Mastering the Market Cycle – Howard Marks

Getting the odds on your side

Un rezumat de Sorin Scorțan

10 octombrie, 2024 — Cărți de investiții

educatiefinanciara finante investitii performanta

În cartea “Mastering the Market Cycle: Getting the Odds on Your Side ” (publicată în 2018) autorul Howard Marks explică faptul că economia, companiile și piețele financiare funcționează după tipare influențate de evenimente naturale, psihologia umană și comportament. Cei mai înțelepți investitori învață să recunoască ciclicitatea pieței și să identifice cele mai bune momente pentru a lua decizii care să le îmbunătățească situația financiară.

Dacă studiezi ciclurile economice din trecut, înțelegi de unde provin și rămâi vigilent pentru următorul ciclu, vei deveni extrem de sensibil la schimbările din mediul investițional. Vei fi conștient și pregătit în timp ce alții sunt luați prin surprindere de evenimente neașteptate sau cad victime emoțiilor precum frica și lăcomia.

Urmând sfaturile lui Howard Marks – bazate parțial pe memorandumurile pe care le-a trimis de-a lungul anilor clienților fondului său Oaktree – poți stăpâni aceste tipare recurente pentru a avea oportunitatea de a-ți îmbunătăți rezultatele financiare.

Am extras mai jos idei interesante din această carte:

Cei mai mulți dintre investitorii de succes pe care i-am cunoscut de-a lungul anilor au avut o intuiție excepțională despre cum funcționează ciclurile economice în general și în ce punct ne aflăm în cel actual. Această înțelegere le permite să își poziționeze portofoliile într-un mod mult mai eficient pentru ceea ce urmează;
Dacă luăm în seamă ciclurile economice, putem ieși câștigători. Dacă studiem ciclurile din trecut, înțelegem de unde provin și implicațiile lor, și rămânem atenți la următorul ciclu, nu trebuie să reinventăm roata pentru a înțelege de fiecare dată un nou mediu de investiții;
Pentru a își poziționa corect portofoliul în funcție de situația actuală – și de ceea ce implică aceasta pentru viitorul piețelor – investitorul trebuie să fie foarte atent la evoluția mediului economic;
Evenimentele afectează pe toată lumea care operează într-un anumit mediu. Însă, nu toată lumea le acordă aceeași atenție în sensul de a fi vigilent, conștient de ele și, prin urmare, de a le putea interpreta semnificația;
Pentru a profita la maximum de această carte și a gestiona cât mai bine ciclurile economice, un investitor trebuie să învețe să le recunoască, să le evalueze, să identifice mesajele pe care le transmit și să acționeze în consecință;
Dacă un investitor este receptiv la aceste semnale, va putea transforma ciclurile economice dintr-o forță incontrolabilă și distrugătoare într-un fenomen care poate fi înțeles și exploatat: o resursă valoroasă ce poate duce la performanțe financiare superioare;
O filozofie câștigătoare de investiții poate fi creată prin combinarea a câtorva elemente esențiale:
- O educație în contabilitate, finanțe și economie oferă o bază: necesară, dar departe de a fi suficientă,
- O viziune asupra modului de funcționare a piețelor este importantă – ar trebui să aveți una înainte de a începe să investiți, însă aceasta trebuie completată, chestionată, rafinată și remodelată pe măsură ce acumulați experiență;
- Unele dintre perspectivele tale inițiale vor proveni din ceea ce ai citit, astfel încât lectura este o componentă esențială. Continuând să citești îți va permite să crești eficiența abordării tale. Charlie Munger a subliniat adesea avantajele lecturii pe o gamă largă de domenii; istoria și procesele din alte domenii pot contribui semnificativ la elaborarea unor abordări și decizii eficiente în materie de investiții;
- Schimbul de idei cu alți investitori poate fi o sursă de dezvoltare de neprețuit. Investițiile pot fi o activitate solitară, însă cred că cei care o practică în izolare pierd multe beneficii, atât din punct de vedere intelectual, cât și interpersonal;
- In cele din urma, nu există cu adevărat un substitut pentru experiență. În fiecare an am ajuns să văd investițiile într-un mod diferit, iar fiecare ciclu economic prin care am trecut m-a învățat ceva despre cum să fac față celui următor.
Investiția este o chestiune de pregătire pentru viitorul financiar. Scopul este simplu de definit: construim astăzi portofolii care sperăm să beneficieze de evenimentele care se vor desfășura în anii următori. Deși este foarte ușor să obții o performanța medie la investiții, este destul de dificil să performezi peste medie;
Dacă avem aceleași informații ca ceilalți, le analizăm în același mod, ajungem la aceleași concluzii și le implementăm în același mod, nu ar trebui să ne așteptăm ca acest proces să conducă la performanțe superioare;
Conform lui Warren Buffett, o informație valoroasă pentru investiții trebuie să îndeplinească două criterii: să fie importantă și să poată fi cunoscută;
Ne putem folosi cel mai profitabil timpul concentrându-ne pe trei domenii generale:
- Încercând să aflăm mai multe decât alții despre ceea ce eu numesc „ceea ce se poate cunoaște”: fundamentele industriilor, companiilor și acțiunilor,
- Fiind disciplinați în ceea ce privește prețul adecvat pe care trebuie să îl plătim pentru a participa la acele fundamente,
- Înțelegând mediul investițional în care ne aflăm și decizând cum să ne poziționăm strategic portofoliile pentru acesta
Value investors sunt investitori care caută să profite de diferențele dintre “preț” și “valoare”. Pentru a face acest lucru cu succes, ei trebuie să cuantifice valoarea intrinsecă a unui activ și modul în care aceasta este susceptibilă să se schimbe în timp, precum și să evalueze cum se compară prețul curent al pieței cu valoarea intrinsecă a activului, prețurile trecute ale activului, prețurile altor active și prețurile “teoretic corecte” pentru active în general;
Cuvântul cheie este „calibrare”. Suma investită, alocarea capitalului pe diversele posibilități și gradul de risc al activelor pe care le dețineți – toate acestea trebuie calibrate pe un continuum care merge de la agresiv la defensiv;
În lumea investițiilor, vorbim tot timpul despre risc, însă nu există o definiție universală a acestuia sau a implicațiilor sale asupra comportamentului investitorilor. Unii consideră riscul ca fiind probabilitatea de a pierde bani, în timp ce alții (inclusiv mulți academicieni din domeniul financiar) cred că riscul este volatilitatea prețurilor sau a randamentelor activelor;
Din punctul meu de vedere, riscul reprezintă în primul rând probabilitatea pierderii permanente a capitalului. Însă există și conceptul de risc de oportunitate: probabilitatea de a rata câștiguri potențiale;
Investitorii de top nu știu exact ce ne rezervă viitorul, însă au o înțelegere peste medie a tendințelor viitoare;
Chiar dacă sunteți conștient de probabilități – adică chiar dacă aveți o perspectivă superioară asupra tendințelor – tot nu știți ce se va întâmpla. Dar deși o înțelegere superioară a tendințelor poate fi un avantaj important pentru investitori, nu este singura garanție a succesului pe termen lung;
Investitorul mediu:
- Nu înțelege pe deplin natura și importanța ciclurilor economice,
- Nu este activ în domeniu de suficient timp pentru a fi trecut prin multe cicluri,
- Nu a studiat istoria financiară și, prin urmare, nu a învățat lecțiile din ciclurile trecute,
- Percepe mediul economic în principal prin prisma evenimentelor izolate, în loc să ia notă de tiparele recurente și de motivele din spatele lor,
- Cel mai important, nu înțelege semnificația ciclurilor și ce îi pot comunica acestea despre cum să acționeze.
Un investitor experimentat este atent la cicluri. Observă dacă tiparele din trecut par să se repete, își formează o părere despre poziția noastră în diversele cicluri importante și știe că acești factori au implicații pentru acțiunile sale. Acest lucru îi permite să facă evaluări utile cu privire la cicluri și la poziția noastră în cadrul acestora;
Mai concret:
- Ne aflăm aproape de începutul unei redresări sau suntem în stadii târzii?
- Dacă un anumit ciclu este în creștere de o perioadă, a ajuns oare atât de departe încât ne aflăm acum pe un teritoriu periculos?
- Comportamentul investitorilor sugerează că sunt ghidați de lăcomie sau de frică?
- Au aversiune la risc în mod adecvat sau tolerează riscul în mod nesăbuit?
- Piețele sunt supraevaluate din cauza factorilor ciclici (și implicit supraestimate)? Sau, din contra, sunt înghețate (așadar subevaluate)?
- Ținând cont de toate aspectele, poziția noastră actuală în ciclu presupune să ne concentrăm pe defensivă sau pe agresivitate?
Oportunitățile pentru câștiguri din investiții se îmbunătățesc când:
- Economia și profiturile companiilor sunt mai predispuse să crească decât să scadă,
- Psihologia investitorilor este una realistă, nu euforică,
- Investitorii sunt conștienți de riscuri sau, și mai bine, chiar îngrijorați de acestea,
- Prețurile pieței nu au crescut exagerat.
Percepția asupra rentabilității investițiilor este mai favorabilă atunci când investitorii sunt deprimați și temători (determinând astfel scăderea prețurilor activelor), și mai puțin favorabilă când sunt euforici și lacomi (ceea ce duce la creșterea prețurilor);
Dacă aplicăm cunoștințele despre cicluri, ne putem crește expunerea pe investiții și ne putem orienta către plasamente mai agresive atunci când probabilitățile sunt în favoarea noastră. Invers, putem retrage capital și adopta o poziție mai defensivă când situația nu ne este favorabilă;
Oamenii mă întreabă adesea „ce a determinat începutul ciclului?” sau „suntem aproape de sfârșitul ciclului?”. Consider aceste întrebări ca fiind improprii, deoarece ciclurile nu au nici început, nici sfârșit. Întrebări mai potrivite ar fi: „ce a determinat începutul fazei ascendente actuale?” sau „cât de mult am avansat de la începutul fazei ascendente?” sau „suntem aproape de sfârșitul fazei descendente?”
