai puțin de doi ani, compania a fost achiziționată de Google pentru suma de aproximativ 1,65 miliarde de dolari. În momentul cumpărării, în cadrul YouTube erau angajate doar 65 de persoane, majoritatea ingineri cu înaltă calificare. Ceea ce înseamnă o valoarea estimată de peste 25 milioane de dolari per angajat;
• În aprilie 2012, Facebook a achiziționat Instagram, un start-up destinat partajării de fotografii, pentru 1 miliard de dolari. Compania avea 13 angajați. Valoarea estimată era de aproximativ 77 de milioane de dolari per lucrător;
• Doi ani mai târziu, în februarie 2014, Facebook a profitat iarăși de ocazie și a achiziționat compania de mesagerie mobilă WhatsApp cu 19 miliarde de dolari. WhatsApp avea un personal de 55 de oameni – care produceau o valoare uimitoare de 345 milioane dolari per angajat;
• Amenințarea la adresa gradului de ocupare a forței de muncă este că, pe măsură ce distrugerea creativă se va derula, ”distrugerea” va afecta, în principal, întreprinderile care se bazau, în mod tradițional, pe forță de muncă (precum comerțul cu amănuntul și sectorul fast-food-urilor), în timp ce ”creația” va genera noi afaceri și industrii care, pur și simplu, nu vor angaja prea mulți oameni;
• Cu alte cuvinte, se pare că economia se îndreaptă de a genera noi locuri de muncă vor fi, în mod constant, insuficiente, cu mult sub ce ar fi necesar pentru a angaja pe deplin forța de muncă;
• Tipărirea 3D este ideală pentru producerea pieselor unice, cu un grad mare de personalizare, fiind deja folosită pentru a construi coroane dentare, implanturi osoase și chiar proteze ale unor membre;
• Imprimarea tridimensională poate fi o modalitate excelentă de a crea o carcasă personalizată pentru iPhone-ul personal, dar pare foarte puțin probabil că veți reuși cândva să vă produceți astfel și telefonul în sine;
• Imprimarea 3D va ajunge să arate tot mai mult ca și internetul: vor exista o mulțime de lucruri gratuite sau ieftine pentru consumatori, dar mult mai puține oportunități de a genera un venit semnificativ pentru majoritatea oamenilor;
• Imprimantele alimentare sunt utilizate în prezent pentru a produce prăjituri de designer, produse de patiserie și bomboane de ciocolată, dar au și potențialul de a combina ingredientele în moduri unice, sintetizând gusturi și texturi fără precedent;
• Imprimantele 3D destinate construcțiilor ar putea face posibile, într-o bună zi, atât construirea unor case mai bune și mai ieftine, cât și dezvoltarea unor posibilități arhitecturale radical noi, dar tehnologia ar putea, de asemenea, și să ducă la dispariția a zeci de milioane de locuri de muncă;
• Nu există nicio îndoială că vehiculele cu adevărat autonome – sau, cu alte cuvinte, ”fără șofer” – vor apărea, în cele din urmă. Când vor face acest lucru, vor avea potențialul de a revoluționa nu doar industria auto, ci și sectoare întregi ale economiei noastre și ale pieței muncii, precum și relația fundamentală dintre oameni și automobile;
• Majoritatea oamenilor care s-au gândit serios la rolul optim al autoturismelor autonome par să fie de acord că, în zonele dens populate, cel puțin, acestea vor reprezenta, probabil, o resursă comună;
• Adevăratul vehicul fără șofer are potențialul de a răsturna complet modul în care ne raportăm la autoturisme și acela în care interacționăm cu ele. De asemenea, ar putea să ducă la dispariția a milioane de locuri de muncă de nădejde din clasa de mijloc și să distrugă, în același timp, mii și mii de companii;
• Pe măsură ce locurile de muncă dispar și veniturile mediane stagnează – sau scad chiar – riscăm ca o parte din ce în ce mai mare a populației noastre să nu mai aibă venituri nete suficiente pentru a continua să solicite produsele și serviciile pe care le produce economia;
• Accelerarea progresului tehnologic este capabilă să amenințe din ce în ce mai mult locurile de muncă din diverse industrii și care au o paletă largă de niveluri de calificare. Dacă o astfel de tendință continuă, va avea implicații importante pentru economie, în ansamblul său;
