Cum de nu am ajuns un ratat?

Cum de nu am ajuns un ratat?

(o poveste de trimis celor care au nevoie de un impuls pentru a-si depasi conditia)

Primele mele amintiri sunt ca am fost un copil liber.

Am crescut la tara, intr-o zona impadurita din Moldova, de la 1 an la 7 ani, fara televizor, fara telefon, fara gradinita, fara vreun contact cat de cat cu civilizatia.

Universul meu erau casa bunicilor, gradina lor, livezile, paraul, marginea padurii si o arie de vreo 6-7 case la marginea padurii. Cam atat.

Urmatoarele mele amintiri au fost ca sunt extrem de singur si nu stiu ce sa fac.

Venit de la tara in Bucuresti, la scoala, intr-un cartier marginas (Militari), eram inca si mai subdezvoltat decat colegii mei de clasa si vecinii mei. 

Cartierul Militari, plin de betoane, fiare ruginite, caini maidanezi, golani violenti, drogati era ceva cu totul diferit decat ceea ce stiam eu.

Am facut cea mai proasta scoala din sectorul 6 (ma rog, printre cele mai proaste).

Prin examen, am intrat totusi in clasa a 5-a la cea mai buna dintre clasele acestei scoli.

Acolo eram printre cei mai “nedezvoltati”.

Am fost discriminat de profesori pentru ca eram tacut si nu veneam dintr-o familie “buna” (proveneam dintr-o familie de muncitori, nu de profesori, ingineri, cum era cazul multor colegi etc.).

Am primit o singura incurajare, odata, de la invatatoare: “Tu povestesti bine.” … mi-a ramas in minte.

Eram notat constant in ultima treime a clasei.

Apoi, la Capacitate (acum se numeste Evaluarea Nationala), am iesit cu a 7-a medie pe scoala din vreo 2-300 de elevi.

Profesorul de mate (care obisnuia sa arunce cu manunchiul de chei dupa noi) a facut misto de mine: “Cum de ai luat tu o medie asa de mare?”

Apoi am intrat la unul dintre cele mai bune licee din Bucuresti. Nu ca m-ar fi sfatuit cineva sa dau acolo sau as fi stiut ca e asa bun, dar mi-a placut ca era multa verdeata in jur si puteam sa ajung cu un singur autobuz de acasa.

Am intrat la acel liceu la a doua clasa dupa medii, la mate-info intensiv engleza (erau vreo 10 clase de a 9-a in total).

Urmatoarele amintiri au fost ca “trebuie sa ma descurc singur”.

La liceu am fost inca si mai inapoiat :))) O clasa de top, cu copii de medici, antreprenori, diplomati … copii traiti prin tari straine, copii care la 18 ani primeau o masina de lux cadou etc.

Tin minte ca vorbeau colegii mei de trecerea de la Connex la Orange … eu ma intrebam despre ce naiba vorbesc. Evident ca nu aveam telefon mobil.

Vorbeau de serialele de la MTV – eu ma tot intrebam ce naiba sunt alea. Eu stiam ca MTV este ceva cu muzica.

Tin minte ca s-a uitat odata diriginta la mine, cand am intrebat-o ceva, de parca nu ma recunostea ca sunt din clasa ei.

Tin minte ca am fost la proful de romana sa ii cer o opinie asupra unei selectii de poezii scrise de mine (eram un poet prolific). S-a uitat foarte superficial pe ele si mi-a spus sa stau in banca mea, ca nu am nicio treaba cu scrisul.

Nu am mai scris vreun vers de atunci.

In schimb, am luat 9.45 la BAC la romana , fara meditatii. :))))

Si acum ma ocup cu scrisul, ca profesie. :))))

Cred ca a fost momentul in care am devenit pragmatic si mi-am luat destinul in propriile maini.

Oricum ceilalti nu faceau decat sa ma subestimeze si sa ma coboare. Am decis ca voi face totul dupa propria minte. Propriile greseli, propriile reusite.

Am fost pasionat de 2 materii: istorie si economie.

Istoria m-a ajutat sa devin un mare cititor (am citit o groaza de istorie din pasiune). Si uite asa nu am devenit analfabet functional. :)))

Economia mi-a dat profesia.

Pe repede inainte

• Am luat BAC-ul cu nota mare.
• Am intrat la Poli cu examen. Am intrat si la ASE cu examen, am ales ASE-ul.
• Am fost bursier mare parte din studentie.
• In vacantele de vara am muncit prin US si UK.
• Am investit la bursa si intr-un teren banii castigati acolo.
• Mi-am inceput cariera la Ernst & Young, una dintre cele mai mari si prestigioase companii de audit, taxe si consultanta financiara din lume. Am intrat acolo prin mai multe serii de examene si interviuri.
• La 30 de ani eram deja Manager Senior intr-o multinationala.
• La 33 de ani am fondat StiintaBanilor, cel mai mare proiect antreprenorial de educatie financiara din Romania.
• La 36 de ani am ajuns independent financiar. La 40 de ani am influentat in bine viata a zeci de mii de romani, care sunt mai prosperi, mai liberi si mai fericiti. 
• Povestea continua, cu noi invataturi, noi greseli si noi reusite ale copilului liber care a invatat ca daca isi doreste ceva suficient de tare si munceste suficient de mult, visurile se implinesc.

Cum de nu am ajuns un ratat?

Raspunsul: pentru ca nu am vrut, desi am avut ocazii.