Despre Romania
Am locuit si lucrat 5 luni in UK si 4 luni in SUA si am savurat fiecare moment. Experienta mea internationala nu este vasta, dar exista. Pe tot restul timpului l-am petrecut in Romania – din copilarie.
M-am nascut in Bucuresti, in Ferentari si am crescut pana la 7 ani intr-un sat de vorbitori de limba maghiara arhaica (graiul ceangailor), satul natal al mamei mele. La 7 ani vorbeam mai bine ungureasca ciudata a ceangailor decat romaneste.
Mai departe am crescut in Bucuresti si stiu bine cum era Bucurestiul in anii 90 – un loc mizer, periculos, droguri, caini maidanezi, saracie, praf, borfasi de cartier, gunoaie, parcurile erau pline de baraci si boscheti, constructii haotice, piete mizerabile etc. Era un loc groaznic. Astazi, este la 100 de ani distanta ca civilizatie, siguranta, dezvoltare economica, aspect, curatenie – si numai cine nu a crescut aici nu poate recunoaste acest lucru.
Am vazut si Clujul si Iasiul si Timisioara si Brasovul si sunt convins ca progresele vazute acolo se regasesc si in alte orase.
Am revazut si satul unde am crescut in prima parte a copilariei – mult mai bogat, desi mie imi placea si cum era inainte. 
Dragilor, eu sunt jumatate roman, jumatate ceangau; m-am nascut in Ferentari, cea mai rau famata zona din Bucuresti, intr-o saracie lucie; cat am fost angajat, am avut mai tot timpul salarii mari si am platit o gramada de taxe; platesc si astazi o gramada de taxe si nu am primit mare lucru inapoi.
Cand mi s-au nascut copiii, am fost nevoit sa contribui off the table.
Mama copiilor mei a primit 800 de lei indemnizatie de crestere copil de la un salariu de multe ori mai mare, pentru ca asa era legea atunci. Restul a trebuit sa trag eu tare, sa compensez.
Cand m-am imbolnavit am fost la clinica privata.
Cand am dat in gropi pe drumurile noastre, mi-am reparat singur masina.
Lucrand in consultanta fiscala 11 ani, am intrat in contact cu ANAF-ul aproape zilnic si mi-am luat mai multe suturi in fund de la functionarii romani decat majoritatea dintre voi …
Dar niciodata nu am plecat capul cu rusine ca sunt roman, niciodata nu am denigrat poporul roman, niciodata nu am spus ca tara asta este de kko…
Cand cineva spune .. romanii sunt lenesi si prosti … o iau personal … copiii mei sunt romani, parintii mei sunt romani … eu sunt roman .. cum indrazneste cineva sa ne faca lenesi si prosti pe mine si pe familia mea?
Sunt departe de curentele nationaliste, patriotice si altele asemenea … eu doar am respect de sine si zic eu (sper) ceva bun simt.
Nu accept ca cineva sa denigreze poporul roman sau tara Romania in prezenta mea. O iau ca pe o ofensa personala. Nu din patriotism, ci din loialitate si iubire fata de familia mea si fata de mine si munca mea. Stiti, munca mea este aici, in Romania si preponderent cu romani. Eu vreau sa le fie bine, sa creasca, sa crestem impreuna … cati sunt … 10, 100, 1000, nu conteaza.
Dorinta mea este ca ceea ce las eu aici sa conteze, sa fie pe pozitiv.
Nu vreau sa folosesc politica, infrastructura, spitalele ca scuze pentru a ma lamenta si capitula- pe mine ma intereseaza oamenii din jurul meu, din jurul proiectului meu, sa le fie un pic mai bine … poate si datorita mie. Atat pot si atat fac si simt o mare multumire.
In final, va indemn sa fiti ingaduitori cu Romania. Progresele exista pentru cei care privesc cu atentie; sa fiti constienti ca atunci cand (daca se intampla) sa denigrati romanii ca fiind prosti, lenesi, necivilizati, inferiori etc. va denigrati in primul rand pe voi si tradati lipsa de incredere de sine pe care o aveti si in al doilea rand ii puneti in aceasta oala si pe multi, multi oameni care sunt mai inteligenti, harnici si civilizati decat noi toti la un loc.
Spor la toate cele bune!
Valentin
PS. Daca ti-a placut articolul si il gasesti util, te rugam sa il distribui si prietenilor tai.
PPS. Alatura-te comunitatii noastre StiintaBanilor pentru a te imbogati spiritual, mental si material.
