Esti prea “handicapat” ca sa te faci mecanic auto ca mine :)
Esti prea “handicapat” ca sa te faci mecanic auto ca mine :)))
Cam asta a fost “drive-ul” meu pentru a face facultate.
Exprimarea a fost evident mult mai blanda. Hai sa explic.
Eu cand eram copil, aveam probleme cu palmele. Imi transpirau si mi se cojeau, mai ales cand era cald.
Asa ca taica-miu mi-a spus-o cu toata blandeta ca, din cauza problemelor mele cu palmele, eu nu voi putea face munci in care sa pun mana pe lucruri murdare, unsuroase etc. , asa cum facea el ca mecanic auto.
Asa ca tre’ sa fac facultate, ca sa lucrez cu mainile curate.
Asa ca eu mi-am setat in minte ca trebuie sa fac facultate si sa am job bun la birou, pentru ca, altfel, mor de foame.
In mintea mea (si a parintilor), a lucra la birou = a ajunge bogat.
Asa ca, in mintea mea de copil, s-a format o alegere binara = ori ajung bogat, ori mor de foame. Cam asta este
Veneam dintr-o familie destul de saraca, de muncitori, de la marginea Bucurestiului.
Stiam inca de copil ca voi deveni un bogat … pentru ca nu voiam sa ajung muritor de foame.
Am primit ce ajutor mi-au putut acorda ai mei (meditatii la romana si mate in a 8-a, meditatii la mate si economie in a 12-a) si am pornit cu toata increderea spre imbogatire, adica facultate
Odata ajuns la facultate, mi-am dat seama ca … nu e chiar asa, adica nu e suficient sa obtii un job de birou ca sa te imbogatesti si ar cam fi nevoie sa devii antreprenor.
Si asa am facut. Inconstient, am fost ghidat de acea credinta din copilarie, “ori ajungi bogat, ori ajungi muritor de foame” … nu existau cai de mijloc.
Acum, sunt ceva mai intelept si mai linistit si ii indemn pe oameni sa puna osul la treaba si la studiu ca sa ajunga ceva mai bine, si nu neaparat bogati.
Adica am inteles ca mai sunt si culori de gri, ceva intre, nu numai “bogat sau muritor de foame”.
Si aproape oricand fac acest indemn, “pune osul la treaba ca vei reusi si tu”, mi se pun in fata tot felul de studii si articole in care mi se spune ca succesul financiar si profesional este determinat de … banii familiei.
Orice as spune, trebuie sa fie cineva care sa ma corecteze si sa imi spuna: “Nu man, succesul financiar este dat de banii familiei – uite aici un studiu”.
Pai ce, ne-am tampit cu totii? Eu nu stiu ca ajuta mult sa ai parinti cu bani (pe care sa ii bage in educatia ta), cu relatii, cu functii, cu profesii de nivel inalt?
Normal ca stiu, dar cu ce ma ajuta?
Cu ce m-ar fi ajutat sa stiu acestea la varsta adolescentei sau la 20 de ani?
Cu ce ii ajuta pe cei care NU provin din astfel de familii?
Si pe ala care vine dintr-o familie buna si cu bani, dar care ajunge sa aiba si el o viata medie (pentru ca vrea sa se bucure de viata si nu are motive sa traga pentru mai mult), ce facem? ll bagam in depresie ca … uite, man, ca tu trebuie sa fii milionar, ca esti privilegiat si de lepra ce esti nu ai ajuns
Hai, totusi, sa punem accentul mai mult pe ce putem face noi, fiecare, decat sa gasim scuze si justificari savante prin tot felul de articole si studii.