Cu cât ne îndepărtăm mai mult de punctul median al ciclului, cu atât crește potențialul de dezordine: pe măsură ce economiile și companiile performează „prea bine”, iar prețurile acțiunilor devin „prea mari”. Avansurile sunt urmate de simple corecții, iar piețele bullish (în creștere) de piețe bearish (în scădere). Însă perioadele de boom economic și bulele speculative sunt urmate de corecții mult mai severe, crahuri bursiere și panică generalizată;
Evenimentele dintr-un ciclu economic nu ar trebui privite doar ca o succesiune liniară, ci, mult mai important, ca fiecare eveniment să fie cauza celui care urmează;
Cele mai importante abateri de la tendința generală – precum și variațiile în ceea ce privește momentul, viteza și amploarea acestor abateri – sunt în mare parte generate de fluctuațiile psihologiei umane;
Este extrem de important să rețineți această relație de cauzalitate: ciclurile despre care vorbesc constau în serii de evenimente care le provoacă pe cele care urmează. Dar este la fel de important de remarcat faptul că, în timp ce ciclurile apar în diverse domenii din cauza acestor evenimente seriale, evoluțiile ciclice dintr-un domeniu influențează și ciclurile din altele. Astfel, ciclul economic influențează ciclul profitului;
Anunțurile companiilor determinate de ciclul profitului influențează atitudinea investitorilor. Atitudinea investitorilor influențează piețele. Iar evoluțiile piețelor influențează ciclul disponibilității creditului… care influențează economiile, companiile și piețele;
Ciclurile sunt inevitabile. Din când în când, o fază ascendentă sau descendentă durează foarte mult și/sau ajunge la o extremă, iar oamenii încep să spună „de data asta e diferit”. Ei menționează schimbările din domeniul geopolitic, instituțional, tehnologic sau comportamental care au făcut ca „vechile reguli” să devină învechite. Ei iau decizii de investiție care extrapolează tendința recentă. Dar, de obicei, se dovedește că vechile reguli încă se aplică, iar ciclul își reia cursul. Până la urmă, copacii nu cresc până la cer, iar puține lucruri ajung la zero. Mai degrabă, majoritatea fenomenelor se dovedesc a fi ciclice;
Ciclurile economice se corectează singure, iar inversarea lor nu depinde neapărat de evenimente externe. Motivul pentru care se inversează (în loc să continue la nesfârșit) este că tendințele creează premisele propriei inversări. Prin urmare, îmi place să spun că succesul poartă în el germenii eșecului, iar eșecul pe cele ale succesului;
Văzute prin prisma percepției umane, ciclurile sunt adesea percepute ca fiind mai puțin simetrice decât sunt în realitate. Fluctuațiile negative de preț sunt numite „volatilitate”, în timp ce fluctuațiile pozitive de preț sunt numite „profit”. Piețele în cădere sunt numite „panică la vânzare”, în timp ce creșterile bruște primesc descrieri mai blânde (dar cred că ar putea fi văzute cel mai bine ca „panică la cumpărare”; vedeți acțiunile tehnologice din 1999, de exemplu). Comentatorii vorbesc despre „capitularea investitorilor” la baza ciclurilor pieței, în timp ce eu văd capitulare și la vârf, atunci când investitori anteriori prudenți aruncă prosopul și cumpără;
Majoritatea oamenilor înțeleg că după perioadele de boom urmează perioadele de cădere. Un număr ceva mai mic de persoane înțeleg faptul că perioadele de cădere sunt cauzate de perioadele de boom. De aici rezultă logic că (a) perioadele de boom, de obicei, nu vor fi urmate de ajustări modeste, treptate și nedureroase și (b) pe de altă parte, este puțin probabil să avem o cădere dacă nu am avut un boom anterior;
Criza economică globală din 2007-2008 a avut loc în mare parte din cauza emiterii unui număr mare de credite ipotecare subprime care nu erau sustenabile. Această situație a apărut din cauza unui exces de optimism, o lipsă a aversiunii față de risc și o piață de capital prea generoasă, ceea ce a dus la comportamente nesigure în ceea ce privește creditele ipotecare subprime;
Temele care oferă semnale de avertizare în fiecare boom/cădere sunt generale: optimismul excesiv este periculos; aversiunea la risc este un ingredient esențial pentru ca piața să fie sigură; iar piețele de capital prea generoase conduc în cele din urmă la finanțări imprudente și, prin urmare, la pericole pentru participanți;
Companiile și piețele care s-au bucurat de aprecieri fabuloase sunt mult mai predispuse să sufere o corecție ciclică decât să crească la infinit. Încercați să-i explicați asta investitorului entuziast care crede că „de data asta e diferit”;
Cele mai valoroase lecții despre cicluri se învață prin experiență… așa cum spune proverbul „experiența este ceea ce obții când nu primești ce ți-ai dorit”;
Șansa sau hazardul joacă și ele un rol important în anumite cicluri, iar comportamentul uman contribuie și el la existența lor. Oamenii sunt o parte importantă a motivului pentru care aceste cicluri există, dar și – împreună cu factorul aleatoriu – pentru inconsistența lor și, prin urmare, pentru lipsa lor de predictibilitate;
O companie poate publica un raport financiar favorabil, însă creșterea sau scăderea acțiunilor sale ca urmare a acestui raport va fi influențată de performanța concurenților, de decizia băncii centrale privind o eventuală creștere a ratei dobânzii în acea săptămână și de contextul general al pieței (o săptămână pozitivă sau negativă);
Am constatat că noțiunile pe care le am despre momentul ciclurilor îmi oferă un avantaj considerabil față de majoritatea investitorilor. Aceștia înțeleg și mai puțin ciclurile și le acordă o atenție și mai scăzută, ignorând astfel implicațiile lor pentru acțiunile adecvate. Avantajul pe care îl am eu este probabil tot ce poate obține oricine, dar pentru mine este suficient;
Ciclul economic reprezintă o mare parte din fundamentul evenimentelor ciclice din lumea afacerilor și a piețelor. Cu cât economia crește mai mult, cu atât este mai probabil ca profiturile companiilor să crească și piețele bursiere să urce;
Mulți investitori își bazează acțiunile pe previziuni pe care le fac singuri sau pe care le obțin de la economiști, bănci sau mass-media. Cu toate acestea, mă îndoiesc că multe dintre aceste previziuni conțin informații care să adauge valoare și să conducă la succesul investițiilor;
A avea dreptate despre un eveniment viitor nu este suficient pentru a asigura o performanță superioară relativă dacă toată lumea are același punct de vedere și, prin urmare, toată lumea are dreptate în mod egal. Prin urmare, succesul nu constă în a avea dreptate, ci mai degrabă în a avea dreptate mai mult decât alții;
Cele mai multe previziuni economice constau în extrapolări ale nivelurilor actuale și ale tendințelor pe termen lung. Însă aceste previziuni bazate pe extrapolare sunt cel mai probabil împărtășite de mulți, deja reflectate în prețurile de piață ale activelor și, prin urmare, nu generează performanțe superioare – chiar și atunci când se adeveresc;
Deoarece abaterile majore de la tendință apar rar și sunt greu de prezis corect, cele mai multe previziuni non-convenționale, care nu se bazează pe extrapolare, se dovedesc a fi incorecte. Investitorii care își bazează deciziile pe astfel de previziuni tind să obțină rezultate sub medie;
John Kenneth Galbraith a spus: „Există două categorii de prezicători: cei care nu știu și cei care nu știu că nu știu.”