• Deoarece locurile de muncă și veniturile dispar fără încetare din cauza automatizării, cei mai mulți consumatori pot ajunge, în cele din urmă, să nu aibă banii și puterea de cumpărare necesare pentru a genera cererea care este esențială pentru o creștere economică sustenabilă;
• Un muncitor e și un consumator (și poate susține alți consumatori). Acești oameni determină cererea finală. Atunci când un muncitor este înlocuit de o mașină, aceasta nici nu iese în oraș și nici nu consumă;
• Mașina poate utiliza energie și piese de schimb și poate necesita întreținere, dar acestea sunt cheltuielile afacerii, nu cererea finală. Dacă nu există nimeni care să cumpere ceea ce produce mașina, aceasta va fi, în cele din urmă, oprită;
• Un robot industrial dintr-o fabrică auto nu va continua să funcționeze dacă nimeni nu va cumpăra vehiculele pe care le asamblează;
• Automatizarea elimină o parte substanțială a locurilor de muncă de care consumatorii depind sau dacă salariile coboară atât de mult, încât foarte puțini oameni vor mai avea venituri discreționare semnificative, este dificil de imaginat cum o economie modernă bazată pe producția în masă, industrială, ar putea continua să prospere;
• În aproape fiecare sector industrial care se adresează direct consumatorilor americani – de la electrocasnice la restaurante și hoteluri până la magazine cu amănuntul – vânzările produselor de gamă medie se confruntă cu stagnări sau chiar scăderi, în timp ce firmele care vizează consumatorii de top continuă să prospere;
• În tot sectorul privat recuperarea după Marea Recesiune din 2007-2009 a fost caracterizată, în mare măsură, prin creșterea profitului firmelor, însoțită de venituri adesea nesatisfăcătoare. Companiile au atins niveluri amețitoare de rentabilitate pe care au dobândit-o însă prin reducerea costurilor cu forța de muncă – nu prin vânzarea mai multor bunuri și servicii produse;
• Profitul firmelor ca procent din PIB a atins cote fără precedent, chiar pe măsură ce ponderea forței de muncă din veniturile naționale a scăzut la un nivel minim record;
• Creșterea inegalității tinde să submineze piramida distribuției veniturilor, căci pierdem locurile de muncă sigure ale celor din clasa de mijloc și veniturile constante garantate de acestea, care asigurau un flux stabil al cererii de consum, singura care poate menține industria și o stimulează să inoveze;
• În deceniile care au trecut de la al Doilea Război Mondial, economia a ajuns extrem de dependentă de modelele matematice și de date. Deși acest lucru are, cu siguranță, multe aspecte pozitive, este important să rețineți că nu există informații care să vină din viitor;
• Orice analiză cantitativă, bazată pe date, depinde de informațiile culese în trecut care, în unele cazuri, au fost strânse cu ani în urmă sau chiar cu zeci de ani în urmă. Economiștii au folosit toate aceste date anterioare pentru a construi modele matematice elaborate, dar majoritatea acestora își au originea în economia secolului al XX-lea;
• Limitările modelelor economiștilor au fost evidențiate de eșecul aproape total al profesioniștilor de a anticipa criza financiară globală din 2008;
• Dacă progresul tehnologic (sau alt factor) determină stagnarea sau chiar scăderea salariilor, atunci, din perspectiva managerilor, salariații – cel puțin, pentru un timp – vor deveni mai atractivi, financiar vorbind, decât mașinile;
• În cele din urmă, tehnologia va avansa până în punctul în care salariile mici nu vor mai depăși avantajele continuării automatizării. Folosirea intensă a roboților ar putea aduce și alte avantaje importante, dincolo de reducerea costurilor forței de muncă, cum ar fi creșterea calității, consistența îmbunătățirii sau impresia consumatorilor că astfel s-ar respecta mai bine normele de igienă;
