Curs practic de încredere – Walter Anderson

Cum să transformați propria neliniște într-un aliat și cum să lăsați în urmă îndoiala ce vă afectează personalitatea

Cartea ”Curs practic de încredere” de Walter Anderson vă învață cum să transformați propria neliniște într-un aliat și cum să lăsați în urmă îndoiala ce vă afectează personalitatea. De-a lungul a douăzeci de lecții interactive, cărora li se adaugă exerciții și exemple din viața de zi cu zi, Walter Anderson îmbină darul lui de a-i ajuta pe alții să-și spună povestea cu formația lui de ofițer de marină și prezintă o serie de lecții care devin un model de viață.

Iată idei interesante culese din carte:

• Ce veți afla din ”Curs practic de încredere”:
  • Cum să vă faceți griji pozitive, stăpânind neliniștea și diminuând durerosul sentiment de inferioritate,
  • Cum să exprimați ceea ce gândiți,
  • Cum să convingeți,
  • Cum să povestiți bine,
  • Cum să captați atenția,
  • Cum să faceți ca lumea să vă placă și să va respecte,
  • Cum să profitați cu adevărat de pe urma greșelilor dvs.,
  • Cum să recunoașteți și să evaluați corect diferența semnificativă dintre a iubi și a fi iubit;
  • Cum să definiți succesul real, cum să trăiți în demnitate și să trăiți din plin,
  • Cum să găsiți curajul de care aveți nevoie când aveți nevoie
• Oamenii obișnuiți sunt îngroziți când li se cere să țină un discurs în fața unui grup. Dacă vă gândiți bine, nu ne petrecem oare cea mai mare parte din timp vorbind cu ceilalți? Așa cum toți încercăm să ne vindem produsele și serviciile, tot așa suntem, într-un fel sau altul, vorbitori în public;
• De obicei comunicați cu dvs. înșivă, si aproape de fiecare dată când intrați în contact cu altcineva, sunteți fie cel ce vorbește, fie cel ce ascultă. V-ar plăcea să va pricepeți mai bine la asta?
• Spuneți ”Sunt responsabil” și acceptați faptul că purtați o responsabilitate personală în legătură cu propria dvs. viață. Acesta este primul – și cel mai important – dintre cei Șapte pași către împlinirea personală;
• Deși s-ar putea să nu fiu în stare să evit ce e mai rău, sunt responsabil pentru nefericirile inevitabile care ne întunecă viața. Lucrurile rele se întâmplă, dar reacția noastră personală la aceste nenorociri ne definește caracterul și determină calitatea vieții pe care o ducem;
• Trei factori determină cine sunteți cu adevărat: ereditatea, anturajul și reacțiile dvs. la primii doi factori;
• Ereditatea hotărăște cât ne putem înălța în condiții perfecte. Determină câte informații putem înmagazina și reține, cât de înalți putem crește, cât de repede putem alerga;
• Însă dacă ați fost programat genetic să fiți cel mai bun înotător de distanță care s-a născut vreodată dar, din nefericire, v-ați născut în urmă cu două secole într-o familie de eschimoși din nordul îndepărtat, atunci sunt aproape sigur că nu vă veți fructifica niciodată potențialul de înotător. V-ar lipsi șansa și mediul;
• Ceea ce sunteți derivă din potențialul pe care l-ați moștenit, din șansele care se ivesc, din alegerile pe care le faceți;
• Fricile universale:
  • Mi-e frică să nu fiu inferior,
  • Mi-e frică să nu fiu vulnerabil,
  • Mi-e frică să nu merit să fiu respins
• Când ne îngrijorăm pentru ceva care s-ar putea întâmpla mai târziu – când spunem ”Pur și simplu știu ca n-o să reușesc!” – asta înseamnă neliniște. Când vă cedează frânele de la mașină pe deal, ceea ce simțiți se numește frică. Când sunteți îngrijorat despre ceea ce veți spune la o întrunire săptămâna viitoare, asta se numește neliniște – și neliniștea este mult mai cumplită decât frica;
• Cei mai mari eroi, oamenii care au dobândit un succes și un triumf fără pereche, își fac griji. Diferența este că ei fac ceva în acest sens: își fac griji pozitive;
• De cele mai multe ori, majoritatea grijilor noastre încep să dispară când le analizăm – pentru că e greu să ne mai facem griji când începem să examinăm ceea ce ne deranjează;
• Nimic nu înăbușă mai bine neliniștea decât acțiunea. De îndată ce ne examinăm cu atenție grijile, aflăm aproape întotdeauna ce avem de făcut: ”Ce pot face acum ca să mă pregătesc pentru viitor?”