Creșterea economică pe termen scurt urmează tendința pe termen lung în medie, însă fluctuează în jurul acelei linii de trend de la an la an;
Oamenii depun mult efort pentru a prezice variația anuală ca sursă potențială de profit din investiții. În medie, estimările lor sunt destul de apropiate de realitate în cea mai mare parte a timpului. Însă puțini reușesc să facă asta corect în mod constant, puțini o fac semnificativ mai bine decât ceilalți și puțini reușesc să prezică corect abaterile majore de la tendință;
O variabilitate ciclică economică extremă este considerată a fi nedorită. O economie prea puternică poate duce la inflație și poate propulsa economia la un nivel atât de ridicat încât o recesiune devine inevitabilă. Pe de altă parte, o slăbiciune prea mare poate determina scăderea profiturilor companiilor și poate cauza pierderi de locuri de muncă. Prin urmare, gestionarea ciclurilor economice face parte din responsabilitatea băncilor centrale și a ministerelor de finanțe;
Deoarece inflația rezultă din forța economică, eforturile băncilor centrale de a o controla înseamnă încercarea de a tempera economia. Aceste eforturi pot include reducerea masei monetare, creșterea ratei dobânzii, vânzarea de titluri de valoare;
Băncile centrale se află într-o situație delicată. Pe de o parte, trebuie să limiteze inflația, ceea ce presupune temperarea creșterii economice. Pe de altă parte, trebuie să susțină ocuparea forței de muncă, ceea ce necesită stimularea creșterii economice. Practic, responsabilitățile lor duble sunt în opoziție, iar gestionarea acestora necesită un echilibru constant;
Instrumentele principale ale guvernelor pentru gestionarea ciclului economic sunt fiscale, definite ca fiind preocupate în special de taxare și cheltuieli. Astfel, atunci când guvernele doresc să stimuleze economiile țărilor lor, pot reduce taxele, pot mări cheltuielile guvernamentale și pot stimula consumatorii prin subvenții;
Pe de altă parte, atunci când consideră că economiile cresc prea rapid, existând riscul supraîncălzirii, guvernele pot mări taxele și pot reduce cheltuielile guvernamentale. În concluzie, guvernele utilizează politica fiscală pentru a gestiona ciclul economic, stimulând creșterea în perioade de slăbiciune și temperând inflația în perioade de boom;
Instrumentele de gestionare a ciclurilor economice sunt contra-ciclice, adică acționează în opoziție față de ciclul economic propriu-zis. Ideal este ca aplicarea lor să urmeze un ciclu invers celui economic;
Profitul unei companii este influențat de o multitudine de factori, iar ciclul economic are un impact diferit asupra vânzărilor diferitelor companii. Acest lucru se datorează în mare parte diferențelor de levier operațional și financiar;
Legătura dintre creșterea economică și creșterea profitului nu este directă. Așa cum s-a spus deja, ciclul economic nu e singurul factor care influențează vânzările. De asemenea, o schimbare a vânzărilor nu duce întotdeauna la o schimbare similară a profitului;
Levierul operațional este un avantaj pentru companii atunci când economia merge bine și vânzările cresc. Dar când se întâmplă opusul, este mai puțin favorabil: profiturile pot scădea mai mult decât vânzările, iar dacă situația este suficient de proastă, profiturile se pot transforma în pierderi;
Companiile pot lua măsuri pentru a reduce impactul scăderii vânzărilor asupra profitului. Asta poate include concedieri de personal și închiderea de magazine. Însă măsurile economice, de obicei, durează până dau rezultate, uneori implică cheltuieli crescute pe termen scurt (cum ar fi compensațiile pentru concedieri) și, în general, pot limita efectul negativ, dar nu îl pot elimina complet. Rareori funcționează la fel de bine precum se preconizează;
Piața are tendința să se entuziasmeze prea tare în perioadele bune și să se panicheze în perioadele rele. Aceste reacții exagerate sunt ca un pendul care oscilează prea tare. Dacă înțelegem cum funcționează aceste cicluri psihologice, putem evita pierderile mari și chiar să profităm de pe urma lor;
Emoțiile oamenilor influențează puternic economia și profiturile companiilor. Aceste fluctuații emoționale sunt o cauză importantă a variațiilor pe bursa de valori, mai ales pe termen scurt;
Piețele de valori se comportă ca un pendul. Deși punctul din mijloc reprezintă valoarea medie a pieței, aceasta petrece foarte puțin timp acolo. În schimb, prețurile acțiunilor fluctuează constant, crescând sau scăzând spre extreme. Important e că atunci când piața ajunge aproape de un maxim sau un minim, inevitabil va reveni spre punctul median. De fapt, chiar creșterea exagerată sau scăderea bruscă alimentează revenirea spre valoarea medie;
Rata de creștere a producției economice și a profiturilor companiilor este moderată, iar atunci când deciziile pro-ciclice ale participanților determină o creștere anormal de rapidă (cu excepția perioadelor de redresare după o recesiune), acest lucru reprezintă, de obicei, o expansiune prea optimistă, urmată de o corecție;
Pe termen lung, acțiunile în general ar trebui să ofere randamente egale cu suma dividendelor lor plus creșterea tendinței profiturilor companiilor, undeva între o singură cifră la mijloc și una la un nivel ridicat;
Când acțiunile aduc mult mai mult decât atât pentru o perioadă, acea creștere probabil a fost excesivă – practic un împrumut din viitor, crescând riscul pentru acțiuni – ceea ce înseamnă că o corecție descendentă este acum necesară;
Să înțelegi și să fii atent la fluctuațiile excesive este o cerință de bază pentru a evita pierderile în perioadele extreme ale ciclurilor și, sperăm, pentru a profita de ele;
Perioadele cu randamente extreme nu sunt distribuite aleatoriu de-a lungul anilor. Dimpotrivă, ele sunt grupate deoarece tendințele psihologice ale investitorilor persistă o perioadă;
Oamenii intră uneori în perioade optimiste, așteptându-se la lucruri bune. Atunci devin lacomi și se concentrează doar pe a câștiga bani. Lăcomia îi determină să concureze pentru a face investiții, iar ofertele lor cresc prețurile pieței și valoarea activelor;
Însă în alte momente se simt mai puțin bine, iar așteptările lor devin negative. În acel caz, frica preia controlul. În loc să se bucure de câștiguri, se tem să nu piardă bani. Asta îi face să ezite să cumpere – eliminând impulsul de creștere a prețurilor activelor – și poate chiar să vândă, ducând la scăderea prețurilor. Când sunt în “modul frică”, emoțiile oamenilor aduc forțe negative pe piețe;
Piața tehnologiei din 1999 este un exemplu clar. Lăcomia era principalul factor care o domina. Cei care nu participau erau obligați să privească cum toată lumea se îmbogățea. “Investitorii prudenți” erau recompensați cu un sentiment de prostie. Cumpărătorii din acea piață nu aveau nicio frică. “E o nouă paradigmă”, era strigătul de luptă, “urcă la bord înainte să ratezi trenul. Și apropo, prețul la care cumpăr nu poate fi exagerat, pentru că piața e mereu eficientă.” Toată lumea vedea un cerc vicios virtuos în favoarea acțiunilor tehnologice, care părea nesfârșit;
Nimeni nu poate spune cu exactitate ce a spart bula acțiunilor tehnologice în 2000. Dar cumva, lăcomia a dispărut, iar frica a preluat controlul. “Cumpără înainte să pierzi ocazia” a fost înlocuit cu “Vinde înainte să ajungă la zero”;
Investitorii se lasă uneori convinși de povești optimiste despre viitor, cumpără active cu prețuri umflate și își asumă riscuri mari, mai ales când lucrurile merg bine în lume și prețurile activelor cresc. Dar când situația se înrăutățește, tind să respingă chiar și previziuni logice și refuză să cumpere, în mare parte pentru că prețurile sunt în scădere (chiar dacă asta crește probabilitatea ca activele să fie ieftine);
Un investitor bun este matur, rațional, analitic, obiectiv și își păstrează cumpătul. Acesta analizează temeinic fundamentele investiției și mediul economic. El calculează valoarea intrinseca a fiecărui activ potențial de investiție. Cumpără atunci când diferența dintre prețul curent și valoarea intrinseca actuală, împreună cu orice potențiale creșteri viitoare ale valorii intrinsece, sugerează că achiziționarea la prețul curent este o decizie profitabilă;
Investitorul bun găsește un echilibru potrivit între frică (aversiunea față de risc, teama de pierdere și respectul pentru incertitudine și aleatoriu) și lăcomie (dorință de câștig, asertivitate și dorința de a acumula);
Oamenii tind să se agațe de decizii greșite în loc să le schimbe. Aruncă bani buni după cei pierduți, își justifică predicțiile eșuate în loc să își recunoască greșelile și resping sau distorsionează informațiile care le contrazic convingerile;
Așa cum pendulul petrece puțin timp exact în mijlocul arcului său, la fel și piețele financiare. De obicei, piața se balansează între extreme – fie se entuziasmează prea tare (prețuri prea mari), fie devine prea panicată (prețuri prea mici). Se corectează dintr-o stare emoțională extremă (optimism exagerat sau pesimism exagerat), doar pentru a se îndrepta apoi spre cealaltă extremă;
Un investitor bun își păstrează cumpătul și evită să se lase dus de fluctuațiile pieței. Majoritatea investitorilor de mare succes pe care îi cunosc sunt calmi din fire. Cred cu tărie că această lipsă de emotivitate este unul dintre secretele succesului lor;
Percepția investitorilor asupra evenimentelor este influențată de fluctuațiile lor emoționale. Iar această percepție distorsionată alimentează la rândul ei și mai multă euforie, optimism și lăcomie;
Interpretarea evenimentelor de către investitori este adesea distorsionată de reacția lor emoțională la situația curentă. Majoritatea evenimentelor au atât aspecte pozitive, cât și negative. Însă investitorii tind să se concentreze obsesiv pe unul dintre ele, în loc să le analizeze pe amândouă;
Investitorii rareori își păstrează o poziție obiectivă, rațională, neutră și stabilă. Mai întâi dau dovadă de niveluri ridicate de optimism, lăcomie, toleranță la risc și credulitate, iar comportamentul lor determină creșterea prețurilor activelor, scăderea randamentelor potențiale și creșterea riscului. Apoi, din diverse motive (poate din cauza atingerii unui punct critic), atitudinea lor se schimbă în pesimism, frică, aversiune față de risc și scepticism, ceea ce determină scăderea prețurilor activelor, creșterea randamentelor potențiale și scăderea riscului;
În lumea reală, lucrurile variază, în general, între „destul de bine” și „nu prea grozav”. Însă în lumea investițiilor, percepția oscilează frecvent între „perfect” și „fără speranță”;
Când lucrurile merg bine și oamenii sunt optimiști, tendința este să ignorăm evenimentele negative. Totul pare roz, interpretăm totul în mod favorabil și adesea credem că o situație negativă este imposibilă;
Pe măsură ce lucrurile merg prost luni sau ani de zile și starea emoțională este extrem de negativă, tendința este să uităm de potențialul de îmbunătățire. Evenimentele neplăcute sunt accentuate, iar cele pozitive sunt ignorate. Argumentele pentru o deteriorare ulterioară par incontestabile, eroarea nu poate fi imaginată, iar acum declinul pare să fie fără limite. Prețurile scad, rezultând într-un pesimism și mai mare;
Investitorul rațional este tot timpul harnic, sceptic și evită riscurile în mod adecvat, dar caută și oportunități de randament potențial care să compenseze din plin riscul. Acesta este idealul. Dar în perioadele bune, auzim pe mulți oameni spunând: „Risc? Ce risc? Nu prea văd ce ar putea merge prost: uitați-vă cât de bine merg lucrurile. Și oricum, riscul e prietenul meu – cu cât îmi asum mai multe riscuri, cu atât sunt mai multe șanse să câștig bani.”
Apoi, în perioadele rele, trec la ceva mai simplu: „Nu-mi pasă dacă mai fac vreun ban pe piață; nu vreau doar să nu mai pierd. Scoate-mă de aici!”