• În urma crizei financiare din 2008, rata șomajului pe termen lung a crescut la niveluri fără precedent și continuă să fie foarte ridicată față de standardele istorice. Chiar și acei muncitori cu experiență care reușesc să își găsească un nou loc de muncă foarte adesea trebuie să accepte un salariu mai mic;
• În consecință, pare rezonabil să ne imaginăm că percepția a ceea ce înseamnă să fii șomer se va schimba treptat. Pe măsură ce tot mai mulți oameni vor considera șomajul ca fiind o situație de lungă durată – sau, în unele cazuri, chiar permanentă -, această idee va amplifica efectul pierderii unui loc de muncă asupra comportamentului lor de consum;
• Datele istorice nu sunt neapărat un bun indicator al viitorului: întrucât efectele progresului tehnologic vor deveni evidente pentru consumatori, ei vor putea alege să-și reducă cheltuielile mai agresiv decât s-a întâmplat în trecut;
• Este posibil ca, la un moment dat, inovațiile tehnologice rapide să schimbe așteptările consumatorilor cu privire la probabilitatea și la durata șomajului, determinându-i să-și reducă agresiv cheltuielile;
• Primele cinci centile de la vârful distribuirii veniturilor gospodăriilor au fost responsabile pentru aproape 40% di consumul total. Întrebarea-cheie este dacă această tendință va continua în următoarele decenii, pe măsură ce tehnologia informației își va continua progresul accelerat;
• Automatizarea prin intermediul softurilor ar putea elimina unele locuri de muncă în totalitate. În alte cazuri, joburile vor deveni mai puțin calificate, iar salariile se vor reduce și ele. Delocalizarea și tranziția spre o administrație bazată pe big data care necesită, adesea, mai puțini analiști și directori intermediari, sunt alte potențiale amenințări pentru mulți dintre aceștia;
• Pe lângă impactul direct asupra gospodăriilor care sunt deja în partea de sus a piramidei, aceste tendințe vor face mai dificilă pătrunderea celor din generațiile mai tinere în poziții cu niveluri de venit și cheltuieli comparabile;
• Pe măsură ce tehnologia progresează, numărul gospodăriilor americane cu venituri discreționare și suficientă încredere în viitor pentru a face cheltuieli serioase ar putea continua să scadă;
• Costurile imobiliare și pentru educație sunt adesea atât de mari pentru multe familii, încât pierderea unui loc de muncă supune la un risc substanțial întreaga gospodărie. Cu alte cuvinte, într-o gospodărie cu două venituri, probabilitatea ca șomajul brusc să ducă la o reducere substanțială a cheltuielilor este, de fapt, dublată;
• Robotica și tehnologia de autoservire din sectorul serviciilor vor continua să erodeze piața muncii, menținând salariile scăzute și lăsându-le tot mai puține opțiuni muncitorilor necalificați;
• Vehiculele autonome sau imprimantele 3D pentru construcții s-ar putea să ducă, în cele din urmă, la dispariția a milioane de locuri de muncă. Mulți dintre acești lucrători vor coborî pe scara economică, iar unii vor alege să nu mai muncească deloc. Există riscul ca, în timp, tot mai multe gospodării să ajungă să trăiască cu venituri foarte apropiate de nivelul de subzistență;
• În absența veniturilor în creștere, singurul mecanism care va permite cheltuieli mai mari celor 95% va fi să se înglodeze și mai mult în datorii, făcând tot mai multe împrumuturi;
• În singurul domeniu în care americanii cu venituri mici au încă acces ușor la un împrumut – creditele pentru studii – povara datoriei a crescut deja până la proporții extraordinare, iar ratele datorate vor consuma o mare parte din venitul disponibil al absolvenților de facultate (fără să mai vorbim de cei care nu reușesc să obțină o diplomă) în deceniile următoare;
• Fiecare națiune industrializată are o populație care îmbătrânește constant, iar acest lucru a generat numeroase predicții referitoare la o iminentă deficiență de muncitori, care se va acutiza pe măsură ce generația baby boomers va ajunge la vârsta de pensionare și membrii ei vor ieși din câmpul muncii;