• Indiferent cât de complicate ni s-ar părea viețile pe care le trăim, oricât de mult ne-am dori să negăm sau să nesocotim nevoia de compania celorlalți, adevărul este că apartenența la comunitate – sentimentul de a fi împreună – este importantă pentru toți;
• Moduri de a purta o conversație de succes:
  • Arătați un interes real – Faceți mai mult decât să ascultați. Dați din cap, zâmbiți sau încruntați-vă când e cazul. Nu doar vorbitorul are nevoie să demonstreze, să fie activ;
  • Folosiți cuvintele magice ”De ce?” – Puneți întrebări la care puteți primi răspunsuri ample. Străduiți-vă cât mai mult să evitați întrebările la care se poate răspunde ușor cu ”da” sau ”nu”;
  • Folosiți numele celuilalt frecvent în conversație. Fiecare dintre noi răspunde la numele lui sau al ei;
  • Dacă trebuie să nu fiți de acord, formulați-vă părerea sub formă de întrebare politicoasă. Dacă nu merge. Îndulciți-vă abordarea: ”Nu sunt sigur că sunt de aceeași părere, dar sunt realmente interesat de felul în care ați ajuns la această concluzie.”
  • Indiferent de cât de mult știți despre un anume subiect, celălalt e probabil mai interesat de ceea ce el sau are de spus. Și rețineți că, dacă vorbiți, nu învățați. Știți deja ceea ce știți dumneavoastră înșivă;
  • Nu corectați și nu schimbați subiectul – Cum v-ar plăcea să fiți corectat? Sau, în același sens, să fiți întrerupt? Nu faceți niciunul dintre aceste lucruri. Este la fel de nepoliticos să puneți o întrebare, să așteptați răspunsul și apoi să schimbați brusc subiectul;
• Când ne confruntăm cu o provocare ce ne deranjează, indiferent cât de mare sau mică ar fi ea, întrebați-vă: ”Pierd vremea gândindu-mă la problemă în sine sau mă concentrez asupra unei soluții?”
• Lucrul la care reacționăm noi cu adevărat când ne întâlnim cu cineva este gradul de interes pe care celălalt îl demonstrează față de noi;
• Dacă nu uităm să petrecem primele 2-3 minute încercând să-l relaxăm pe celălalt, ne vom relaxa și noi;
• Dacă veți fi foarte atent să puneți numai întrebări care invită la un răspuns amplu, dacă veți fi un ascultător activ și veți folosi frecvent numele celuilalt, îl veți ajuta pe interlocutorul dvs. să se relaxeze;
• Singurele temeri cu care ne naștem sunt frica de cădere și reflexul de a tresări ca reacție la zgomotele puternice;
• Când încercăm să evităm o alegere sau să ocolim riscurile vieții, când ne limităm ocaziile de a crește, ne simțim mai neajutorați, mai dependenți, mai vulnerabili;
• Va exista mereu cineva care să vă depășească acum și în viitor. Cu toate acestea, competiția poate stimula încrederea, când scopul real este să faceți progrese, și nu doar cel de a învinge pe cineva;
• Doar asumându-ne riscuri, expunându-ne la situații jenante, suntem mai puternici, mai tari și putem să ne înfruntăm mai ușor cu respingerea;
• Dezvăluindu-ne personalitatea, dobândim adevărata încredere care provine doar din faptul că suntem acceptați ca atare;
• Doar când învățăm să spunem cu convingere: ”Accept ceea ce sunt”, suntem suficient de pregătiți să privim dincolo de noi înșine, să ne confundăm cu riscurile – și pierderile – ca un adult;
• Provocările pe care merită să le luăm în considerație ne ajută să ducem o viață desăvârșită;
• Ne modelăm propriile suflete prin alegerile pe care le facem, și astfel alegem cine vrem să fim;
• Pași pentru a vă vindeca de timiditate:
  • Găsiți un teren comun. Dacă trebuie să vă integrați într-un grup numeros, veți fi mai puțin emoționat dacă sunteți ca unul sau doi prieteni;
  • Înainte de a pleca de acasă, hotărâți-vă ce veți spune;
  • Concentrați-vă asupra celorlalți. Timizii se privesc prea mult, își analizează prea mult temerile și neliniștile de moment. Răspundem cu toții gradului de interes pe care alții îl demonstrează față de noi;
  • Găsiți un punct de sprijin. Aproape întotdeauna, primele conversații pornesc dintr-o tentativă de a găsi un interes comun;
  • Dacă sunteți prietenoși, cei din jur vor remarca.