Investițiile înseamnă a-ți asuma riscuri cu speranța de a obține profit. Investitorii încearcă să își structureze portofoliile astfel încât să beneficieze de evoluțiile viitoare ale pieței, nu să fie pedepsiți de ele. Un investitor bun este pur și simplu cineva care face asta mai bine decât alții;
Investiția presupune să te ocupi de viitor, iar viitorul este incert. De aici provine riscul în investiții. Dacă evenimentele viitoare ar fi previzibile, investițiile ar fi ușoare, iar profitul sigur;
Faptul că evenimentele nu sunt previzibile creează riscuri. Evenimentele care se întâmplă cu adevărat pot fi diferite de cele prezise, iar reacția pieței la evenimente poate fi diferită de așteptări. Astfel, un portofoliu poate fi poziționat incorect pentru viitorul care se derulează;
Deoarece riscul (adică incertitudinea cu privire la evoluțiile viitoare și posibilitatea unor rezultate negative) este principala provocare în investiții, capacitatea de a înțelege, evalua și gestiona riscul reprezintă o caracteristică a investitorului de succes și o cerință esențială – chiar aș spune esențială – pentru a avea rezultate bune în investiții;
Dacă o obligațiune a Trezoreriei și o companie startup din domeniul tehnologiei par ambele să ofere o rentabilitate de 7%, de exemplu, marea majoritate a oamenilor ar alege obligațiunea Trezoreriei. De ce să-și asume riscul suplimentar asociat startup-ului dacă nu li se oferă o creștere potențială a randamentului pentru a compensa riscul incremental?
Exact asta e ideea: majoritatea oamenilor ar prefera un 7% sigur decât un posibil 7%. Cu alte cuvinte, majoritatea oamenilor au aversiune la risc;
Perioadele bune îi fac pe oameni să devină mai optimiști, să își abandoneze precauția și să se mulțumească cu prime de risc mici pe investițiile riscante. În plus, deoarece sunt mai puțin pesimiști și alarmați, tind să își piardă interesul pentru partea mai sigură a spectrului risc/randament. Această combinație de elemente face ca prețurile activelor riscante să crească în comparație cu activele mai sigure;
Una dintre cele mai importante caracteristici ale ciclurilor psihologice este extrema lor. Ciclurile fluctuează nu doar în direcții și grade logice, ci și în moduri neobișnuite și excesive;
Când totul merge bine și prețurile activelor cresc vertiginos, investitorii tind să vadă viitorul în roz, riscul ca pe un prieten și profitul ca pe ceva ușor de obținut. Toată lumea simte la fel, ceea ce înseamnă că puțină aversiune la risc este incorporată în prețuri, și astfel sunt fragile. Investitorii devin toleranți la risc exact când ar trebui să își crească aversiunea la risc;
Când investitorii în general sunt prea toleranți la risc, prețurile acțiunilor pot încorpora mai mult risc decât randament. Iar când investitorii au prea multă aversiune la risc, prețurile pot oferi mai mult randament decât risc;
Care este cea mai mare sursă de risc în investiții? Provine ea din evoluții economice negative? Evenimente corporative care nu ating prognozele? Companii ale căror produse devin necompetitive? Scăderi ale câștigurilor? Solvabilitate scăzută? Nu, apare atunci când prețurile activelor ating niveluri excesiv de ridicate ca rezultat al unei noi logici de investiție intoxicante, care nu poate fi justificată pe baza fundamentelor, și care determină atribuirea unor valori nerezonabil de mari. Iar când se ating acești prețuri? Când aversiunea la risc și precauția dispar și toleranța la risc și optimismul preiau controlul. Această condiție este cel mai mare dușman al investitorului;
Când alții nu își fac griji cu privire la riscuri și nu sunt precauți, așa cum spune Buffett, trebuie să devenim mai precauți. Însă trebuie menționat și că atunci când alți investitori sunt panicați, deprimați și nu își pot imagina condiții în care riscul ar merita să fie asumat, noi ar trebui să devenim agresivi;
Criza Financiară Globală din 2007-2008 a oferit ceea ce sper că va fi o oportunitate unică în viață de a observa o oscilație irațională a pendulului emoțional către o negativitate totală și o schimbare a ciclului în atitudinile față de risc, în direcția aversiunii excesive la risc;
Când frica totală înlocuiește gradul ridicat de încredere, aversiunea excesivă la risc își face loc în locul toleranței nerealiste la risc. Și exact asta s-a întâmplat la sfârșitul anului 2008, după falimentul Lehman Brothers. Vânzătorii au apărut în număr mare, manifestând o urgență ridicată. Cumpărătorii au rămas pe margine. Prețurile activelor s-au prăbușit. Iar lichiditatea pieței a ajuns la zero;
Toate aceste lucruri au rezultat din înlocuirea toleranței ridicate la risc cu aversiunea ridicată la risc. Toate acestea au contribuit la și mai multă frică, și mai multă aversiune la risc, alte evenimente negative și o frică generalizată la repetarea lor. Aceleași persoane care cumpăraseră instrumente neexperimentate pe baza unor presupuneri pozitive și promisiuni prea frumoase pentru a fi adevărate erau acum convinse că întregul sistem financiar ar putea să se prăbușească;
În medii negative, aversiunea excesivă la risc îi poate determina pe oameni să supună investițiile unei analize nejustificat de severe și unor presupuneri negative interminabile (exact cum ar fi putut să facă o analiză limitată sau deloc și să aplice presupuneri optimiste atunci când au făcut investiții în perioadele anterioare euforice);
În perioade de panică, oamenii își petrec 100% din timp asigurându-se că nu pot exista pierderi… exact când ar trebui să își facă griji că pierd oportunități grozave;
In perioade de negativism extrem, aversiunea exagerată la risc va determina cel mai probabil ca prețurile să fie deja cât de scăzute pot fi; pierderile suplimentare să fie puțin probabile; și astfel riscul de pierderi să fie minim;
A investi cu succes înseamnă să acționezi contrarian – să faci inversul a ceea ce fac ceilalți sau să “mergi împotriva curentului”;
A înțelege modul în care investitorii gândesc și gestionează riscul este probabil cel mai important lucru la care trebuie să aspiri. Pe scurt, toleranța excesivă la risc contribuie la crearea pericolului, iar trecerea la aversiunea excesivă la risc deprimă piețele, creând unele dintre cele mai bune oportunități de cumpărare;
Fluctuația – sau inconsecvența – în ceea ce privește atitudinea față de risc este atât rezultatul unor cicluri, cât și cauza sau factorul care le agravează pe altele. Iar acest lucru se va întâmpla mereu, deoarece pare să fie înrădăcinat adânc în psihicul majorității oamenilor să devină mai optimiști și mai toleranți la riscuri când lucrurile merg bine, iar apoi mai îngrijorați și cu aversiune la riscuri când lucrurile se înrăutățesc;
A fi un investitor de succes nu înseamnă să cumperi active de calitate superioară, ci să cumperi atunci când prețul este mic, potențialul câștig este mare, iar riscul este limitat. Aceste condiții sunt întrunite mai ales atunci când piețele de credit sunt mai puțin euforice și mai stricte;
Ciclul creditului este atât foarte receptiv la evoluțiile economice, cât și foarte influent. În plus, este extrem de volatil. Astfel, mișcările sale sunt puternice și extreme și afectează în mare măsură activitatea în multe alte domenii;
Cu cât sunt mai implicat în domeniul investițiilor, cu atât sunt mai impresionat de puterea ciclului creditului. Este nevoie doar de o mică fluctuație în economie pentru a produce o fluctuație mare în disponibilitatea creditului, cu un impact mare asupra prețurilor activelor și asupra economiei în sine;
Schimbările în disponibilitatea capitalului sau a creditului constituie una dintre cele mai fundamentale influențe asupra economiilor, companiilor și piețelor. Chiar dacă ciclul creditului este mai puțin cunoscut publicului larg decât majoritatea celorlalte cicluri discutate în această carte, îl consider a fi de o importanță primordială și cu o influență profundă;
Capitalul sau creditul este un ingredient esențial în procesul de producție. Prin urmare, capacitatea companiilor (și a economiilor) de a crește depinde, de obicei, de disponibilitatea de capital incremental. Dacă piețele de capital sunt închise, finanțarea creșterii poate fi dificilă;
Pentru a refinanța o datorie care ajunge la scadență, este nevoie de capital disponibil. Companiile (precum și majoritatea celorlalte unități economice, cum ar fi guvernele și consumatorii) de obicei nu își plătesc integral datoriile. De cele mai multe ori, pur și simplu le prelungesc. Însă, dacă o companie nu poate emite o datorie nouă atunci când datoria existentă ajunge la scadență, poate intra în incapacitate de plată și poate fi forțată să declare falimentul;
Deficitul dintre activele pe termen lung, care nu pot fi transformate rapid în numerar, și datoriile pe termen scurt poate duce cu ușurință la o criză dacă accesul la credit se înrăutățește, iar datoria scadentă nu poate fi refinanțată. Această nepotrivire clasică, combinată cu o perioadă de restricții pe piețele financiare, este adesea cauza celor mai dramatice crize financiare;
O companie bogată poate avea probleme chiar dacă nu are bani lichizi la îndemână și nu poate obține suficienți bani pentru a-și achita datoriile scadente, facturile și alte cheltuieli pe măsură ce apar;