• De la prăbușirea pieței imobiliare și a bursei din 1990, Japonia a avut parte de două decenii de stagflație, ba chiar și de deflație totală. În loc să genereze locuri de muncă pe care nu le vrea nimeni, economia a produs o întreagă generație de tineri pierduți – numiți ”freeters” – care nu au reușit să-și găsească slujbe stabile și care adesea trăiesc cu părinții lor până când împlinesc 30 sau chiar 40 de ani;
• Chiar dacă numărul angajaților disponibili poate scădea, cererea de produse și servicii scade de asemenea, ceea ce duce la mai puține locuri de muncă. Impactul muncitorilor care ies la pensie se poate dovedi în mare măsură a fi superficial și întrucât persoanele în vârstă își reduc cheltuielile în conformitate cu veniturile în scădere, acest lucru poate deveni încă un motiv important pentru a ne întreba dacă totuși creșterea economică va fi durabilă;
• Într-o analiză publicată în februarie 2014 s-a constatat că un procent surprinzător de 50% dintre gospodăriile americane unde media de vârstă este de la 65 la 69 de ani au în fondul de pensii doar 5000 de dolari sau mai puțin. Chiar și o gospodărie cu 100.000 de dolari în fondul de pensii, ar primi un venit garantat de aproximativ 5400 de dolari pe an (sau 450 de dolari pe lună), fără nicio indexare pentru creșterea costului vieții. Mulți americani vor ajunge probabil să depindă în totalitate de guvern, de Social Security;
• În loc să contracareze impactul tehnologiei, tendința de îmbătrânire a populației și creșterea inegalității economice au potențialul de a submina semnificativ cheltuielile consumatorilor. Cererea slabă ar putea declanșa apoi un al doilea val de pierderi de locuri de muncă, afectând chiar și acele ocupații care nu sunt direct amenințate de automatizare;
• De exemplu, debarasarea meselor dintr-un restaurant de lux ar necesita un robot foarte avansat – și nu există semne că o să avem foarte curând unul. Cu toate acestea, atunci când consumatorii au probleme, mesele la restaurant sunt unul dintre primele lucruri la care se renunță, așa că ospătarii ar rămâne într-o situație precară;
• Fabricile chineze se pregătesc agresiv pentru introducerea roboților și a automatizării. Unele fabrici sunt relocate, repatriate, în țări avansate sau se mută în țări cu salarii și mai mici, precum Vietnam;
• Toată tehnologia descrisă până acum – roboții care mișcă de acolo-acolo cutii sau care fac hamburgeri, algoritmii care creează muzică, redactează rapoarte sau tranzacționează acțiuni pe Wall Street – folosesc ceea ce este catalogat drept inteligență artificială specializată sau ”îngustă”;
• Îmbunătățirea rapidă a roboților specializați sau a algoritmilor de învățare care înghit munți de date informatizate (big data) va amenința, în cele din urmă, un număr enorm de ocupații și o scară largă de abilități;
• Nimic din toate acestea nu necesită mașini care să gândească precum oamenii. Un calculator nu trebuie să reproducă întregul spectru al capacității dvs. intelectuale pentru a vă înlocui la locul de muncă; trebuie doar să îndeplinească anumite sarcini pentru care sunteți plătit;
• Interesul pentru inteligența artificială de toate tipurile al tuturor instituțiilor (armată, agențiile de securitate și marile corporații) crește și va tot crește. Una dintre implicațiile evidente ale acestei potențiale explozii de inteligență este că ar exista un avantaj copleșitor pentru cel care va face prima mișcare. Cu alte cuvinte, cine o va dezvolta primul va fi de neegalat;
• Acesta este unul dintre principalele motive de teamă în perspectiva unei curse a înarmării cu IA. Magnitudinea avantajului pe care îl va deține entitatea care va dobândi prima IA va face, probabil, ca, în cazul în care această IA chiar va apărea, ea să fie repede îndemnată să se autoîmbunătățească;
• Într-o lume în care mașini ieftine ating și probabil depășesc capacitatea de a gândi chiar și a celor mai deștepți oameni, devine foarte dificil să ne imaginăm cine ar mai rămâne fie și numai cu un loc de muncă;