• Majoritatea grijilor noastre nu se materializează niciodată. Nimic din cele mai mari griji ale noastre nu devine realitate, sau poate doar într-o proporție infimă. Bănuiesc că până acum ați înțeles să eliminați majoritatea motivelor de îngrijorare pur și simplu punându-le pe hârtie;
• Pentru a reuși trebuie să fim pregătiți să eșuăm. Succesul adevărat este întotdeauna ultima verigă dintr-o serie de încercări eșuate de a reuși;
• Dacă n-am încerca, n-am experimenta, nu ne-am strădui, n-am eșua – n-am progresa;
• Viața fără greșeli n-ar fi numai neproductivă, ci ar fi și plictisitoare. Nu se pierde ocazia de a învăța. Nu contează dacă facem greșeli, ci faptul că înțelegem ocazia care ni se oferă;
• O viață pustie nu vă aduce nicio bucurie: nici faptul că nu faceți nimic, nici un trai în care riscurile sunt eliminate. Adevăratul succes este întotdeauna ultima verigă dintr-un lung șir de încercări eșuate de a reuși;
• Marea majoritate a greșelilor nu sunt decât probleme pe care avem ocazia să le rezolvăm. Rareori ele sunt tragedii personale. Încercați să nu confundați posibilele consecințe ale unei greșeli cu greșeala însăși;
• Fiți tolerant: veți deveni mai agreabil, atât pentru dumneavoastră înșivă, cât și pentru cei din jur;
• A fi curajos înseamnă a acționa sub imperiul fricii, nu eliberați de ea. Dacă provocarea e importantă pentru dumneavoastră, chiar trebuie să fiți emoționat;
• Cei mai mulți nu înțeleg cu adevărat neliniștea și îndoielile pe care le au oamenii ce au obținut un succes uriaș. Mitul este că ei nu sunt niciodată nesiguri. Adevărul e că majoritatea sunt foarte nesiguri, dar își folosesc nesiguranța ca motivație. Pentru că vor să-și depășească neliniștea, se forțează de două ori mai mult;
• Când vă faceți un plan, când vă concentrați asupra soluțiilor, dețineți controlul. Neliniștea, frica și mânia dumneavoastră devin aliați care vă pot ajuta. Nu uitați, dacă sunteți provocați cu adevărat, trebuie să fiți emoționați;
• De fiecare dată când ne înfrângem neliniștea, frica de eșec, sentimentele de vulnerabilitate și inferioritate, devenim alții. Nu mai suntem ce am fost: progresăm. Cu fiecare obstacol pe care îl depășim, suntem mai buni;
• Mânia este copilul frustrării. A cauzat sau a agravat probleme fizice cum ar fi dureri de cap, tensiune ridicată, infarcturi și ulcere. Adeseori ele sunt mascate în plânsete și văicăreli. E chiar posibil să fie uneori mânie reprimată;
• Mânia ne poate ajuta să devenim mai buni, ne poate motiva să atingem țeluri nobile și sistem de alarmă neprețuit în viețile noastre de zi cu zi;
• În fond, mânia este o formă de energie. Direcționată corect, această energie ne poate menține în alertă în privința grijilor legitimate; ne poate oferi impulsul necesar pentru a ne confrunta cu cele mai dificile provocări zilnice;
• Mânia rezolvă lucrurile. Energia inspiră actele creatoare. Mânia este impulsul care că determină să cereți o creștere salarială, ultima izbucnire care îl împinge pe un atlet epuizat să treacă linia de sosire, acel ceva care vă face să vă căutați o slujbă mai bună și să vă croiți un drum mai bun;
• Concentrați-vă asupra unei soluții, iar mânia dumneavoastră va deveni un aliat prețios;
• Dacă vă autodisciplinați căutând cuvinte pozitive, constructive în diverse situații, veți gândi în mod pozitiv și constructiv;
• Când încercăm să ne ascundem greșelile, de obicei eșuăm. Mânia erodează: respingem întrebările referitoare la comportamentul nostru și devenim siguri pe noi, defensivi și stingheriți;
• Singura modalitate eficientă de a câștiga o confruntare este de a o evita – și singura modalitate sigură de a prelungi o confruntare este de a încerca să aveți ultimul cuvânt;
• Păstrați-vă energia pentru lucruri importante. Majoritatea lucrurilor care ne provoacă mânia este reprezentată de neplăceri minore. Vă ajută să gândiți în perspectivă dacă vă întrebați, cu înțelepciune: ”Care este cel mai rău lucru care s-ar putea întâmpla?”