Piața creditului transmite semnale care au un impact psihologic puternic. O piață de credit închisă determină răspândirea fricii, chiar și disproporționat față de realitățile negative ale afacerilor. Condițiile dificile pot determina închiderea pieței de capital, iar piețele de capital închise pot avea un impact negativ asupra condițiilor de afaceri (precum și asupra opiniilor participanților la piață despre companii);
Uneori oamenii sunt dornici să-și pună banii la treabă, ceea ce face ca fereastra de credit să se deschidă larg. Dar când circumstanțele îi determină să-și schimbe părerea, finanțarea poate deveni indisponibilă;
Prosperitatea aduce împrumuturi extinse, ceea ce duce la împrumuturi nechibzuite, care generează pierderi mari, ceea ce determină creditorii să înceteze să mai împrumute, ceea ce pune capăt prosperității, și așa mai departe;
Pe piața creditului, un preț ridicat sau un parametru de evaluare înalt se traduce direct într-un randament scăzut al instrumentului de datorie în cauză, iar șansa de a furniza capital merge către creditorul care acceptă cel mai mic randament;
Ciclul de capital a contribuit enorm la bulele tehnologice. Banii de la fondurile de capital de risc au dus la crearea prea multor companii, adesea cu puține justificări de afaceri sau perspective de profit. Cererea sălbatică pentru IPO-uri a dus la creșterea fulminantă a acțiunilor lor fierbinți, permițând fondurilor de capital de risc să raporteze randamente cu trei cifre și să atragă și mai mult capital care necesită o implementare rapidă. Generozitatea piețelor de capital a permis companiilor de telecomunicații să se angajeze în proiecte de capital uriașe care au fost finanțate doar parțial, având încredere că mai multe finanțări vor fi disponibile mai târziu, la rate mai mari de P/E și dobânzi mai mici pe măsură ce proiectele avansau;
Criza financiară globală din 2007-2009 a arătat un ciclu de credit la cea mai mare extremă de la Marea Depresiune. Piețele datoriilor au fost istoric marcate de conservatorism general, ceea ce înseamnă că excesele pe partea pozitivă au fost limitate și majoritatea bulelor au avut loc pe piața de capital. Cu siguranță, a fost locul Marelui Crah din 1929;
Dar crearea pieței obligațiunilor cu randament ridicat la sfârșitul anilor 1970 a declanșat o liberalizare a investițiilor în datorii, iar mediul economic general pozitiv al celor trei decenii următoare a oferit celor care s-au aventurat o experiență general favorabilă. Această combinație a dus la o puternică tendință de acceptare a instrumentelor de datorie cu rating scăzut și non-tradiționale;
Piețele de credit generoase sunt, de obicei, asociate cu prețuri ridicate ale activelor și pierderi ulterioare, în timp ce crizele de credit produc prețuri de chilipir și oportunități mari de profit;
Cheia pentru a gestiona ciclul de credit constă în recunoașterea faptului că acesta atinge apogeul atunci când lucrurile merg bine de ceva timp, știrile sunt bune, aversiunea la risc este scăzută și investitorii sunt dornici. Acest lucru face ca împrumuturile să fie ușor de obținut pentru împrumutători și determină cumpărătorii și investitorii să concureze pentru oportunitatea de a le furniza. Rezultatul este finanțare ieftină, standarde de credit scăzute, tranzacții slabe și extinderea nechibzuită a creditului. În momentul în care fereastra de credit este larg deschisă, puterea este în mâinile împrumutătorilor, nu ale creditorilor sau investitorilor. Implicațiile sunt evidente: procedați cu prudență;
Multe din investiții sunt supuse generalizărilor grosiere și afirmațiilor categorice—de obicei, accentuând aspectele pozitive, din cauza tendinței umane spre lăcomie și gândire iluzorie—și, dintr-un motiv oarecare, acest lucru pare să fie valabil în special în cazul imobiliarelor. De-a lungul carierei mele, am auzit investiția în imobiliare justificată prin afirmații ușor de înțeles, cum ar fi „nu se mai produc” (în legătură cu terenurile), „poți să locuiești mereu în el” (în legătură cu casele) și „este o protecție împotriva inflației” (în legătură cu proprietățile de toate tipurile). Ceea ce oamenii învață în cele din urmă este că, indiferent de meritele acestor afirmații, ele nu vor proteja o investiție făcută la un preț prea mare;
Ciclul pieței imobiliare are multe în comun cu alte cicluri:
- Evenimentele pozitive și creșterea profitabilității conduc la o entuziasm mai mare și optimism;
- Psihologia îmbunătățită încurajează activitatea sporită. Aceasta include să faci mai mult din ceva; să o faci pe baza unor presupuneri mai optimiste; să plătești prețuri mai mari pentru a o face; și/sau să reduci standardele care trebuie îndeplinite dacă cineva vrea să o facă;
- Combinarea psihologiei pozitive și creșterea activității duce la creșterea prețurilor activelor, ceea ce încurajează și mai multă activitate, creșteri ulterioare de preț și o mai mare asumare a riscului;
- În mod inevitabil, acest cerc virtuos capătă aparența de a fi de neoprit, iar această aparență determină prețurile activelor și nivelul activității să meargă prea departe pentru a fi susținute
Dar când știrile devin în cele din urmă mai puțin pozitive și mediul devine mai puțin prietenos, nivelurile de psihologie, activitate și asumare a riscului se dovedesc a fi excesive, la fel ca și prețurile activelor. Corecția rezultată a prețurilor determină psihologia să devină mai puțin pozitivă, ceea ce duce la dezinvestiții, care exercită o presiune suplimentară asupra prețurilor și așa mai departe;
Dar având în vedere anii mulți care pot trece între concepția unui clădiri și deschiderea ei, condițiile pot suferi schimbări considerabile. Acest lucru adaugă un element la dezvoltarea imobiliară care o face potențial riscantă. Dezvoltatorii speră că acest risc va fi compensat de faptul că pot utiliza finanțare externă extinsă (și astfel riscă relativ puțini bani proprii și pot multiplica randamentul acestora într-o mare măsură);
Când prosperitatea avansează și bunăstarea și sentimentele bune cresc, în general va exista o creștere a cererii de locuințe—ceea ce duce la creșterea prețului locuințelor—și o creștere a disponibilității finanțării ipotecare pentru cumpărătorii de locuințe. Adesea, acest lucru duce la dezvoltarea unei penurii de locuințe, pe măsură ce cererea de locuințe crește în raport cu oferta, care se ajustează încet. Prețurile ridicate ale locuințelor se combină cu finanțarea entuziastă a constructorilor de locuințe pentru a încuraja construirea de noi locuințe pentru a satisface cererea;
Când lucrurile merg bine, oamenii tind să creadă că vremurile bune vor continua la nesfârșit. De fapt, nu trebuie să fi trecut mult timp de la ultima corecție pentru ca istoria ciclică să fie ignorată în întregime;
Prin urmare, este potrivit să cităm din nou observația lui John Kenneth Galbraith cu privire la atitudinea față de istorie: “Există puține domenii ale efortului uman în care istoria contează atât de puțin ca în lumea financiară. Experiența trecută, în măsura în care face parte din memorie, este ignorată ca refugiu primitiv al celor care nu au discernământul să aprecieze minunile incredibile ale prezentului.”
Emoțiile umane determină în mod inevitabil ca prețurile activelor – chiar și ale activelor valoroase – să ajungă la niveluri extreme și nesustenabile: fie la maxime vertiginoase, fie la minime excesiv de pesimiste;
Este adevărat că datele pe termen lung privind prețurile locuințelor sunt valoroase, dar cea mai importantă lecție este că, în perioadele de creștere a prețurilor activelor, oamenii devin optimiști, iar comentatorii oferă susținere autoritară. Acest lucru este perfect natural. De fapt, justificarea aprecierii prețurilor care a avut loc (și previziunea că vor continua să crească) apare întotdeauna în perioadele de maxim, nu de minim;
Când un investitor neexperimentat trăiește pentru prima dată un ciclu ascendent al pieței, începuturile progresiei pot părea logice, pe măsură ce aspectele pozitive se acumulează într-o piață bullish sau într-o bule. Faptul că atât de multe vești bune și sentimente pozitive pot duce la pierderi poate veni ca o surpriză. Este inevitabil să pară așa pentru cei neinițiați, desigur, pentru că, dacă progresiile nu ar fi permise să meargă până la extreme pe baza erorilor de judecată, piețele nu ar atinge vârfurile pieței bullish pentru a se prăbuși (sau fundurile pieței bear pentru a se recupera);
Adevărul este că, în calitate de investitori, avem o sarcină simplă: să gestionăm prețurile activelor, să evaluăm unde se află acestea în prezent și să facem judecăți cu privire la modul în care se vor schimba în viitor. Prețurile sunt afectate în primul rând de evoluțiile din două domenii: fundamente și psihologie:
- Fundamentele, pe care le-am numit “evenimente”, pot fi în mare măsură reduse la câștiguri, flux de numerar și perspectivele celor două. Acestea sunt influențate de multe aspecte, inclusiv tendințele economiei, profitabilitatea și disponibilitatea capitalului;
- Psihologia—modul în care investitorii percep fundamentalele și le evaluează—este, de asemenea, afectată de multe lucruri, în special de nivelul de optimism al investitorilor și de atitudinea față de risc.
