Despre munca, sacrificiu si victorie

De-a lungul timpului am observat ca exista doua tipuri de durere in viata omului:

1. Durerea neputintei – acea durere nascuta din neputinta de a iesi dintr-o situatie. Este o durere surda, lipsita de speranta.
2. Durerile facerii– durerea pe care o simti atunci cand creezi ceva bun, frumos si maret (o paralela metaforica ar fi durerile nasterii pe care le simt mamele).

Eu le-am simtit pe amandoua din plin.

Ambele au meritele lor: Prima (durerea neputintei) este o invitatie la evolutie si miscare. A doua este pretul pentru maretie.

Maretie – nu rostesc acest cuvand “as in american style” – hai sa devenim cu totii super stars, Elon Musk, Oprah sau mai stiu eu ce.

Eu cred ca Maretia adevarata sta intr-o viata echilibrata, lipsita de compromisuri majore, conform propriilor valori, avand resursele necesare pentru a-ti manifesta libertatea personala.

In realitate aceasta Maretie este cu mult mai valoroasa decat miliarde de dolari, faima, genialitatea etc.

Presupune victoria desavarsita a omului intr-o experienta, numita viata, care se termina inevitabil cu o infrangere aparenta – moartea.

Este singura modalitate de a “infrange moartea” – O viata traita pe deplin, cu toate gamele de emotii, cu asumarea tuturor evenimentelor, curajul de a propune schimbarea, intelegere a propriei lumi interioare si a lumii exterioare.

Acest lucru presupune depasire durerii neputintei, prin actiunie si asumarea durerii facerii.

Pentru a face toate acestea este necesar sa observi cu atentie si sinceritate, sa ai rabdare si sa actionezi strategic. Nu este loc sa ne mintim singuri, nu este loc sa actionem necugetat, sau din impuls.

Pentru a observa cu atentie si sinceritate ai nevoie de Echilibru.

Echilibrul apare cand ti-l doresti si ii acorzi importanta. In realitate vei balansa mult intre o extrema si alta pana ajungi la echilibru, exact ca un pendul. Ce este important insa este sa fii contient ca “extrema” in care te afli acum este doar o etapa intermediara spre echilibru.

Pentru a nu lasa textul doar la nivel teoretic voi da un exemplu din viata mea:

In 2015 am inceput o relatie frumoasa cu o minune de femeie. Era prima mea relatie stabila dupa divort. Aceasta femeie venea fix din “textele” mele scrise pe agenda cu “femeia ideala” – frumoasa, inalta, bruneta, antreprenoare, spirituala, vesela, zambitoare etc.

In momentul in care am cunoscut-o abia isi daduse demisia dintr-o corporatie pentru a se dedica side business-ului ei – era bloggerita pe international.

Castiga relativ putin la inceput insa cat a fost cu mine i-au crescut veniturile de vreo 20 de ori, de la cateva sute de USD pe luna la multe mii.

Incurajat de ea, in 2016 mi-am deschis blogul stiintabanilor.ro si am pornit proiectul StiintaBanilor.

Eu o invatam educatie financiara, ea ma invata cum sa imi fac un blog

In 2017 a devenit evident ca drumul nostru era diferit. Ea era deja independenta financiar (pe langa veniturile aproape 100% pasive din blog se mai bagase destul de bine si pe imobiliare la indemnul meu) – ceea ce isi dorea ea acum era o viata de nomad digital cu locuit in locui exotice, calatorii multe, tabere de dezvoltare personale si spirituala si altele asemenea.

Eu inca eram angajat la corporatie si avea 2 copii mici langa care voiam sa fiu constant.

Dupa ce am ajutat-o sa capete mijloacele pentru a-si trai viata pe care si-o doreste, acum o tinam din a-si trai viata pe care si-o doreste.

Ne-am despartit in 2017 si fiecare a mers pe drumul lui.

Ea asumandu-si drumul de digital nomad, eu in fata celei mai mari batalii din viata mea.

Am decis atunci in 2017 ca nu voi mai avea weekenduri, zile libere, vacante si nici o relatie cu o alta femeie pana cand nu imi voi pune pe picioare proiectul.

Tot timpul si energia mea au fost dedicate doar pe 3 arii: munca, dezvoltarea si intarirea mea psihologica si spirituala si copii.

Un an de zile am muncit neintrerupt (efectiv neintrerupt). Nu stiu exact cate ore – erau 8 ore la job minim + 4-5-6-8 ore de munca la proiect atat diminetile devreme cat si pana noaptea tarziu.

In 2018 mi-am dat demisia din corporatie si mi-am dedicat energia si timpul proiectului StiintaBanilor.

Abia in a doua parte a anului 2018 cand stiintabanilor a inceput sa mearga si sa produca venituri am decis ca este momentul sa ma relaxez. Anul 2018 a insemnat: primele minivacante, primele momente de odihna si relaxare si inceputul unei noi relatii, cu o femeie minunata cu care sunt si astazi.

2019 a insemnat anul in care StiintaBanilor a inceput sa fie vizibil la scala larga, sa aiba evenimente cu sute de participanti, mii de cursanti, zeci de mii de cititori lunar.

2020 a insemnat un an in care a proiectul a ajuns la un nivel pe care nici nu il visam, din punct de vedere impact, dezvoltare, venituri, amploare … si este doar inceputul.

Au fost ani de zile de munca si sacrificii insa doar unul de sacrificiu total. A meritat acel 1 an de sacrificiu total asumat?

A meritat, atat ca rezultate dar mai ales pentru omul care am devenit astazi.

Dar stii ce nu a meritat? Totii anii de asteptare, neputinta si amanare.

Pe curand!

Valentin