• Puține lucruri dor mai mult decât imposibilitatea de a-ți împărtăși sentimentele cu persoana iubită. Lipsa de comunicare este o cale sigură de a da naștere resentimentelor, apoi durerii;
• Progresul înseamnă să ne învingem îndoiala, să câștigăm încredere. Orice om luptă. Persoana pe care o iubim nu poate lupta în locul nostru. Fiecare dintre noi, individual, este responsabil pentru comportamentul său și trebuie să-și învingă propriile îndoieli; dar o persoană iubită ne întărește, ne ajută să fim mai puternici. O persoană care ne iubește vede ce e mai bun în noi, cât de buni putem fi și ne încurajează;
• Fie că sunteți copil, fie că sunteți adult, nimeni nu are dreptul să abuzeze de dumneavoastră. Pe de o parte, majoritatea adulților care au fost victime în copilărie nu abuzează de alții, când devin adulți, deși sunt experți în acest domeniu trist. Pe de altă parte, foarte rar un adult care abuzează de alții nu a suferit abuzuri în copilărie;
• Unii părinți care n-ar fi trebuit niciodată să poarte acest nume recurg la o metodă absolut vătămătoare: nu își exteriorizează dragostea până când copiii nu o ”merită”. Acești copii sunt obligați să îndeplinească ordinele lipsite de sens ale părinților lor. Pentru ei, viața este o tentativă eternă, inutilă de a încerca să-și facă părinții ”mândri” de ei – să facă tot ce li se cere. Adeseori, sunt obligați să se comporte ca adulți în miniatură, nu li se dă voie să se bucure de copilărie;
• Capacitatea noastră de a rezolva probleme se îmbunătățește zilnic. V-ați confruntat vreodată cu o problemă complicată și apoi ați renunțat, ca la doar câteva zile să vă ”vină” soluția? Deși, în mod conștient, ați renunțat să vă gândiți la problemă, calculatorul încorporat în creierul dvs. a procesat datele încet și a căutat o soluție, făcându-și treaba conștiincios;
• Pentru a fi mai încrezători, pentru a ne împlini visele, pentru a alege viața pe care o dorim, pentru a fi cine ne dorim, avem nevoie să plantăm niște idei. Creierul dvs. este solul fertil de care au nevoie aceste idei;
• Oricât de mult am dori să nu de dezvăluim față de ceilalți adevărata personalitate, trebuie să o facem. Pentru a ne bucura de succes, avem nevoie de cei din jur. Avem nevoie de respectul și bunăvoința lor. Dacă azi ați auzit 100 de cuvinte de laudă și o singură critică, la ce credeți că vă veți gândi diseară?
• Învățând cum să ne controlăm emoțiile când suntem criticați, dăm dovadă de maturitate și ne crește valoarea în lumea afacerilor și cea profesională;
• Niciodată nu criticați ceea ce nu puteți schimba. Astfel de critici nu fac decât să rănească. Dacă e prea târziu, lăsați-o baltă;
• Nu vă concentrați asupra persoanei care vă critică, asupra emoțiilor sale sau ale dvs. Reamintiți-vă că unei persoane trebuie să îi pese de soarta dvs. dacă își consacră o parte din timp formulării unor critici la adresa dvs.;
• Rețineți că orice critică ne oferă o ocazie să devenim mai buni. Cereți detalii. Fiți siguri că înțelegeți critica;
• Dacă v-ați concentrat asupra criticii, v-ați detașat de emoția momentului și ați înțeles bine ce vi s-a sugerat, atunci sunteți pregătit să vă hotărâți dacă aveți ceva de schimbat sau dacă doriți să schimbați ceva;
• Pentru a fi cu adevărat siguri pe noi, pentru a fi încrezători, a cunoaște dragostea adevărată și împlinirea, pentru a ne împăca cu noi și cu ceilalți, trebuie să învățăm să ne asumăm riscuri. Viața noastră devine mai bună doar când riscăm – iar primul și cel mai dificil risc pe care ni-l putem asuma este să fim cinstiți cu noi înșine;
• Esența fiecărui risc se poate regăsi într-o singură întrebare: ”Ce vreau cu adevărat, dar nu am curajul să încerc să obțin?”
• Singurele riscuri pe care le regretăm sunt cele pe care nu ni le-am asumat. ”Și dacă mi-aș fi asumat riscul?” Nu voi ști niciodată. În schimb, am învățat ceva din fiecare risc pe care mi l-am asumat, indiferent ce deznodământ a avut el;
• Cursul practic de încredere, ancorat în experiența concretă de viață, va da rezultate pentru dumneavoastră pentru că ne putem transforma.

Idei culese din carte de Sorin Scorțan