Dacă piața ar fi un calculator disciplinat al valorii bazat exclusiv pe fundamentele companiilor, prețul unei valori mobiliare nu ar fluctua mult mai mult decât câștigurile curente ale emitentului și perspectivele de câștiguri în viitor. De fapt, prețul ar trebui să fluctueze în general mai puțin decât câștigurile, deoarece modificările de la un trimestru la altul în câștiguri se echilibrează adesea pe termen lung și, în plus, nu reflectă neapărat schimbările reale în potențialul pe termen lung al companiei;
Cu toate acestea, prețurile valorilor mobiliare fluctuează în general mult mai mult decât câștigurile. Motivele, desigur, sunt în mare parte psihologice, emoționale și non-fundamentale. Astfel, schimbările de preț exagerează și supraestimează modificările fundamentelor;
Uneori, evenimentele determină întărirea psihologiei, iar alteori o psihologie îmbunătățită are un impact pozitiv asupra evenimentelor (de exemplu, consolidarea economiei și a profiturilor corporative). Și, dacă este evident că o psihologie îmbunătățită a investitorilor face ca prețurile activelor să crească, la fel de evident este că prețurile în creștere îi fac pe investitori să se simtă mai bogați, mai inteligenți și mai optimiști;
Motivele și rezultatele nu sunt niciodată la fel ca în trecut, dar de obicei ne amintesc de dezvoltările pe care le-am mai văzut. Indiferent de imprecizia procesului, este clar că evenimentele trecute și evenimentele viitoare așteptate se combină cu psihologia pentru a determina prețurile activelor;
Evenimentele și psihologia influențează, de asemenea, disponibilitatea creditului, iar disponibilitatea creditului afectează în mare măsură prețurile activelor, la fel cum se întoarce pentru a influența evenimentele și psihologia;
În ansamblu, aceste elemente se combină pentru a crea ciclul pieței. Auzim despre asta în fiecare zi, mai ales în legătură cu fluctuațiile pieței de acțiuni, dar și în ceea ce privește piețele pentru lucruri precum obligațiuni, aur și valute;
Teoria financiară prezintă investitorii ca “oameni economici”: optimizatori obiectivi și raționali. Astfel, sugerează că piața pe care o formează colectiv este ceea ce autorul și investitorul (și profesorul lui Warren Buffett) Ben Graham numea o “mașină de cântărit”: un evaluator disciplinat al valorii activelor;
Cu toate acestea, în contrast puternic, adevărul este că datele și cifrele financiare reprezintă doar un punct de plecare pentru comportamentul pieței; raționalitatea investitorilor este excepția, nu regula; iar piața petrece puțin timp evaluând calm datele financiare și stabilind prețuri fără emoționalitate;
Performanța actuală este reflectată în situațiile financiare, care uneori prezintă o imagine precisă și alteori necesită ajustări pricepute. În plus, evenimentele viitoare sunt necunoscute pentru toată lumea (deși unii investitori pot să le prevadă mai bine decât alții);
Fazele unui bull market (piață în creștere) sunt următoarele:
- Faza de acumulare: În această primă fază, doar câțiva oameni deosebit de perspicace cred că lucrurile vor evolua într-un mod pozitiv.
- Faza de început a pieței bullish: Majoritatea investitorilor își dau seama că îmbunătățirea chiar are loc.
- Faza de vârf a pieței bullish: Toată lumea ajunge la concluzia că lucrurile vor continua să fie tot mai bune pe termen nelimitat
Cine investește în prima fază—când aproape nimeni nu poate vedea un motiv de optimism—cumpără active la prețuri avantajoase, de la care se poate obține o apreciere semnificativă. Însă cine cumpără în faza a treia plătește în mod inevitabil un preț ridicat pentru entuziasmul excesiv al pieței și pierde bani ca urmare;
“Ce face omul înțelept la început, prostul face la sfârșit” îți spune 80% din ceea ce trebuie să știi despre ciclurile pieței și impactul lor. Warren Buffett a spus același lucru chiar mai concis: “Mai întâi inovatorul, apoi imitatorul, apoi idiotul.”
Un bear market (piață în scădere) este definit în mod obișnuit ca o piață care scade cu mai mult de 20% față de vârful său cel mai recent. Aceste piețe pot avea trei faze diferite:
- Faza de inițiere: Investitorii încep să-și retragă investițiile, chiar dacă optimismul general persistă.
- Faza de accelerare: Investitorii intră în panică pe măsură ce piața scade semnificativ, iar pierderile individuale se acumulează.
- Faza de disperare și capitulare: Toată lumea este convinsă că lucrurile pot doar să se înrăutățească.
Charles Kindleberger a spus: “Nu există nimic atât de deranjant pentru bunăstarea și judecata cuiva decât să vadă un prieten îmbogățindu-se.”
Participanții la piață sunt afectați de banii pe care alții i-au câștigat și de faptul că au ratat oportunități, iar ei se tem că trendul (și durerea) va continua. Ei ajung la concluzia că alăturarea turmei va opri durerea, așa că se predau. În cele din urmă, cumpără activele când acestea sunt deja în creștere sau le vând după ce au scăzut considerabil;
Cu alte cuvinte, după ce nu au făcut lucrurile corect în prima fază, își agravează eroarea luând acea acțiune în faza a treia, când devine o greșeală. Aceasta este capitularea. Este un aspect extrem de distructiv al comportamentului investitorilor în timpul ciclurilor și un exemplu excelent de eroare indusă de psihologie la cel mai rău nivel;
Absența altor cumpărători înseamnă sfârșitul pieței în creștere, și invers. Ultimul cumpărător stabilește maximul sau minimul și pregătește terenul pentru o schimbare ciclică în direcția opusă. El este «prostul de la final»;
Există doar o formă de investiții inteligente, și anume să afli cât valorează ceva și să cumperi la acel preț sau mai puțin. Nu poți avea investiții inteligente în absența evaluării valorii și insistenței asupra unui preț de achiziție atractiv. Orice mișcare de investiții construită în jurul unui concept diferit de relația dintre preț și valoare este irațională;
Când oamenii sunt dispuși să investească indiferent de preț, o fac evident pe baza emoțiilor și popularității, mai degrabă decât pe baza unei analize raționale. Astfel, acțiunile Nifty Fifty, care se vindeau în 1968 la 80–90 de ori câștigurile, în plină ascensiune a pieței, au revenit pe pământ când entuziasmul s-a răcit. Astfel, multe dintre ele s-au vândut la 8–9 ori câștigurile în piața de acțiuni mult mai slabă din 1973, ceea ce înseamnă că investitorii în „cele mai bune companii din America” și-au pierdut 80–90% din bani. Și observă că mai multe dintre companiile „fără cusur” menționate au intrat ulterior în faliment sau au avut probleme serioase;
“Internetul va schimba lumea” a fost strigătul de luptă în anii ‘90, urmat, ca de obicei, de “pentru o acțiune de comerț electronic, nu există un preț prea mare.” În timp ce acțiunile Nifty Fifty se vindeau la multiple supraevaluate ale câștigurilor companiilor lor, aceasta nu era o problemă în cazul acțiunilor de Internet: aceste companii nu aveau câștiguri. Investiția era pur conceptuală, la fel ca și multe dintre companii. Astfel, în loc de rapoarte preț/câștiguri (P/E), acțiunile se vindeau la multiple ale veniturilor (dacă existau) sau la “ochiuri”: numărul de consumatori care vizitau site-urile lor;
Au avut dreptate; Internetul a schimbat cu siguranță lumea, care este de nerecunoscut astăzi față de acum 25 de ani. Cu toate acestea, companiile din spatele majorității acțiunilor de Internet din 1999 și 2000 nu mai există. Pierderile Nifty Fifty de 80–90% sunt dureroase; investitorii acestor companii au pierdut 100%;
„Niciun preț nu e prea mare” este ingredientul suprem al unei bule, și, prin urmare, un semn infailibil că piața a mers prea departe. Nu există o modalitate sigură de a participa la o bulă, doar pericol. Totuși, trebuie menționat că „la suprapreț” nu este deloc sinonim cu „scădere mâine.”
Cel mai important lucru de remarcat este că psihologia maximă, disponibilitatea maximă de credit, prețul maxim, potențialul minim de rentabilitate și riscul maxim sunt atinse simultan, iar de obicei aceste extreme coincid cu ultimul paroxism al cumpărării;
În opoziție cu „vârful” rezultat din creșterea ciclului pieței, acum vedem că nadirul psihologiei, o incapacitate totală de a accesa credit, prețul minim, potențialul maxim de rentabilitate și riscul minim coincid toate la fund, când ultimul optimist aruncă prosopul;
Investitorul își propune să poziționeze capitalul astfel încât să beneficieze de dezvoltările viitoare. El dorește să aibă mai mult investit când piața crește decât când scade și să dețină mai mult din lucrurile care cresc mai mult sau scad mai puțin, și mai puțin din celelalte;
Obiectivul este clar. Întrebarea este cum să îndeplinească acest lucru. Primul pas este să decizi cum vei aborda viitorul. Unii oameni cred în prognozele economice și de piață și în a lua acțiunile pe care astfel de prognoze le cer. Astfel, investesc mai agresiv atunci când prognozele indică evenimente favorabile, și invers. Câteva persoane devin celebre în fiecare perioadă pentru succesele lor spectaculoase, dar de obicei următoarea prognoză corectă nu vine decât după mulți ani;
Elementele care contribuie la creșterea pieței se manifestă prin metrici de evaluare, cum ar fi rapoarte preț/câștiguri (P/E) pentru acțiuni, randamentele obligațiunilor, rapoarte de capitalizare pentru imobiliare și multiple ale fluxului de numerar pentru achiziții, care sunt ridicate în raport cu normele istorice. Toate acestea sunt precursori ai unor rentabilități viitoare scăzute. Situația se inversează atunci când o prăbușire a pieței duce la evaluări avantajoase ale activelor. Aceste aspecte pot fi observate și cuantificate;
Pentru a răspunde ciclurilor pieței și a înțelege mesajul lor, o realizare este mai importantă decât toate celelalte: riscul în investiții nu provine în primul rând de la economie, companii, valori mobiliare, certificate de acțiuni sau clădiri de schimb. El provine din comportamentul participanților la piață. La fel și majoritatea oportunităților pentru randamente excepționale;
Când investitorii acționează într-un mod prudent, manifestă aversiune față de risc, aplică scepticism și își restrâng emoțiile pozitive, prețurile valorilor mobiliare tind să fie rezonabile în raport cu valoarea lor intrinsecă, făcând piața un loc sigur și rațional. Pe de altă parte, când investitorii devin euforici, cumpărăturile lor entuziaste ridică prețurile la niveluri periculoase. Și când sunt dezamăgiți, vânzările lor panicarde duc prețurile la minime avantajoase;
Este important să înțelegi că nu ceea ce cumperi determină rezultatele tale, ci ceea ce plătești pentru acel activ. Prețul securității și relația sa cu valoarea intrinsecă sunt determinate de psihologia investitorilor și comportamentul rezultat. Trebuie să știi dacă piața este într-o perioadă de creștere excesivă și, prin urmare, supraevaluată, sau dacă este într-o perioadă de scădere și, astfel, reprezintă o oportunitate avantajoasă;
Toată lumea vede ce se întâmplă în fiecare zi, așa cum este raportat în mass-media. Dar câți oameni depun efort pentru a înțelege ce spun acele evenimente de zi cu zi despre psihologia participanților la piață, climatul de investiții și, astfel, ce ar trebui făcut în răspuns?