• În majoritatea domeniilor, nici un fel de educație sau formare profesională – nici chiar acelea dobândite de la cele mai faimoase universități – nu ar mai putea face ca o ființă umană să fie competitivă cu astfel de mașini;
• Până și ocupațiile la care ne-am aștepta să fie rezervate exclusiv oamenilor vor fi periclitate. De exemplu, actorii și muzicienii ar trebui să concureze cu simulări digitale care ar fi inspirate de o inteligență autentică, precum și de un talent super-uman. Ar putea apărea personalități nou-create, concepute perfect fizic sau care s-ar putea să se bazeze pe oameni reali – fie vii, fie morți;
• Venitul din capital – sau, de fapt, din proprietatea asupra mașinilor – ar fi concentrat în mâinile unei elite minuscule. Consumatorii nu ar avea suficiente venituri pentru a achiziționa producția creată de toate acele mașini inteligente;
• O mulțime de dovezi sugerează că mulți dintre studenții care frecventează acum facultățile americane nu sunt pregătiți academic sau sunt pur și simplu nepotriviți pentru munca intelectuală. Dintre aceștia, o mare parte nu vor reuși să își ia diploma de licență, dar, foarte adesea, se vor alege cu datorii apăsătoare de pe urma creditelor de studii;
• Dintre cei care absolvă, jumătate nu vor reuși să dețină un job care ar necesita, de fapt, o diplomă universitară, indiferent ce ar scrie în descrierea postului. În general, cam 20% dintre absolvenții de facultate din SUA sunt considerați supracalificați pentru locul lor de muncă actual, iar veniturile medii pentru cei care au absolvit recent facultatea sunt în declin de mai bine de un deceniu;
• În Europa, unde multe țări le oferă studenților educație universitară gratuită sau aproape gratuită, aproximativ 30% dintre absolvenți sunt supracalificați pentru postul pe care îl ocupă. În Canada, numărul este de aproximativ 27%. În China, un impresionant procent de 43% din totalul forței de muncă este supracalificată;
• O treime din studenții americani care obțin o diplomă în inginerie, științe sau alte domenii tehnice nu reușesc să se angajeze pe o poziție care să folosească pregătirea lor, gradul lor de educație;
• Există doar câteva locuri de muncă specializate care necesită abilități ce pot fi dobândite doar în cadrul programelor tehnice, iar majoritatea locurilor de muncă sunt relativ de rutină. Îndeplinirea cerințelor superiorilor este esențială, iar determinarea și efortul constant sunt foarte apreciate;
• Munca susținută nu este necesară în facultate, deoarece nu va fi necesară la locul de muncă. În majoritatea slujbelor, să fii prezent și să-ți faci treaba sunt mai importante decât atingerea unor niveluri remarcabile de performanță;
• În toată economia și în societate, mașinile trec printr-o tranziție fundamentală: evoluează dincolo de rolul lor istoric de instrumente și, în multe cazuri, devin muncitori autonomi;
• Dacă acceptăm ideea ca investițiile în educație și formare e puțin probabil să ne rezolve problemele, în timp ce apelurile pentru a opri, cumva, creșterea automatizării locurilor de muncă sunt nerealiste, atunci suntem, în cele din urmă, nevoiți să privim dincolo de prescripțiile politicii convenționale. În opinia mea, cea mai eficientă soluție este, probabil, o formă de garantare a venitului de bază;
• Argumentul conservator pentru un venit de bază se bazează pe faptul că oferă o plasă de siguranță cuplată cu libertatea individuală de a alege. În loc ca guvernul să se implice în deciziile economice personale sau să își aroge activitatea de furnizare directă a produselor și serviciilor, scopul ar fi, mai degrabă, ca el să le ofere tuturor mijloacele de a participa pe piață;
• Este o abordare orientată fundamental către piață, în ceea ce privește furnizarea unei plase de siguranță minime, iar punerea în aplicare a acesteia ar face inutile  alte mecanisme mai puțin eficiente – salariul minim garantat, tichetele de masă, programele sociale și asistența socială pentru dobândirea unei locuințe;