Simplu spus, trebuie să ne străduim să înțelegem implicațiile a ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Când alții sunt excesiv de încrezători și cumpără agresiv, ar trebui să fim foarte prudenți; când alții sunt speriați și nu fac nimic sau vând în panică, ar trebui să devenim agresivi;
Putem lua decizii excelente de investiții pe baza observațiilor prezente, fără a fi nevoie să ghicim viitorul. Cheia este să observăm astfel de aspecte și să le lăsăm să ne ghideze. Deși piețele nu cer acțiuni în acest sens în fiecare zi, o fac la extreme, când pronunțările lor sunt extrem de importante;
Ciclurile pieței nu pot exista în extreme fără o abatere a metricilor de evaluare de la normele lor. Evaluările sunt rezultatul—și, prin urmare, simptomatic sau indicativ—al psihologiei investitorilor. Elementele psihologice și emoționale pe care le-am enumerat au impactul lor principal prin convingerea investitorilor că standardele de evaluare din trecut au devenit irelevante și pot fi abandonate. Când investitorii sunt într-o perioadă de încredere și fac bani, găsesc ușor motive convenabile pentru care activele ar trebui să fie eliberate de constrângerile normelor de evaluare;
Cheia pentru a înțelege în ce punct al ciclului ne aflăm depinde de două forme de evaluare:
- Evaluarea cantitativă: măsurarea evaluărilor. Acesta este un punct de plecare adecvat, deoarece dacă evaluările nu sunt în afara normelor istorice, ciclul pieței este puțin probabil să fie extrem de extins în oricare direcție.
- Evaluarea calitativă: conștientizarea a ceea ce se întâmplă în jurul nostru, în special a comportamentului investitorilor. Este important să fim disciplinați chiar și în observarea acestor fenomene în mare parte non-cantitative.
Fiecare bulă începe cu un sâmbure de adevăr, așa cum am menționat anterior. Cu toate acestea, importanța și potențialul de profit al acelui adevăr sunt supraestimate în bule; neîncrederea este suspendată; și este larg acceptat că câștigurile pot continua la nesfârșit;
Este adevărat că nicio strategie sau tactică de investiții nu va oferi un randament ridicat fără risc, mai ales pentru cumpărătorii care nu au o abilitate ridicată de investiții. Rezultatele excepționale în investiții pot veni doar dintr-o abilitate excepțională (sau, poate, din momente izolate de noroc);
Faptul că investitorii sunt dispuși să accepte o promisiune de randament fără risc este un indicator infailibil că scepticismul este în scurtă aprovizionare, psihologia este supraîncălzită, iar activul în cauză este supraevaluat și, prin urmare, probabil supraevaluat. Fii atent și rezistă, dacă poți. Prin definiție, în cazul bulelor, puțini oameni o fac;
Deși criza creditelor ipotecare subprime a avut inițial o origine limitată în lumea financiară și de investiții, impactul s-a resimțit rapid la scară largă, în special de către instituțiile financiare care subestimaseră riscul asociat valorilor mobiliare garantate de ipoteci și investiseră în ele în exces;
Ca urmare a amenințării la adresa acestor instituții esențiale, impactul s-a extins la piețele de acțiuni și obligațiuni din toate țările—și apoi la economiile din întreaga lume—sub forma Crizei Financiare Globale;
Un minim poate fi privit ca ziua în care ultimul deținător panicat vinde sau ca ultima zi în care vânzătorii predomină în raport cu cumpărătorii. Din orice motiv, este ultima zi în care prețurile scad și, astfel, ziua în care ating minimul. De la minim, prețurile cresc, deoarece nu mai există deținători dispuși să capituleze și să vândă, sau pentru că cumpărătorii doresc acum să cumpere mai puternic decât vânzătorii doresc să vândă;
Dacă ținta este să nu cumperi la minim, atunci când ar trebui să cumperi? Răspunsul este simplu: atunci când prețul este sub valoarea intrinsecă. Ce se întâmplă dacă prețul continuă să scadă? Cumpără mai mult, deoarece acum este probabil o oportunitate și mai bună. Tot ce ai nevoie pentru succesul final în acest sens este o estimare a valorii intrinseci, forța emoțională de a persevera și, în cele din urmă, ca estimarea ta de valoare să fie dovedită corectă;
Experimentarea unei pierderi de tip mark-to-market în faza descendentă a unui ciclu nu este fatală în sine, atâta timp cât rămâneți investit pe parcursul perioadei benefice ascendente. Transformarea acestei fluctuații descendente într-o pierdere permanentă prin vânzarea la minim este cu adevărat teribilă;
Înțelegerea ciclurilor și având resursele emoționale și financiare necesare pentru a le traversa reprezintă un ingredient esențial în succesul investițional. Această afirmație subliniază importanța de a înțelege ciclurile pieței și de a avea capacitatea de a rămâne ferm în momentele dificile, contribuind astfel la succesul investițiilor;
În timp ce erorile care au condus la Criza Financiară Globală erau ușor de recunoscut, momentul corectării lor era absolut imprevizibil. Cel mai bun lucru pe care investitorii îl pot face este să acționeze în funcție de ceea ce văd în mediul înconjurător. Cu toate acestea, trebuie să aibă în vedere ceea ce se presupune că a spus John Maynard Keynes: ”Piața poate rămâne irațională mai mult timp decât puteți rămâne voi solvabili”
Este util să abordăm cu organizare ceea ce numesc “riscurile gemene”. Aici vorbim despre faptul că investitorii trebuie să se confrunte zilnic cu două posibile surse de eroare. Prima este evidentă: riscul de a pierde bani. A doua este puțin mai subtilă: riscul de a rata oportunități. Investitorii pot elimina una dintre acestea, dar acest lucru îi va expune complet celeilalte. Așadar, majoritatea oamenilor echilibrează cele două aspecte;
Este o abordare utilă să privim în viitor și să ne întoarcem cu privire la trecut. În 2028, probabil veți spune: “În 2018, aș fi dorit să fiu mai agresiv” sau “În 2018, aș fi dorit să fiu mai defensiv”? Există ceva în prezent despre care ați putea spune: “În 2018, am ratat șansa vieții de a cumpăra xyz”? Ceea ce credeți că veți spune peste câțiva ani vă poate ajuta să decideți ce ar trebui să faceți astăzi;
Când majoritatea investitorilor acționează agresiv, acest lucru reprezintă un semnal că piața este un loc riscant, deoarece se aplică puțină aversiune la risc. Agresivitatea investitorilor probabil a dus direct la creșterea prețurilor active. Agresivitatea altora face piața riscantă pentru noi;
La sfârșitul anului 2008/începutul anului 2009, un investitor avea nevoie doar de două lucruri pentru a face mulți bani: bani pentru a investi și curajul de a-i investi. Dacă avea aceste două lucruri, a câștigat mulți bani în anii care au urmat. În retrospectivă, ceea ce nu avea nevoie era prudență, conservatorism, control al riscului, disciplină, selectivitate și răbdare; cu cât avea mai multe dintre acestea, cu atât câștiga mai puțini bani;
Chiar și în perioada finală a anului 2008/începutul anului 2009, investitorii inteligenți nu au putut renunța complet la prudență și disciplină, deoarece nu exista niciun mod prin care să știe că revenirea după Criza Financiară Globală va fi atât de rapidă și consecințele atât de relativ ușoare pentru investitori;
Este adevărat că nu există o tactică sau abordare care să funcționeze întotdeauna. Singura modalitate de a încerca să fiți corect poziționați pe măsură ce ciclul evoluează este să luați decizii bine fundamentate și să ajustați atributele utilizate. Totuși, acest lucru nu este ușor;
Cum gestionați ciclurile este una dintre cele mai importante aspecte în investiții. Ciclurile vor apărea inevitabil. Ceea ce faceți ca răspuns este esențial;
Poziționarea cu succes a unui portofoliu în funcție de mișcările pieței care urmează depinde de ceea ce faceți (de a deveni agresiv sau defensiv) și când o faceți (pe baza unei înțelegeri superioare a semnificației ciclurilor pentru viitoarele mișcări ale pieței);
Tot ceea ce fac investitorii poate fi încadrat în una dintre următoarele categorii:
- Agresivitate – asumându-și un risc mai mare: riscând o parte mai mare din capital; deținând active de calitate inferioară; realizând investiții care se bazează mai mult pe rezultate macroeconomice favorabile; și/sau utilizând efectul de levier financiar sau active și strategii cu beta ridicată (sensibile la piață).