• Factorul cel mai important în conceperea unui sistem de venit garantat viabil este obținerea motivației corecte. Obiectivul ar trebui să fie furnizarea unei plase de siguranță universale, precum și a unei suplimentări a veniturilor mici, fără a distruge însă motivația de a munci și de a fi cât mai productiv posibil. Venitul furnizat ar trebui să fie minim: suficient pentru ca o persoană să se descurce, dar nu îndeajuns ca ea să aibă o situație materială confortabilă;
• Există două abordări generale referitoare la implementarea unui venit garantat. Prima presupune acordarea unui venit de bază necondiționat care să fie plătit fiecărui cetățean adult, indiferent de celelalte surse de venit pe care s-ar putea să le aibă;
• Cea de-a doua preconizează ca venituri minime garantate (și alte variații, cum ar fi un impozit negativ pe venit) să fie plătite numai persoanelor aflate în partea de jos a piramidei distribuției veniturilor, fiind eliminate, treptat, pe măsură ce alte surse de venit ar crește;
• Creșterea inegalității cauzate de tehnologie este de natură să amenințe consumul în general. Pe măsură ce piața muncii continuă să se fărâmițeze, iar salariile stagnează sau scad, mecanismul care pune puterea de cumpărare în mâinile consumatorilor începe să se descompună, iar cererea de produse și servicii are de suferit;
• Un venit garantat nu este lipsit de dezavantaje și riscuri. Cea mai importantă preocupare pe termen scurt este aceea că ar putea descuraja munca. În timp ce mașinile își vor asuma, în mod cert, din ce în ce mai multă muncă, este indubitabil că economia va rămâne puternic dependentă de forța de muncă umană în viitorul pe care îl putem prevedea;
• Deși sistemul nostru de valori este orientat spre sărbătorirea producției, este important să reținem că și consumul este o funcție economică esențială. Persoana care acceptă venitul și renunță la competiție va deveni un client plătitor pentru antreprenorul harnic care înființează o mică afacere în același cartier. Și omul de afaceri va primi, desigur, același venit de bază;
• Având în vedere că progresul tehnologic probabil că ne va conduce către niveluri și mai mari de inegalitate, pe măsură ce va submina consumul pe scară largă, un venit garantat ar putea duce foarte bine la o rată de creștere economică semnificativ mai mare pe termen lung – și asta, desigur, ar însemna venituri din impozite mult mai mari;
• Deoarece anumite joburi și profesii întregi par să dispară într-un ritm accelerat, ar trebui să facem tot posibilul pentru ca oportunitățile de recalificare să le fie la îndemână tuturor;
• Ne aflăm deja foarte sus pe traiectoria progresului tehnologiei informației. Vom ajunge, în curând, pe partea abruptă a curbei exponențiale. Lucrurile se vor mișca mai repede, iar viitorul poate da buzna peste noi cu mult înainte să fim pregătiți să-i facem față;
• Progresele tehnologiei informației au o latură întunecată proprie și vor duce la instalarea șomajului pe scară largă sau vor amenința securitatea economică a unei mari părți a populației noastre, iar atunci pericolele pe care le reprezintă schimbările climatice vor deveni și mai dificil de abordat din punct de vedere politic;
• Cel mai mare risc este că ne-am putea confrunta cu o ”furtună perfectă”: o situație în care șomajul generat de tehnologie și impactul asupra mediului se vor manifesta aproximativ în paralel, consolidându-se și poate chiar amplificându-se reciproc;

Dacă, totuși, ne vom putea folosi pe deplin de progresul tehnologiei ca de o soluție – recunoscând și adaptându-ne la implicațiile sale pentru gradul de ocupare a forței de muncă și pentru distribuirea veniturilor – atunci rezultatul va fi, probabil, mult mai bun și dătător de optimism. Croirea unui drum printre aceste forțe încâlcite și crearea unui viitor care să le ofere tuturor siguranță și bunăstare s-ar putea dovedi a fi cea mai mare provocare a epocii noastre.

Idei culese din carte de Sorin Scorțan