- Defensivă – reducerea riscului: investind mai puțin capital și păstrând numerar în schimb; punând accent pe active mai sigure; cumpărând lucruri care se pot descurca relativ bine chiar și în absența prosperității; și/sau evitând efectul de levier și beta
Alegerea între agresivitate și defensivă este principalul factor prin care investitorii își poziționează portofoliile în funcție de locul unde cred că se află în cicluri și de implicațiile acestora pentru evoluțiile viitoare ale pieței;
Abilitate (skill) – capacitatea de a lua aceste decizii corect în ansamblu (deși cu siguranță nu în fiecare caz) printr-un proces intelectual repetitiv și pe baza unor presupuneri rezonabile privind viitorul. În prezent, acest lucru este cunoscut sub numele său academic: “alfa”;
Noroc – ceea ce se întâmplă în numeroase ocazii când abilitatea și presupunerile rezonabile nu sunt de niciun folos – adică atunci când hazardul are un efect mai mare asupra evenimentelor decât procesele raționale, fie că rezultă în “lovituri norocoase” sau “ghinion”;
Abilitatea și norocul sunt elementele cheie care determină succesul deciziilor de gestionare a portofoliului. Fără abilitate din partea investitorului, deciziile nu ar trebui să aducă succes. Norocul este elementul imprevizibil; poate face ca deciziile bune să eșueze, iar cele proaste să aibă succes, dar mai ales pe termen scurt. Pe termen lung, este logic să ne așteptăm ca abilitatea să iasă învingătoare;
Când piața se află în punctul cel mai de jos al ciclului său, câștigurile sunt mai probabile decât de obicei, iar pierderile sunt mai puțin probabile. Inversul este valabil atunci când piața se află în punctul cel mai înalt al ciclului său. Mișcările de poziționare, bazate pe locul unde crezi că se află piața în ciclul său, reprezintă o încercare de a-ți pregăti mai bine portofoliul pentru evenimentele viitoare;
Selecția de active constă în identificarea piețelor, sectoarelor de piață și a activelor individuale care vor performa mai bine sau mai rău decât restul, urmată de supraponderarea sau subponderarea lor în portofolii. Cu cât prețul unui activ este mai mare în comparație cu valoarea sa intrinseca, cu atât performanța sa ar trebui să fie mai slabă (presupunând că ceilalți factori rămân constanți), și invers. Condiția prealabilă cheie pentru o performanță superioară în acest sens este o înțelegere peste medie a valorii intrinseci a activului, a modificărilor probabile viitoare ale acelei valori și a relației dintre valoarea sa intrinseca și prețul său curent de piață;
Cumpărătorii cumpără pentru că ei cred că este o investiție inteligentă la prețul curent, iar vânzătorii vând pentru că ei cred că este evaluată corect sau supraevaluată la acel preț;
Majoritatea investitorilor obțin rezultate mai slabe decât piețele, mai ales după scăderea costurilor de tranzacționare, a comisioanelor de administrare și a cheltuielilor. Acesta este motivul pentru popularitatea în creștere a investițiilor în indici pasivi;
Asta nu înseamnă că nimeni nu bate piața. Mulți oameni reușesc să o facă în fiecare an, dar de obicei nu mai mult decât ar fi cazul sub o presupunere de aleatoriu. Câteva persoane o fac mai consecvent decât ar sugera aleatoriu, iar unele dintre acestea devin celebre. Ingredientul esențial – perspicacitatea superioară în valoarea intrinsecă – le conferă această abilitate. Eu îl numesc “gândire de nivel secundar”: capacitatea de a gândi diferit față de consens și mai bine;
Investitorul superior, care este capabil de gândire de nivel secundar, poate alege mai multe active care performează mai bine decât cele care subperformează și, astfel, să investească mai mult în primele și mai puțin în cele din urmă;
Investitorul priceput are un raport mai bun între câștigători și pierzători decât piața; el poate investi mai mult în câștigători decât în pierzători; iar câștigătorii săi au mai mult succes decât pierzătorii săi. Va performa mai bine decât piața când aceasta crește, dar nu la fel de rău când piața scade, așa cum ar sugera agresivitatea sa;
În opinia mea, este complet rezonabil să încercăm să îmbunătățim rezultatele investițiilor pe termen lung prin modificarea pozițiilor pe baza înțelegerii ciclului pieței. Totuși, este esențial să înțelegeți și limitele, precum și abilitățile necesare și cât de dificil este. Ar trebui să facem tot posibilul să știm unde ne aflăm, deoarece poziția actuală a ciclului are implicații puternice asupra modului în care ar trebui să facem față viitorului său posibil;
Tot ceea ce putem ști despre viitor — în cel mai bun caz — sunt probabilitățile. Cunoașterea probabilităților ne poate ajuta să fim mai corecți decât ceilalți, în medie. Totuși, este esențial să ne amintim că cunoașterea probabilităților este departe de a fi același lucru cu a ști exact ce se va întâmpla;
Realitățile ciclurilor arată că, în cele din urmă, se va întâmpla, iar cu cât trece mai mult timp fără să se întâmple — și cu cât ciclul continuă să crească — cu atât mai probabilă (și de obicei mai iminentă) devine corecția așteptată,
Desigur, cu cât trece mai mult timp înainte ca acest eveniment logic să aibă loc — și cu cât ciclul oscilează în direcția ascendentă — cu atât mai mulți oameni vor concluziona că regulile ciclurilor au fost suspendate într-un fel și că corecția necesară nu se va întâmpla niciodată. Acest lucru poate duce la genul de cumpărare pe care l-am văzut în 2000 și, în cele din urmă, la un rezultat extrem de dureros;
O lecție importantă este că, mai ales într-o lume interconectată și informată, tot ceea ce produce profit neobișnuit va atrage capital incremental până când devine supraaglomerat și complet instituționalizat, moment în care randamentul său așteptat ajustat la risc se va îndrepta spre medie (sau chiar mai rău);
Lucrurile care performează slab o perioadă vor deveni în cele din urmă atât de ieftine — datorită deprecierii relative și lipsei de interes din partea investitorilor — încât vor fi pregătite să performeze mai bine. Ciclurile de acest fel reprezintă cheia succesului în investiții, nu copacii pe care toată lumea presupune că vor crește până la cer;
“Succesul nu e bun pentru majoritatea oamenilor.” Pe scurt, succesul poate schimba oamenii, și de obicei nu în bine. Succesul îi face pe oameni să creadă că sunt inteligenți. E bine până la un punct, dar pot exista și consecințe negative. Succesul îi face, de asemenea, mai bogați, ceea ce poate duce la o reducere a nivelului lor de motivație. Investitorul trebuie, de asemenea, să-și cunoască limitele și să nu presupună că este infailibil. Trebuie să înțeleagă că nimeni nu știe cu siguranță ce aduce viitorul macroeconomic. Deși are probabil opinii cu privire la evoluția viitoare a economiilor, piețelor și ratelor dobânzilor, ar trebui să recunoască că acestea nu sunt neapărat corecte;
În investiții, succesul îi învață pe oameni că facerea de bani este ușoară și că nu trebuie să se îngrijoreze cu privire la riscuri — două lecții extrem de periculoase. “Există două tipuri de oameni care pierd mulți bani: cei care nu știu nimic și cei care știu totul.”
În anii ’90, acțiunile de creștere și cele tehnologice au avut performanțe mult mai bune decât acțiunile de valoare, care erau considerate mai obișnuite. Această divergență a atins un maxim în 1999, când acțiunile de creștere au depășit acțiunile de valoare cu aproape 25 de puncte procentuale. Cu toate acestea, performanța spectaculoasă a acțiunilor de creștere le-a făcut să fie supraevaluate, iar când piața bursieră a corectat în perioada 2000-2002, acestea au pierdut mult mai mult decât acțiunile de valoare, care anterior erau considerate ieftine;
De obicei, acțiunile mici și ieftine performează bine până când nu mai sunt la fel de ieftine;
Investiția bazată pe urmărirea tendințelor sau pe momentum — adică rămânerea cu câștigătorii — funcționează o perioadă. Cu timpul, însă, strategia se schimbă, iar cumpărarea acțiunilor care au avut performanțe mai slabe devine mai profitabilă;
“Buy the dip” permite investitorilor să profite de slăbiciunea momentană, până când apare o problemă majoră (sau piața nu se mai recuperează), ceea ce duce la scăderi de preț urmate de alte scăderi, nu de reveniri rapide;
Activele riscante performează bine — venind din valori unde au fost penalizate excesiv pentru riscul lor — până când sunt evaluate mai mult ca active sigure. Apoi, ele subperformează până când oferă din nou prime de risc adecvate;
Adevărul este că în investiții, tot ceea ce contează este contraintuitiv, iar ceea ce pare evident pentru toată lumea este adesea greșit;
Perioadele bune pot încuraja decizii de investiții care depind de perpetuarea acestor momente pentru a avea succes. Cu toate acestea, aceste perioade bune pot duce, în schimb, la momente dificile care pun la încercare deciziile într-un mod pe care nu le pot suporta;
Nu doar că perioadele bune sunt urmate mai devreme sau mai târziu de perioade dificile, dar, așa cum se întâmplă în multe alte exemple de cicluri, perioadele bune adesea produc perioade dificile. Perioadele bune pot duce la emiterea imprudentă de datorii (așa cum am văzut în discuția despre ciclul datoriilor în dificultate) sau la exces de construcții (așa cum am văzut în discuția despre ciclul imobiliar);
Tendința oamenilor de a exagera nu va lua sfârșit niciodată. Și, prin urmare, deoarece aceste excese trebuie să fie corectate în cele din urmă, nici ciclurile nu vor înceta să apară. Economii și piețe nu s-au mișcat niciodată într-o linie dreaptă în trecut, și nici nu o vor face în viitor. Și asta înseamnă că investitorii care au abilitatea de a înțelege ciclurile vor găsi oportunități de profit;
“De data asta este diferit” sunt cele mai periculoase cuvinte în lumea afacerilor — mai ales atunci când sunt aplicate, așa cum se întâmplă adesea, la ceva care a atins ceea ce în trecut ar fi fost numit un extrem;
Deciziile oamenilor au o influență semnificativă asupra ciclurilor economice, de afaceri și de pe piețe. De fapt, economiile, afacerile și piețele constau doar din tranzacții între oameni. Și oamenii nu iau decizii în mod științific;

Ignorarea ciclurilor și extrapolarea tendințelor este una dintre cele mai periculoase lucruri pe care un investitor le poate face. Oamenii adesea acționează ca și cum companiile care se descurcă bine vor continua să se descurce bine pentru totdeauna, iar investițiile care performează mai bine vor continua să performeze la fel de bine pentru totdeauna, și invers. În realitate, este mai probabil să fie adevărat opusul.

Idei culese din carte de Sorin Scorțan